De ce ateii îl neagă cu vehemenţă pe Dumnezeu?
În concepţia marelui istoric al religiilor Mircea Eliade, definiţia cea mai completă şi cea mai potrivită a fiinţei umane este aceea de fiinţă religioasă (homo religiosus), de fiinţă care simte nevoia de a se raporta, într-un fel sau altul, la Divinitate. De aceea, chiar şi în preistorie, atunci când oamenii nu-L cunoşteau pe Adevăratul şi Unicul Dumnezeu (sau, mai corect spus, Îl cunoşteau puţini dintre ei) , simţeau nevoia de a I se închina şi, neputându-L găsi, idolatrizau lumea creată. Ateii… au şi ei un mod de raportare la Dumnezeu, căci precum afirma un filosof modern, ignorarea, refuzul de a adresa un salut celui de lângă tine este, de fapt, o formă de comunicare (evident, una negativă), deoarece, prin acest gest, îi transmiţi interlocutorului tău un mesaj – faptul că prezenţa lui îţi este indiferentă, sau chiar te deranjează.
Cei care-L neagă pe Dumnezeu Îi transmit, prin atitudinea lor, faptul că şi-ar dori ca El să nu existe, dar, în adâncul finţei lor, Îi mărturisesc existenţa, Îi simt prezenţa, pentru că, în caz contrar, nu ar fi atât de vehemenţi în negarea Sa. Nu are niciun sens să negi neexistenţa… este ilogic. Ce sens ar avea ca noi să ne consacrăm ani întregi din viaţă dovedirii inexistenţei lui Moş Crăciun? :)) Nimeni nu ar fi dispus să facă aşa ceva, pentru că neexistenţa lui Moş Crăciun este o certitudine.
În schimb, aşa-zişii atei scriu cărţi, se nevoiesc ani întregi pentru a încerca să demonstreze inexistenţa Divinităţii. De ce oare? Nu cumva motivul acestei atitudini de negare vehementă a lui Dumnezeu este tocmai o dovadă a credinţei lor ascunse, nemărturisite, pe care ei încearcă s-o stingă, s-o elimine din sufletele lor. Vor să se convingă pe ei înşişi că Dumnezeu nu există pentru că, precum afirma F. M. Dostoievski, prin personajul său Ivan Karamazov, dacă Dumnezeu n-ar exista, totul ar fi permis. Cred că „un ateu este o persoană, care speră că Domnul nu va face nimic spre a-i tulbura necredinţa”.
Apoi mă întreb, tot în legătură cu ateii: de ce oare se definesc prin ceea ce neagă, iar nu prin ceea ce afirmă (căci termenul „ateu” se traduce prin sintagma „fără Dumnezeu” )? De ce nu-şi spun… „raţionalişti”, sau „modernişti” ş. a. m. d. şi din ce motiv, în locul tuturor acestor denumiri, au ales-o tocmai pe aceea de „atei”, arătând astfel faptul că principala lor preocupare este negarea lui Dumnezeu? Dacă aceşti semeni ai noştri ar avea cu adevărat convingeri trainice, pozitive, dacă şi-ar fi găsit sensul existenţei, s-ar defini printr-un cuvânt, care să indice ideile pe care le promovează, iar nu tocmai adevărul pe care vor să-l nege cu orice preţ. Ce sens ar avea ca noi, creştinii, să ne numim… „neislamici”, sau „antiezoterişti” etc? 🙂
Aceste denumiri ar desemna una dintre caracteristicile noastre pentru că, într-adevăr, nu aparţinem religiei islamice, suntem împotriva ezoterismului etc, dar nu ne-ar defini în totalitate, nu ar defini principala noastră însuşire – aceea de credincioşi ai lui Hristos. De fapt, ateismul este o altă credinţă, opusă tuturor celorlalte religii, iar aderenţii acestei noi religii Îl neagă pe Dumnezeu tocmai pentru că nu vor ca El să existe şi încearcă, prin această atitudine, să-L determine pe Dumnezeu să plece din viaţa lor. Având o concepţie pesimistă de viaţă şi necunoscând răspunsuri pentru problemele existenţiale, îşi stabilesc drept unică preocupare negarea convingerilor altora.
Desigur, aceasta este o opinie personală, care probabil că nu corespunde decât parţial realităţii, mai ales pentru că doar Dumnezeu cunoaşte în totalitate sufletul fiecăruia şi cauzele ce stau la baza acţiunilor noastre. De asemenea, n-aş vrea să generalizez, fiindcă există, în mod sigur, atei care-L caută pe Dumnezeu şi ar dori din tot sufletul să poată crede, dar, precum scria IPS Bartolomeu Anania, ei caută o dovadă incontestabilă în favoarea credinţei şi, asemenea lui Toma, sunt ispitiţi să exclame în privinţa adevărurilor revelate: „e prea frumos ca să fie adevărat!”. Poate că ateii care-L caută în mod sincer pe Dumnezeu, Îl neagă tocmai pentru a-L găsi, tocmai pentru a se asigura că niciuna dintre ipotezele de care ei se tem nu este adevărată. Probabil că ateii din această categorie procedează asemenea celor care, pentru a afla răspunsul corect dintr-un test grilă, elimină pe rând toate variantele, alegând-o pe aceea, care este imposibil de contestat.
Cu toate acestea, cred că unii dintre adepţii ateismului se pot încadra în definiţia pe care am citat-o mai sus (o persoană, care speră ca Dumnezeu să nu-i tulbure necredinţa) şi tocmai denumirea de „atei” demonstrează credinţa lor tainică în Dumnezeu pe care, probabil, nici ei n-o conştientizează. Aceste persoane, simţind în mod natural nevoia de a crede în ceva, de a se închina, cu dragoste, unei fiinţe perfecte şi atotputernice, îşi creează forme de pseudoreligiozitate, arătând astfel adevărul cuvintelor psalmistului, potrivit căruia Dumnezeu „a pus în noi şi gândul veşniciei”, ne-a dăruit sentimentul religios. Nevoia de sacru face parte din conştiinţa umană, afirma Mircea Eliade şi, din acest motiv, nu există nicio persoană fără religie. Cine nu a aderat la nicio religie fie se află într-o permanentă căutare (ca în cazul unora dintre teologii din istoria Bisericii noastre, precum Sf. Justin Martirul, sau Fer. Augustin), fie neagă cu înverşunare existenţa lui Dumnezeu şi-şi creează pseudoreligii, fie se încred în superstiţii ilogice şi anacronice, pe care nimeni nu ar trebui să le mai ia în considerare.
Astfel, orice fiinţă umană simte în mod natural (chiar şi fără să conştientizeze acest fapt) nevoia de a crede într-o religie, de a stabili o relaţie personală cu Dumnezeu. Astfel, în zilele noastre, ca şi în orice altă epocă istorică, religia este prezentă în viaţa cotidiană, fiind practicată în diverse forme. Problema este, în opinia mea, faptul că… nu toate religiile sunt adevărate, nu orice formă de credinţă religioasă îl poate pune pe om în legătură cu Dumnezeu. Cei care neagă unica religie a mântuirii – cea creştină – aleg alte credinţe şi practici prin care, în concepţia lor, se poate intra în legătură cu Divinitatea.
Întrebarea este dacă orice credinţă şi practică religioasă ne poate pune în legătură cu Adevăratul Dumnezeu, Cel al credinţei creştine. Potrivit adepţilor relativismului religios, toate religiile sunt la fel de adevărate 🙂 au aceeaşi valoare, ducând către acelaşi scop: comuniunea cu Dumnezeu, Care este unic. În aparenţă, această ideologie este cât se poate de corectă şi… democratică, dar, întrucât este inacceptabilă concepţia conform căreia Dumnezeu le-ar fi putut revela oamenilor idei contradictorii (pentru că în diversele religii ale lumii există şi idei contradictorii), devine foarte clar faptul că doar una dintre religiile lumii este revelată, celelalte fiind doar creaţii omeneşti, încercări ale oamenilor de a-L căuta pe Dumnezeu.
Din acest motiv, Domnul Iisus Hristos, ştiind că ucenicii Săi îşi pot pune întrebarea care dintre religii este cea adevărată (sau, mai corect, religia în totalitate adevărată, căci adevăruri combinate cu minciuna se găsesc în multe religii şi sisteme filosofice), a răspuns, o dată pentru totdeauna, tuturor acestor pseudoprobleme: „Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. Nimeni nu vine la Tatăl Meu decât prin Mine”(Ioan14,6). Domnul Hristos NU S-a autocaracterizat prin cuvintele „Eu sunt un adevăr relativ, alături de altele şi o cale”, ci ni S-a revelat drept „Calea, Adevărul şi Viaţa”, ceea ce înseamnă că El este Unicul Adevăr absolut, singura cale ce duce la mântuire şi Viaţa cea adevărată.
Creştinismul, învăţătura adusă în lume de către Însuşi Dumnezeu întrupat este unica religie mântuitoare. Indiferent de diversitatea credinţelor care au apărut şi vor mai apărea în lume şi în pofida celor care vor continua (ignorând evidenţa) să susţină că religia este inutilă sau că toate religiile sunt la fel de corecte, credinţa cea adevărată va exista, se va răspândi şi va fi păstrată, cu ajutorul harului divin, de toţi aceia, care acordă mai multă încredere cuvintelor lui Hristos, decât raţiunii omeneşti.
Multă bucurie!
Laura Stifter
Laura-optimista
februarie 11, 2011 @ 10:30 am
Admin, Doamne ajută!
Vă mulţumesc mult că aţi publicat acest text, pe care l-am scris, iniţial, tot sub formă de comentariu. Iar mi-aţi făcut o surpriză deosebit de plăcută. 🙂
O zi binecuvântată!
Cu respect,
Laura
Laura-optimista
februarie 11, 2011 @ 11:53 am
"Întreaga lege a existenţei umane constă numai în posibilitatea pentru om de a se închina în faţa a ceva infinit de măreţ. Lipseşte-i pe oameni de acest infinit măreţ, ei nu vor accepta să trăiască şi vor muri prada desperării."(Dostoievski)
Doamne ajută!
niky
februarie 11, 2011 @ 8:10 pm
Marete sunt multe lucruri dar putine au caracter desavirsit si Adevarat un Unul singur este dealtfel Desavirsit: Dumnezeu.
Guest
februarie 12, 2011 @ 5:16 pm
Nu mi s-a parut sa fie chiar asa (conform titlului articolului. Adica, sunt agnosticii (care nu stiu si pe care nu-i intereseaza daca exista sau nu divinitatea), si apoi majoritatea liber-cugetatorilor nu au vonvingeri religioase dar nu sunt agresivi, poate putin ironici. Probabil exista si cativa inversunati impotriva religiei, nu indraznesc sa o numesc pe vreuna. Ca toate sustin ca sunt adevarate, si islamul pare foarte convingator, de catolici nu mai vorbesc, budhismul e si el apetisant si mai sunt zeci de religii actuale sau mii care au disparut.
Ana
februarie 12, 2011 @ 6:41 pm
Anonim, ce poate fi apetisant la budism?
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 6:54 am
Dar de ce credincioşii îl proclamă cu atâta veheme
Nu ştiu dacă ateismul înseamnă neapărat negarea lui Dumnezeu, sau a lui Allah, sau Monstrului Mâncător de Spaghete, sau nu ştiu cărei alte divinităţi (aş putea menţiona şi zeii greco-romani).
Nu ştiu cum poţi nega ceva de care eşti încredinţat că nu există.
E ca şi cum ai pune un adult să nege existenţa lui Moş Crăciun.
Persoanele necredincioase pur şi simplu nu cred în existenţa vreunei forţe sau entităţi supranaturale.
De asemenea, o persoană raţională nu ia în considerare previziunile horoscoapelor, astrologia, alchimia şi alte chestii ezoterice, magice, mistice.
Le consideră doar nişte etape tranzitorii în evoluţia ştiinţei, de la copilăriile mistico-religioase, până la teoriile şi sistemele ştiinţifice care pot fi deduse logic sau verificate experimental.
Dacă veţi considera că persoanele religioase sunt mai bogate sufleteşte de cât cele non-religioase, vă înşelaţi. E ca şi cum ai spune că un drogat are imagini mintale mult mai bogate decât cel lucid. Un singur lucru aveţi în plus: iluzia unei vieţi eterne în urma unei vieţi trecătoare. Şi că frustrările din această viaţă vor găsi o rezolvare în eternitate.
Dar nici voi nu sunteţi convinşi de acest lucru, undeva în interiorul spiritului vostru credincios, o rază de raţionalitate vă cam face sceptici. Astfel se explică faptul că se plânge la moartea unei persoane apropiate. În mod normal, ar trebui să vă bucuraţi: ”Iată, respectivul, după o viaţă mizeră, ajunge pentru eternitate în rai, ca un bun creştin!”
Dar din nefericire, nici voi nu sunteţi pe deplin încredinţaţi de viaţa veşnică şi de binele etern ce vi l-a pregătit Dumnezeu.
Atunci de ce mai depuneţi fel de fel de eforturi în această viaţă, să aveţi o carieră, să prosperaţi din punct de vedere financiar şi să vă asiguraţi tot confortul unei vieţi moderne?
Nu ar fi mai logic să vă preocupe doar acea viaţă eternă? Cea pământeană ar fi egală cu zero (aşa cum este un număr finit pe lângă infinit).
De ce mai pierdeţi timpul cu educaţia copiiilor (educaţi-i doar religios), cu găsirea unui loc de muncă, cu îmbogăţirea (daţi toţi banii bisericilor!). Mai bine v-aţi retrage în creierii munţilor şi să vă hrăniţi cu ce vă dă Domnul. Dar să nu plecaţi de acolo, căci făcând doar un pas veţi omorî mii de gâze, viermişori, gândăceii, care sunt creaturile Domnului, şi nu mai aveţi asigurat biletul de sejur veşnic în paradis.
De ce să mai vă mişcaţi? Aşteptaţi să vină moartea căci astfel ajungeţi mai repede la eternitate şi nu mai pierdeţi timpul cu viaţa asta trecătoare.
Până atunci doar rostiţi nişte rugăciuni, dar în gând, nu cu voce tare, căci prin inspiraţia aerului aţi putea comite mii de crime, dacă ne gândim doar la câte bacterii conţine aerul. Vreţi să nu mai ajungeţi în rai? Vai de mine!!
Dan
februarie 13, 2011 @ 7:52 am
Nicolae, inainte de a-mi citi comentariul, am marea rugaminte la tine de a te opri din seflemeaua in care ai fost programat pe blogurile/site-urile de atei.
Reseteaza-te macar pe o clipa si da-i ON pe pozitia de neutralitate (daca ai vointa sa faci asta).
Spui ca "Nu ştiu cum poţi nega ceva de care eşti încredinţat că nu există."
Pai frate, cum ai ajuns la concluzia ca nu poate exista o fiinta atemporala si imateriala, dat fiind ca Dumnezeu se caracterizeaza (si) prin ele? ca stiintific nu poti cerceta o fiinta care are aceste atribute. Nu poate stiinta cerceta asa ceva, deoarece se ocupa doar cu studiul naturalului. Dar stiinta nu este etalon universal de cunoastere, asa cum nu este nici istoria sau alta unealta de cunoastere.
Deci ca sa spui ca nu exista Dumnezeu, nu este suficient sa invoci faptul ca nu exista dovezi pentru existenta lui Dumnezeu, ci tu insuti trebuie sa aduci dovezi impotriva existentei lui Dumnezeu? Ai putea sa faci asta, te rog?
Mergem mai departe si spui [i]"Persoanele necredincioase pur şi simplu [b]nu cred[/b] în existenţa vreunei forţe sau entităţi supranaturale." [/i]
Din aceste cuvinte ma bucur ca ai aratat o umbra de sinceritate: faptul ca si ateii cred ceva (isi exercita vointa de a crede sau nu -iata liberul arbitru), adica faptul ca Dumnezeu nu exista. Deci nu e o chestiune stiintifica, ci una de credinta personala.
Mai departe expresia "mistico-religioase" imi starneste fiori pe spate dat fiind ca nu este altceva decat samanta ateismului pur, manifestat in inchisorile comuniste, ateism care a dus la moarte cumplita a sute de tineri nevinovati si torturarea cumplita a mii de oameni. Chiar acum stau in fata cu doua astfel de carti:
Crucea reeducarii si Jurnalul fericirii (de N. Steinhardt). Iti dau un citat:
[i]"Politrucii se uitau la el pe jumătate buimăciţi, pe jumătate plini de sarcasm:
– Eşti un retrograd mistic şi bigot! De-alde tine au frânat progresul în lume. Eşti însă depăşit de istorie şi de ştiinţă. Viitorul este al nostru şi nu al vostru. Biserica va pieri sub loviturile de ciocan ale ştiinţei. De fapt, sub masca misticii eşti un contrarevoluţionar. Aici este sfârşitul vostru!"[/i]…si multi au fost omorati lent acolo. Ce sa-i faci…in sistemul de gandire ateist nu exista mila pentru "banditii mistici"
Deci, frate Nicolae…se pare ca suferi de aceeasi boala ca si tortionarii din temnitele comuniste, numai ca acum samanta rautatii inca este in fasa. Ai grija ce faci, ca ce semeni aia culegi. Ti-o zic fara rautate, dintr-o experienta trista.
Daca esti curios sa vezi cum au pus in practica ateismul cei care adeptii acestui sistem de gandire, te invit frumos sa citesti una din aceste carti citate, sau chiar cartea Intoarcerea la Hristos, scrisa de Ioan Ianolide. Cartea o gasesti pe scribd, si acolo ai sa afli niste lucruri foarte interesante despre ateismul in practica (nu teorie), dar si despre credinta crestin-ortodoxa in practica (nu teorie).
Trecand si mai departe, imi atrage atentia expresia [i]"sistemele ştiinţifice care pot fi deduse logic sau verificate experimental."
[/i]
Te rog sa verifici veridicitatea teoriei evolutiei in lumina acestei idei expuse, care de altfel este foarte pertinenta.
Prin expresia "-)acă veţi considera că persoanele religioase sunt mai bogate sufleteşte de cât cele non-religioase, vă înşelaţi. E ca şi cum ai spune că un drogat are imagini mintale mult mai bogate decât cel lucid." …vrei sa arati sub cuvinte poleite ca defapt suntem bolnavi mintali, dar tocmai ateismul este nebunie curata.
Cand spun ca ateismul este nebunie curata, nu ma raportez la atei, ca sa te simti cu musca pe caciula, ci ma raportez la mine insumi, adica la cel care eram acum cativa ani buni: "-)umnezeu nu exista". Si cum am ajuns asa? Pe scurt, judecandu-l pe Dumnezeu ca e nedrept ca lasa sa se intample atatea nedreptati, violuri, crime pe care le sufera cei nevinovati. De acolo a mai fost doar un pas sa zic ca Dumnezeu nu exista.
Uite asa, eu…un nedrept si un ticalos il trageam pe Dumnezeu la raspundere…cand eram plin de rau…dar nu-mi vedeam propria rautate. Asa sunt toti cei care nu l-au cunoscut pe Dumnezeu…niste justitiari plini de nedreptate.
O luam si altfel, mai deductibil: Daca spunem ca Dumnezeu nu exista atunci nu mai avem nicio moralitate obiectiva (se desfiinteaza notiunile de bine si rau), ci avem doar o "moralitate" explicata prin gusturi: imi place x…deci e bine, nu-mi place y…deci e rau. Iata de ce ateismul este nebunie curata.
Ma opresc aici si nu mai aduc argumente imptriva ironiilor din ultima jumatate a comentariului tau…pentru ca se vadesc de la sine a fi deplasate, deoarece scoti intentionat din cotext ceea ce inseamna credinta in Dumnezeu.
