Fă un pomelnic al „dușmanilor” tăi și dă-l preoților Bisericii
Nu sunt eu în măsură să vorbesc de iubirea dușmanilor, pentru că nu-mi iubesc nici măcar soția și copiii cum trebuie, dar totuși pentru că am înțeles anumite lucruri, vreau să le împărtășesc cu voi.
A fost o perioadă când mă certasem cu o anumită persoană și atunci iertarea și conceptul de iubire a vrăjmașului începuse să capete interes minții mele, pentru că mă priveau în mod direct. Într-o duminică dimineață, eram la biserică și având mustrări de conștiință, încărcat de remușcări și simțindu-mi sufletul tulburat am cumpărat lumânări, un pomelnic și două prescuri și m-am îndreptat spre masa unde urma să scriu pe pomelnic pe cei dragi ai mei.
Cu pixul în mână, și dornic să scap de acea tulburare, mai ales că ajunsesem în casa Domnului, am hotărât ca primul nume pe care-l trec pe pomelnic să fie persoana cu care m-am certat…. apoi apropiații ei. Simțind că mă liniștesc scriindu-i am început să mă gândesc față de ce persoane am eu resentimente și le-am trecut numele. Scriam, scriam și lista devenea din ce în ce mai lungă. Tot scriind am realizat că trebuie să-i trec și pe cei față de care sunt indiferent, sau pe care i-am bârfit și judecat, pe cei pe care nu i-am mai căutat de mult, deși sunt parte din viața mea, adică pe toți față de care inima mea s-a răcit. Am rămas uimit câți sunt.
Îi scoteam din sufletul meu ca niște epave ruginite care mi-au infectat sufletul atâta vreme… și mă linișteam. Îi puneam înaintea lui Dumnezeu pe fiecare, parcă zicându-i: „Doamne, aceștia toți sunt oamenii pe care eu nu-i iubesc!”
Această întâmplare m-a făcut să înțeleg ce semnificație avea cuvântul IPS Serafim Joantă de la una din conferințe, în care spunea că „toți oamenii trăiesc în sufletul nostru. Toată creația este în noi. Tot Universul se află înlăuntrul nostru, omul fiind și el un alt cosmos… un micro-cosmos”. Dar când zicem micro-cosmos să nu vă gândiți că Universul sufletelor noastre e mai puțin complex decât Universul creat în care se află toate galaxiile, ci este doar mai mic ca spațiu fizic. Universul ființei umane este un infinit extraordinar de complex… Iată de ce Mântuitorul spune că Împărăția Cerurilor este înlăuntrul nostru.
Într-adevăr, toți oamenii pe care i-am întâlnit locuiau în mine, pentru că față de fiecare eu m-am raportat într-un fel când i-am întâlnit: față de unii cu iubire, față de alții cu milă, față de o altă parte cu indiferență, răceală, și față de unii chiar cu ură și multă răutate. Rememorând îmi dădeam seama câtă răutate stă încă în mine… câte relații încă nerezolvate… câtă lipsă de iubire față de cei din viața mea.
Și acum se pune problema: Cum să simt eu apropiere față de Dumnezeu dacă aflu în mine atâta răutate față de semenii mei?
Mă spovedesc, mă împărtășesc, particip activ la viața Bisericii, mă rog lui Dumnezeu, citesc din Sfânta Scriptură, citesc cărți duhovnicești, fac și unele fapte bune, dar tot departe de Dumnezeu sunt. E ca și cum aș vâsli în amonte, contra curentului… stând pe loc, ba dimpotrivă dau și înapoi?
De ce oare? Pentru că în esență relația noastră cu Dumnezeu se îndreaptă în totalitate către aproapele meu. Adică tot ce-mi oferă Biserica prin Sfintele Taine prin Sfinții Părinți, prin sfaturi, predici, scrieri, etc… toate au ca rol împăcarea mea cu aproapele. Degeaba sunt toate dacă nu reușesc să fac ceea ce este de fapt esențialul problemei noastre: relația cu omul de lângă mine. Toate sunt instrumente care mă ajută să iubesc. E ca și cum ai avea toată tehnologia și echipamentele agricole să lucrezi un pământ și la vremea recoltei să nu ai roade deloc, dar tu să te bați cu pumnii în piept că ai folosit cea mai înaltă tehnologie.
Nu există urcuș duhovnicesc fără iubirea vrăjmașilor. De fapt ei nu sunt dușmanii noștri, ci îi numim astfel pentru că ii percepem ca niște adversari ai principiilor noastre egosite. Dacă i-am ierta în sufletul nostru, i-am trece automat mental în tabăra prietenilor.
