Deturnarea dragostei în sex, sub influența ideologiei consumeriste

Ideologia consumerista a devenit dominanta pe glob, fiind un instrument de control al maselor si de asigurare a unui climat ideologic favorabil neocolonialismului economic. Unul dintre domeniile in care a excelat ideologia consumerista este cel al hipertrofierii sexualitatii umane, prin pornografie, filme, carti, reclame, mesaje subliminale, schimbarea mentalitatii si incurajarea unui teribil relativism moral. ”Cei care, de pe baricadele „desacralizării” capitalismului au denunţat această ideologie mercantilă (“funcţionând” ca pulsiune sexuală), instaurând – prin libido-ul public – tiranica domnie a plăcerii au sesizat că e vorba de o gigantică manipulare. Tripleta excitare – inovare – mimetism, prin jocul seducţiei, oferă „noilor hipnotizatori” posibilitatea de „a ne coloniza pe furiş” .O propagandă silenţioasă, aşadar, subjugând inconştientul colectiv, făcând din posesie crezul contemporaneităţii.”[1]

1. Scurt istoric al “liberalizarii” relatiilor sexuale:

• În timp ce în lagãrul de est, existenta, chiar si cea intimã, se desfãsura în limitele ideologiei, manifestãrile de tot felul fiind dacã nu reprimate, cel putin diminuate, sub privirea atotpãtrun-zãtoare a Fratelui cel Mare[2], în Occident, dupã moartea lui G.Orwell, apare fenomenul hippie[3] – Flower Power, a carui ideologie este caracterizată de: atotputernicia dragostei, sex liber, eliberarea de tipare, hedonismul; trăiau dupa legile făcute de ei, nu după cele impuse de guvernul american. Eliade a interpretat fenomenul ca dorinta arhetipalã a omului de a reconstitui Paradisul: eliberati de orice autoritate, purtând pãrul lung, adamic, trãiesc goi prin pãduri în meditatie, dorind sã demoleze pasnic frontierele nationale, rasiale, religioase, sexuale, de clasã, ideologice. Cred în sex mai mult decât în lupta politicã. Ca filosofie de viaţă, promovau „întoarcerea la natură” -„Mother Nature„, si aplicau practici orientale de shamanism, hinduism, apelul la droguri – initial naturale, dar s-a ajuns în cele din urmă la consumul de droguri puternice, care a dus la dezechilibru psihic şi căderea in promiscuitate a hippioţilor.
• Beatles-ii vor fi un varf de lance al culturii hippie, lansand melodii ce folosesc cuvinte specifice, cunoscute doar de cei din aceasta cultura “sex and drugs”:

*teenagers, cu sensul de adolescent iubitori de muzica rock si de droguri-junkies;

*cool- care denumea starea provocata de droguri:

*discovered – cu semnificatia: vise colorate, compensatorii ale tinerilor”junkies”

* “beatnik”,  “hippies”,  “flower children”[4]

• Beatles-ii au fost fascinati de cultura indiana. Maharishi, venit pentru prima oarã dîn India în 1960  a devenit repede un simbol al generatiei Flower-Power. El propovãduia autoperfectionarea. Promisiunile lui se întâlneau perfect cu filosofia drogurilor: “Vreti extaz, vã dau extaz si nu trebuie sã renuntati la nimic!”
• Miscarea culmineaza cu Festivalul de muzica rock  de la Woodstock din 1969. Printre mesajele de pe cartoane puteai citi: “God loves sex”.
• In 1964 apare cartea lui Michel Foucault – “Istoria sexualitãtii”, Din perspective analizelor lui Michel Foucault, s-ar putea spune cã ipoteza reprimãrii discursurilor despre sex, începând cu secolul al XVII-lea, culminând cu epoca victorianã, este doar o poveste care determinã nasterea unei ideologii anti-represive, eliberatoare, demistificatoare, pe scurt este faptul discursiv global, transpunerea în discurs a sexului” (op. cit., p. 14).; este vointa de a cunoaste,  o tot mai mare punere în valoare a discursului despre sex” (op. cit., p. 21). 
• Aldous Huxley, fratele lui Julian Huxley (cel ce a sustinut puternic darwinismul) spunea: „Aveam motive pentru a nu dori ca lumea sa aiba sens; ca urmare, am admis ca nu avea nici unul, si am fost in stare, fara vreo dificultate, sa gasesc justificare pentru aceasta asumare. Pentru mine, ca si, fara indoiala, pentru majoritatea contemporanilor mei, filosofia nonsensului a fost, in mod esential, un instrument de eliberare. Eliberarea pe care o doream era simultan o eliberare de un anumit sistem politic si economic, si o eliberare de de un anumit sistem de morala. Ne-am ridicat impotriva moralei fiindca ne stanjenea libertatea sexuala„[5]. 
• Surprinzãtoare va fi, însã, analiza pe care o va face Julius Evola în “Metafizica sexelor”, apãrutã în 1958. Temporal, deci, la limitã, dar studiul este reclamat de criza cãtre care se îndrepta lumea occidentalã la vremea aceea: o crizã a vietii sexuale a cuplului, degradatã, decãzutã, golitã de emotii si putredã. Ceea ce reprezintã astãzi si numim ca „invazie a erotismului” îsi gãseste explicatia în represiunea sexului asa cum este înteleasã ea de cãtre de câtiva analisti. Cauza majorã a excesului de sexualitate în Occident stã în reprimarea unitãtii dintre sex, sentiment si iubire sacra; „orgia sexului la care asistãm astãzi, filmele sexy, pornografia invadatoare, sex shopurile s.a.m.d. reprezintã încã o actiune a reprimãrii, fiindcã atâta timp cât sexul e vulgarizat, fiziologizat, terfelit, debarasat de orice obligatie si cvasiironico-sarcastic, sexul nu mai e spirit, nu e aventurã, nu e noutate, nu e creatie, nu e dãruire, nu e descoperire, nu e tremur si cutremur”[6]. 