Te invit frumos sa lasi deoparte bascalia tipic ateista, caci daca vrei sa cunosti veridicitatea unor lucruri, nu poti ajunge la cunoastere intr-un mod patimas, adica in zeflemea. Patima intuneca mintea, oricum s-ar numi ea.
daniel-anonim
februarie 13, 2011 @ 9:33 am
Ana
Mi se pare interesant budismul deoarece este uman, te ghideaza spre a-ti depasi conditia umana, ganditi-va la preotii budisti si la performantele lor. Buddha a fost un simplu om care a trait cu 500 de ani inaintea anului 0. Existenta lui Buddha este certa, acceptata de istorici si cercetatori si nu mitologica ca in alte cazuri. De asemenea, nu pretinde ca este singura religie adevarata si nu este agresiva la adresa altora.
Referitor la acest termen de ateu, din ce am citit pe wikipedia, el a fost inventat si acordat de crestini pentru batjocura. În timpul secolelor XVI şi XVII, cuvântul ‘ateu’, era rezervat exclusiv pentru polemici…Termenul de ‘ateu’ era o insultă. Nimeni nu visa să se considere un ateu.
Eu consider necesara si existenta ateilor, a oamenilor rationali, sceptici, daca vreti asta duce la concurenta si astfel putem progresa. Referitor la "ateii care il cauta pe D-zeu" am mari dubii totusi ca ar exista astfel de oameni.
GABRIEL resurection
februarie 13, 2011 @ 1:43 pm
Nicolae , indiferen ca asta iti este numele adevarat sau nu, ma rog la Sfantul Nicolae sa ti descopere PIATRA DIN CAPUL UNGHIULUI care a fost aruncata de ziditori, sa se roage el pt tine,am vazut ca tot vorbesti de logica, asa este logica este stiinta invatarii corecte, gandire corecta, un scriitor francez intr o zi a facut un pariu cu sine insusi( numi mai amintesc numele, important este gandirea sa logica)…
DACA DUMNEZEU NU EXISTA SI EU NU CRED nu am perdut nimic, el nu exista eu nu am crezut…gata sa sfarsit
DACA DUMNEZEU NU EXISTA INSA EU AM CREZUT CA EXISTA, iarasi nu se intampla nimic, am crezut el nu exista…pa si la revedere
DACA DUMNEZEU EXISTA SI EU NU CRED atunci am pierdut totul….asadar daca exista si eu cred am castigat totul…nu vad ce poate pierde omul crezand in Divinitate, nu stiu cum putem fii siguri unii dintre noi si sa mizam toti banii pe o singura carte zicand ca nu exista Dumnezeu, cel care arede are un avantaj,este asigurat in caz de existenta divina, cel necredincios, este total dezavantajat, atat cel necredincios cat si cel credincios pot face nenumarate lucruri in viat, bune sau rele,pot duce o viata normala si frumoasa, in schimb cel necredincios nu are un scop final,o tinta finala nu are nici o speranta,se bazeaza dor pe ce simte,vede aude si pipaie in aceasta lume APOI MOARE PRECUM UN CAINE, in schimb cel credincios, sfarsitul vietii nu se termina aici, el are credinta ca merge mai departe,asadar pt cel credincios exista recompensa,rasplatire.Si ateul are o recompensa chiar daca el nu crede, insa recompensa lui va fii una rea,,,mai logic de atat nu pot gandii, un pariu extraordinar…si totusi ne place sa gandim logic dar nu o facem, suntem constienti ca nu vedem curentul si undele radio,insa ne folosim de ele incercand sa le negam cu vehementa existenta…..ACUM VEDEM CA PRIN GHICITURA CA PRIN OGLINDA NU VEDEM BINE ,CLAR,DUPA MOARTE VOM VEDEA LAMURIT INSA VA FII PREA TARZIU PT UNII…Dumnezeu sa ne aleaga, si sa ne lumineze,dar cum omul are libertatea de a alege, nu are decat sa aleaga,sa creada sau nu, sa faca bine sau nu….asadar cine se sfinteste sa se sfinteasca in continuare,iar cine se spurca nu are decat sa se spurce in continuare
IN MINTEA CELUI STRAMB SI CE ESTE DREPT SE STARAMBA
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 2:08 pm
Cum am ajuns la concluzia inexistenţei lui Dumnezeu? Un argument îl aduc chiar creştinii, mai ales cei de pe acest site, care se reped să îi dovedească existenţa prin tot felul de citate şi fraze de tip ”lozincă”.
Ignorant, trăind într-un mediu majoritar ortodox, am crezut că asta e adevăratul… adevăr. Apoi am aflat că există şi catolici, mult mai mulţi ca număr. Am crezut că acesta e adevăratul creştinism, de la care s-a ”rupt” ortodoxia. Şi asta mai ales că fraţii noştri latini… Apoi am aflat mai multe detalii şi despre celelate culte creştine: protestante, neo-protestante, anabaptişti, penticostali, mormoni, martori ai lui Iehova etc. etc. Am mers mai departe în apologia creştinismului susţinând că de fapt toate sunt mai multe moduri de a vedea, simţi divinitatea. Bun şi ce facem su islamul, cu iudaismul, budismul, animismul, politeismul etc. etc.? Şi ei susţin că deţin adevărul absolut. Deja istoria religiilor îmi ***era faptul că toate religiile au evoluat sau s-au influnţat reciproc, că omul primitiv a încercat o explicaţie a lucrurilor care îl înconjurau. Observ că pe măsură ce ştiinţa evoluează, religiile, mai ales cele vechi devin tot mai marginalizate. Cândva creştinii, susţineau sus şi tare că pământul e plat. Acum nu mai au curajul să se opună dovezilor clare. La fel şi cu teoria evoluţiei, care a spulberat orice îndoială religioasă din mintea mea. Faptul că religioşii se opun încă cu înverşunare acestei teorii nu va mai dura mult. Dovezile sunt mult prea multe. Unele religii, mai reformate, încearcă să se ”pună bine” cu ştiinţa, în speranţa că măcar îşi menţin numărul credincioşilor. Mă refer aici la paginile ştiinţifice cu care încep publicaţiile Martorilor lui Iehova.
Ortodoxia, în schimb, supusă concepţiilor fixiste ale patriarhilor ei, nu acceptă schimbarea şi se miră de ce scade numărul credincioşilor.
Dar să nu mă îndepărtez de subiect. Mi-am dat seama că religia e o chestie pur oportunistă. Dacă m-aş fi născut cu vreo câteva mii de km mai la sud-est, intram în polemică cu dogmele anchilozate ale islamului, o altă religie abrahamică monoteistă, care ca şi creştinismul susţine inferioritatea femeii, dispreţul faţă de cei de alte religii şi alte aberaţii periculoase precum ”războiul sfânt”. Exact ca şi fraţii lor creştini referitor la ura faţă de alte popoare.
Dar marele argument împotriva majorităţii religiilor îl constituie absurditatea şi ilogicul unei puteri supranaturale şi care să fie şi corectă din punct de vedere moral şi justiţiar.
Aceasta ar presupune din start inexistenţa răului.
Aici văd că argumentele aduse de creştini sunt mai ilogice decât ilogicul care se doreşte a fi susţinut.
Ştiu, frica de o presupusă divinitate vă sileşte să căutaţi cu disperare tot felul de concepte, cum este cel al liberului-arbitru care mi se pare un artificiu plin de ilogic, prin care o absurditate este înlocuită cu o altă absurditate.
De fapt, religia a devenit mai mult o simplă tradiţie, o faţadă de care şi politicienii ipocriţi se servesc pentru a impresiona masele prin spectacole ridicole, de închinări, rugăciuni şi pupări de moaşte.
Marea parte a po***ţiei este religioasă pentru că pur şi simplu aşa a moştenit.
De ce plângeţi, stimaţi creştini, la moartea unei persoane drage?
Pentru că în zadar vă amăgiţi cu existenţa unei vieţi veşnice după moarte, în adâncul raţiunii sunteţi conştienţi că după moarte totul se termină.
Ar trebui ca moartea să fie un prilej de bucurie: ”iată, bunul creştin va ajunge în rai, va avea o viaţă eternă alături de Domnul.”
Dar spuneţi acest lucru doar ca o consolare, se vede că nici voi nu sunteţi încredintaţi pe deplin de acest lucru.
Şi ştiţi de ce? Pentru că prin naştere, omul nu este credincios (sau ateu, cum ziceţi voi), dar educaţia şi ideile băgate în cap încă din copilărie îl înzestrează cu aceste iluzii şi cu spaima de o divinitate, care în virtutea liberului-arbitru, sau doar ca titlu de încercare, îl terorizează cu tot felul de încercări, asemeni unui Iov.
Învăţând să gândesc liber, m-am eliberat de aceste umbre, care mi-au înspăimântat copilăria şi care mă pândeau în toate cotloanele întunecate ale spaimei mele. Credeam că tot felul de enităţi malefice mă pândesc sau că Domnul va urma să îmi testeze credinţa.
M-am eliberat de toate aceste temeri inutile şi am înţeles că religia nu a realizat decât să vândă iluzii (asemeni sistemelor totalitare precum nazismul şi comunismul, care tot nişte iluzii au fost, dar acesta este al subiect), pe care credincioşii le plătesc sump umplând visteriile preoţimii, clerului în general.
Tot confortul şi toată bunăstarea de azi le datorăm ştiinţei.
Nici un miliard de rugăciuni nu pot crea laptopul la care scriu acum.
Nici un miliard de mătănii nu pot aduce curentul în cablurile care îmi alimentează tot confortul nostru cotidian, toate aceste ”unelte ale diavolului” cum le numeau credincioşii retrograzi, dar de care şi ei se folosesc.
Aşa cum au dispărut politeismul, animismul, sau au pierdut din importanţă, cred că o soartă similară le este rezervată religiilor abrahamice: islamul, iudaismul şi creştinismul, religii care au influenţat zămislirea unor sisteme totalitare, a discriminării, urii rasiale.
Acest lucru duce la încrâncenarea religioşilor conservatori, care într-adevăr se agaţă cu vehemenţă (ca să revin la subiect) de argumente cât mai convingătoare, dar care fac ilogicul dogmelor să fie mai absurd.
Viitorul este al unei societăţi laice, în care manifestările religioase să fie departe de spaţiul public, în intimitatea individului, cât mai departe de sfera politico-decizională, lucru aproape realizat în ţările evoluate.
Saurian
februarie 13, 2011 @ 3:15 pm
@Nicolae Coman: prietene văd că tot ce ştii despre creştinism şi ortodoxie apare din preconcepte, citate găsite pe undeva pe care le-ai scos din context şi le-ai reinterpretat după mintea ta precum şi din necunoştinţă.
S-o luăm de la început. În privinţa atâtor credinţe te-ai gândit că motivul pentru care sunt atâtea e faptul că omul e aşa de incapabil să-L înţeleagă pe Dumnezeu şi de asta fiecare îşi crează un dumnezeu pe care să-l înţeleagă ( aşa cum fac ateii dumnezei ca: Mama Natură şi Tata Ştiinţa )? Tu vezi credinţele acestea din afară dar ceea ce nu vezi tu e ceea ce trăiesc aceşti oameni. De asta ţi-am recomandat să-ţi trăieşti credinţa ( şi pot să începi cu ortodoxia dacă eşti ortodox ). Dumnezeu comunică cu omul sincer indiferent pe ce drum e. Hristos comunică şi cu creştinul de orice tip, şi cu islamul şi cu budistul dacă omul e sincer în căutarea lui. Problema e că religiile greşite cam limitează posibilitatea comunicării lui Dumnezeu cu omul şi lasă oportunitate comunicării demonilor cu omul fără ca acesta să-şi dea seama.
Unde scrie că susţineau creştinii că pământul e plat? Ai citit pe Sf. Părinţi Ortodocşi? De la început s-a ştiut că pământul e rotund şi asta deoarece scrie în Biblie. Sunt alte polemici cu teoriile ştiinţifice de azi (căci sunt doar teorii. nu au nici o dovadă clară. Iar dacă spui că ai atunci îţi dau un link unde poţi să vorbeşti cu un doctorand în teologie şi să vezi dacă poţi să-i demonstreze ştiinţific teoriile cosmogonice ale zilei de azi) dar nu e în legătură cu faptul că pământul ar fi plat.
De evoluţionism ce să mai spun? Nici oameni de ştiinţă recunoscuţi pe plan mondial nu mai înghit gogoaşa evoluţionismului din lipsa de dovezi…
De ce plângem la moartea unei persoane dragi? Unii o fac din cauză că le va fi dor atâţia ani să se despartă de persoana iubită ( până la întâlnirea cu cel trecut dincolo ) alţii că le e frică de cel iubit că poate a ajuns în iad iar alţii din necredinţă. Şi tu acuzi creştinismul din cauza a ceea ce fac necredincioşii? E ca şi cum aş acuza ateismul din cauza a ceea ce fac oamenii credincioşi. E o aberaţie asta.
Cred că pe la sfârşitul mesajului ai explicat de unde e această necredinţă a ta. Ai trăit în copilărie în tot felul de frici necunoscându-L niciodată pe Dumnezeu. Tot ce ai cunoscut a fost frica impusă de familie. Şi din păcate mai sunt destui părinţi care nu trăiesc credinţa cum trebuie şi distrug viaţa copiilor prin faptul că le bagă pe gât un dumnezeu din mintea lor.
Saurian
februarie 13, 2011 @ 3:16 pm
@Nicolae Coman: Te rog nu ataca omul şi nu lua în bătaie de joc că s-ar putea să-ţi şteargă admin din mesajele. Nu e vorba că am avea ceva cu tine ci de faptul că calci în picioare nişte reguli minime de bun-simţ. Iertare dacă te-am supărat prin aceste mesaje.
daniel-anonim
februarie 13, 2011 @ 4:25 pm
Gabriel nu cred ca este corect acel pariu al lui Pascal, pentru ca singurul mesaj este acela de a crede de frica, adica daca exista ai pierdut totul. Nu cred ca D-zeu ar avea atata vanitate incat sa fie deranjat de faptul ca am fost o fiinta sceptica si rationala, dimpotriva. Daca exista D-zeu, cu siguranta ca este atat de corect incat sa nu fie deranjat ca mi-am trait viata virtuos dar nu au existat dovezi spre a crede in el. De asemenea, este o mare problema daca crezi si el nu exista. Ai trait degeaba, ai trait in minciuna si ai murit la fel.
GABRIEL resurection
februarie 13, 2011 @ 5:22 pm
DANIELE….frica este tocmai inceputul intelepciunii…tocmai daca exista si eu m am comportat din insctinct ca un animal,fara sa Gandesc oleaca, voltaire spune asa,, UNIVERSUL MA INCURCA SI NU POT GANDII MACAR CA EXISTA CEASUL FARA CEASORNICAR,, alta logica domne ,tocmai de la un filozzof, pai tu vrei sa l vezi pe Dumnezeu in fiinta? afla ca nu se poate esti prea mic, suntem infinit de mici, insa natura inconjuratoare imi este de ajuns sa mi l arate pe Dumnezeu, desi imi este atat de usor sa demonstrez ca Dumnezeu exista decat sa demonstrez precum Nicolae ca el nu exista incat,va las in plata domnului si sfintior al caror nume il purtati, consider ca ce am spus este mai mult decat destul si ar trebuii sa mi cititi cu atenti randurile trecand peste greselile ortografice, pt ca daca aveti inima impietrita nu fac decat sa arunc margaritareimpotriva porcilor….FARAON DESI VEDEA MINUNILE LUI DUMNEZEU PRIN MOISE TOT NU CREDEA ,iata ce inseamna inima impietrita,daca Dumnezeu a facut toata apa nilului in sange,a fost de ajuns sa faca si vrajitorii intr o cana la fel ca sa contracareze, in fine voi nu vedeti frumusetea ortodoxiei ( ma refer la nicolae si daniel), si faceti ca si putin sange intr o oala, si ma luati cu rupturile catolic protestant…etcpai e normal sa ti pastrazi verticalitatea altfel sensul de originar isi pierde sensul daca te adaptezi dupa tampeniile aberante cu care vine altul, Chiar sfantul ap pavel spune, ,,daca altcineva va va propovadaui altceva decat cele ce v am spus noi, chiar inger din cer daca ar fii ANATEMA SA FIE
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 5:47 pm
Argumentul cu apa Nilului prefăcută în sânge e chiar caraghios. Alt mit mai verosimil nu s-ar fi găsit?
Chestia cu inima împietrită iarăşi e ilogică. Într-adevăr poate Domnul există dar nu vreau eu să îl văd. Atât de atotputernic e, încât nu reuşeşte să devină vizibil unui simplu om? Sau poate nu are timp. Sunt atâtea miliarde de oameni cărora trebuie să li se arate. Parcă nu ar fi găsit altă metodă în atotputernicia sa. Sau poate nu vrea. Ok
Mai am o întrebare. La ce serveşte Domnului dacă noi credem în el sau nu?
Sau mai bine zis, de ce argumentul ăsta e important pentru Domnul pentru acordarea biletului de sejur în paradis? Că înţeleg că ăsta e scopul vieţii unui creştin.
GABRIEL resurection
februarie 13, 2011 @ 6:42 pm
hahahah Dumnezeu nu si pierde vremea cu incuiatii la inima, nu face minuni de dragul demonstratiei, asa cum nici in fata lui Irod nu a facut, doar ia zis,,,,am auzit ca faci minuni…fa mi si mie una, fa sa creasca un pom….a nu vrei/, vrei bani?…poftim si arunca o punga cu bani…binenteles ca Dumnezeu nu a facut nimic, lesne de inteles
http://www.youtube.com/watch?v=acALqjolUkA&feature=related
Nicolae Coman
februarie 13, 2011 @ 7:01 pm
Încercam într-o zi să-mi dau seama ce dovezi există pentru existenţa lui Dumnezeu în afară de Biblie.
Mă întreb totuşi ce m-ar face să cred mai mult în Biblie decât în orice altă carte.
O simplă carte ar trebui să mă facă să cred în Dumnezeu? Asta ar însemna să cred tot ceea ce citesc, ceea ce este credulitate.
Unii zic că Dumnezeu nu ne dă dovezi pentru a nu interfera cu liberul arbitru. Totuşi, în Biblie scrie că au existat nenumărate dovezi de-a lungul timpului cu privire la existenţa Lui. Au interferat ele cu liberul arbitru al oamenilor?
Faptul că ei au văzut minunile a interferat cu liberul arbitru al lor?
Este absurd ca Dumnezeu să se aştepte ca oamenii să creadă într-o fiinţă supranaturală doar citind o carte. Este o insultă la adresa inteligenţei, să îi creeze atât de inteligenţi şi să se aştepte ca oamenii să creadă în el doar citind Biblia.
E ca şi cum s-ar aştepta ca citind Legendele Olimpului să ajungem să credem în Zeus, Afrodita, Ares şi ceilalţi.
Unii zic că dovezile sunt pretutindeni dar că nu vreau să le văd.
De-a lungul a zeci de mii de ani oamenii au crezut în orice altceva. Să-mi spuneţi că dovezile sunt pretutindeni e ca şi cum aţi zice că toate civilizaţiile care au avut alţi zei erau oarbe sau proaste, ceea ce nu poate fi posibil. Şi în ziua de azi sunt multe popoare care au alţi zei, înseamnă că sunt orbi sau proşti?
Dacă Dumnezeu există, de ce nu a dat un semn tuturor civilizaţiilor care au existat vreodată?
Monoteismul e ceva relativ nou în istoria omenirii.
În Biblie spune clar că oamenii nu trebuie să aibă alt zeu fiindcă El e un zeu gelos.
Adică, a trimis toate civilizaţiile în iad fiindcă nu au crezut în El, având în vedere că nu le-a dat vreun semn?
Chiar în ziua de astăzi, sunt triburi care nu au de unde să ştie de Biblie şi Dumnezeu. De ce i-ar condamna? Nu e absurd?
De ce s-a arătat numai evreilor? De ce ar avea preferinţe de genul acesta? Dacă toţi oamenii sunt copiii lui, nu ar trebui să îi trateze în mod egal?