„Vrăjmaşii m-au învăţat să ştiu ceea ce puţini ştiu în lume: că omul nu are pe pământ vrăjmaşi afară de sine însuşi” (Sfântul Nicolae Velimirovici).
„Dacă gândeşti rău despre oameni, aceasta înseamnă că un duh rău viază în tine şi îţi insuflă gânduri rele împotriva oamenilor. Şi dacă cineva nu se pocăieşte şi moare fără să fi iertat fratelui său, sufletul lui se va pogorî acolo unde sălăşluieşte duhul rău care-i stăpâneşte sufletul” (Sfântul Siluan Athonitul)
Eu am învățat de la Părintele Stephen Freeman un lucru pe care vi-l spun și vouă: „Nu ne putem mântui dacă nu ne iubim vrăjmașii”. Înfricoșător nu? Nu e ideea lui, ci este Duhul întregii Tradiții Ortodoxe de 2000 de ani. Este însăși porunca Mântuitorului și Dumnezeului nostru:
„Iar Eu zic voua: iubiti pe vrajmasii vostri, binecuvintati pe cei ce va blesteama, faceti bine celor ce va urasc si rugati-va pentru cei ce va vatama si va prigonesc” (Matei 5, 44).
Să nu credeți că putem să ne mântuim doar dacă împlinim anumite porunci, pe cele care le putem noi, iar pe cele grele le putem ocoli. Toate poruncile se unesc într-una singură:
„Să iubeşti pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta, din tot sufletul tău şi din tot cugetul tău. Aceasta este marea şi întâia poruncă. Iar a doua, asemenea acesteia: Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Matei 22, 37-38).
Dacă nu ne iubim dușmanii înseamnă că încă avem răutate în suflet și porunca iubirii de aproapele n-o împlinim. Prin urmare nu vom intra în Împărăția Cerurilor, acolo unde doar cei curați cu inima vor păși.
Toată viața duhovnicească a omului se rezumă la două relații simple: relația mea cu aproapele meu, oricare ar fi el, și relația mea cu Dumnezeu. Restul sunt detalii. Doar omul contează! De aceea spune Sfântul Apostol Pavel că de-am avea toată știința lumii, de-am da toate averile noastre milostenie, de ne-am răstigni trupul prin înfrânare… iar iubire nu avem, nimic nu suntem.
Din asta realizăm că problema esențială a vieții noastre este să ne împăcăm cu toți pe care-i purtăm în suflet și nu i-am iubit. Atât și nimic mai mult.
Un bun început pentru acest lucru este să ne rugăm pentru ei, să-i trecem pe un pomelnic și să-l dăm preoților pentru a-i pomeni în rugăciune la Sfânta Liturghie.
Rugați-vă seară de seară pentru vrăjmașii voștri, pentru cei indiferenți sufletului vostru și atunci veți simți că prindeți aripi spre Dumnezeu, abia atunci începe decoloarea spre cer. Atunci simți că nu mai dai în gol ci se mișcă lucrurile. Închei prin cuvintele Sfântului Ioan Evanghelistul:
Daca zice cineva ca iubeste pe Dumnezeu, iar pe fratele sau il uraste, mincinos este! Pentru ca cel ce nu iubeste pe fratele sau, pe care l-a vazut, pe Dumnezeu pe Care nu L-a vazut, cum poate sa-L iubeasca? (I Ioan 4, 20).
Doamne ajută!
(Claudiu Balan)
Boitos
noiembrie 27, 2012 @ 1:48 pm
In mare parte sunt de acord cu acest fel de a fi: sa ii trecem pe pomelnic pe dusmanii nostrii.Dar nu sunt de acord cu faptul ca ii trec automat in tabara prietenilor.De ce sa ii trec in tabara prietenilor?
Daca un prieten te fura ( dau un exemplu ), si il vezi si il si banuiesti de alte lucruri, ce atitudine ai?
Eu cel putin nu il mai pot incadra la categoria prieten, dar trebuie sa lupt cu mine ca sa mi-l scot din minte si din suflet.Si cred ca daca Dumezeu a ingaduit asa ceva este pt binele meu din viitor ( probabil mai multa rugaciune, mai mult rabdare si credinta ).
Dar eu trebuie sa il iert pt. mine si astfel sa imi fie indiferent.
Il trec pe un pomelnic ca sa ii de-a Dumezeu minte si intelepciune ca sa nu mai faca alte rele si atat.