„Sexul este cea mai mare fortã magicã a naturii; în el actioneazã un impuls care prefigureazã misterul Unului”. În afirmatia evolianã trebuie sã vedem încercarea de a recupera ceva din semnificatia eroticii platoniciene din Banchet si un semnal pentru degradarea omului contemporan, rob si neputincios unei ideologii în care politica, aparent, nu are nici un amestec…[7]. 

• Inca de la inceputul anilor ’70, Statele Unite s-au declarat o societate „eliberata sexual”. De-a lungul anilor, atat experienta pastorala cat si mass-media au aratat ca revolutia sexuala a adus in societatea americana mai mult confuzie decat libertate, mai mult libertinaj decat eliberare. 
• Odata ce televiziunea si-a intrat in rol, iar producatorii au inceput sa realizeze puterea sexualitatii in vanzarea produselor, a inceput reeducarea sociala in masa privind valorile sexuale, aceasta ducand la o importanta restructurare a rolurilor sexuale traditionale. O consecinta majora a fost daramarea vechilor tabuuri legate de pornografie, sex extraconjugal, si copii „ilegitimi”. S-a creat in schimb o atmosfera de fixatie si exploatare sexuala ce impune o imoralitate indispensabila -o ieftina si seducatoare trivialitate -in toate domeniile. 
• Filmele  prezinta acum actul sexual atat de explicit incat ele ar fi fost evaluate drept pelicule „X” in urma cu cativa ani. 
• Limbajul explicit sexual si scatologic a devenit obligatoriu, chiar si in prime time. 
• Prezervativele sunt mai la indemana pentru adolescentii de azi decat tigarile, iar educatorii, psihologii si pastorii sfatuiesc pe tinerii nostri, baieti si fete, sa nu plece de acasa fara a avea unul asupra lor. 
• Mare parte din aceasta indoctrinare perversa (numita in scolile noastre eufemistic: „educatie sexuala„[8]) este justificata cu referire la SIDA . Dar aceasta boala nu ar exista daca societatea noastra nu ar scuza ceea ce in generatiile anterioare era socotit drept comportament imoral.
• Cu alte cuvinte, pragul nostru de toleranta a explicitatii si exploatarii sexuale s-a micsorat in mod dramatic. 

*Peste un milion si un sfert de avorturi in fiecare an,

*frecventa inspaimantatoare de abuzuri la copii,

*o rata a divortului de aproape 50% impreuna cu

*practica general acceptata a concubinajului,

*”casatoriile” homosexuale si

*dezmembrarea excesiva dar nu mai putin reala a familiei moderne ca unitate sociala de baza – acestea sunt consecintele unei revolutii sexuale deviate.[9]

• In anul 1992, OMS a exclus homosexualitatea din lista diagnosticelor, urmand, astfel, Asociatiei Psihiatrice Americane (APA), care exclusese homosexualitatea din al  sau “Manual de diagnoza statistica” (DMS), desi Academia Medicala din New York concluzionase inca din 1963 ca homosexualitatea este o boala, iar homosexualul este un individ cu tulburari in sfera emotionala, incapabil de a fi parte a unei relatii sexuale normale. Filmele ne prezinta homosexuali foarte carismatici. Partenerul cu rol feminin in cuplul homosexual ridiculizeaza gesturile si comportamentul femeilor, atragand simpatia asupra lui! 
• Se organizeaza parade gay, desantate, care sunt ofensatoare pentru crestini sau pentru cei care au optat pentru o familie heterosexuala. 
• Un alt reper al “evolutiei” sexualitatii libere o reprezinta momentul Kinsey. Plecând de la cele două cărţi scrise de el, mass-media a promovat liberalizarea sexualităţii în sensul exultării aventurilor amoroase, a unei sexualităţi scoase complet de sub auspiciile relaţiilor maritale, ruperea sexualităţii de dimensiunea ei afectivă şi transformarea relaţiei sexuale într-un fel de sport sau divertisment. 
• Desi Kinsey promitea o sanatate infloritoare celor ce adopta acest comportament sexual, oamenii sunt astăzi, în epoca pornografiei, anxioşi şi bolnăvicioşi, depresivi şi extrem de nefericiţi. 
• Depresia a ajuns deja una dintre cele mai răspândite boli de pe glob.
• În schimb, cercetări mai noi dovedesc faptul că relaţia sexuală normală presupune o rată a bolilor mult mai redusă decât oricare dintre perversiunile sexuale.
• Deasemenea, o viaţă armonioasă de familie oferă protecţie în faţa bolilor şi a stresului, iar părinţii care-şi înconjoară copiii cu dragoste sunt cei mai longevivi.
• Studiile demonstrează în mod evident că scoaterea sexualităţii din contextul afectiv al relaţiilor maritale îl introduce pe individ în cercul vicios al anxietăţii şi al depresiei, al dependenţei de sex şi al confruntării cu patologii de tot felul[10]. 