Mulţi întreabă cum aş recunoaşte un semn dacă l-aş vedea. Să zicem că dacă ar desparţi cineva apele mării în două, aş crede.
Ceea ce mi s-ar părea normal ar fi ca măcar bisericile să fie protejate de către Dumnezeu de fenomenele naturii.
Vă spun drept, dacă ar fi ca bisericile să nu fie lovite vreodată de fulgere, eu aş crede. Un zeu care nu-şi poate apăra nici măcar locurile sfinte de fenomene naturale e ori un zeu slab ori unul inexistent.
Dacă ar fi ca bisericile să reziste uraganelor, viiturilor, cutremurelor aş şti că există. Totuşi, bisericile sunt doar alte clădiri din toate punctele de vedere.
Cred că dacă s-ar petrece un viol sau o crimă pe altar nu s-ar întâmpla nimic.
Laura-optimista
februarie 13, 2011 @ 8:29 pm
Doamne ajută!
Niky, aşa este, doar Dumnezeu este desăvârşit, iar credinţa în El rămâne pentru noi, indiferent de ideologiile care vor mai apărea în istorie, unicul sens al vieţii. Domnul fie cu tine!
Nicolae Coman, aţi scris multe comentarii… La cele mai multe dintre ele v-au răspuns Dan, Saurian şi Gabriel Resurection.
Totuşi, aş dori să mai adaug şi eu câteva idei, mai ales în privinţa opiniei dvs. potrivit căreia noi, credincioşii, am încerca să justificăm existenţa lui Dumnezeu, doar de frica pedepsei, sau pentru a ajunge în Paradis. V-am răspuns şi la articolul "-)acă Dumnezeu este bun…", dar voi repeta şi aici aceleaşi idei, fiindcă nu stiu dacă aţi citit ce am scris acolo.
Domnule, adevăraţii credincioşi creştini ascultă poruncile lui Hristos nu pentru că s-ar teme de pedeapsă şi nici din interes, aşteptând răsplata, ci numai şi numai din iubire faţă de El. În acest sens, unul dintre cei mai importanţi şi mai erudiţi teologi ai Bisericii creştine, Sf. Ioan Hrisostom, spunea astfel: "… nici scăparea de iad, nici bucuria cerescului locaş, nimic nu poate întrece bucuria care le covârşeşte pe toate: să fim, totodată, iubitorii şi iubiţii lui Hristos". Acesta este, pentru creştinii autentici, idealul suprem: comuniunea veşnică, în dragoste şi încredere, cu Iisus Hristos, Cel Care S-a sacrificat din iubire pentru fiecare fiinţă umană (inclusiv pentru dvs. şi pentru mine). Cei care cred în Dumnezeu şi încearcă să împlinească poruncile Sale se împart, în funcţie de nivelul de maturizare spirituală pe care l-au atins, în trei categorii: robii (care ascultă poruncile Domnului doar de frică), slugile (care-L ascultă pe Dumnezeu din interes, pentru a obţine răsplată pe lumea cealaltă) şi fiii lui Dumnezeu( cei avansaţi – pentru a mă exprima într-un limbaj modern – care fac voia lui Dumnezeu din dragoste faţă de El). În acest sens, un mare ascet şi teolog creştin din Biserica primară, Sfântul Antonie cel Mare, obişnuia să spună că nu se teme de Dumnezeu, ci Îl iubeşte. Dar chiar şi în Biblia, pe care dvs. o contestaţi, scrie clar, negru pe alb: "În iubire nu există frică, ci iubirea desăvârşită alungă frica, pentru că frica are cu sine pedeapsa, iar cel care se teme nu este desăvârşit în iubire". Pentru creştinii adevăraţi, unica pedeapsă, unica tragedie reală ar fi despărţirea de Dumnezeu, pierderea comuniunii cu El şi conştiinţa faptului că, prin săvârşirea păcatului, L-au întristat pe Cel iubit. Creştinii nu se tem de vreun foc material din lumea cealaltă (pentru că sufletul nu poate simţi durerea fizică şi, până la a doua venire a Mântuitorului, sufletele noastre vor rămâne despărţite de trupuri) şi nici de imaginile simbolice ale iadului, apărute în Evul Mediu, ci unica lor dorinţă, unicul scop al vieţii este COMUNIUNEA CU DOMNUL. Noi facem voia lui Dumnezeu pentru Dumnezeu, de dragul Lui, iar nu pentru a obţine avantaje (deci Îl căutăm pe Domnul în mod dezinteresat, doar din dragoste pentru El, Care ne-a demonstrat în mod desăvârşit iubirea Sa infinită faţă de noi, dându-Şi viaţa pe cruce pentru mântuirea noastră). Iadul este, potrivit definiţiei lui Dostoievski, incapacitatea de a iubi: "Ce este iadul? Şi cuget în sinea mea: e suferinţa de a nu mai putea iubi"(Fraţii Karamazov), căci "-)umnezeu este iubire", iar refuzul comuniunii cu El aduce, în mod inevitabil, închiderea omului în sine, pierderea capacităţii de a iubi şi de a simţi orice alt sentiment pozitiv.
Valorile creştine sunt viaţa, dragostea, libertatea, speranţa, optimismul, sfinţenia şi, ca scop suprem, desăvârşirea (atingerea perfecţiunii prin asemănarea cu Dumnezeu). Ce puteţi găsi negativ într-o astfel de credinţă? Ce poate fi negativ într-o credinţă care susţine că Însuşi Dumnezeu Se sacrifică din dragoste pentru omenire? Dacă Dumnezeu-Fiul (Domnul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos) nu S-ar fi jertfit pentru noi pe cruce, ar fi putut fi socotit drept o fiinţă inferioară omului… căci fiinţa umană este capabilă de a se sacrifica, de a se dărui pe sine altei fiinţe. Dacă Divinitatea ar fi lipsită de spiritul de sacrificiu… omul ar avea tot dreptul de a se revolta împotriva Sa. Dar Domnul şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos ne-a demonstrat, sacrificându-Se în mod real pentru noi, faptul că este, într-adevăr, atotputernic, perfect şi infinit superior fiinţelor create de către El, pe care le sfătuieşte şi le ajută să se ridice din starea de păcat şi indiferenţă, la asemănarea cu El prin virtute.
Dvs, ateii, nu ne puteţi înţelege, sau, mai corect spus, vă este dificil să ne înţelegeţi, pentru că nu aţi trăit experienţa comuniunii cu Dumnezeu, ci fie vi s-a impus credinţa în perioada copilăriei (ceea ce nu corespunde voii divine, căci Duhul Sfânt este Duhul libertăţii), fie aveţi o imagine incorectă în privinţa religiei, din cauza creştinilor superficiali şi neduhovniceşti pe care i-aţi întâlnit în viaţă. Există, într-adevăr, credincioşi care… prea puţin practică credinţa pe care o mărturisesc, dar există şi creştini autentici. Când spun "creştini autentici" nu mă refer doar la sfinţi (care şi-au dedicat întreaga viaţă lui Hristos, fiind oameni cu slăbiciuni, asemenea nouă), ci şi la creştini care trăiesc printre noi (viitori sfinţi) şi care, din smerenie, nu fac paradă cu faptele lor bune, nu-şi afişează credinţa în public, ci o trăiesc în adâncul sufletului şi o mărturisesc în faţa oamenilor într-un mod atât de smerit şi simplu, încât par, uneori, naivi şi neştiutori. Este vorba de acei creştini, care trăiesc în sărăcie şi castitate (chiar fără să intre în monahism) şi, fără a avea vreun titlu în teologie, fără a fi promovaţi în mass-media, susţin lumea prin rugăciunile lor. Nu mă credeţi că există astfel de creştini? Vă dau doar câteva exemple, pe care le am acum în minte: interesaţi-vă despre activitatea ordinului monahal catolic înfiinţat de către maica Tereza. Am cunoscut două măicuţe din acea congregaţie şi… am trăit uimirea şi admiraţia profundă, pe care trebuie să le fi simţit cei care-i cunoşteau pe creştinii din Biserica primară, în special pe martiri. Acele călugăriţe nu sunt ortodoxe, dar cred că, în cazul lor, nici n-ar trebui să îndrăznim să punem în discuţie aşa ceva, căci riscăm să-L întristăm pe Domnul prin astfel de idei. Acestea sunt persoane care şi-au consacrat întreaga viaţă slujirii semenilor, din iubire faţă de Hristos şi faţă de oameni. Călătoresc prin întreaga lume, vizitându-şi ţara şi familia doar o dată la 10 ani pentru trei săptămâni şi, oriunde merg (căci, o dată la câţiva ani, se mută dintr-o ţară în alta şi au grijă de copii orfani, de persoane părăsite, cu dizabilităţi psihice etc.), principala lor grijă este aceea de a-L mărturisi pe Hristos şi de a-i apropia pe oameni de El. Nu exagerez, le-am cunoscut personal şi nu pot spune decât cum s-ar exprima părintele Nicolae Steinhardt: "În faţa măreţiei mă înfior cu respect". Am adus acest exemplu din lumea catolică pentru a susţine ideea că există creştini autentici, deoarece şi catolicii sunt creştini, mărturisindu-L pe Adevăratul Dumnezeu: Sfânta Treime. Există, însă şi mulţi creştini ortodocşi, care trăiesc adevărul revelat cu întreaga lor fiinţă. De exemplu, marii duhovnici români contemporani, dintre care unii sunt încă printre noi, iar alţii au trecut la Domnul recent: Pr. Teofil Părăian, părintele Nicolae Steinhardt, Pr. Dumitru Stăniloae, Pr. Ilie Cleopa, IPS Bartolomeu Anania, Pr. Arsenie Boca, Pr. Arsenie Papacioc, Pr. Constantin Galeriu, Pr. Rafail Noica…. şi lista poate continua. Aceşti părinţi duhovniceşti, în afară de viaţa lor bine plăcută lui Dumnezeu, păstrează şi Ortodoxia noastră neschimbată, aşa cum ne-a fost revelată de către Mântuitorul Hristos şi apărată (de multe ori, cu preţul vieţii) de către Sfinţii Părinţi. Mai doriţi exemplu de creştini autentici? Creştinii care, în zilele noastre, sunt persecutaţi în unele state islamice de către fundamentalişti. Astfel, este imposibil să susţineţi faptul că noi, creştinii, nu credem cu adevărat în Dumnezeu căci, dacă am crede, am lăsa totul pentru El. Este imposibil, repet (deşi cuvântul "imposibil" nu prea este diplomatic în acest context) să susţineţi aceasta, pentru că vieţile ireproşabile ale creştinilor, pe care i-am enumerat mai sus şi ale altora, pe care doar Domnul îi cunoaşte demonstrează contrariul.
Aţi mai adus şi alte argumente pe care, din păcate, îmi este foarte greu să le iau în considerare, pentru că au fot scrise fie din lipsă de informare, fie din rea intenţie. Mă refer la ideea pe care aţi susţinut-o într-un comentariu (cred că nu la acest articol, nu mai reţin exact), potrivit căreia creştinii ar fi responsabili pentru crimele lui Hitler. De unde şi până unde? Toată lumea ştie (chiar şi elevii de clasa a VII-a învaţă asta la istorie) faptul că Hitler a fost un dictator bolnav psihic, care a formulat o ideologie totalitară (nazismul), caracterizată prin rasism, antisemitism şi naţionalism extremist şi pe care, după ce iniţial fusese ales în mod democratic, a impus-o cetăţenilor prin forţă. Promotorii ideologiei naziste au fost singurii responsabili pentru crimele abominabile din perioada holocaustului, iar nu creştinii, care au fost învăţaţi să-i iubească pe toţi oameni fără discriminare. Apoi, îi acuzaţi pe creştini de crimele din perioada inchiziţiei, deşi inchizitorii au fost doar fanatici care,pentru a-şi justifica crimele şi pentru a-şi consolida autoritatea, au invocat credinţa creştină în sprijinul ideologiei lor. Cei care au plecat în cruciade, de asemenea, au dorit să se îmbogăţească, sau au mers acolo din neştiinţă, fanatizaţi şi mani***ţi de către liderii politici ai acelei epoci. Nu are nicio legătură credinţa cea sfântă în Hristos cu tragediile provocate de către oameni în diverse epoci istorice.
Mai susţineţi că Sfânta Scriptură încurajează sclavia şi susţine că femeia este inferioară bărbatului, ceea ce din nou nu corespunde realităţii, căci în Sfânta Scriptură scrie că "nu mai este rob sau liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, ci toate şi întru toţi Hristos". De asemenea, în Biblie scrie că "Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi fameia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul. De asemenea, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia". Mai există multe texte biblice, din care se poate observa faptul că Dumnezeu îi iubeşte la fel de mult pe toţi cei creaţi de El – bărbaţi sau femei -, căci dacă ar fi voit să-i favorizeze pe bărbaţi, nu le-ar fi creat pe femei fiinţe raţionale. Iată ce se spune chiar şi în Vechiul Testament, care a fost revelat într-o perioadă, în care oamenilor le era mai dificil să înţeleagă unicitatea lui Dumnezeu şi faptul că discriminarea pe orice criterii constituie un păcat: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut. A făcut bărbat şi femeie"; "-)e aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup". În privinţa sclaviei din perspectivă biblică, vă ***erez să citiţi Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel, pe care o puteţi găsi în Noul Testament. Citind această scriere foarte scurtă (are un singur capitol) "sine ira et studio", veţi putea înţelege faptul că Biblia interzice în mod categoric sclavia, căci stăpânii de sclavi sunt îndemnaţi să-i trateze pe sclavi ca pe fraţi (acordându-le, aşadar, libertatea şi considerându-i drept egalii lor întru Hristos).
Aţi mai scris multe, într-un mod foarte ironic (de fapt, chiar sarcastic), dar sper din tot sufletul ca Dumnezeu să vă lumineze şi să vă ajute să… să nu vă fie frică de El… ci să-L iubiţi. 🙂
A, mai spuneaţi că noi, creştinii, suntem învăţaţi să-i dispreţuim pe cei de alte religii. Nu este adevărat! Suntem datori de a-i iubi pe toţi oamenii, căci toţi ne sunt fraţi, având Acelaşi Creator, iar Hristos, Fiul lui Dumnezeu, a murit pe cruce şi pentru necredincioşi, şi pentru cei de alte religii. Nu trebuie să-i dispreţuim pe aceşti semeni ai noştri, dar din iubire pentru ei, suntem datori să le vorbim despre unica religie adevărată (cea creştină), fără a le impune să ne craeadă, dar încercând să fim cât mai convingători. Dacă-i iubim cu adevărat, nu-i putem lăsa în rătăcire, aşa cum iubirea faţă de un bolnav se manifestă prin încercarea de a-l ajuta să se însănătoşească, iar nu prin indiferenţă.
P. S. De ce intraţi pe site-uri creştine? Dacă faceţi aceasta din dorinţa de a intra în dialog cu noi şi de a ne cunoaşte modul de gândire, mă bucur mult şi sper ca această discuţie să ne fie de folos tuturor.
Dumnezeu să fie cu dvs.
Laura Stifter
Laura-optimista
februarie 13, 2011 @ 8:55 pm
Aş dori să mai adaug că domnul Nicolae susţine faptul că ştiinţa ne-a oferit multe avantaje, precum invenţiile tehnologice din ultimii ani. Aşa este şi n-aş vrea să acuz ştiinţa pentru apariţia ateismului… Ar fi ilogic. Ateii se folosesc de ştiinţă spre a-şi justifica necredinţa, ştiinţa nefiind pozitivă sau negativă în sine, ci devenind bună sau rea, în funcţie de modul în care este folosită. Prin ştiinţă s-au comis crime (cum ar fi cele comise de către medicii nazişti în lagărele de exterminare, în timpul regimului lui Hitler), prin intermediul ştiinţei au fost formulate teorii ateiste, dar cu ajutorul ştiinţei s-au realizat şi multe lucruri pozitive, precum eradicarea unor boli, considerate până atunci a fi incurabile. Ştiinţa poate fi, aşadar, folosită fie în slujba lui Dumnezeu, fie împotriva Sa, în funcţie de voinţa noastră. Ştiinţa nu trebuie idolatrizată, deoarece este o creaţie omenească şi cuprinde adevăruri relative (teoriile ştiinţifice au evoluat şi s-au modificat în istorie), dar nici nu trebuie evitată, ci folosită în scopuri pozitive, în slujba lui Hristos şi a semenilor.
Nu putem acuza ştiinţa pentru apariţia ateismului, la fel cum nu-i putem acuza pe toţi ateii pentru crimele comunismului, pe toţi musulmanii pentru tragediile provocate de către fundamentalişti, pe toţi evreii pentru ceea ce au făcut fariseii acum două mii de ani, sau pe toţi biologii pentru apariţia teoriei evoluţioniste. Astfel de generalizări nu pot fi făcute sub nicio formă, dar, repet, am convingerea că Dumnezeu ne va ajuta în a realiza progrese ştiinţifice, dacă acestea nu ne vor îndepărta de El, dacă nu vor fi utilizate de noi în scopuri contrare voii Sale.
O seară binecuvântată!
Laura-optimista
daniel-anonim
februarie 13, 2011 @ 9:12 pm
Da, cred ca nu ar trebui amestecata stiinta intr-o astfel de discutie. Pana la urma lumea spirituala, religioasa este presupusa a fi o lume imateriala, enrgetica, domeniul in care stiinta nu a ajuns sau nu poate ajunge. Singurele "conflicte" cu religia exista in domeniul biologiei, referitoare la teoria evolutionista care inca nu este acceptata de toate religiile. Atata timp cat biserica accepta ca pamantul este rotund, ca nu este centrul universului, ca au existat dinozaurii si alte specii cu zeci de milioane de ani inaintea omului, si intr-un final ca omul a evoluat din specii de primate putem spune ca exista o armonie. Recunosc ca acum vorbesc din mine documentarele de pe national geographic si dicovery science, dar sunt foarte credibile.
Saurian
februarie 14, 2011 @ 5:24 am
daniel, Biserica ( şi când spun Biserica mă refer în primul rând la Sfinţii Părinţi ) acceptă că Pământul este rotund dar nu acceptă evoluţionismul şi susţine că Pământul este centrul Universului şi tot Universul se învârte în jurul Pământului iar motivele pentru care susţine astea sunt destul de întemeiate. Oricum nici evoluţionismul nici teoriile cosmogonice din ziua de azi ale oamenilor de ştiinţă nu sunt demonstrate ci rămân doar nişte teorii date de nişte oameni ce nu acceptă realitatea lui Dumnezeu. Pentru mai multe informaţii intră aici ([url]http://www.hexaimeron.ro/[/url]). Motivul pentru care ţi-am spus de site-ul respectiv e faptul că autorul ( un preot doctorand în teologie ) lansează o provocare pentru cei care susţin că au dovezi că ştiinţa are dreptate şi Biserica greşeşte în a-i spune ce dovezi are. La început şi eu am fost sceptic cu ipoteza că Pământul e centrul Universului dar citind cu toate dovezile sunt neconcludente şi având motive foarte bune pentru care Sfinţii Părinţi declară Pământul centrul Universului ( motive teologice ) am zis că prefer să cred teoria Sfinţilor Părinţi decât cea a oamenilor de ştiinţă. Părerea mea e că prea idolatrizăm ştiinţa considerând-o personificarea neutralităţii. Ştiinţa ce se face pe discovery şi se învaţă la şcoală e păgânism modern. Multe lucruri ce le înveţi la şcoală în clasele mai mici afli mai apoi că sunt tot felul de contradicţii în diferite păreri ale mai multor oameni de ştiinţă ( cum e şi fizica actuală, cosmologia actulă, biologia cu evoluţionismul ei, istoria etc. )
Dan
februarie 14, 2011 @ 5:42 am
Frate Daniel, de unde si pana unde este biologia egala cu evolutionismul (transformismul speciilor)?