Maria Vicol
noiembrie 27, 2012 @ 4:31 pm
@ simona „In mare parte sunt de acord cu acest fel de a fi: sa ii trecem pe pomelnic pe dusmanii nostrii.Dar nu sunt de acord cu faptul ca ii trec automat in tabara prietenilor.De ce sa ii trec in tabara prietenilor?
Daca un prieten te fura ( dau un exemplu ), si il vezi si il si banuiesti de alte lucruri, ce atitudine ai?”
nu stiu ce atitudine sa am eu fata de un astfel de om dar stiu ce atitudine are Hristos fata de el:s-a rastignit pentru el.si imi este de ajuns.te-ai intrebat draga mea oare ce atitudine are Hristos fata de tine,fata de greselile tale,oare te-a trecut la „prieteni”sau „dusmani”?!si fata de noi toti,ca toti gresim,din pacate.eu am o vorba:”numai prosti au dusmani”.si prosti pt ca nu ne dam seama de sansa de a ne mantui prin astfel de incercari si oameni.nici macar dracul nu ne este dusman,pr arsenie papacioc spunea „oare ce ne-am face fara el?”de-am stii cat de mult ne ajuta sa ne vedem starea.asta nu inseamna ca pe drac tre sa-l si iubim dar pe omul de langa noi,ca ne greseste sau nu :da.prin el ne mantuim si atunci cum sa nu-l treci pe pomelnic,cum sa nu-l imbratisezi,sa-i multumesti,prin incrancenarea lui ,ingaduita de Dumnezeu eu sunt incercata si chemata spre mantuire.si nu stiu cum „dusmanul de azi”va fi sfantul de maine ,la care ne vom inchina.sa iubim ,mai ales pe cei rataciti ,nu sunt ei de vina si Domnul ne va rasplati iubirea si rabdarea cu ei.asta nu inseamna ca tre sa fim de acord cu faptele lor si in gen cu faptele intunericului.in ceea ce ma priveste ,chiar mai devreme vb cu cineva de asta,ce ar putea un alt suflet sa dusmaneasca la un vierme ca mine si pacatos?!suntem mici…sa nu uitam,sa-i lasam pe cei mari cu cele mari…
SB
noiembrie 27, 2012 @ 4:58 pm
@ Maria
Cred că Simona s-a referit la faptul că atunci când vezi că un prieten te tradează, chiar dacă nu rupi imediat legătura cu el, automat devii mai distantă. Altfel te ia de prost.
Hristos s-a răstignit pt noi toți, într-adevăr, dar n-a forțat pe nimeni să vină la credință. Când cei care vroiau să arunce cu pietre în femeia desfrânată au fost puși la punct de Iisus iar aceia au plecat, asta nu înseamnă ca Iisus s-a dus apoi la ei să îi trateze cu o atitudine tovărășească. Așa și noi, dacă vedem că cineva abuzează de bunăvoința noastră, îi semnalăm cumva acest lucru și dacă tot nu se potolește, doar n-o să ieșim la o cafea cu persoana respectivă.
Dacă un dușman ne este de bun folos sufletesc și duhovnicesc, asta nu înseamnă că trebuie să-l luăm în brațe, să-l pupăm și să-i încurajăm atitudinea pt așa-zisa mântuire a noastră.
„ce ar putea un alt suflet sa dusmaneasca la un vierme ca mine si pacatos?!” – ehe….ia să câștigi tu la Loto și să ne spui apoi 🙂
N. Steindhard a zis ceva de genu: Hristos nu ne-a cerut să fim tâmpiți. Deci da, de acord să-i trecem pe pomelnic, dar nu sunt de acord să-i tratăm în continuare la fel pânăp nu își schimbă comportamentul.
Maria Vicol
noiembrie 27, 2012 @ 5:13 pm
dap,cand oi vedea pe Domnul Iisus ca isi ia bilete la loto m-oi baga si eu pana atunci….sarut’mana Doamne cu ce mi-ai dat…
sa iubim….iubirea nu se discuta…prea despicam firul in patru….sau mai mult de patru…sunt sit si situatii ,normal ca nu se aplica la tot ,la orice situatie,cine poate intelege va intelege…mai presus de orice este iubirea,sa iubim chiar daca lumea ne va lua de prosti.ca oricum ne ia 🙂
si apropo de ce spuneam mai sus,uite tu esti acum un ex bun..ca ne facem de multe ori dusmani aiurea…eu i-am spus ceva simonei,dar nu ca o cearta,era ,desi nu o stiu personal,doar un schimb de pareri cu ea,fara a avea intentia de a o supara,pt ca eu i-am scris cu bucurie,cu drag,ca si cum as fi avut-o in fata si te bucuri de posibilitatea de a impartasi ceva din gandirea ta celui care iti este frate in credinta,tu te-ai gandit ca ….tocmai asta e,sa ne cobaram la picioarele celuilat,sa invatam sa intram in inima lui,ne-am invatat sa fim suparati,toti doresc raul nostru,ne sunt dusmani,daca cineva nu e de acord cu mine..dai cearta,dai contrazis…replici dupa replici,comentarii inutile.iubire,draga mea,e atat de dulce si plina de pace,suntem diferiti si e normal sa avem pareri si trairi diferite.sa primim cu bucurie si sa daruim cu pace,sa alungam ganduri ca avem la tot pasul oameni rai.oamenii sunt frumosi…si in cel care te injura e chipul Domnului…azi poate fura..maine e la masa cu Hristos…asa e,nu e raiul pe pamant dar daca Domnul inca ne mai lasa sa respiram,pe noi cei pacatosi..noi oare de ce suntem atat de categorici unii cu altii?