Dependenta de pornografie este una dintre acestea si se instaleaza in etape:

1. Expunerea timpurie: cei mai multi barbati incep devreme expunerea la pornografie, vad imagini pornografice cand sunt foarte tineri  si acestea pun stapanire pe imaginatia lor.

2. Instalarea dependentei: se intoarce mereu la pornografie, devine o parte regulata a vietii tanarului, care este deja prins si nu mai poate renunta

3. Cresterea dependentei: incepe sa caute imagini si mai suggestive, sa foloseasca ceea ce inainte l-a dezgustat iar acul il excita. Sexul solitar.

4. Desensibilizarea: incepe sa devina  indferent la imaginile vazute; nu-l mai excita, devine disperat sa simta emotie puternica, dar nu o mai poate simti.

5. Exprimarea din punct de vedere sexual: face saltul la a transpune in realitate imaginile vazute, cu oameni reali, in moduri distructive: viol, sex violent, posturi si tehnici ce ating demnitatea partenerei. Apare o raceala monstruoasa in sufletul lui si, mai mult decat atat, nu mai are satisfactia actului sexual in cuplu. Dragostea se stinge sau chiar se transforma in ura.[11]

“Toţi exaltă astăzi viaţa, dar continuă să exalte şi ceea ce distruge viaţa, şi anume sciziunea schizofrenică dintre sex şi sentiment, dintre dragostea sacră şi dragostea profană.”[12]

Cauzele imputinarii dragostei ne apar in Icosul I al Acatistului Domnului nostru Iisus Hristos:

“Din pricina pacatelor, dragostea oamenilor s-a racit si s-au imputinat caile de la inima la inima. Dar Tu Insuti, Hristoase, Te faci neimputinata Cale ce apropii si unesti in iubirea Ta pe toti cei care cu dreapta slavire canta: Iisuse, Calea de la inima la inima; Iisuse, Calea de la moarte la Viata; Iisuse, Calea din iadul deznadejdii la raiul smereniei; Iisuse, Puntea peste prapastia intristarii;”

• Dependenta de sex sau adictia sexuala tinde sa ajunga un diagnostic al secolului nostru, sub numele de donjuanism si nimfomanie! 
• Jim Pfaus, psiholog la Universitatea Concordia, spune: dupa o partida de sex creste nivelul  de serotonina, oxitocina si vasopresina si opioizi endogeni (echivalentul anatomic natural al heroinei). 
• Adictia sexuala este caracterizata de:  compulsivitate sexuala; conduce la cresterea preocuparilor legate de sex; continua, in ciuda problemelor asociate; dependentul se implica in diverse aventuri riscante, cu potential autodistructiv; sentimente de vina si rusine; devine obsesionala. Se pierde controlul asupra comportamentului respectiv; se diminueaza capacitatea de a se atasa de partenerul sexual, nevoia de sex capata amploare, desi satisfactia este din ce in ce mai greu de atins; apar consecinte medicale, legale, interpersonale severe; incercarile de a stopa comportamentul sexual compulsiv sunt de obicei esuate; apar schimbari severe de dispozitie; depresie sau euforie, iar comportamentul sexual ajunge sa interfereze cu cel social, ocupational sau recreational.[13] 

Perversiunile sexuale:  sunt tulburari psihice care se manifesta prin deviatii  ale comportamentului sexual; referitoare la obiectul sexual – homosexualitatea, pedofilia, zoofilia,etc.; la conditiile in care are loc satisfacerea sexuala – fetisismul, travestismul, voyeurismul, exhibitionismul, sado-masochismul.

In limbaj patristic, adictia de sex se numeste patima desfranarii.

“Desfrânarea este, în general, poftirea sau satisfacerea fără rânduială şi nepermisă de legea morală a plăcerilor sexuale” .

Pofta trupească vine la oameni uneori:

1. Din mulţimea sângelui, alteori

2. Din hrană sau băutură prea multă, din somn mult şi din răsfăţare, apoi

3. Din lucrarea diavolului,

4. Din clevetire şi

5. Din înălţarea minţii, când cel nepătat se înalţă întru sine, socotindu-se mai vrednic decât alţii. Pe unii din aceştia din urmă îi slobozeşte Dumnezeu să cadă, pentru a-şi veni întru simţire din smerenie, făcându-li-se cu asta pricină de mântuire. Căci cel mândru, până nu cade, nu se smereşte.[14]

Desfrânarea se poate săvârşi: a) în cuget, adică prin închipuiri şi pofte; b) prin cuvinte şi fapte, c) după rânduiala firească, când se face în afara căsătoriei, d) împotriva rânduielii naturale, ca în păcatele sodomiţilor, care este aşezat între păcatele strigătoare la cer, e) după persoanele care o săvârşesc: desfrânare simplă, incest, adulter şi sacrilegiu.”