De unde si pana unde vorbim de „teoria evolutionista care inca nu este acceptata de toate religiile”, ca si cum ar urma in mod iminent ca religiile sa accepte evolutionismul.?
De unde si pana unde expresia insinuanta [i]”Atata timp cat biserica accepta ca pamantul este rotund”[/i], ca si cum a fost o vreme cand Biserica nu a acceptat lucrul acesta, sau s-ar fi impotrivit acestei afirmatii? Vorbim de Biserica cea Una a lui Hristos…nu vorbim de alte religii omenesti.
De unde si pana unde expresia ca „Biserica accepta ca au existat dinozaurii si alte specii”, ca si cum ar fi negat existenta dinozaurilor vreodata? Ca Biserica nu accepta ideologia evolutionista conform careia pamantul ar avea x miliarde de ani, e altceva, dar asta nu inseamna ca ar fi contestat vreodata existenta dinozaurilor.
Ca Biserica nu accepta ideea ca o specie se poate transforma in alta specie iar e altceva: are motive nu numai dogmatice sa respinga lucrul acesta, dar are motive stiintifice serioase ca sa combata asemenea idei precum cele expuse (in special transformismul speciilor). Pr. Serafim Rose a scris o carte special despre asta. Extrase gasesti aici: CARTEA FACERII, CREAREA LUMII SI OMUL INCEPUTURILOR ([url]http://www.doxolog.ro/web/apologetica/Pr._Ser._Rose-Cartea_Facerii,_crearea_lumii_si_omul_inceputurilor/Pr.Ser.Rose-Cartea_Facerii.htm[/url])
Ma bucur ca macar ai recunoscut ca vorbesti doar din documentarele de pe national geographic si discovery, fara sa fi cercetat si argumentele oamenilor de stiinta care combat aceasta teorie, oameni de stiinta care practica stiinta experimentala nu filozofie ascunsa in halat alb.
Pe site exista o sectiune numita credinta si stiinta. Acolo ai sa gasesti tratata si problema evolutionismului. Poti sa incepi de la orice articol vrei (desi recomand sa pornim de la inceputurile universului si ale vietii). Iti stau la dispozitie pentru dialog.
Admin
februarie 14, 2011 @ 6:48 am
Nicolae ti-am sters ultimul comentariu si ti-am suspendat dreptul de a mai posta comentarii pe site din urmatoarele motive:
1. Atac la persoana/persoane in mod repetat;
2. Devieri repetate de la subiectul articolelor la care ai comentat, ceea ce vadeste comportamentul anarhic determinat de gandirea pe care o adopti;
3. Nu porti un dialog, ci dai copy-paste-uri de pe forumurile de atei, fara sa te sinchisesti sa scrii tu, sa participi la dialog. Dai dovada doar ca esti fixat/programat pe niste idei, fara sa fii in stare sa scrii cu cuvintele tale. Aici oamenii participa la dialog, nu fac apologie de tip sectar.
Incheiem aici orice discutie, caci ai depasit de mult limitele bunului simt. Printre altele ateismul mai inseamna si asta: nesimtire. Caci nesimtirea fata de Dumnezeu se rasfrange si ca nesimtire fata de oameni.
Ana
februarie 14, 2011 @ 7:05 am
Exista atei seriosi care au cautat si au ajuns la credinta.
Exista atei pusi pe cearta sau lenesi, care nu cauta, nu cerceteaza, nu citesc carti de folos, ci doar contrazic orice tine de de credinta in Hristos.
[b]Cel care este serios in cautarea lui, fie el ateu sau chiar credincios, v-a ajunge la Adevar.
[/b]
Necredinta asta cu indarjire, arata o durere interioara adanca.
Dumnezeu sa-ti ajute Nicolae
daniel-anonim
februarie 14, 2011 @ 1:45 pm
Saurian
Am intrat pe acel site (http://www.hexaimeron.ro/), foarte interesant si laudabil de altfel, si ma bucur sa constat aplecarea bisericii si catre lumea materiala. Poate ca nu am explorat eu suficient si nu am gasit ideea conform careia pamantul este centrul universului. Daca se refera doar la o idee de sorginte filosofica, atunci poti considera ca am inteles-o. Altfel, te-as ruga sa imi indici o pagina directa catre acea idee.
Referitor la stiinta, oameni ca mine nu avem o alta sursa de documentare pentru ca si ziarele sau canalele tv romanesti sau siteurile romanesti isi iau informatiile tot de pe discovery.
Dan
Am recunoscut ca nu am intalnit o sursa de informare contrara celei generale, la care se adauga programa scolara din domeniu (biologie). In plus, cei doi profesori ai materiei respective pe care i-am avut au sustinut de-asemenea ca teoria evolutiei este "obligatorie in cadrul invatamantului". Intrand pe sectiunea de credinta si stiinta si spicuind din cartea profesorului Serafim Rose am constatat ca exista si o opinie contrara celei cunoscute de mine. Faptul ca acele opinii sunt imbratisate de un numar mai mare de oameni (din domeniile respective) si incearca sa fie argumentate cu elemente de logica si de stiinta ma determina pe mine sa recunosc ca m-am hazardat in a emite niste comentarii intr-un domeniu pe care nu il cunosc.
Referitor la dispozitia ta de a purta un dialog cu mine, iti multumesc pentru atentie si amabilitate dar nu stiu cat dialog ar fi pentru ca sunt un cunoscator in aceste domenii (eu sunt de profesie jurist) asa ca ai ajunge sa ai un monolog iar eu as fi un simplu cititor, eventual cu cate o intrebare din cand in cand. Asa ca o sa va scriu cat mai rar si o sa ma rezum doar la citit, mai ales ca scrieti bine.
Daca ar fi sa ma declar intr-o anume privinta as spune ca sunt un agnostic (cred ca asta e termenul). Sotia mea are in programul ei zilnic, 5 minute de intrat pe acest site in care citeste (cu evidenta bucurie am constatat eu) articolele care apar. Am avut curiozitatea (si la indemnul ei) sa vad ce citeste de se bucura asa tare.
Admin.
Stiu ca nu e treaba mea dar, deh defect profesional, nu ar trebui totusi un concurs de polemici si atragerea unor oameni cu idei contrare ? Adica imi pare rau de suspendarea lui Nicolae Coman (a nu se intelege gresit, nu de omul respectiv in sine ci doar de "suspendare" ca fapt in sine). In general din pozitii contrare ies idei finale bune, sunt trecute prin filtrul dezbaterii, al polemicii. Stiu ca este atributul si puterea d-voastra ca moderator si administrator de site de a le exercita, dar poate o atentionare sau o avertizare ar avea mai mult efect.
Va multumesc pentru atentia acordata si sa avti o zi placuta.
Dan
februarie 14, 2011 @ 2:08 pm
Daniel, ma bucura mult sinceritatea ta.
Legat de invitatia la dialog, sa stii ca nici eu nu am specializare pe domeniu stiintific. De profesie sunt economist, dar asta nu a constitui un motiv de a ma limita la aceasta arie de cunoastere.
Avand o sumedenie de intrebari legate de inceputul universului, inceputul vietii si in special intrebari legate de dinozauri si varsta pamantului, m-am pus pe scotoceala. Si am tot scotocit argumente din ambele tabere, incercand sa le pun in lumina logicii si a bunului simt. Asa am ajuns sa constat marele fals al teoriei evolutioniste…si cata propaganda totalitarista i se face (pentru aceste afirmatii sunt gata sa aduc argumente daca mi se va cere)
Eu te indemn sa scotocesti si tu, sa pui argumentele in lumina ratiunii, ca sa te convingi tu singur cum sta treaba. Specializarea ta in drept te va ajuta mai mult decat crezi, caci nu-i asa…la fel ca si in stiinta, ai invatat sa cauti adevarul in lumina dovezilor reale. In meseria ta ai fost invatat sa distingi dovezile de falsele dovezi si falsele piste.
Te va ajuta foarte mult la verificarea validitatii teoriei evolutioniste, cunoasterea urmatoarei liste de erori de logica:
http://ro.wikipedia.org/wiki/List%C4%83_de_erori_logice ([url][/url])
…pentru ca in lumina lor vei putea deosebi faptele stiintifice de conceptele filozofice neacoperite de dovezi.
Eu nu ma grabesc nicaieri, asa ca atunci cand ai timp si daca iti face placere, poti pune intrebari si ma voi stradui sa-ti raspund dupa puteri.
Multumesc si eu pentru gandurile bune pe care mi le-ai adresat.
Admin
februarie 14, 2011 @ 2:22 pm
Salut Daniel.
Sa stii ca sunt destule articole a caror tema abordata starneste polemici. Un concurs de polemici cred ca ar face imposibil dialogul pentru ca nu ar exista niciun subiect de discutie…ci doar o ciorba de idei contrare imposibil de coordonat.
Nu este nicio problema daca exista polemici pe site si expunere de idei diferite, caci daca ele se desfasoara in limita bunului simt, adica cu respect fata de interlocutor dar si cu argumente la subiectul care se discuta, atunci aceste polemici pot fi foarte constructive.
Dar cand nu exista respect fata de persoana ci ironii de tot felul si comentarii formate doar din copy-paste, atunci polemica nu-si are rostul caci este distructiva: pierdere de timp si starnirea unor sentimente reprobabile.
Am motivat mai sus care sunt motivele pentru care Nicolae este suspendat de la discutii, deci nu polemica in sine este motivul.
Din experienta de administrator de pana acum, da-mi voie sa-ti marturisesc ca cine nu are disciplina dialogului si jigneste in mod repetat, orice avertizare sau atentionare are efect nul. Pe deasupra Nicolae a fost atentionat de ceilalti cititori ca depaseste bunul simt, dar nu a luat in consideratie lucrul acesta.
Ne pare rau ca discutia s-a terminat asa, dar nici sa lasam ca site-ul sa se umple de ironii si cuvinte rautacioase nu puteam. E plin netul de discutii rautacioase, si ne straduim sa nu facem si aici la fel.
Nu stiu cat ne reuseste, dar noi ne dam silinta sa formam o atmosfera placuta de discutii. Totusi suntem constienti ca nu putem multumi pe toata lumea.
Saurian
februarie 14, 2011 @ 7:46 pm
Daniel, te înţeleg. Şi eu am fost la fel la început şi după cum ţi-am spus când am auzit că unii teologi susţin că Biserica încă crede că Pământul e centrul Universului mi se părea că respectivii sunt cu capul în nori. După ce am citit puţin din site şi am mai găsit unele explicaţii la Sfinţii Părinţi am început să îmi dau seama că judecam greşit. Eu ştiu cam 2 idei şi una este pentru faptul că Pământul e centrul Universului iar cealaltă pentru faptul că Pământul nu se mişcă ci toate planetele se mişcă în jurul Pământului. Citisem de undeva ( ori de pe site-ul indicat mai sus ori de aici de undeva ori din altă parte, nu mai ştiu ) că omul fiind creaţia centrală ( vedem în Sf. Scriptură că omul a fost creat ultima oară ca o încoronare a creaţiei precum şi faptul că Însuşi Dumnezeu vine şi se pune pe Cruce pentru om şi citind la Sfinţii Părinţi care susţin că omul e creaţia cea mai înaltă a lui Dumnezeu ) era logic că această creaţie nu o va pune la o margine de Univers ci în centrul Universului. Iar în legătură cu nemişcarea Pământului era iarăşi o idee ce spunea că Dumnezeu nefiind mişcător atunci şi creaţia făcută după chipul şi asemănarea Sa şi în care se odihneşte trebuie să fie nemişcătoare.
Eu în loc să mai mă uit la TV şi la ziare citesc de obicei ştirile de la razbointrucuvant ( secţia "Ştiri/Recomandări" ) deoarece respectivii adună ştirile mai importante şi le pun pe site cu citate şi link-uri către tot articolul. Spun sincer că am multe, multe neplăceri în legătură cu respectivul site şi mai ales cu administratorii dar respectiva secţiune de ştiri mi se pare genială şi prezintă lucruri ce nu le vezi de obicei la televizor. Doamne ajută!
P.S.: Am citit că eşti agnostic. Să înţeleg că nu eşti un om credincios şi practicant? Dacă vrei îţi dau câteva cuvinte ale unei persoane agnostice dar care L-a găsit pe Dumnezeu şi care a ajuns la măsuri înalte ( respectivul comentariul a fost pus pe forumul softpedia ). Trimite-mi dacă te interesează un mail pe soujirou_seta2004@yahoo.com în care să-mi spui cine eşti şi te interesează respectivul cuvânt.
Laura-optimista
februarie 15, 2011 @ 5:11 pm
Daniel, mă bucură mult faptul că eşti o persoană foarte deschisă. 🙂 Din ceea ce ai scris, înţeleg că tu cauţi adevărul, doreşti să cunoşti cât mai mult şi sunt sigură că Dumnezeu, pentru străduinţa ta de a-L căuta, te va ajuta să înţelegi mult mai multe realităţi materiale şi spirituale decât te-ai aştepta, căci El ne poate revela nu doar legile universului creat de către El, ci ni Se poate descoperi şi pe Sine. Dumnezeu doreşte ca noi să-L cunoaştem şi să avem încredere în El. De aceea, Domnul Iisus Hristos a definit viaţa veşnică drept cunoaşterea Unicului Dumnezeu adevărat (cf. Ioan17, 3). Credinţa creştină nu este incompatibilă cu ştiinţa, cu raţiunea (Dumnezeu este Creatorul raţiunii şi, în plus, unii dintre Sfinţi Părinţi ai Bisericii au fost şi oameni de ştiinţă ai vremii lor) şi răsplăteşte orice încercare a noastră de a-L căuta, potrivit cuvintelor MÂntuitorului Hristos: "Caută şi vei afla".
Biserica ortodoxă contrazice ştiinţa, doar atunci când aceasta din urmă este folosită în scopuri contrare credinţei (negarea existenţei lui Dumnezeu, dispreţuirea chipului lui Dumnezeu din om, ca în cazul teoriei evoluţioniste, negarea dumnezeirii lui Hristos etc.). Astfel, Biserica se opune doar teoriilor pseudoştiinţifice, a căror acceptare i-ar îndepărta pe oameni de credinţa în Domnul nostru Iisus Hristos, iar cei care exagerează, susţinând teorii ştiinţifice anacronice sau considerând întreaga ştiinţă drept ceva negativ în sine, sunt prea puţin informaţi în privinţa credinţei creştine. Uite, eu sunt studentă la Teologie şi pot să-ţi spun că profesorii noştri au o atitudine foarte deschisă faţă de ştiinţă, fiind, în acelaşi timp, deosebit de credincioşi. "Adevărata ştiinţă duce la credinţă", iar falsa ştiinţă este inutilă şi chiar dăunătoare pentru viaţa duhovnicească. Îmi amintesc că un domn profesor de la facultate ne sfătuia ca, dacă dorim să susţinem sau să contrazicem o teorie ştiinţifică, să utilizăm argumente ştiinţifice din domeniul respectiv (în cazul în care ne pricepem), evitând citarea de texte biblice în susţinerea unui punct de vedere ştiinţific, deoarece scopul pentru care Dumnezeu i-a inspirat pe autorii Sfintei Scripturi a fost acela de a li Se revela oamenilor pe Sine, iar nu de a le oferi o culegere de informaţii despre lumea creată, care ar fi prea puţin importante şi pe care, oricum, omul le poate cerceta şi prin propria raţiune, cu ajutorul harului divin. Cred că putem folosi Sfânta Scriptură în controversele ştiinţifice, dacă o anumită ipoteză ştiinţifică este contrară adevărului revelat, punându-ne astfel în situaţia de a alege între cuvântul lui Dumnezeu şi o teorie omenească, dar dacă ştiinţa se limitează la cercetarea lumii materiale, create de Dumnezeu, nu avem niciun motiv de a o respinge. Dumnezeu ne îngăduie şi chiar ne ajută să explorăm acest univers minunat creat de El, dar doreşte ca noi să cunoaştem ceva infinit mai important: adevărul despre Sine, despre voia şi planurile Sale. Am scris aceste cuvinte, Daniel, încercând să-ţi demonstrez faptul că adevărata credinţă este opusă ignoranţei şi habotniciei, deoarece voia lui Dumnezeu Cel Care, potrivit Sfintei Scripturi, este Lumina (cf. Ioan 8, 12) şi Adevărul (Cf. Ioan14,6) şi ne-a dăruit capacitatea de a gândi în mod liber, este aceea ca noi să folosim acest dar al Său (darul raţiunii) spre slava Sa, în slujba Sa, învăţând şi acceptând cu totală încredere adevărurile de credinţă, dar cercetând şi universul, pentru ca, observând perfecţiunea legilor lui, să medităm la atotputernicia Creatorului. În acest sens, Psalmistul David exclama plin de admiraţie: "Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria. Ziua zilei vesteşte cuvânt şi noaptea nopţii vesteşte ştiinţă. Nu sunt graiuri, nici cuvinte ale căror glasuri să nu se audă. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumi cuvintele lor"(Psalm18, 1-4). Cercetarea ştiinţifică i-a apropiat pe mulţi sceptici de adevărata credinţă tocmai pentru că, înţelegând faptul că universul se dezvoltă potrivit unor legi stricte, au ajuns la certitudinea existenţei unei Fiinţe raţionale Care a creat aceste legi.
Daniel, spuneai că eşti agnostic. Această idee mi-a amintit de un sfat al unui duhovnic ortodox foarte cunoscut, care a trăit recent (în a doua jumătate a secolului al XIX-lea şi primi ani ai secolului al XX-lea), Sfântul Siluan Athonitul. Acest sfânt al zilelor noastre, referindu-se la cei care vor să creadă în Dumnezeu, dar au anumite îndoieli, spunea că aceştia, dacă-şi doresc din tot sufletul să aibă o relaţie de comuniune cu Dumnezeu, trebuie să fie în totalitate sinceri faţă de El şi, în loc să-L tăgăduiască (slăbind astfel şi credinţa altora), ar fi mai bine să I se roage, mărturisindu-I tot ceea ce au în suflet, toate gândurile negative care-i ispitesc şi rugându-L să le dăruiască harul credinţei. În acest sens, Sf. Siluan îi îndemna pe cei mai slabi în credinţă să se roage lui Dumnezeu astfel: "-)oamne, dacă exişti, luminează-mă pe mine şi-Ţi voi sluji întreaga viaţă" (am citat din memorie, dar aceasta este ideea), iar Domnul îi va umple de lumină şi credinţă pe toţi cei care, vor cu adevărat să-I devină credincioşi. În favoarea credinţei pot fi aduse argumente ştiinţifice, dar… cred că cel mai bine ar fi ca, aşa cum avem încredere în mod necondiţionat în cei dragi ai noştri (fără a cere dovezi ştiinţifice pentru a le verifica iubirea faţă de noi), la fel să ne încredem în Domnul, păstrându-ne credinţa, rămânându-I fideli, chiar şi atunci când slabele argumente omeneşti par să infirme existenţa Sa.
"-)acă mi-ar demonstra cineva că Hristos Se află în afara adevărului şi ar fi real, că adevărul se află în afara lui Hristos, aş prefera să rămân cu Hristos decât cu adevărul."(F. M. Dostoievski)
Dumnezeu nu ni Se revelează prin miracole senzaţionale, imposibil de contestat, pentru că, din iubire faţă de noi, ne respectă libertatea, acordându-ne posibilitatea de a-L primi în viaţa noastră, sau de a-L renega. "Eu nu pot să neg existenţa unui vierme din pământ, dar pot să neg existenţa lui Dumnezeu" (Paul Evdokimov, Vârstele vieţii spirituale) şi tocmai acest fapt este dovada dragostei divine faţă de om.
Ştiu că am scris un comentariu foarte lung şi destul de incoerent, dar am simţit nevoia să-ţi răspund la comentarii, pentru că am observat cât de sincer şi deschis ne-ai vorbit despre tine şi despre concepţia ta de viaţă.