@claudiu
tare imi plac cuvintele tale…ce bine s-au asezat in sufletul meu…e o scriere calda dar profunda…mai astept cu drag…
pace si bucurie!
SB
noiembrie 27, 2012 @ 6:03 pm
:)) hai că la prima parte chiar m-ai făcut să râd
da…nu știu ce să zic…chestia asta cu iubirea dușmanului mie mi-e un pic mai greu să o diger. sau poate fiecare o percepe în felul lui…
marcel
noiembrie 27, 2012 @ 6:05 pm
Maria cred ca la asta se referea Simona, uite iti dau un interviu cu Maica Siluana
http://www.crestinortodox.ro/conferinte-audio-mp3/maica-siluana-vlad/despre-iertare-717.html
Maria Vicol
noiembrie 27, 2012 @ 6:08 pm
ma bucur ca macar am reusit sa te fac sa zambesti,ce frumos este sa zimbim,sa nu uitam sa o facem,indiferent de orice.
si mie,tare tare greu ca-s plina de bube,dar nadajduim surioara,SB(nu stiu numele tau,iarta-ma)poate poate ne va ajuta Maicuta sa o invatam,fara de ea nu merge nimic nu merge…te imbratisez cu drag,multa sanatate!
Maria Vicol
noiembrie 27, 2012 @ 6:10 pm
sarut’mana marcel de link,o iubesc pe maica siluana,mie drag s-o ascult …spor la invatat si Doamne ajuta la examene!
…no,acusa am ascultat,minunata asa cum este maica dar cu un lucru ,nu ca nu sunt de acord ca cine sunt eu,s prea mica dar nu ma regasesc deloc,acela ca spune maica” sa-i trecem pe pomelnic la vrasmasi”.eram intr-o manastire la slujba si vai mie ce „mustruluiala” a tras parintele satul de pomelnicele pe care gasea cate unul asa singur ,izolat intr-un colt scris sau coloane cu titlul „dusmani”.e inadmisibil sa mergem la slube,la manastiri si sa ascultam atatea predici despre iubire,sa-l vedem pe Hristos pe Cruce care este iubire si noi….cu coloane de „dusmani” pe pomelnice…
Claudiu Balan
noiembrie 27, 2012 @ 6:11 pm
Seara bună, tuturor!
În primul rând vreu să vă amintesc că iubirea unora îi smintește pe alții uneori, pentru că iese din sfera raționalului.
În al doilea rând iubirea „dușmanilor” noștri nu stă în puterea noastră, ci în revărsarea Harului lui Dumnezeu.
Dacă Dumnezeu poate să-i iubească pe toți oamenii așa cum sunt… indiferent cât de răi, putem și noi, pentru că suntem chemați la asemănarea cu El.
Când am spus că îl treci în tabăra prietenilor n-am exagerat cu nimic. Când ierți pe celălalt trebuie să te smerești și tu, să-ți vezi propriile tale păcate, să recunoști că răul care ți s-a făcut, sau presupui că ți s-a făcut, a fost îngăduit de Dumnezeu ca să te ajute să scapi de propriile tale patimi. Trebuie să recunoaștem mereu că mereu avem și noi o parte de vină, orice s-ar întâmpla.
Nu poți ierta și apoi să fii indiferent, pentru că rămăi cu resentimente, cu frustrări. Când ierți trebuie să ierți din inimă, adică să nu mai ai nimic împotriva aproapelui tău. Indiferența, răceala sunt forme ale răului, sunt de fapt metode de răzbunare, de reacționare împotriva răului. Ori Dumnezeu ne-a spus să nu stăm împotriva răului, că să ne îmbrățișăm dușmanii.