• “Demonul preacurviei îl sileşte pe om să poftească trupuri diferite.”
• Desfrânarea este un păcat foarte grav. Patericul îl numeşte cădere, şi aşa cum zice Sfânta Scriptură este păcatul ce îl facem în trup, care este templu al Duhului Sfant.
• Din desfrânare se naşte nesocotinţa, orbirea minţii, iubirea de sine, ura lui Dumnezeu, alipirea de cele materiale, groaza de moarte etc.
• Desfrânarea este o degradare, o sinucidere şi are ca urmare degradarea trupească, istovirea acestuia, degenerare biologică etc.
• Din cauza desfrânării suferă neamurile, se nasc copii bolnavi mintal, se înnebuneşte (vezi sifilisul) etc., dar cea mai gravă consecinţă este pierderea mântuirii.

Ca Terapeutică a Desfranarii, Părinţii Pustiei recomandă:

1. Rugăciunea: “un frate a întrebat pe avva Agathon pentru păcatul curviei şi i-a răspuns aceluia: mergi, aruncă neputinţa ta înaintea lui Dumnezeu şi vei afla odihnă.” (Agathon, 21); “2. Postul: “un frate l-a întrebat pe un bătrân, zicând: ce voi face, părinte, că pântecele meu mă supără şi nu pot să-l opresc? De aceea zburdă trupul meu. Zis-a lui bătrânul: de nu vei pune întru el frică şi post, nu vei îndrepta paşii tăi pe cărarea lui Dumnezeu,” (VI, 34)

3. Răbdarea: “un ucenic foarte supărat şi necăjit de dracul curviei a zis: da-mi Doamne răbdare ca să pot purta cu mulţumire această ispită..” (VI, 5)

4. Nădejdea: “un frate oarecare, ce trăia în Enat, în mănăstirea Alexandriei, a căzut în păcatul desfranarii, dar fratele cu nădejdea şi cu ajutorul lui Dumnezeu, s-a pocăit şi s-a mântuit.” (VI, 24)

5. Luarea aminte la cauza patimii şi tăierea acesteia: “daca curvia se luptă cu trupul tău, s-a pornit războiul asupra ta din desfătare, sau din somn mult, sau din mândrie, sau de te socoteşti pe tine mai bun decât pe altul, sau ai osândit pe cineva când greşea. Fiindcă afară de acestea nu se luptă omul spre curvie.” (VI, 42)

6. Înfrânarea simţurilor şi a gândului: “un bătrân, care mergând pe un drum, a văzut urme de femeie pe nisip. Iar el mergând, tot astupa cu piciorul acele urme, zicând: ca nu cumva să le vadă vreun frate neputincios şi din vederea acestora să înceapă a-l supăra gândurile şi războiul curviei.” (VI, 18)

7. Fuga de prilej: “zicea ucenicul lui avva Sisoe, către dânsul: părinte, ai îmbătrânit, să mergem de acum aproape de lume. I-a zis lui bătrânul: unde nu este femeie, acolo să mergem. Deci i-a zis lui bătrânul: la pustie du-mă!” (Sisoe, 3)

8. Fuga de compania sexului opus: “zis-a un bătrân: sarea este din apă şi când se apropie de apă, se topeşte şi piere! Aşa şi omul, din femeie este născut şi de se va apropia de ea, se va topi şi va pieri.”(VI, 27)[15].

9. Taina Spovedaniei este Taina în care Dumnezeu iartă, prin duhovnic, păcatele crestinilor care se căiesc sincer si le mărturisesc la scaunul spovedaniei, în fata preotului.. Spovedirea gandurilor, cat mai deasa si mai amanuntita, face pacatul sa nu prinda radacini in fiinta noastra.

10. Taina Sfintei Euharistii este leacul cel mai puternic. Sfanta Impartasanie (Euharistia sau Cuminecatura) este Taina in care, sub chipul painii si al vinului, se impartaseste crestinului insusi Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, spre iertarea pacatelor si spre viata de veci, infatisandu-se totodata, real si nesangeros, jertfa de pe Cruce a Mantuitorului. Ea da putere in  lupta cu ispita si este foc curatitor de pacate.

Sexualitatea umana presupune responsabilitate – personala si fata de celalalt si exercitarea liberului consimtamant al partilor. Partenerul se alege rugandu-L pe Dumnezeu sa  aduca in cale persoana potrivita si sa puna intre cei doi viitori soti legatura de dragoste reciproca, trainica si binecuvantarea Sa in Taina Sfintei Cununii. Nimic din ceea ce avem nu ne apartine. Totul am primit in dar. Doar voia noastra libera ne apartine; pe aceasta i-o putem da Lui Dumnezeu, punandu-ne viata in mainile Celui ce ne-a daruit-o si  lasandu-ne  in Sfanta Sa voie, plini de liniste, pace si bucurie.