Dumnezeu să fie întotdeauna cu tine şi să-ţi dăruiască dorinţa şi puterea de a crede în El cu întreaga ta fiinţă!
"Cine vrea să creadă ajunge la putinţa de a crede."(Pr. Prof. Dumitru Stăniloae)
O seară plină de bucurii!
Domnul să fie cu tine!
Cu respect,
Laura Stifter
GABRIEL resurection
februarie 15, 2011 @ 6:28 pm
MAICA SILUANA
Ateismul pe intelesul ateilor
Mitropolitul Antonie Bloom
Să nu judecăm necredincioşii, ci să căutăm a înţelege motivele necredinţei lor
Atunci când cineva spune: “Eu sunt necredincios”, sau “Dumnezeu nu există!” – să nu-l judecăm întotdeauna din punct de vedere filozofic, dar să ne întrebăm de unde vine această atitudine? Dacă doriţi cu adevărat să faceţi ceva pentru acest om, atunci ar trebui să-i puneţi întrebări una după alta ca să-l înţelegeţi; fără a înţelege, veţi ţinti întotdeauna orbeşte.
Într-un anume sens, ateismul este o eroare ştiinţifică, este refuzul de a studia realitatea în ansamblu, este tot atât de neştiinţific ca şi cum ai spune: “muzica nu este, pentru că pentru mine ea nu există…” Noi nu putem prezenta astfel problema unui necredicios, pentru că există multe posibilităţi pentru el de a se justifica. Însă în general, ateismul este refuzul de a accepta mărturia, cel puţin istorică, a unor oameni consacraţi, care spun: “Eu ştiu…” Mulţi din aceştia sunt oameni de ştiinţă, spre exemplu Pavlov.
GABRIEL resurection
februarie 15, 2011 @ 6:29 pm
Du-te acasă şi întreabă-te când ai avut nevoie pentru prima oară ca Dumnezeu să nu existe”
Uneori, omul devine necredincios pentru faptul că acesta este unicul sau scut împotriva conştiinţei. Mi-a venit acum în minte povestirea unui preot foarte inteligent, fin şi cultivat din Paris. Cândva a fost “ateu”, adică trăia fără Dumnezeu şi se considera prea elevat şi inteligent pentru a-şi permite să gândească despre convertirea la credinţă. A discutat mai apoi cu un preot. Preotul fiind de la ţară, fără cine ştie ce studii deosebite, un emigrant din Rusia, după ce l-a ascultat mult timp, i-a spus doar două lucruri: “În primul rând, Saşa, nu este chiar atât de important faptul ca tu nu crezi în Dumnezeu – Lui nu I se poate întâmpla nimic de la asta, minunat însă este că Dumnezeu crede în tine”. Şi altul: “Tu, însă, Saşa, mergi acasă şi gândeşte-te, când anume ai pierdut credinţa, când ai avut nevoie ca Dumnezeu să nu existe?”
Saşa a venit acasă şi a căzut pe gânduri. Era nedumerit de o astfel de prezentare a problemei: se aştepta la un discurs misionar sau la nişte instrucţiuni pentru consultarea unor tratate, iar în loc… Nu mai înţelegea nimic. Şi el, după cum spunea mai târziu, a căutat cauzele necredinţei sale mai întâi în cunoştinţele dobândite la Facultatea de Teologie din Paris, apoi în perioada prerevoluţionară de la Facultatea din Rusia, apoi altundeva şi nicidecum nu le putea găsi. Până a ajuns la perioada când avea şase ani. Locuia într-un oraş din Rusia, era un băieţel drăguţ, mergea la biserică în toată duminica şi era considerat a fi un copil evlavios: intra, făcea semnul crucii, se oprea în mijlocul bisericii, în faţă, şi se ruga lui Dumnezeu. În fiecare duminică primea un bănuţ, pe care era dator să-l pună în căciula cerşetorului orb. Punea bănuţul şi mergea la biserică cu sentimentul că a săvârşit o faptă bună, de dragoste, i-a acordat orbului atenţie şi poate sta acum liniştit în faţa lui Dumnezeu.
Odată, în preajma sărbătorilor de Crăciun, plimbându-se cu mama prin oraş, a descoperit un magazin unde a văzut un minunat căluţ de lemn care costa şase bănuţi. A rugat-o pe mama să i-l cumpere, ea l-a refuzat, iar el a venit acasă foarte trist. Duminica următoare, pe când mergea la biserică, ajungând în faţa cerşetorului, s-a gândit că, dacă nu-i va da de şase ori bănuţul, şi-ar putea cumpăra căluţul. Zis şi făcut. A procedat astfel de patru ori, iar a cincia oară s-a gândit: dacă ar fi să iau de la el un bănuţ, voi cumpăra cu două săptămâni mai devreme căluţul. Şi a furat de la orb bănuţul. După care, intrând în biserică a simţit că nu mai poate sta în faţă: dacă Dumnezeu îl va observa? S-a dus şi s-a ascuns într-un colţ al bisericii. Dădaca a venit cu el acasă şi a povestit totul părinţilor, care au fost profund uimiţi: până acum era mic, stătea în faţa lui Dumnezeu, iar acum s-a adâncit în sine, viaţa lui în Dumnezeu a devenit mai interiorizată, el caută un loc ascuns unde ar putea în tăcere şi contemplare să fie cu Dumnezeu (era o mămică destul de optimistă!).
Iar Saşa simţea că situaţia se înrăutăţeşte şi că trebuie să se ascundă de Dumnezeu. Şi iată că de la universitate a venit fratele sau mai mare, încărcat de cunoştinţe ateiste, care s-a apucat să-i demonstreze că, de fapt, Dumnezeu nu există. Şi Saşa mi-a spus: „M-am agăţat de această idee. Dacă nu este Dumnezeu, atunci nu are importanţă dacă am furat bănuţul şi n-am pus în căciulă pe ceilalţi cinci”. Acesta a fost începutul “ateismului” său: învăţătura despre faptul că Dumnezeu nu există copilul a primit-o ca pe un colac salvator împotriva propriilor mustrări de conştiinţă.
GABRIEL resurection
februarie 15, 2011 @ 6:31 pm
Hristos pe cruce a trăit experienţa ateismului…”
Mi se pare că se poate afirma, că, pentru a muri de moartea care ne este proprie, care are pentru noi cele mai reale şi însemnate urmări, Hristos a trebuit să Se facă părtaş singurei cauze care aduce moartea – despărţirea de Dumnezeu. Nu poţi muri, dacă nu-L pierzi pe Dumnezeu, iar strigătul Mântuitorului: “Dumnezeul Meu, Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?” (Mt.15,34) – este strigătul Omului desăvârşit, care liber, din dragoste, S-a făcut părtaş principalei tragedii a omului: la desfacerea de Dumnezeu, la faptul că omul L-a pierdut pe Dumnezeu. Dacă ar fi să primim acest argument, atunci putem spune că Hristos a trăit ateismul (nu vorbesc despre ateismul ideologic, dar despre realitatea acestuia), des-îndumnezeirea, pe care nici un ateu din lume n-a trăit-o, şi că nu este om – ateu sau credincios – care ar fi în acest sens în afara experienţei trăite de Hristos. Căci Hristos cuprinde şi credinciosul, şi ateul, cu toate că, fără îndoială, ateul ideologic sau omul despre care apostolul Pavel spune: “dumnezeul lor este pântecele” (Flp.3,19) – trăieşte ateismul cu totul altfel decât Hristos în momentul dat. El L-a „pierdut” pe Dumnezeu ca să fie una cu noi în unica şi ultima tragedie a omenirii.
Laura-optimista
februarie 15, 2011 @ 7:20 pm
Gabriel, ce texte frumoase ai postat!!!!! M-a impresionat profund în special ultima idee despre faptul că Domnul şi Mântuitorul nostru Hristos a acceptat să simtă tragedia despărţirii de Dumnezeu, doar pentru mântuirea noastră. 🙁 Cui aparţine acel text, maicii Siluana? Te rog să-mi indici şi mie site-ul unde ai găsit aceste cuvinte minunate.
Mulţumesc.
Doamne ajută!
GABRIEL resurection
februarie 15, 2011 @ 10:08 pm
doamne ajuta laura, ma bucur ca ti a placut, sper sa placa si altora,mitropolitul antonie bloom a zis….iata saitul
http://ramurainflorita.blogspot.com/2009/03/ateismul-pe-intelesul-ateilor.html
Laura-optimista
februarie 16, 2011 @ 1:33 pm
Da, Gabriel, mi-a plăcut foarte mult. Îţi mulţumesc pentru link. 🙂
Doamne ajută!
Laura-optimista
februarie 16, 2011 @ 1:36 pm
Biserica apără drepturile elevilor
http://www.ziarullumina.ro/articole;1518;1;52393;0;Refuzam-oferta-vidului-spiritual.html
Doamne, fii cu noi!
soap
martie 12, 2011 @ 9:21 pm
”Nu are niciun sens să negi neexistenţa… este ilogic.” Sa negi neexistenta, cred ca e sinonim cu a afirma existenta, dc e ilogic? Cred ca e greseala gramaticala totusi.
’’Apoi mă întreb, tot în legătură cu ateii: de ce oare se definesc prin ceea ce neagă, iar nu prin ceea ce afirmă (căci termenul "ateu" se traduce prin sintagma "fără Dumnezeu" )? De ce nu-şi spun… "raţionalişti", sau "modernişti" ş. a. m. d.’’
Sa presupunem ca esti intr-un cerc de prieteni si fiecare trebuie sa-si spuna religia, daca unul dintre ei e ateu, vrei sa zica ca el e rationalist? Rationalismul sau modernismul nu implica ateismul. E o pozitie specifica fata de Dumnezeu, nu fata de rationalitate, modernism, umanism, moralitate etc.
“De fapt, ateismul este o altă credinţă, opusă tuturor celorlalte religii, iar aderenţii acestei noi religii Îl neagă pe Dumnezeu tocmai pentru că nu vor ca El să existe şi încearcă, prin această atitudine, să-L determine pe Dumnezeu să plece din viaţa lor.”
E o opinie personala mult prea gresita, si pe aceasta linie se inscrie tot articolul tau si majoritatea motivelor avansate de oamenii religiosi pentru care oamenii sunt atei. “Avand o conceptie pesimista de viata”. Aceasta e din nou o presupunere falsa, defapt articolul e alcatuit din prespuneri absurde, lasa-ma sa citez cateva: “dar, în adâncul finţei lor, Îi mărturisesc existenţa, Îi simt prezenţa”; ’’denumirea de "atei" demonstrează credinţa lor tainică în Dumnezeu pe care, probabil, nici ei n-o conştientizează.’’; ’’simţind în mod natural nevoia de a crede în ceva, de a se închina, cu dragoste, unei fiinţe perfecte şi atotputernice,’’ „Astfel, orice fiinţă umană simte în mod natural (chiar şi fără să conştientizeze acest fapt) nevoia de a crede într-o religie, de a stabili o relaţie personală cu Dumnezeu.”etc. N-am intalnit aceste caracteristici in cazul nici unui ateu, doar in discursuri nefondate.
Propozitia cu fiinta umana care simte nevoia sa creada e de-a dreptul falsa, e falsa pentru milioanele de atei, e falsa chiar si pentru majoritatea po***tiei Romaniei, asa zis credincioasa. Iar religia nu e o prezenta cotidiana in cele mai dezvoltate societati din lume cum ar statele nordice, Mare Britanie, Franta, Germania etc.
Tot ce gasesc pe situri de genul acestuia sunt: evolutionismul e ilogic (iar la bibliografie e trecut manualul de clasa IX din 1996), analogii cumuniste, citate din sfintii parinti, sau actuali preoti, despre carduri 666 etc.
Daca evolutionismul e asa de ilogic dc e predat in toate universitatile serioase in lume? (oh, lasati-ma sa ghicesc, e o conspiratie la mijloc, in care satan joaca rolul principal). Asta e trist in cazul vostru, parca traiti intr-o lume de basm, atunci cand cineva gandeste critic si va contesta credinta e de fapt lucrarea diavolului la mijloc.
Am si gasit defapt propozitia prototip (iar ceea ce am scris eu in legatura cu conspiratia a fost inainte sa gasesc aceasta propozitie): ’’Ce este dictatura pseudoştiinţei? Este un ansamblu de informaţii false şi măsuri distructive cu aspect ştiinţific, prin care sistemul oficial urmăreşte dobândirea puterii absolute în cadrul unei noi ordini mondiale.’’
Unul dintre lucrurile frumoase in legatura cu stiinta este transparenta si procesul de evaluare al descoperirilor de catre comunitatea stiintifica. Cat de absurd e sa crezi ca toti biologii (sau cel putin 99%) din universitati fac parte dintr-o retea de nivel mondial care urmareste dobandirea puterii absolute.
Ioan Vladuca avand in vedere ca este asa de sigur pe cunostintele tale, de ce nu publici un articol, intr-un jurnal cu vizibilitate internationala, prin care sa le arati idiotilor de biologi ca defapt toata teoria evolutiei e o mare falsitate.
Sau ar fi mai intelept sa critici carti de genul urmator (nu manuale de clasa a IX din 1996):
Evidence and Evolution: The Logic Behind the Science, Elliot Sober;
What Evolution Is, Ernst Mayr;
The Greatest Show on Earth: The Evidence for Evolution, Richard Dawkins;
Why Evolution Is True, Jerry A. Coyne;
Evolution: What the Fossils Say and Why It Matters, Donald R. Prothero.
soap
martie 12, 2011 @ 9:35 pm
re:
[quote name=”Saurian”]@
De evoluţionism ce să mai spun? Nici oameni de ştiinţă recunoscuţi pe plan mondial nu mai înghit gogoaşa evoluţionismului din lipsa de dovezi…
[/quote]
Cum ai ajuns la concluzia asta? Tu ai citit vreo carte serioasa pe aceste domeniu?
soap
martie 12, 2011 @ 9:50 pm
re:
[quote name=”Laura-optimista”]Doamne ajută!
Mai susţineţi că Sfânta Scriptură încurajează sclavia şi susţine că femeia este inferioară bărbatului, ceea ce din nou nu corespunde realităţii, căci în Sfânta Scriptură scrie că "nu mai este rob sau liber, nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, ci toate şi întru toţi Hristos". De asemenea, în Biblie scrie că "Bărbatul să-i dea femeii iubirea datorată, asemenea şi fameia bărbatului. Femeia nu este stăpână pe trupul său, ci bărbatul. De asemenea, nici bărbatul nu este stăpân pe trupul său, ci femeia". Mai există multe texte biblice, din care se poate observa faptul că Dumnezeu îi iubeşte la fel de mult pe toţi cei creaţi de El – bărbaţi sau femei -, căci dacă ar fi voit să-i favorizeze pe bărbaţi, nu le-ar fi creat pe femei fiinţe raţionale. Iată ce se spune chiar şi în Vechiul Testament, care a fost revelat într-o perioadă, în care oamenilor le era mai dificil să înţeleagă unicitatea lui Dumnezeu şi faptul că discriminarea pe orice criterii constituie un păcat: "Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său. După chipul lui Dumnezeu l-a făcut. A făcut bărbat şi femeie"; "-)e aceea, va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va uni cu femeia sa şi vor fi amândoi un singur trup". În privinţa sclaviei din perspectivă biblică, vă ***erez să citiţi Epistola către Filimon a Sfântului Apostol Pavel, pe care o puteţi găsi în Noul Testament. Citind această scriere foarte scurtă (are un singur capitol) "sine ira et studio", veţi putea înţelege faptul că Biblia interzice în mod categoric sclavia, căci stăpânii de sclavi sunt îndemnaţi să-i trateze pe sclavi ca pe fraţi (acordându-le, aşadar, libertatea şi considerându-i drept egalii lor întru Hristos).
[/quote]
Ce zici de Levitic 25:44-46 : "Iar ca să-ti ai robul tău şi roaba ta, să-ti cumperi rob şi roabă de la neamurile dimprejurul vostru.
Puteţi să vă cumpăraţi şi din copiii străinilor, care s-au aşezat la voi, şi din neamul lor, care este la voi şi care s-a născut în pământul vostru; pot să fie averea voastră.
Puteţi să-i daţi moştenire fiilor voştri după voi, ca orice avere, veşnic să-i stăpâniţi, ca pe robi. Iar asupra fraţilor voştri din fiii lui Israel şi unul asupra altuia, să nu domniţi cu cruzime."
Ana
martie 13, 2011 @ 6:34 am
Nimic nu-i la intamplare
Soap
"-)aca evolutionismul e asa de ilogic dc e predat in toate universitatile serioase in lume?
Cine mai are azi incredere in sistemul de invatamant, sau in manualele care contin doar o singura teorie, pe cea a evolutionismului?
[b]Un om cu credinta in Dumnezeu, nu poate fi mani***t. El stie de unde vine, pentru ce traieste, care este menirea lui pe acest pamant si unde se duce.
[/b]
Teoria evolutionista arata ca esti un animal(evoluat ce-i drept) si ca traiesti aici o perioada si apoi mori. Cum omul poate muri in orice clipa, ti se arata ca viata trebuie traita din plin si placerea gustata. Asta sa fie tot? Numai daca ne uitam la cum functioneaza totul in natura, echilibrat si bine pus la punct, e imposibil sa nu ne minunam. Si daca ne uitam si la noi, la cat de complex e trupul nostru, noi insine, gandurile, tot din ce suntem formati, e imposibil sa nu ne minunam.
[b]Si toate astea putem sa spunem ca sunt la intamplare? Ca toata perfectiunea asta este la intamplare formata asa? Sau e vorba de un Creator, de Cineva care a asezat calculat toate intr.un ritm frumos echilibrat? [/b]
soap
martie 13, 2011 @ 11:01 am
re: Nimic nu-i la intamplare
[quote name=”Ana”]Soap
"
Cine mai are azi incredere in sistemul de invatamant, sau in manualele care contin doar o singura teorie, pe cea a evolutionismului?
[/quote]
You just don’t get it, doar o teorie? care e alternativa? sunt mai multe teorii? aici cred ca te referi la creatie. Incontinuu confundati lucrurile, faptul ca Dumnezeu a creat lumea e o propozitie bazata pe religie si pe cartile care stau la baza religiei, nu e o parere bazata pe fapte, experimente sau observatii. Stiinta nu functioneza pe un fond religios. Si ma rog care e dorinta ta, sa se predea si creationismul in facultatile de biologie? Sau sa fie inclus in manualele de biologie? Creationismul se preda la orele de religie, nu de biologie.
Majoritatea oamenilor au incredere in sistemul de invatamant, desi nu toti au o justificare. Chiar si tu crezi in sistemul de invatamant: atunci cand esti bolnava folosesti medicamente de la farmacie? sau mergi la spital pentru tratament? folosesti un mijloc de transport? locuiesti intr-o casa cu incredere? toate acestea si multe altele sunt produse ale sistemului de invatamant. Daca folosesti lucrurile mentionate mai sus inseamna ca ai incredere in inginerul care a proiectat casa, in inginerul care a construit masina, in cercetatorii din facultati care dezvolta tratamente si conduc experimente pentru a testa medicamentele. sistemul de invatamant nu e 100% controlat si perfect dar e foarte dur atunci cand vine vorba de promovare de informatie falsa, falsificare a experimentelor, furt intelectual etc. scuza-ma da e dea dreptul stupid, citeam un alt articol pe acest site in care era o lista cu oameni de stiinta crestini, care bineinteles erau admirati, iar cand vine vorba de lucruri care nu sunt in concordanta cu ceea ce crezi arunci pastila: "cine mai are incredere in sistemul de invatamant". Si in legatura cu teoria evolutiei pozitia voastra are mai multe stadii, care decurg aproximativ in modul urmator: la inceput negati dovezile, dupa care spuneti ca defapt exista dar nu au nici o implicatie, apoi cand deja sunt prea clare dovezile schimbati pozitia si afirmati ca defapt comunitatea stiintifica e corupta, si ca defapt incearca sa detina puterea absoluta, ceea ce e absurd. se pare ca de asta e nevoie sa fi crestin, sa-ti inchizi ochii si sa stai intr-un turn al tau, sa citesti doar biblia si pe sfintii parinti si sa desconsideri, chiar inainte de a intra in contact, orice informatie care-ti ameninta convingerile.