Dumnezeu nu-mi cere doar să fiu prieten cu dușmanul meu, ci îmi cere să-l iubesc ca pe mine însuți.
SB
noiembrie 27, 2012 @ 7:25 pm
@ marc3l
Știu că e un pic off-topic însă dacă, pe lângă cursurilede bucătar și pregătirea pt următoare sesiune de bac, ești interesat să înveți și ceva programare, întrucât domeniul IT e destul de căutat, îți recomand cursurile de pe sait-ul următor. Sunt cele mai bune tutoriale pe care le-am găsit până acum, după ce îți faci cont ai să vezi singur .
http://www.codecademy.com/#!/exercises/0
http://www.codecademy.com/#!/exercises/0
Boitos
noiembrie 28, 2012 @ 8:57 am
Pt Maria: nu stiu unde m-a trecut Bunul Dumezeu , la prieten sau la dusman.Cand voi trece dincolo pe lumea cealalta iti voi da de stire, sa iti spun cum am trait eu si cum m-am comportat asa incat altii sa faca sau nu ca si mine.
Dar sunt curioasa ce atitudine exista in momentul cand umbli pe strada cu cineva care , asa cum am dat exemplu mai sus, este hot ?
Adica, stii si tu si altii ca este hot.
Si mai rau poate ca te trezesti acuzat de toti ca esti si tu hot, din moment ce iti este prieten.Pt ca prietenii se ajuta intre ei si se incurajeaza.
Si imi sustin parerea de mai sus si sunt de acord si cu ce a spus SB ( doar nu il iei in brate si il pupi si ii multumesti ca te-a furat )
Si pana la urma unde nu pune Dumezeu mai mult, nici nu are de unde sa ceara.
Pana acuma , am ajuns la o concluzie ciudata, din pacate, cateodata am impresia ca Dumnezeu nu se chinuie sa ii intoarca pe calea cea buna, ii lasa in pace pana cand vor plati pt faptele lor.
Pt ca asa cum voi plati si eu asa vor plati si ei.
Tot ce trebuie sa fac este sa : ma rog, sa am credinta, sa iert, si sa fiu atenta.
Ca de aceea mi-a dat Bunul Dumezeu minte in cap – ca sa gandesc, ochi – ca sa vad si urechi – ca sa aud.
Pt Claudiu mai am ceva de intrebat si apoi termin: In momentul cand cineva incearca sa iti distruga familia ,sa iti ia ce ai, dupa cum spui banuiesc ca te duci si il iei in brate, il pupi, te pui cu el la masa, si povestiti tot ca inainte?
SB
noiembrie 28, 2012 @ 9:47 am
„Fraților, vă poruncim în numele Domnului nostru Iisus Hristos, [b]să vă feriți de orice frate care umblă fără rânduială[/b] și nu după predania pe care ați primit-o de la noi […] Și dacă vreunul nu ascultă de cuvântul nostru prin epistolă, pe acela să-l însemnați și [b]să nu mai aveți cu el niciun amestec[/b], ca să-i fie de rușine. [b]Dar să nu-l socotiți ca pe un vrășmaș, ci povățuiți-l ca pe un frate[/b]” (2Tesalonicieni, cap 3)
Maria Vicol
noiembrie 28, 2012 @ 12:20 pm
nu draga mea simona,da ce sa facem il batem si noi,incercam sa-i distrugem familia?Iisus pe Cruce batut cerea iertarea pt noi Tatalui…
imi aduc aminte de Hristos,dupa ce a inviat nu numai ca a mers pe cale cu cei care s-au lepadat de El,care l-au lasat singur in fata rastignirii,l-au parasit,cei care ziceau ca-l iubesc si care au fugit ca niste lasi in acele ceasuri crunt de grele pt Mantuitor,si totusi,Hristos a mers la ei ,le-a vorbit cu dragoste ii loc sa-i certe le spune „pacea Mea dau voua” ..asadar a stat cu ei de vb desi nu meritau poate si in continuare i-a binecuvantat cu dragoste si iertare.si de cate ori nu a stat in compania celor nu foarte cinstiti…si nu i-a fost frica sau rusine ca-l vede lumea langa un hot sau desfranat….chiar si cand i-a certat a facut-o cu dragoste.a-l iubi pe cel care greseste,a-l rabda nu inseamna ca tre sa faci ca el,ca tre sa gresesc si eu.
sa invatam sa citim cu atentie cuvintele pe care le asternem aici.
sa ne ajute Domnul sa ne despietreasca inimile!sa ne dea dreapta socoteala si sa facem voia Sa!