“Este bine sa te predai voii lui Dumnezeu. Atunci in suflet este numai Domnul si nu alte ganduri; si el se roaga lui Dumnezeu cu minte curata si simte iubirea lui Dumnezeu, chiar daca s-ar chinui cu trupul. Cine s-a predat pe sine voii lui Dumnezeu, acela nu se intristeaza de nimic, chiar daca ar fi bolnav, sarac si prigonit. Sufletul stie ca Domnul poarta grija de noi cu milostivire. Cand sufletul s-a predat cu totul voii lui Dumnezeu, Domnul insusi incepe sa-l calauzeasca si sufletul este invatat in chip nemijlocit de Dumnezeu, in vreme ce inainte era povatuit de invatatori si de Scripturi..”[16]

“Numai in spatiul iubirii jertfitoare a lui Hristos, libertatea si responsabilitatea morala a omului raman in dimensiunile autentice pentru ca in acest spatiu fiecare om este privit ca purtator al chipului vesnic al lui Dumnezeu, pentru care a murit si inviat Hristos si cu care el se identifica pana la sfarsitul veacurilor. Libertatea si responsabilitatea ni s-au daruit de Dumnezeu, ca sa fim veghetori si sa lucram in istorie in asa fel incat trebuie sa ne intoarcem acasa in camara de nunta a imparatiei sale, dar nu singur, ci impreuna cu intregul cosmos, care suspina dupa mantuire. Crestinul este chemat sa traiasca in aceasta perspectiva a libertatii si responsabilitatii ceasului de nunta. Daca raspunde liber la aceasta chemare timpul nu mai este pentru el „o clepsidra ce-si curge nisipul, ci un semanator ce-si leaga snopul”, in asteptarea binecuvantarii finale;

1. Libertatea si responsabilitatea morala sunt doua realitati esentiale in viata crestina, daruite omului pentru a continua dinamica intruparii lui Hristos, Fiul lui Dumnezeu, in istorie si in acelasi timp pentru a da un sens dumnezeiesc istoriei.

2. Libertatea si responsabilitatea presupun recunoasterea a doua vointe care se cauta una pe alta si se intalnesc in spatiul tainic al iubirii, pentru ca numai in iubire alegerea este libera. In iubirea rastignita a lui Hristos se intlneste intr-un mod teandric voia lui Dumnezeu cu voia omului. Omul simte atunci ca implinind voia lui Dumnezeu se sporeste pe sine.

3. Prin lucrarea Duhului Sfant, in comunitatea Bisericii, crestinii primesc harul ca pe o imputernicire spre libertate, iar faptele lor concrete trebuie sa reprezinte o realizare a acestei libertati si in acelasi timp o expresie a responsabilitatii morale.

4. In acest sens Biserica este chemata sa constientizeze pe credinciosi ca nu poatesa existe libertate fara responsabilitate si  responsabilitate fara libertate. Implinindu-se in spatiul iubirii lui Hristos, ele imbraca pe credinciosi cu maximum de demnitate si valoare. De aceea ele nu trebuie sa ramana realitati formale si abstracte, ci trebuie traite intr-un mod plenar in iubirea comunitara a Bisericii, Trupul tainic al Domnului si templu al Duhul Sfant.”[17]

“Sexualitatea umana este o parte componenta a Intimitatii.  Intimitatea  presupune si intimitatea sexuala, dar e mai mult decat atat. Este  impartasirea libera a dorintelor si sentimentelor autentice ( Furia, Tristetea, Frica, Bucuria ), care nu sunt dublate de jocuri psihologice ( Triunghiul Dramatic: Victima – Persecutor – Salvator ) sau de sentimente racket ( jena, gelozie, depresie, vinovatie, rusine).”[18] In acest cadru de vulnerabilizare,care presupune incredere in cealalta persoana, intimitatea sexuala, pusa si in cadrul Tainei Sfintei Cununii si impodobita de dragoste – in felul in care ne-o descria Sf. Apostol Pavel – poate oferi tot ce poate fi mai profund uman, mai complet si mai implinitor in relatia cu o alta fiinta umana! Intimitatea deplina o regasim in casatoria heterosexuala, intemeiata pe dragoste si binecuvantata de Dumnezeu prin Taina Sfintei Cununii.

Motto: „18. Şi a zis Domnul Dumnezeu: „Nu este bine să fie omul singur; să-i facem ajutor potrivit pentru el .21. Atunci a adus Domnul Dumnezeu asupra lui Adam somn greu; şi, dacă a adormit, a luat una din coastele lui şi a plinit locul ei cu carne. 22. Iar coasta luată din Adam a făcut-o Domnul Dumnezeu femeie şi a adus-o la Adam.”[19]