In natura exista un aparent design, avem explicatii naturale pentru majoritatea fenomenelor din natura, iar acolo unde nu avem explicatii nu e cazul sa-l invocam pe Dumenzeu.
"Numai daca ne uitam la cum functioneaza totul in natura, echilibrat si bine pus la punct, e imposibil sa nu ne minunam." Suferinta inestimabila care are loc in fiecare secunda in natura, e bine pusa la punct?
Sa luam de exemplu un incendiu dintr-o padure in care zeci de animale mor in chinuri de nedescris, ti se pare "calculat intr-un ritm frumos echilibrat".
Lili
martie 13, 2011 @ 11:17 am
Sincer,eu nu am si nu am avut nicio problema cu persoanele de alte religii.Fiecare crede in ce vrea,fiecare are libertatea sa aleaga sa creada sau sa nu creada.Dar problma este ca am observat ca ateii sunt atat de categorici in ceea ce sustin incat daca printr-o intamplare incepi sa-ti spui parerea cum ca "eu cred in Dumnezeu"etc,si aduci anumite argumente se enerveaza si parca nu-si pot controla irascibilitatea.Eu cred ca unii oameni pur si simplu nu pot sa simta prezenta lui Dumnezeu,sunt atat de inchisi in ei incat nu permit ca alti oameni sa le patrunda in suflet si din cauza felului lor de-a fi inchis nu pot simti nici prezenta lui Dumnezeu si-atunci clar ca vor sustine sus si tare ca nu exista Dumnezeu si vor incerca sa demonstreze altora acest lucru.De fapt ei prin acest lcuru incearca sa se convinga pe ei insisi,nu pe altii.Sunt si unele persoane care din cauza ca li s-a intamplat ceva urat in viata considera ca Dumnezeu nu i-a ajutat si prin acest lucru ajung la concluzia ca Dumnezeu nu exista(cunosc o astfel de persoana).In orice caz,parerea mea este ca ateii duc o lupta continua cu ei insisi,incearca prin orice mijloc sa se convinga pe ei de ceea ce sustin.
Ana
martie 13, 2011 @ 3:03 pm
[quote][/quote]Soap
faptul ca Dumnezeu a creat lumea e o propozitie bazata pe religie si pe cartile care stau la baza religiei, nu e o parere bazata pe fapte, experimente sau observatii. [quote][/quote]
[b]Dar tu de unde esti? Unde ai trait si ce ai trait pana acum? Serios acum. Caci doar esti roman si ai si tu parinti, bunici, strabunici care sigur sunt crestini ortodocsi. [/b]
Una este sa nu crezi, si alta este sa nu stii de Biblie, de Hristos, de sfintele Paste, de Nasterea Mantuitorului, de minunile credintei. Credinta ortodoxa nu este ceva inventat. Sa citim istoria sau macar Biblia.
Ca un fapt priveste la catastrofa dureroasa din Japonia. Oamenii de stiinta pot manip ula materia, insa nu si natura. Acolo numai Dumnezeu lucreaza. Si uite ca avem cutremure, tsunami si nici un om de stiinta nu le poate stopa, ci numai pocainta noastra.
Ana
martie 13, 2011 @ 3:17 pm
Nimic nu este intamplator
[quote][/quote]Suferinta inestimabila care are loc in fiecare secunda in natura, e bine pusa la punct? [quote][/quote]
[b]Nimic nu este intamplator, nici o suferinta, nici o distrugere din natura. Fiecare are rostul ei.[/b]
Referitor la medicina, inginerie si alte sisteme la care apelam, nu o facem din cauza ca am avea incredere totala in ele, ci pentru ca nu avem alta optiune. O multime de oameni s-au vaccinat si au murit. Ce au spus oamenii de stiinta? Greseala?
Industria alimentara produce anumite alimente care sunt periculoase ptr sanatatea noastra. Avem incredere in ea? Avem nu avem, tot consumam. Asta este din cauza ca suntem dedati spre placere.
Exista oameni de stiinta seriosi si ne seriosi. Daca vrei sa continuam dialogul sa ne referim la cei seriosi.
soap
martie 14, 2011 @ 8:00 am
re:
[quote name=”Ana”][quote][/quote]Soap
faptul ca Dumnezeu a creat lumea e o propozitie bazata pe religie si pe cartile care stau la baza religiei, nu e o parere bazata pe fapte, experimente sau observatii. [quote][/quote]
[b]Dar tu de unde esti? Unde ai trait si ce ai trait pana acum? Serios acum. Caci doar esti roman si ai si tu parinti, bunici, strabunici care sigur sunt crestini ortodocsi. [/b]
Una este sa nu crezi, si alta este sa nu stii de Biblie, de Hristos, de sfintele Paste, de Nasterea Mantuitorului, de minunile credintei. Credinta ortodoxa nu este ceva inventat. Sa citim istoria sau macar Biblia.
Ca un fapt priveste la catastrofa dureroasa din Japonia. Oamenii de stiinta pot mani*** materia, insa nu si natura. Acolo numai Dumnezeu lucreaza. Si uite ca avem cutremure, tsunami si nici un om de stiinta nu le poate stopa, ci numai pocainta noastra.[/quote]
Serios acum, si ce legatura are originea, faptul ca sunt roman si m-am nascut crestin-ortodox cu ce am zis eu?
"Credinta ortodoxa nu este ceva inventat." Inafara de faptul ca ai fost educata de familie sa crezi asta (si apropo de "minunatiile credintei", pe care le afirma orice om religios fie el evreu, musulman etc) ce argumente ai sa-ti sustii pozitia?
Spre exemplu ce te face sa crezi ca Vechiul Testament nu e o inventie umana? Sunt atatea lucruri in neregula cu cartile cuprinse in el incat pur si simplu nu mi se pare deloc plauzibil sa fie Cuvantul scris al lui Dumnezeu si implicit de exemplu standard de moralitate (daca nu tot, cel putin o parte din el) sau sa reprezinte prima carte la care sa apelam in ceea ce priveste cunoasterea.
Faptul ca sunt crestin ortodox nu inseamna ca trebuie sa consider adevaruri absolute lucrurile prescrise de ortodoxism, sa inchid ochii la multimea de nereguli care exista in legatura cu religia si sa distorsionez realitatea.
"Si uite ca avem cutremure, tsunami si nici un om de stiinta nu le poate stopa" Si ce vrei sa zici cu asta? therefore god exists? e o afirmatia care nu are nici o legatura cu ceea ce discutam.
"Acolo numai Dumnezeu lucreaza". in legatura cu catastrofa din japonia, se pare ca a lucrat bine Dumnezeu, nu? pentru ca asta spui ca in legatura cu natura numai Dumnezeu lucreaza, si daca El a fost cauza de ce a fost nevoie sa omoare mii de oameni? Pentru ca nimic nu e la intamplare? daca pentru tine functioneaza raspunsul, pentru mine nu functioneaza, intrebarea ramane.
Am si eu o curiozitate, asa cum aveti si voi fata de atei spre exemplu. Pe langa faptul ca suntem suspusi asa de multor ispite, evenimente negative care ne ameninta mentinerea unei drepte credinte, pe langa faptul ca exista forte ale raului (satan si restul demonilor) care incearca in orice secunda sa ne corupa, Dumnezeu mai creeza si cutremure, uragane si alte fenomene care se soldeaza cu mii de victime si care lasa in urma suferinte de nedescris? toate astea pentru un mar?! you got to be kidding me!
Ana
martie 14, 2011 @ 8:53 am
ortodox si roman
[quote name=”soap”][code]
[i]Serios acum, si ce legatura are originea, faptul ca sunt roman si m-am nascut crestin-ortodox cu ce am zis eu?[/i] [/quote]
Daca ai sti ce puteri si ce daruri ai in tine? [b]Daca ai sti cu adevarat cine esti si mai ales ce inseamna sa fii roman ortodox?[/b] Sa dea Domnul ca sa ai taria sa-ti verifici stramosii, si sa intelegi cate daruri ai in tine, doar prin acestea: natia si credinta. Mie mi-au trebuit ani sa descopar. Fie ca tie sa-ti dureze mai putin.
[quote]
[i]Spre exemplu ce te face sa crezi ca Vechiul Testament nu e o inventie umana? [/i][/quote]
Evreii au fost prea corecti. Vechiul testament de la ei ne vine.
[quote][i]Faptul ca sunt crestin ortodox nu inseamna ca trebuie sa consider adevaruri absolute lucrurile prescrise de ortodoxism, sa inchid ochii la multimea de nereguli care exista in legatura cu religia si sa distorsionez realitatea.[/i] [/quote]
Dar poti sa fii in cautare, sa cercetezi de exemplu acest blog sau alte bloguri, sa mergi la biserica in care parintii tau au fost botezati, cununtai, in care tu ai fost botezat, intr-un cuvant sa-ti descoperi TRECUTUL tau, sa te descoperi pe tine. [b]E dreptul tau sa nu crezi, insa necredinta ta este formata din sursele media care ataca tinerii, [u]care au interese precise[/u].[/b] E greu sa fii credincios, e aproape imposibil sa respecti cele lasate de Dumnezeu ptr noi. Si stii de ce? Pentru ca tot ce tine de credinta inseamna infranare si smerenie, umilinta. Ori noi (chiar si noi cei care scriem aici) suntem dedati spre placere.
[b]Tu nu esti condus de tine ci de poftele trupului tau.[/b] Think about that!
[quote][i]you got to be kidding me![/i][/quote]
Deci, referitor la suferinta din cutremure, la atatea morti, citeste cu atentie:
http://blog.patermihail.ro/arhive/1533
Dan
martie 14, 2011 @ 9:30 am
Salutare Soap si… Bine ai venit printre noi!
Pentru ca dialogul este inceput de ceva vreme, si pentru ca nu stau prea bine cu timpul, am sa incerc sa-ti raspund in mai multe etape si pe sarite.
Din cele citite pana acum vad ca pui la indoiala existenta lui Dumnezeu conform rationamenului "-)aca Dumnezeu e bun, atunci de ce perminte raul? Daca se spune ca e bun si totusi permite raul, atunci nu este bun deci nu exista Dumnezeu"
Spre exemplu ai spus: [i]"Sa luam de exemplu un incendiu dintr-o padure in care zeci de animale mor in chinuri de nedescris, ti se pare "calculat intr-un ritm frumos echilibrat""[/i]…cu referire la faptul ca Dumnezeu "face" ca animalele sa sufere.
Apoi, in ultimul tau comentariu ai dat un exemplu din aceeasi categorie: [i]"in legatura cu catastrofa din japonia, se pare ca a lucrat bine Dumnezeu, nu? pentru ca asta spui ca in legatura cu natura numai Dumnezeu lucreaza, si daca El a fost cauza de ce a fost nevoie sa omoare mii de oameni? Pentru ca nimic nu e la intamplare? daca pentru tine functioneaza raspunsul, pentru mine nu functioneaza, intrebarea ramane…."[/i]
Am rugamintea sa fii atent la greseala de rationament pe care o faci, pornind de la premisele ca Dumnezeu exista si ca e bun, dar aratand ca El cauzeaza lucruri care aduc suferinta, ca mai apoi sa tragi concluzia ca Dumnezeu e rau si prin urmare nu exista.
Pai daca pornesti de la premisa: "-)umnezeu exista", atunci automat nu scoti lumea din contextul in care a fost creeata si mai ales contextul in care lumea se gaseste acum, si vina pentru care lumea a fost odata altfel decat o vedem acum.
De vreme ce presupui ca Dumnezeu exista, atunci inseamna ca si lumea a fost la inceput "buna foarte" dupa cum arata textul scripturii, iar nu cum este astazi.
Apoi, lumea a cazut din starea initiala de armonie/desavarsire, odata cu caderea omului in pacat. Deci omul este de vina pentru stricarea naturii din stadiul initial. Asadar nu poti da vina pe Dumnezeu ca face sa sufere animalele cu incendiile padurilor…de vreme ce El a facut un lucru bun care a fost stricat de oameni.
Ai intrebat: [i]"pe langa faptul ca exista forte ale raului (satan si restul demonilor) care incearca in orice secunda sa ne corupa, Dumnezeu mai creeza si cutremure, uragane si alte fenomene care se soldeaza cu mii de victime si care lasa in urma suferinte de nedescris? toate astea pentru un mar?! you got to be kidding me!"[/i]
Cred ca aici iar vrei sa demonstrezi inexistenta lui Dumnezeu doar pentru ca exista suferinta in lume. Dar ti-am raspuns mai sus de unde vine suferinta in lume, si desi cunosti raspunsul te intrebi oarecum justificat: "Toate astea pentru un mar?"
Totusi intrebarea nu este corect formulata deoarece:
a) nu marul a fost problema, deoarece un fruct ca orice alta mancare nu este un rau in sine.
b) neascultarea de Dumnezeu a fost defapt problema si primul rau comis, neascultare care inseamna departare de Dumnezeu, deci orice departare de Dumnezeu aduce suferinta. Lumea aceasta in care traim sufera atat de mult pentru ca sta atat de departe de Dumnezeu.
c)Apoi a doua greseala a primilor oameni, mult mai mare decat prima, a fost neasumarea/nerecunoasterea greselii. De aici au urmat toate consecintele.
Totusi nici aici Dumnezeu nu este nedrept caci omul castiga mult mai mult prin Hristos decat a pierdut prin Adam. Numai sa vrem sa castigam.
[b]Doar de la un mar?[/b] Nu, nu de la un mar si ti-am spus de ce, dar totusi putem pune intrebarea corect, avand aceeasi buna intentie?
[b]Doar de la o neascultare?[/b]
DA! pentru ca totul a decurs sub efectul de domino. S-a stricat toata "jucaria".
Doar de la o fisura?…DA si cele mai mari baraje se frang sub presiunea apei doar de la o singura fisura.
Doar de la o rata? …DA si avioanele au cazut din zbor doar de la o rata?
Si maseaua sanatoasa se strica doar de la o singura pata microscopica de carie netratata. La inceput nu se vede nimic, ca mai apoi caria sa creasca si sa roada din masea pana face o gaura mare si urat mirositoare.
Tot asa, precum o carie, a intrat si pacatul in lume, uratind lumea fata de stadiul initial desavarsit.
Si ma intreb de ce tot ne vaitam daca nu vrem sa mergem la Stomatologul Lumii?
Pentru ca ne tine predici sa ne spalam sufletele de pete, precum tin stomatologii predici sa ne spalam pe dinti?
Si pentru ca doare pe moment interventia lui Dumnezeu ca sa ne spele de putorile sufletesti, precum dor si interventiile stomatologilor ca sa repare cariile si dintii bolnavi?
Fiecare actioneaza potrivit constiintei.
soap
martie 14, 2011 @ 9:49 am
Faptul ca m-am nascut crestin-ortodox in Romania imi confera puteri si daruri? Deci noi suntem oarecum superiori fata de altii? Sau cum ramane cu egalitatea intre oameni? Cred ca asta e o iluzie, dupa cum spuneam, sa luam de exemplu tarile nordice in care religie e practic absenta in societate, sunt tari mult mai civilizate decat "natia noastra de crestini-ortodoxi nascuti cu puteri si daruri".
Evrei au fost prea corecti – ce convenabil si ce simplu ai rezolvat problema. Cand infingeau sabia in femeile si copiii din alte natii erau corecti?
Cand l-au rastignit pe Isus au fost corecti? da sau nu?
Si te inseli amarnic daca crezi ca necredinta mea e generata de sursele media.
In legatura cu articolul. Problema raului, e probabil cea mai serioasa pentru religie. Iar cand un articol care vrea sa aduca putina lumina in aceasta privinta incepe cu "apai, …" da cel putin dovada de neseriozitate. Probabil gresesc, nu e cazul sa aduc obiectii limbajului.
"Cataclismele sunt și ele sub pronia lui Dumnezeu, dar și oamenii le pot produce sau grăbi prin păcate (vezi potopul lui Noe, robiile poporului evreu ca mustrare spre îndreptare, etc) – de fapt Dumnezeu prin ele vrea să stopeze proliferarea păcatelor și îndreptarea oamenilor." Si vrei sa cred ca asta reprezinta o explicatie? Tot amintiti de iubirea lui Dumnezeu, de pacea care o aduce in inimile voastre etc insa nu vi se pare nimic in neregula cu genocidele savarsite de Dumnezeu. Ti se pare normal sa "stergi" de pe fata pamantului toata po***tia planetei (ma refer la potop), ti se pare normal sa omoare cateva mii de oameni, printre care copii nevinovati, actele unui Dumnezeu benevolent. Vrea sa inceteze proliferarea pacatelor, si cea mai buna metoda e…crima.
Dan
martie 14, 2011 @ 10:15 am
Soap incearca te rog sa nu mai scoti din context ceea ce vrea sa spuna omul, adica Ana in cazul de fata.
Cand a poment de evrei Ana, s-a referit la evreii care dadeau dovada de consistenta intre vorbele bune si faptele pe care le savarseau: spre exemplu Moise, Iosif, David, apostolii, etc.
Deci nu face te rog generalizari nejustificate.
Apoi spui ca: "…Tot amintiti de iubirea lui Dumnezeu, de pacea care o aduce in inimile voastre etc insa nu vi se pare nimic in neregula cu genocidele savarsite de Dumnezeu. Ti se pare normal sa "stergi" de pe fata pamantului toata po***tia planetei (ma refer la potop), ti se pare normal sa omoare cateva mii de oameni, printre care copii nevinovati, actele unui Dumnezeu benevolent. Vrea sa inceteze proliferarea pacatelor, si cea mai buna metoda e…crima."
De aici trag concluzia ca esti un justitiar al lui Dumnezeu, la fel de bun ca si evreii care l-au rastignit pe Hristos, si de care ai pomenit cu atata siguranta ca au fost nedrepti.
Deci pentru tine Hristos este defapt un criminal pana la urma, la fel cum a fost si pentru evreii care l-au rastignit.
Draga Soap, daca pornesti de la premisa ca Dumnezeu exista, atunci trebuie sa mergi cu toate premisele legate de Dumnezeu: faptul ca e stapan pe viata noastra si ca in final, indiferent de moartea cu care plecam de aici, scopul Sau este ca sa ne mantuiasca si sa ne aduca la starea de bucurie dupa care tanjeste tot omul.
Deci, inca odata, nu mai scoate din context lucrarile consemnate istoric ale lui Dumnezeu, ca sa arati ca defapt Dumnezeu e rau, si dat fiind ca este definit ca fiind bun, sa arati in final ca e o contradictie de atribute si ca defapt nu exista Dumnezeu.
Cand spui ca "Vrea sa inceteze proliferarea pacatelor, si cea mai buna metoda e…crima" defapt tu deja te-ai substituit in gandire si actiuni lui Dumnezeu, Cel in care nu crezi….si pe care il deformezi in mintea ta dupa bunul tau plac.
Insa deformarea unei realitati, nu inseamna ca realitatea respectiva sufera vreo modificare, ci doar ca perceptia ta este gresita. Nimic mai mult.
Ana
martie 14, 2011 @ 10:44 am
Raul nu este cauzat de Dumnezeu, ci ingaduit
[quote]Deci noi suntem oarecum superiori fata de altii? Sau cum ramane cu egalitatea intre oameni?[/quote]
Dumnezeu ne-a facut egali. Observ ca stii asta. Nimic nu se pastreaza intact fara lupta. Daca te uiti in istoria noastra, romanii au luptat pentru credinta lor, pentru apararea pamantului. Ceea ce avem azi s-a mentinut prin lupta de aparare post si rugaciune. [b]Stefan cel Mare si sfant inainte de a pleca la lupta, postea impreuna cu toata armata 3 zile.[/b] Toti marii nostri domnitori care ne-au lasat credinta, limba si acest pamant, au fost credinciosi. Majoritatea au avut mame care s-au calugarit.