• De la inceput Dumnezeu a creat omul-colectiv; Eva fiind constitutiva lui Adam – Omul singular.Intimitatea primordiala perfecta intre Adam si Eva este refacuta prin Cununie.
• In slujba Tainei Sfintei Cununii, se spune: “De aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va alipi cu femeia sa si vor fi amandoi un trup. Taina aceasta mare este; iar eu zic in Hristos si in Biserica”[20].
• Mai mult de atat, Dumnezeu- Fiul intrupat ne arata prin intaia Sa minune, cea de la nunta din Cana Galileii, cat de mult pretuieste dragostea dintre barbat si femeie, uniti si binecuvantati prin Taina Sfintei Cununii.
• Dar, “Noi nici măcar nu ne dăm seama că starea de căsătorie este, ca toate ale lumii, o stare decăzută şi deformată şi că ea nu are nevoie să fie, simplu, binecuvântată şi „solemnizată”, ci ea trebuie restaurată in Hristos.
• Aceasta restaurare in Hristos înseamnă în viaţa, moartea, învierea şi înălţarea Sa la cer, în inaugurarea în duhul Rusaliilor a „noului eon”, în Biserică, ca sacrament al tuturor acestora.
• Inutil să mai adăugăm că această restaurare transcede total ideea de „familie creştină” şi dă căsătoriei dimensiuni cosmice şi universale. Tocmai aici se află întreaga problemă. Atâta vreme cât privim căsătoria ca ceva care priveşte pe cei căsătoriţi, ca ceva care li se întâmplă lor, şi nu întregii Biserici şi, prin urmare, lumii înseşi, nu vom percepe niciodată înţelesul cu adevărat sacramental al căsătoriei: marea taină la care se referă Sfântul Pavel când spune: „iar eu zic în Hristos şi în Biserică”. [21]
• Tot de la inceput, Dumnezeu L-a creat pe Adam ca Imparat, ca Stapan al Creatie.
• La Cununie, pe fruntile mirilor se pun coroane, prin care cei doi redevin Imparat si Imparateasa: „Doamne cu marire si cu cinste incununeaza-i pe dansii”. Cununile mai desemneaza si cinstea fecioriei si a curatiei, semnificatie care pentru omul modern si-a piedut din insemnatate.
• Fiecare familie este, într-adevăr, o împărăţie, o mică biserică.
• Inele (verighetele) sunt semnul iubirii si legaturii trainice.
• Conform cuvintelor Sfantului Apostol Pavel fiecare dintre soti are datoria iubirii si supunerii fata de celalalt. El spune: „Supuneti-va unul altuia intru frica lui Hristos. Femeile sa se supuna barbatilor lor ca Domnului, pentru ca barbatul este cap femeii precum si Hristos este cap Bisericii, trupul Sau, al carui mantuitor si este.[…] Barbatilor iubiti femeile voastre dupa cum si Hristos a iubit Biserica si S-a dat pe Sine pentru ea[…] Asadar, barbatii sunt datori sa-si iubeasca femeile, ca pe insesi trupurile lor. Cel ce-si iubeste femeia sa pe sine se iubeste”[22] .
• Responsabilitatea iubirii o au amandoi partenerii, dar fiecare de pe pozitia randuita lui. Deci, nu se poate spune ca doar barbatul este conducator, ci acest lucru il face cu ajutorul femeii. Dupa cum si Hristos nu conduce Biserica fara conlucrarea ei de bunavoie.
• Daca totul a creat Dumnezeu pe pamant doar prin Cuvant, doar pe  om L-a creat cu propriile-I sfinte maini, ce dovada mai mare de pretuire pentru om, dar si pentru trupul sau?  Pentru aceasta inalta cinstire, omul insa trebuie sa-si respecte si el insusi trupul sau – templu al Duhului Sfant- sa nu-l intineze in impreunari necuviincioase, care-l coboara din cinstea sa imparateasca si-l aseamana dobitoacelor, supuse doar instinctualitatii.
• Dumnezeu nu blameaza sexualitatea, doar ca o binecuvanteaza doar intre sotii cununati in Biserica, in Taina Sfintei Cununii.
• Actul sexual este un aspect intim şi sfânt al fiecărui cuplu căsătorit şi Dumnezeu respectă intimitatea relaţiei lor. „Bărbatul să-şi împlinească faţă de nevastă datoria de soţ; şi tot aşa să facă şi nevasta faţă de bărbat. Nevasta nu este stăpână pe trupul ei, ci bărbatul. Tot astfel, nici bărbatul nu este stăpân peste trupul lui, ci nevasta. Să nu vă lipsiţi unul pe altul de datoria de soţi, decât doar prin bună învoială, pentru un timp, ca să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea; apoi să vă împreunaţi iarăşi, ca să nu vă ispitească Satana, din pricina nestăpânirii voastre.” [23]
• Dar creştinul adevărat are în inima lui dragostea lui Dumnezeu şi, prin această dragoste, caută totdeauna binele celuilalt. Astfel nu va forţa şi nu va pune presiune asupra partenerului, cerându-i ceva care îi răneşte cugetul sau demnitatea.
• Desi „Cântarea Cântărilor” reprezinta – in mod alegoric –  dragostea dintre Mire si Mireasa, conducand cititorul spre sensurile tainice ale unirii dintre  Hristos si Biserica Sa, totusi in aceasta carte din Biblie este descrisă dragostea romantică a împăratului Solomon cu preaiubita sa Sulamita. Este înţelept şi necesar pentru orice bărbat căsătorit şi orice femeie căsătorită să citească cu atenţie această carte, din care va învăţa cum să-şi iubeasca partenerul sau partenera şi cum să-i dăruiască dragostea sa într-un fel vrednic de Dumnezeu.
• Dar, adevărata temă a  Tainei Sfintei Cununii nu este „familia”, ci dragostea. Familia ca atare, familia în sine poate fi o distorsiune demonică a dragostei[24] – şi există cuvinte aspre despre aceasta în Evanghelie: „Şi duşmanii omului (vor fi) casnicii lui”[25].  Dar chiar si intr-o familie problematica, harul lui Dumnezeu poate face sa straluceasca lumina Sa sfanta: Părintele Paisie mai spunea: “Dedesubtul nepotrivirii omeneşti ascunde armonia lui Dumnezeu. De exemplu, într-o căsnicie două personalităţi total diferite pot experimenta armonia. Astfel că femeile, cu bogăţia lor de sentimente, îi pot aduce pe bărbaţi mai aproape de Dumnezeu.”
• În acest sens profund, sacramentul nunţii cuprinde mai mult decât familia. El este sacramentul iubirii dumnezeieşti, ca taină atotcuprinzătoare a fiinţei înseşi şi din această pricină el priveşte întreaga Biserică şi – prin Biserică – întreaga lume. [26]
• Cele mai frumoase si poetice randuri despre dragoste le-a scris Sfantul Apostol Pavel, in  Epistola întâia către Corinteni : Capitolul 13:  Dragostea şi bunurile ei.