Referitor la acest subiect, priveste un alt articol despre prima scoala romaneasca si faptul ca ea s-a nascut in biserica. Ca o concluzie la acest lucru: [b]fara credinta in Dumnezeu, nu am fi avut nici parte de carte.[/b] Priveste cate frumuseti avem lasate prin stramosii nostri. Ce oameni demni a dat crestinismul ortodox romanesc:
https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/documentare/17803-prima-scoala-romaneasca.html
[quote]Cand l-au rastignit pe Isus au fost corecti? da sau nu?[/quote]
Evrei au fost corecti in ce priveste scrierea vechiului testamament. Si Iisus si Maica Domnului si toti profetii vechiului testament au fost evrei. Noi avem evlavie la ei.
Rastignirea, sau omorarea de orice fel a unui om nu este corecta. Daca as intra in acest subiect eu m-as referi direct la avort si la anticonceptionale(crima subtila, actuala), insa ne indepartam de subiect, asa ca te intreb pe tine: Cel rastignit, Iisus Hristos, Cine crezi tu ca este? Pe Cine au rastignit evreii?
[quote]Si te inseli amarnic daca crezi ca necredinta mea e generata de sursele media. [/quote]
Din ce ti s-a nascut necredinta? E imposibil de crezut ca ai fost inchis in casa pana acum si tot ce gandesti tu este format din ceea ce ai asimilat …de unde? Complicat. Explica tu mai detaliat, caci gandirea noastra este formata de anturaj, de mediul in care traim, familie, societate.
[quote]Ti se pare normal sa "stergi" de pe fata pamantului toata po***tia planetei (ma refer la potop), ti se pare normal sa omoare cateva mii de oameni, printre care copii nevinovati, actele unui Dumnezeu benevolent. Vrea sa inceteze proliferarea pacatelor, si cea mai buna metoda e…crima.[/quote]
Nu mi se pare normal ca copilul meu sa fie indoctrinat cu atat de multa sexualitate, pe strada prin reclame, reviste etc, la gradinita, la scoala prin educatia sexuala. Nu mi se pare normal ca sa mi se impuna mitinguri cu homosexuali, transvestiti etc intr-o tara crestina. Nu mi se par normale, dar nu am ce face. Strig catre Dumnezeu sa ma ierte. [b]Cei care incurajeaza toate acestea platesc aici sau dincolo.[/b] Nu stam acum sa analizam drama intamplata in Thailanda sau recent in Japonia, insa daca ne referim la sexualitate, gasim resurse din plin la ei si de-o parte si de alta. Si cu astea sa privim in biblie ce s-a intamplat cu Sodoma si Gomora si sa mai avem curajul sa spunem ca sunt povesti.
Pai nu poti sa faci rau la infinit fara sa platesti. Nu Dumnezeu cauzeaza raul, ci lasa ca cel rau sa actioneze, nu-l mai opreste.
Ana
martie 14, 2011 @ 10:58 am
Apăi, sa ne revedem cu bine
[quote]Problema raului, e probabil cea mai serioasa pentru religie. Iar cand un articol care vrea sa aduca putina lumina in aceasta privinta incepe cu [b]"apai, …"[/b] da cel putin dovada de neseriozitate. Probabil gresesc, nu e cazul sa aduc obiectii limbajului. [/quote]
Nu este vorba despre neseriozitate, ci despre foarte multa seriozitate, caci sunt cuvintele unui parinte al bisericii noastre.
Si eu folosesc aceasta expresie mostenita din mosi stramosi. Apăi, nu-i bine asa. Apăi asa ne-a fost intelegerea? Cam in acest context o folosesc. [b]Cine are mai multa rabdare si cunostinte, sa caute expresia in vocabularul limbii romane. [b]Pana atunci, apăi ramaneti cu bine[/b]
[/b]
PS: Tu te legi de chichite, si nu mergi la esente. Daca coperta cartii este sifonata, nu mai citesti cartea? Hai mai, serios amu. Citeste ce a scris parintele si apoi mai putem continua discutia. Observ ca nu stam la un subiect clar ci ne plimbam de colo colo. Asta-mi aduce aminte de sectanti care vin pe la usa si cand le spui una, te duc la alta si asa de colo colo, in nevoia lor de a te ameti. [b]Asta vrei si tu? Daca esti serios, si chiar te intereseaza subiectul, sa ne rezumam doar la un sigur subiect si discutam doar despre acela. [/b]
Doamne ajuta
soap
martie 14, 2011 @ 12:14 pm
Dan,
"Cand a poment de evrei Ana, s-a referit la evreii care dadeau dovada de consistenta intre vorbele bune si faptele pe care le savarseau: spre exemplu Moise, Iosif, David, apostolii, etc.
Deci nu face te rog generalizari nejustificate."
Ana a zis: "Evreii au fost prea corecti." Si eu trebuia sa ma prind ca de fapt se refera la cei care "-)adeau dovada de cosistenta intre vorbele bune si fapte":-?
Nu a fost cazul sa fac generalizari, evrei au fost prea corecti, e deja o generalizare.
Ai luat o propozitie, ai adus anumite completari care defapt nu existau dupa care pe baza acelor completari imi spui ca fac generalizari nejustificate.
"-)e aici trag concluzia ca esti un justitiar al lui Dumnezeu"
What? Da nu inteleg de ce trebuie sa tragi concluzii de genu, sa ne rezumam la subiect, nu la ce sunt eu.
"-)eci, inca odata, nu mai scoate din context lucrarile consemnate istoric ale lui Dumnezeu, ca sa arati ca defapt Dumnezeu e rau, si dat fiind ca este definit ca fiind bun, sa arati in final ca e o contradictie de atribute si ca defapt nu exista Dumnezeu." Inca odata care lucruri scoase din context?
Sa presupunem ca e stapan pe vietile noastre, asta nu inseamna ca e justificat sa comita genocide.
"Am rugamintea sa fii atent la greseala de rationament pe care o faci, pornind de la premisele ca Dumnezeu exista si ca e bun, dar aratand ca El cauzeaza lucruri care aduc suferinta, ca mai apoi sa tragi concluzia ca Dumnezeu e rau si prin urmare nu exista."
Si in cazul asta ai completat cu informatie de la tine. Chiar in exemplele citate de tine, vroiam sa arat ca nu e totul "calculat intr-un ritm frumos echilibrat",nu am mers asa de departe incat sa afirm ca Dumnezeu nu exista, e doar completarea ta.
Dan
martie 14, 2011 @ 1:01 pm
Soap, hai te rog nu te mai ascunde printre degete.
Cand a pomenit Ana de evrei era in contextul [b]evreilor care au scris Vechiul Testament[/b], carte a carei veridicitate (cel putin partiala) ai pus-o la indoiala.
Deci contextul a fost creeat de tine, iar Ana ti-a raspun pomenind de evrei potrivit acelui context. Nu e vina Anei si nici vina mea ca nu ai inteles faptul ca era vorba de evrei corecti doar in acel context.
Spui mirat ca "-)a nu inteleg de ce trebuie sa tragi concluzii de genu, sa ne rezumam la subiect, nu la ce sunt eu."…ca scuza la faptul ca ti-am aratat ca o faci pe justitiarul lui Dumnezeu la fel ca si evreii pe care ii incriminai de rastignirea lui Hristos.
Apoi nu termini bine cu scuza ca o iei de la capat: "Sa presupunem ca e stapan pe vietile noastre, asta nu inseamna ca e justificat sa comita genocide."
Deci faci acelasi lucru: il tragi pe Dumnezeu la raspundere pentru anumite cataclisme (o faci pe justitiarul absolut), dar imi impui sa nu trag concluzii pe baza a ceea ce spui tu, ci sa ne "rezumam la subiect". Pai tocmai asta este subiectul pe care il tot fluturi in fata noastra, si ne spui sa nu vorbim despre asta. Despre ce sa vorbim atunci? despre evolutionism si alte subiecte cu care ai tot deviat de la articolul la care discutam?
Spui cu atata demagogie ca "nu am mers asa de departe incat sa afirm ca Dumnezeu nu exista, e doar completarea ta.", dar tocmai ca din tot ceea ce ai spus pana acum, aici bati moneda: Dumnezeu nu are cum sa existe, pentru ca daca ar exista atunci inseamna ca e rau. Deci aici mergi, implicit sau explicit. Sau nu e asa?
Din desfasurarea discutiei de pana acum, lasi impresia ca tu nu vrei sa primesti nicio explicatie legata de credinta (pe care le consideri nule de drept), ci doar sa speculezi "coperta sifonata" si sa eludezi esenta.
soap
martie 14, 2011 @ 1:46 pm
"O fac pe justitiarul absolut." E o expresie care nu isi are locul in discutie, nici nu stiu exact ce vrei sa transmiti cu asta, e ca si cum as zice despre tine ca esti un crestin neabsolut. Vorbim in mare daca anumite acte sunt morale sau imorale, justificate sau nu, si tu ma faci pe mine justitiar absolut, ce legatura are? Tu spune-mi daca actele sunt morale sau nu, nu ma portretiza pe mine.
Il trag pe Dumnezeu la raspundere. Dar nu inteleg, din start e scutit Dumnezeu de critica?
Explicit tu sa critici ce spun eu, nu ce spun eu+adaugarile tale.
"-)in desfasurarea discutiei de pana acum, lasi impresia ca tu nu vrei sa primesti nicio explicatie legata de credinta (pe care le consideri nule de drept)".
Da, explicatie e ca Dumnezeu e stapan pe vietile noastre, si deci, ii este permis sa comita genocide.
Primesc explicatii, dar asta nu inseamna ca sunt de acord cu ele. Tu crezi ca daca imi oferi anumite explicatii eu trebuie sa le accept ca bune? Si pur si simplu nu caut nereguli, ele exista, sunt intrebari pe care mi le pun din cand in cand.
Daca pentru tine e ok ca omenirea sa sufere din cauza ca un om a incalcat o porunca, pentru mine nu e ok. Daca tu te impaci cu faptul ca Dumnezeu poate sa faca ce doreste cu vietile noastre si sa omoare din cand in cand cateva mii de oameni, eu nu ma impac.
Ana
martie 14, 2011 @ 2:21 pm
Nimic nu este la intamplare
[quote]Daca pentru tine e ok ca [b]omenirea sa sufere din cauza ca un om a incalcat o porunca,[/b] pentru mine nu e ok. Daca tu te impaci cu faptul ca Dumnezeu poate sa faca ce doreste cu vietile noastre si sa omoare din cand in cand cateva mii de oameni, eu nu ma impac.[/quote]
Legat de suferinta. Exista o carte numita Taina Suferintei si ea s-a scris in urma mai multor conferinte. Apoi despre suferinta s-a vorbit foarte mult. [b]Noi ca romani stim despre suferinta de nedescris a celor din inchisorile comuniste.[/b] Au fost barbati asa cum presupun ca esti si tu (din text simt ca esti baiat si nu fata) si au ajuns in inchisori ptr o cauza dreapta, ptr un gand bun, pentru un ajutor dat cuiva. In inchisori au dat de suferinte de neimaginate de noi. Deci toata suferinta lor ar putea parea fara sens. Cu toate astea nici o suferinta nu este fara sens, pentru ca nimic nu este la intamplare.
Cred ca cea mai puternica carte care vorbeste despre suferintele din inchisorile comuniste este Intoarcere la Hristos a lui Ioan Ianolide. [b]Daca cu adevarat esti serios si vrei sa cunosti istoria tarii noastre, si chiar esti interesat de suferinta, citeste-o.[/b] Posibil s-o gasesti si online de citit.
Nu cred insa ca cuiva care vorbeste impotriva Domnului sa-i pese de suferinta aproapelui.
Iarta-ma
Doamne ajuta
Saurian
martie 14, 2011 @ 6:39 pm
soap, tu spui că nu eşti de acord ca toată omenirea să sufere din cauza păcatului făcut de un om. Aici se ascunde un înţeles mai adânc. Tu nu accepţi ideea că suntem cu toţii legaţi, că fiecare faptă ce o facem acum, bună sau rea, afectează pe cei din trecut şi pe cei din viitor. Hristos ne-a legat unii de alţii tocmai ca să ne facă mai responsabil, să ne scoată din egoism pe care ni-l construim singuri nepermiţând pe nimeni să ajungă la noi. Cu chestia asta eşti ca şi un copil care spune că nu i se pare normal ca toţi să sufere din cauza prostiilor unui membru. Familia prin excelenţă e legată de toţi membrii aşa că ea suferă sau se bucură de acţiunea fiecărui membru. Dacă ai fi mai deschis la explicaţiile ce ţi s-ar da ai primi răspunsurile la toate întrebările tale dar atât timp cât tot te închizi şi respingi pe cei ce vreau să te ajută nu vei găsi odihnă niciodată.
Phoenix
martie 15, 2011 @ 6:46 am
@soap:
I-ai atribuit lui Dumnezeu niste insusiri omenesti, daca nu chiar diavolesti… cum ca El ar face ce ar avea chef cu noi si ne-ar omori cand ar vrea.
Dumnezeu este Atotbun si tocmai pentru ca iubeste omul asa de mult i-a dat libertate deplina… Expresia suprema a iubirii este libertatea. Genocidele si toate relele au loc din pricina omului pacatos din fire care asculta de vrajmas.
Laura-optimista
aprilie 27, 2011 @ 3:55 pm
Hristos a înviat!
Aş dori să vă împărtăşesc o bucurie personală. 🙂 Am scris un articol în ziarul Lumina. L-am scris acum câteva săptămâni, dar a fost publicat astăzi.
http://www.ziarullumina.ro/articole;1585;1;55886;0;Intelepciune-biblica-Furtuna-este-realitatea-dar-Adevarul-este-Hristos!.html
Doamne ajută!
Guest
aprilie 27, 2011 @ 6:45 pm
Felicitari pentru articol Laura ,mi-a ramas in minte cuvintele in relatia cu Dumnezeu obstacolele nu sunt decat acele lucruri inspaimantatoare pe care observi atunci cand privirea iti fuge de la tinta ,(o sa incerc sa le notez undeva pentru ca este un mare adevar) ma bucur pentru reusita si pe viitor cat mai multe articole ,multumesc mult , (iertare pentru ca nu am pus ghilimele unde trebuiau ,nu functioneaza tastatura),Albinuta
Laura-optimista
aprilie 28, 2011 @ 4:34 pm
Albinuţa, îţi mulţumesc mult pentru aprecieri. 🙂 Mă bucur din tot sufletul că ţi-a plăcut articolul şi ţi-a fost de folos.
Cu ajutorul lui Dumnezeu, voi mai scrie aici, pe site şi în ziarul Lumina. Cred că, în următoarea perioadă, nu voi mai scrie, pentru că am două luni mai încărcate… dar în vacanţa de vară, cu ajutorul lui Dumnezeu, cu siguranţă voi încerca să-mi mai aştern gândurile în scris.
Domnul să fie cu tine!
Doamne ajută!
Laura
D.
aprilie 28, 2011 @ 11:13 pm
Am citit o gramada de articole pe situ vostru, mai ales sectiunea de comentarii a acestui articol.
Nici nu stiu cu ce sa incep. Probabil ar fi normal si politicos sa ma introduc: sunt ateu. Nu, absolut nicio parte din mine nu spera la vreun semn de la dumnezeu. Daca asta ar fi cazul, m as fi introdus ca fiind agnostic,nu ateu.
O sa va adresez o simpla intrebare, la care v as ruga sa nu mi raspundeti cu citate. De ce exista dumnezeu si nu, allah buddha, zeus? De ce afirmati ca ei(musulmanii, buddistii) nu l au inteles pe dumnezeu, si voi da? Ce va face asa speciali?
Toate religiile monoteiste sunt foarte asemanatoare. O divinatate suprema, un set de reguli si sarbatori alaturi de traditii.
Sunt impotriva religiei(in general) pentru ca
1.Promoveaza ura celorlalte religii si a popoarelor respective, cand in acelasi timp promoveaza "iubirea apropelui". Cruciadele, inutile. Atentatul de la 11 septembrie, inutil. Nu incepeti sa condamnati musulmanii, sunt sigur ca crestinii ar reactiona la fel daca ar avea de suferit asemenea musulmanilor.
2.Blocheaza stiinta, progresul. Ganditi va putin. Daca astazi, 29.04.2011, dupa aproximativ 1000 de ani de petrecuti in Evul Mediu, o perioada plina saracie, prostie, incultura, in care populatia Europei "credea si nu cerceta", reglandu si tot, dupa niste vorbe rostite de preoti bogati, fara grija zilei de maine, si o carte ce la acea vreme era citita doar de cei care stiau sa citeasca, ascultand predici in limbi nevorbite si neauzite de oamenii de rand(latina, slava), in timp ce omul de rand murea de foame, de extenuarea la care a fost supus de catre boierul pe pamantul caruia lucra, de catre monarhul(trimis divin bineinteles) ce purta razboaie inutile, pentru idealuri si orgolii oarbe, avem atatea lucruri ce ne usureaza enorm viata(masini, acces la informatie), ganditi va cum ar fi fost de avansata lumea fara religie.
Stiinta nu poate colobora cu religia. Ati dat exemple de oameni de stiinta credinciosi. Ok, dar ce ziceti de Darwin? Omul Satanei, clar. Si Einstein? Da, a ajutat la creearea bombei nucleare. Ok, deci omul de stiinta e rau. Am inteles. Dar omul de stiinta credincios e bun, chit ca prin cercetarile lui poate a facut rau, poate a facut bine, poate a mintit, si ii era doar teama de reactia publica. Defapt poate el nu e credincios. Dar a ajutat, a salvat multe vieti. Ce faceti atunci? Un om necredincios, ce face bine? Cum e?
Credinciosii zic de atei ca asa au fost crescuti, de parinti rai si necredinciosi. Dar daca au fost oameni buni si credinciosi? Atunci copilu diavolului.
Cand eram mic, credeam in dumnezeu. Insa, folosindu mi inteligenta dobandita de omenire in anii de [b]evolutie constanta[/b], am inceput sa ma intreb. De ce e suferinta in lume? De ce nu e toata lumea multumita? De ce unii mananca din farfurii de aur cu tacamuri de aur si unii de pe strazi? Daca exista liberul arbitru, de ce numai cei ce se limiteaza ajung la bine si restu nu? Unde e libertatea daca anumite reguli trebuie urmate.
Va contraziceti singuri. Va e frica sa va folositi gandirea, sa va puneti intrebari, sa incercati sa ganditi in afara cutiei.
Daca eu vin si lovesc pe cineva in cap, e voia lui dumnezeu ca a permis, si a Satanei ca m a ispitit. Dar ce fel de dumnezeu trimite potoape peste oameni? Oameni rai, da. Pai parca nu se implica, parca e liberul arbitru. De ce s a implicat, daca acele suflete ajung in iad?
Sufletul…ce este? Conceptul de suflet in opinia mea e egal cu constiinta. Un corp mort si unul viu nu e cu nimic diferit la nivel molecular.
In incheiere vrea sa zic ca, asa cum voi dormiti linistiti, fiind siguri ca exista dumnezeu, ca are cine sa va protejeze(desi parca nu se implica), ca veti ajunge in rai, unde totul va fi bine si frumos, asa am si eu linistea ca, conform teoriei evolutionare a lui Darwin, cei puternici supravietuiesc in detrimentul celor slabi, iar noi, copiii naturii si ai stiintei, avem gandirea rationala, neimpiedicata de etici si reguli copilaresti.
D.
aprilie 28, 2011 @ 11:49 pm
PS: Nu va ganditi ca eu sunt atotstiutor.
Eu va vad pe voi, credinciosii, asa cum vedeti si voi ateii sau alte religii: incapabili sa inteleaga adevarul, credintele celuilalt.