”1. De aş grăi în limbile oamenilor şi ale îngerilor, iar dragoste nu am, făcutu-m-am aramă sunătoare şi chimval răsunător. 2. Şi de aş avea darul proorociei şi tainele toate le-aş cunoaşte şi orice ştiinţă, şi de aş avea atâta credinţă încât să mut şi munţii, iar dragoste nu am, nimic nu sunt. 3. Şi de aş împărţi toată avuţia mea şi de aş da trupul meu ca să fie ars, iar dragoste nu am, nimic nu-mi foloseşte. 4. Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare, dragostea nu pizmuieşte, nu se laudă, nu se trufeşte. 5. Dragostea nu se poartă cu necuviinţă, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândeşte răul. 6. Nu se bucură de nedreptate, ci se bucură de adevăr. 7. Toate le suferă, toate le crede, toate le nădăjduieşte, toate le rabdă. 8. Dragostea nu cade niciodată. Cât despre proorocii – se vor desfiinţa; darul limbilor va înceta; ştiinţa se va sfârşi; 9. Pentru că în parte cunoaştem şi în parte proorocim. 10. Dar când va veni ceea ce e desăvârşit, atunci ceea ce este în parte se va desfiinţa. 11. Când eram copil, vorbeam ca un copil, simţeam ca un copil; judecam ca un copil; dar când m-am făcut bărbat, am lepădat cele ale copilului. 12. Căci vedem acum ca prin oglindă, în ghicitură, iar atunci, faţă către faţă; acum cunosc în parte, dar atunci voi cunoaşte pe deplin, precum am fost cunoscut şi eu. 13. Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea şi dragostea. Iar mai mare dintre acestea este dragostea. “

 

O zi obisnuita din viata unui cuplu: fragment din “Fericirea care dureaza” a lui Bert Hellinger

Barbatul o priveste pe femeie, femeia pe barbat, si chipurile lor se lumineaza. Se bucura unul de altul. Nu este acesta un inceput frumos pentru o noua zi intr-o relatie de cuplu? Expresia cea mai frumoasa a iubirii apare atunci cand ne bucuram de partenerul nostru. Exact asa cum este el. Asta este fericirea,bucuria reciproca, bucuria pentru celalalt si ceea ce decurge din aceasta bucurie, anume faptul de a da si primi. Atunci ziua nu va fi indeajuns de lunga, pentru ca in permanenta ceva nou circula intre cei doi. Dupa multe decenii de observatii amanuntite, esenta fericirii mi s-a dezvaluit in 3 cuvinte:

1. DA- pentru partener, pentru mine, pentru situatia noastra, asa cum este, pentru fericire
2. TE ROG- cand ranesti pe celalalt, a-l privi in ochi si a-i spune: te rog, e deajuns.
3. MULTUMESC- intr-o relatie de cuplu exista sute de ocazii -zilnic- de a ne bucura de ceva si a spune: “multumesc”

Ce ii face pe copii fericiti? – faptul ca ambii parintii sunt fericiti prin ei. Acest lucru se intampla atunci cand – in copil – se descopera unul pe altul, se iubesc si sunt fericiti unul prin altul. Cand se bucura parintii de copil? Atunci cand il iubesc asa cum este el.

Cum se implineste relatia de cuplu?, Cum ajung sa se iubeasca sotii?

1. Relatia sexuala: in ea se contopesc iubirea si viata
2. Iubirea inimii: dragostea sexual se implineste mai bine, atunci cand izvoraste din iubirea inimii, cand este o implinire a acesteia.
3. Traiul in comun: viata in comun poate exista fara sexualitate si, uneori, chiar fara iubire. Dar traiul in comun este un bun pretios. El trebuie invatat si trait.

Mai exista o conditie esentiala a fericirii personale si de cuplu: RESPECTUL PARINTILOR

(Ghenof Cristina)

---

 

Bibliografie:

Sfanta Scriptura

Sfantul Siluan Athonitul – “Despre voia lui Dumnezeu si libertate”

Acatistier

Avdeev Dmitri- “Probleme actuale ale psihoterapiei ortodoxe “, ed. Sophia, 2007

Bruckner, Pascal – “Mizeria prosperităţii”, pag 62, Ed. Trei, 2002; traducere din limba franceză de Vasile Zincenco.

Cardon, Alain,s.a .– “Analiza tranzactionala”,Ed. Codecs,2002

Evola, Julius  – “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, 1994

Hellinger,Bert – “Fericirea care dureaza”,Ed. Cartea Daath, Buc., 2010

Lemeni, Adrian , Conf. Dr. – “Referatul Facerii”, din vol. “Sensul eshatologic al creatiei”,Ed. ASAB, Bucuresti, 2007

Pr.Alexander  Schmemann, “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”, Editura IBMBOR, 2001, “Taina iubirii”

Pr. Petru Suciu, “Metode psihoterapeutice in Pateric”

Florin Tudose – “Psihopatologie si orientari psihoterapeutice in psihiatrie”, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2009, pag. 273-276

Diana Vasile – “Introducere in Psihosexologie”, Ed. Fundatiei Romania de maine

Rodica Matei – “Elemente introductive de teorie si tehnica psihanalitica”, Ed. Fundatiei Romania de maine

[1] Pascal Bruckner, Mizeria prosperităţii,  pag 62, Ed. Trei, 2002; traducere din limba franceză de Vasile Zincenco.

[2] “„Ar fi vrut sã poatã merge împreunã pe stradã, dar nu ca acum, ci deschis, fãrã nici o fricã, sã vorbeascã câte-n lunã si în stele, sã facã mici cumpãrãturi pentru casã. Dar mai tare ca orice dorea sã aibã un cuib al lor, unde ar putea ramâne singuri, fãrã a-si cersi iubirea de la o întâlnire la alta. […] Amândoi stiau cã fac o nebunie, cã astfel îsi sapã singuri groapa. Iar acum, asezat pe marginea patului, gândurile îl purtarã din nou la subsolurile Ministerului Iubirii” (George Orwell, “1984”)

[3] Subcultura hippie a fost inițial o mișcare de protest a tineretului împotriva societății materialiste occidentale, care a luat ființă în SUA la începutul anilor 1960 și care mai apoi s-a răspândit în multe țări din lume. Mișcarea hippie a fost atât o mișcare politicăcât și culturală.Cuvântul „hippie” vine de la „hipster”, care descria tinerii beatnik care s-au mutat în districtul Haight-Ashbury din San Francisco, SUA. Acești tineri moșteniseră atitudinea nonconformistă a generației beat, și-au creat cu timpul comunități proprii, ascultau rock psihedelic, erau adepți ai revoluției sexuale și foloseau droguri precum hașiș și LSD. Moda și valorile hippie au avut un efect major asupra muzicii de masă, a televiziunii,filmelor, literaturii și artelor.

[4]http://nogovernment.wordpress.com/2010/08/30/controlul-mental-si-cultura-pop/

[5] Conf. Dr. Adrian Lemeni- “Referatul Facerii”,din vol.“Sensul eshatologic al creatiei”,Ed. ASAB, Bucuresti, 2007, pag.110; nota din Aldous Huxley-“Marturisirea unui ateu notoriu”

[6] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, Buc.,1994, p. 21).

[7] Ion Cordoneanu – “Sex si ideologie”

[8] „Iata, spre pilda, urmarile Educatiei sexuale în Danemarca, tara scandinava care e, de mai multi ani, campioana Educatiei sexuale în scolile europene: – violurile au crescut cu 300%;  – bolile sexuale au crescut (la tinerii sub 20 de ani!) cu 250% ; – cazurile de graviditate, de sarcina în afara casatoriei s-au dublat;  – divorturile s-au dublat;  – avorturile au crescut cu 500% (!).  Doar doua lucruri au scazut: rata nasterilor si vârsta medie a primului raport sexual”.

[9] http://www.crestinortodox.ro/carti-ortodoxe/darul-sacru-vietii/revolutia-sexuala-79873.html

[10] https://www.ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate/pornografia/18105-transformarea-relatiilor-sexuale-in-divertisment.html

[11] “Introducere in psihosexologie” – Diana Vasile, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2008

[12] (Julius Evola, “Metafizica sexelor”, Editura Humanitas, 1994).

[13] Psihopatologie si orientari psihoterapeutice in psihiatrie – Florin Tudose, Ed. Fundatiei Romania de maine, 2009, pag. 273-276

[14] http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea2_cuprins/p2_033_curvie/

[15] Pr. Petru Suciu, “Metode psihoterapeutice in Pateric”

[16] Sfantul Siluan Athonitul – “Despre voia lui Dumnezeu si libertate”

[17] Pr. drd. Gheorghe Popa http://www.crestinortodox.ro/morala/libertate-responsabilitate-spatiul-iubirii-crestine-70846.html

[18] Cardon, Alain,s.a .– “Analiza tranzactionala”,Ed. Codecs,2002

[19]   (Fac. 2. 18,21-22)

[20]  ”(Ef. 5,31-32).

[21] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[22] .”(Efeseni 5, 21-28).

[23] (1 Corinteni 7:3-5)

Link util: http://www.scientia.ro/blogul-lui-madalin/2327-scurt-ghid-despre-dragoste-dorinta-si-sex.html

[24] Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii

[25] (Mt.10, 36)

[26] “Pentru Viaţa lumii – Sacramentele şi Ortodoxia”– Pr.Alexander  Schmemann,Editura IBMBOR, 2001, Taina iubirii