Ne considerati fara credinte. Gresit. Am propriul meu cod de reguli si etici. Daca vreau sa ajut, ajut pentru ca tin la persoana respectiva. Daca vreau sa ajut un amarat, il ajut din mila. In niciun caz nu ajut pentru ca sper ca binele sa fie intors. Voi sustineti acelasi lucru, insa, inconstient, voi asteptati permisiunea in rai.
Sunteti indoctrinati de mici. Fapte bune, rasplata. Fapte rele, pedeapsa. Toate sub motivul unei divinitati. Daca tot ne pedepseste dumnezeu, de ce am avea nevoie de legi? Nu mereu infractorii sunt prinsi, deci politia este ineficienta.
Sa transpunem putin. Legile=poruncile, politia= dumnezeu, iar dumnezeu=atotputernic. Deci, de ce politie, legi?
Daca un individ comite pacate din nevoie de a supravietui, gen saracii care fura, e considerat un pacat?
Spuneti ca minunile sunt dovada lui dumnezeu. Eu spun ca, technoligia avansata fata de cea actuala e de nediferentiabila de magie. Daca mergem in Africa, la un trib ferit de lume, si le aratam minunile technologiei, sunt sigur ca ne vor divinifica.
Inca un lucru, ultimul promit. Ati sanctificat preoti, oameni de credinta, care n au fost decat rostul unei indoctrinari si n au facut altceva decat sa imprastie niste vorbe citite dintr o carte, nimic altceva decat sa urmeze un strict cod de etica si comportament(si avem o gramada de cazuri in care popa a abuzat de copii, s au si a cumparat Mercedes nou nout in nu stiu ce sat nici macar trecut pe harta). Adevaratii sfinti sunt oamenii ce au realizat ceva, ce au lasat ceva pentru generatiile viitoare, artisti, conducatori de exceptie sau pioneri in diverse domenii. Multa vreme Pamantul a fost rotund(cautati va rog frumos povestea lui Galileo Galilei, primul ce a afirmat contrariul, si a fost amenintat cu moartea in cazul in care nu si ar fi retras afirmatia)asta pana la primul ocol planetar. Multa vreme dumnezeu era in ceruri, dar se pare ca acolo sunt alte planete si stele. Si vid, in rest.
CriCri
aprilie 29, 2011 @ 1:42 am
De ce exista suferinta?
D.:’De ce e suferinta in lume?’
Ca sa nu folosesc citate am sa incerc sa vorbesc doar din experienta proprie, dupa cum ceri tu. Cred ca permite Dumnezeu sa existe suferinta si jertfa pe pamant pentru ca omul prin suferinta devine altul. Daca nu ar exista suferinte, boli, moarte, oamenii ar deveni mult mai egoisti, mult mai indiferenti, lumea ar deveni mult mai rea si mai urata. Spre ex, Stalin, care facuse seminarul teologic a ajuns liber-cugetator. De dragul Binelui poporului a ucis milioane de oameni. De dragul Omului cu O mare nu mai vedea oamenii. A facut multe rele la viata lui si pe patul de moarte, cand a inteles ca puterile ii sunt de fapt limitate, a cerut surorii lui calugarite sa se roage pentru el. Mai mult, a cerut tuturor manastirilor ortodoxe din spatiul comunist sa se roage pentru el(poti vedea interviul cu parintele Cleopa despre aceasta). Ce voiam sa spun cu asta, e ca poate moartea e singurul lucru care il poate face pe un om sa se opreasca din nebunie si cruzime.
Omul care a suferit poate intelege mult mai multe, asa cum nu intelegi nici foamea, ca notiune abstracta , daca nu ti-a fost niciodata foame. Ca sa fii cu adevarat milos si omenos trebuie sa te poti pune in locul celui care sufera. Un exemplu: o prietena de-a mea are nevoie de transplant de maduva si ii trebuie de urgenta un donator potrivit. Dintre toti cei carora le-am spus sa se duca sa isi faca testul, cei mai receptivi au fost oamenii care au avut in familie sau printre cei dragi pe cineva bolnav de o boala incurabila. Degeaba ne declaram teoretic milosi si generosi, cand e la o adica sa riscam putin din sanatatea si bunastarea noastra, devenim mult mai circumspecti. Mi s-a spus de unii ca si in cazul in care s-ar face transplantul, operatia ar avea sanse de reusita doar nu stiu cat la suta… asadar la ce bun sa mai mearga sa isi faca testul? Poate iese ca se potrivesc si dupa aceea apar alte probleme. 🙁 Este adevarat ca in transplantul de maduva sau de celule stem exista un risc si pentru donator dar cand te gandesti ca e vorba de viata cuiva care chiar nu poate trai fara acel trasnplant?
Un alt exemplu, un amic a avut un accident rutier si a fost lovit destul de grav. Fiind departe de casa, de parinti, a avut nevoie de ajutorul comunitatii si a prietenilor de aici. Cine au fost cei mai saritori? Cine l-au vizitat la spital? Cine i-au dus ceva, o supa sau macar un zambet, o vorba buna? Cei care la viata lor au trecut printr-un accident, printr-o boala si au petrecut ceva timp in spital. Sa depinzi de altii poate ca nu e un lucru placut nici pentru tine nici pentru ceilalti, adult fiind, insa cu siguranta te va face mult mai saritor la nevoia altuia.
La randul meu, a trebuit sa ingrijesc la un moment dat pe cineva foarte drag, bolnav de cancer in ultimul stadiu si pot sa spun ca am invatat din experienta aceea mai mult decat in toate studiile pe care le-am dobandit.
Suferinta ne imbogateste, ne da ceva din virtutile fara de care nu putem fi cu adevarat oameni. Exista suferinta tocmai ca sa putem vedea noi ce fel de oameni suntem si daca sarim in ajutorul cuiva care sufera sau daca induram cu rabdare si vointa suferinta proprie.
Stiu ca nu vrei citate si trimiteri insa cred ca un bun exemplu pentru ce e buna suferinta este sa citesti despre transformarea parintelui Gh Calciu in inchisoare. Nu e intamplator ca acum este citit de atatia si atatia romani si neromani (sa speram ca poate si de tine?). Suferinta indurata i-a dat multa intelepciune si l-a adus mai aproape de ce este autentic, de esente.
PS: imi pare bine ca recunosti ca teoria evolutionara a lui Darwin e doar o teorie, asta inseamna ca stii sa distingi intre ceva demostrat stintiific, riguros si ceva care este doar o teorie. Daca teoria darwinista nu a fost demonstrata, de ce alegi sa crezi in ea?:sad: Nu esti tu cumva mai degraba in flagrant delict cu ‘crede si nu cerceta’? Cat despre mine, daca e sa aleg intre doua credinte, cea in Darwin si cea in Dumnezeu, ma gandesc si eu ca taranul ‘prost’ ca Nietzche a murit si ca Darwin, desi stia multe, a uitat sa mentioneze ce se intampla cu noi sau cu dansul dupa moarte.
Ai si tu probabil ca noi toti pe cineva drag care a murit. Te simti chiar asa de confortabil sa ‘crezi'(pentru ca este doar o credinta , nedemostrata de nimeni si nimic) ca din persoana aceea draga nu au mai ramas decat niste oase? Inca o data, nu a demonstrat nimeni stiintific ca nu ar exista suflet sau viata dupa moarte, este doar supozitia unor oameni(supusi greselilor ca noi toti). Pana la urma poate ca nici nu diferim asa de mult, eu aleg sa cred in Dumnezeu, pentru ca Hristos a inviat si tu ALEGI SA CREZI ca Hristos nu a inviat si ca am evoluat cu totii din maimute.
CriCri
aprilie 29, 2011 @ 2:13 am
e usor sa fii ateu cand esti sanatos, tanar si de
uite un documentar cu oameni de stiinta despre ce se intampla dupa moarte:
http://www.youtube.com/watch?v=1jWM_v4IrrU
http://www.youtube.com/watch?v=VZ_1fW4-FK0&feature=related
Saurian
aprilie 29, 2011 @ 5:43 am
@D.: Nu-mi vine să cred că Îi iau apărarea la Dumnezeu după ce m-am hotărât să-L las baltă că nu a fost acolo când am avut nevoie de El dar hai să-ţi răspund la fiecare punct.
Răspusul la prima ta întrebare ( pe care nu ai numerotat-o ) este următorul: În toate aceste religii nici un mare profet şi sfânt nu a spus că e Dumnezeu cum a făcut Iisus. Să fim puţini sinceri: un om ce s-ar vrea să fie Dumnezeu n-ar reuşi niciodată să scoată din burtă învăţături aşa de speciale cum au fost cele ale budiştilor, musulmanilor, etc. Eu personal nu mi se pare corect să pun religia musulmană lângă creştinism sau budism sau taoism aşa cum nu mi se pare normal ca să consider sectele neoprotestane o religie creştină. De ce spun asta? Pentru că şi unii şi alţii idolatrizează o carte, Coranul respectiv Biblia. În acelaşi timp dacă citeşti puţin din scrierile budiste, taoiste, etc. vei observa că au un fond comun. Toate pun accent pe meditaţie, pe lupta cu tine însuţi, pe iluminare dar parcă toate sunt cuprinse de creştinism. Ţi-aş sugera să citeşti "Jurnalul fericirii" de Nicolae Steinhardt că are acolo pasaje în care poartă polemici cu un prieten de-al lui în privinţa superiorităţii creştinismului faţă de budism. Un răspuns e greu de dat la această întrebare pentru că în credinţă nu te mai bazez pe raţiunea asta exterioară ci pe trăire. Trăin creştinismul mi se par foarte frumoase credinţele budiste, şintoiste, taoiste etc. dar mi se pare că la toate le lipseşte ceva şi anume dragostea Persoanei, dragostea lui Dumnezeu. În acelaşi timp celelalte credinţe ( hinduismul, islamismul, mozaismul ) le lipseşte adâncimea celorlalte credinţe enumerate mai înainte.
Acum să o luăm la punctele scrise de tine.
1.Creştinismul nu promovează ura faţă de alte credinţe ci este împotriva laxismului religios. Creştinismul este o credinţă foarte, foarte grea de practicat şi de înţeles şi de aceea mulţi oameni neînţelegând-o au ajuns la tot felul de interpretări urâte. Dar asta nu înseamnă că e de vină creştinismul. Iar în Ortodoxie ( care e creştinismul adevărat ) nu e întotdeauna episcop cel mai iluminat ci de multe ori sfinţii sunt ascunşi prin pădure şi se roagă pentru lume fără să-i cunoască nimeni. În alte cuvinte am putea spune: nu putem spune că ateii sunt nişte criminali din cauza unui Stalin precum nu putem spune nici că oamenii albi sunt nişte criminali din cauza unui Hitler. Mi se pare că tu, ca şi toţi cei care critică creştinismul, nu ai o cunoaşte adâncă ci doar ceva superficial.
2.Iarăşi judeci creştinismul pentru nişte erori omeneşti. Nu e doar atât dar acuzele ce le dai ortodoxiei aparţine catolicismului care după noi e erezie din 1054. Deci n-are cum să se simtă vinovaţi ortodocşi de aşa ceva. Dar Ortodoxia este totuşi împotriva unei ştiinţe şi anume a unei ştiinţe greşite. Sfinţii Părinţi ne învaţă despre Pământ că e centrul Universului aducând argumente teologice pentru asta iar ştiinţa încă n-a reuşit să demonstreze contrariul dar deşi nu au dovezi clare ei îşi susţin înşelarea lor. Oare de ce ( noi avem o scuză că Sfinţii Părinţi sunt insuflaţi de Dumnezeu dar ei se bazează pe nişte explicaţii neconcludente ). La fel e şi cu evoluţionismul: poveşte fără bază ştiinţifică. La evoluţionism cred că admin poate să-ţi dea linkuri la multe articole de aici ce arată că evoluţionismul nu are bază ştiinţifică ci e doar o părere. Iar în legătură cu ideea că Pământul e centru Universului îţi sugerezi să intri aici: http://www.hexaimeron.ro. Iar dacă ai întrebări şi consideri că ai dovada ştiinţifică împotriva geocentrismului ai şi o secţiune de contact unde poţi vorbi cu respectivul preo profesor doctor Badulescu şi îţi răspunde ( şi mie mi-a răspuns ). Admin, ţi-aş sugera ca în afară de articolele împotriva evoluţionismului să pui şi articole pentru geocentrism ca să ştie ortodocşii Adevărul. Şi da, Ortodoxia poate fi împotriva tehnologiei când face rău. Să luăm cazul cipurilor. Marii duhovnici sunt împotriva implantării cipurilor deoarece nu sunt proşti ci sunt conştienţi că având tehnologia de azi oamenii cipuiţi ar ajunge nişte roboţii în mâna celor care controlează tot. Pentru că tehnologia asta e mult mai avansată decât ce vezi tu la televizor. La orice vezi la televizor să te gândeşti că există chestii cu 100 de ani mai avansate dar care nu sunt date la public ci le folosesc şefii care conduc lumea asta din spate. Sau tu chiar crezi că nu există oamenii din umbră ce conduc lumea şi toţi sunt aşa de cuminţi şi sfinţişori şi nevinovaţi? Sper sincer că nu. Şi să te mai întreb ceva: ce a adus aşa de mult tehnologia? Umilirea fiinţei umane în cel mai josnic mod posibil prin pornografie, transformarea oamenilor şi copiilor în nişte maşini de ucişi prin jocuri de calculator, transformarea oamenilor în nişte "legume" care mor de foame în afara oraşului că nu au habar să culeagă un măr din pom, o singurătate tot mai accentuată din cauza prea multor mijloace de comunicaţie ( ce paradox… ) şi toate cele. Au vaccinuri şi tot ce ai spus? Oare cât din populaţia globului beneficiază de toate aceste lucruri? Oare e vorba de 1%? Şi ceilalţi tot în mizerie şi boli trăiesc. Uită-te de civilizaţi ce suntem că ne arată mircea badea. Vin americanii şi ue-iştii că Libia nu respectă drepturile omului şi intră în război. Dar prin Birmania unde zilnic sunt ucişi mii de oameni nu mai există drepturile omului? De ce nu fac nimic? Păi simplu: că unii au petrol iar alţii n-au nimic. Îmi spui că oamenii de ştiinţă ar trebui să fie ţinuţi minte pentru că au făcut nişte invenţii fenomenale care sunt folosite doar de o castă de oameni aleşi ( şi hai să fim serioşi: să fi dat Dumnezeu să te fi născut prin săracii din India sau Africa şi îţi garantez că nu reuşeai să scapi din mizeria de acolo oricât te-ai fi străduit )? Oare nu mai bine ţinem minte pe sfinţii care au împăcat familii, au vindecat bolilele sufleteşte ale oamenilor, care au mângâiat pe cei flămânzi şi săraci. Oare nu ei ar trebui să ne fie modele? Toată tehnologia asta a schimbat cu ceva în bine omul? Credinţa totuşi a făcut-o. Au fost şi uscături ( dar şi ateii au uscături cum e Stalin ) dar cei care au înţeles Ortodoxia au devenit oameni ce au schimbat vieţi.
Acum în legătură cu celelalte întrebări e greu de dat răspunsuri. Dacă lumea e aşa imperfectă asta e din cauză că oamenii sunt imperfecţi. Rolul suferinţei ( după cum spunea şi CriCri ) este de a face din nişte animale egoiste şi fără suflet în oameni, în chip al lui Dumnezeu. Nu ştiu dacă ai cunoscut oameni care au trecut prin suferinţe mari. De obicei acei oameni sunt foarte, foarte buni şi calzi iar suferinţele şi greutăţile i-au întărit. Eu nu-i plâng pe cei în suferinţe ci pe cei cu tacâmuri de aur care trăiesc într-o lume în care se cred centrul Universului şi vai cu ei ce se v-a întâmpla când vor coborî din lumea aia egocentrică în realitate.
Dacă în primul mesaj păreai un om în căutare sincer în al doilea ai fost dezamăgitor. Dar îţi voi răspunde şi la întrebările din al doilea mesaj.
Şi eu dacă sunt bun o fac că asta simt. Dau doi bani pe rai că nici nu-mi trebuie. Dacă e să fiu cu Dumnezeu e din cauză că Îl iubesc şi cum pot să-L iubesc dacă e doar ceva îndoctrinat? Eu nu ştiu cum sunt alţii dar eu unul Îi simt prezenţa, Îi aud glasul ce îmi dă linişte şi pace şi care niciodată nu mă acuză iar dacă îmi reproşează ceva o face cu atâta gingăşie încât nu pot să mă supăr pe EL. Nu e vorba de o doctrină ci de trăire. Uite aici superioritatea creştinismului faţă de alte credinţe. Noi nu credem într-un Dumnezeu sus în ceruri sau într-o doctrină de iluminare. Noi Îl trăim pe Dumnezeu aici pe pământ, Îi auzim glasul, Îi simţim prezenţa şi dragostea şi pacea iar unii din noi se învrednicesc să-L vadă pe EL. Mult timp citind despre Sfinţii Părinţi care vorbeau de vederea lui Dumnezeu mi se păreau poveşti frumoase ( chiar dacă în exterior mă lăudam că nu e poveste ci e ceva real ). Dar după ce am cunoscut oameni care L-au văzut, care Îl trăiesc mi-am dat seama că nu e o poveste şi că Dumnezeu vrea ca şi eu să văd Lumina necreată şi Persoana Lui ( deşi teologic vorbind e cam imposibil să vezi Persoana Lui dar aici sunt mai multe discuţii teologice care aparţin de Sf. Grigore Palama şi pe care ţi-l recomand să-l citeşti pentru explicaţii ). El vrea ca fiecare din noi să ajungem acolo dar din păcate nouă ni se par astea poveşti şi nu mai încercăm să ajunem la Lumina necreată. Ne mulţumim cu nimicuri. Cum spunea păr. Rafail Noica: sfântul nu e acolo ca să fie pus pe un piedestal ci ca să cheme şi pe noi şi să devenim şi noi sfinţi. Acea gândire de care spui că unii fac fapte bune ca să ajungă în rai să ştii că o au oamenii care au o viaţă depărtată de Biserică şi care nu înţeleg nici lucrurile de bază din Evanghelie. Pentru că ce e raiul? Un iad pentru omul răutăcios. Şi ce este iadul? Un rai pentru omul plin de dragoste pentru Hristos.
Faza cu săracii care fur e o întrebare capcană şi greu de răspuns. Încearcă să trăieşti puţin în mintea lui Dumnezeu. Dacă omul acela e aşa de nevinovat pentru sărăcia lui şi pentru toate nu va găsi Dumnezeu o posibilitate să-l hrănească fără să fie nevoie să fure? Ce Dumnezeu atotputernic poate fi dacă nu e în stare să hrănească oamenii ( mai ales că Iisus a hrănit cu câteva pâini 5000 de oameni fără femei şi copii )?
Ştii ce e un om sfânt? Un om care împacă familiile, aduce pace în sufletele celorlalţi, aduce dragoste în viaţa oamenilor. Aceasta e adevărata moştenire. Şi mai ales un om sfânt e un om care mai ţine lumea asta. Dacă nu ar mai fi oameni sfinţi lumea nu ar mai putea exista. Rugăciunile lor o mai ţin încă în picioare. Dar oamenii sfinţi sunt tot timpul ascunşi şi tot ce fac ei e ascuns şi de asta îi judeci aşa de uşor.
În concluzie, văd că nu este ateu, păgân sau neoprotestant care să spună despre Ortodoxie că e greşită şi să-mi dea argumente puternice. Cam toate argumentele sunt destul de slăbuţe ce arată ( mai ales pentru cei care au fost ortodocşi şi au renunţat ) cât de superficial cunosc ei Ortodoxia. Sper să nu consideri un reproş ce am spus. E o observaţie de-a mea. Poate sunt eu prea fanatic… 🙂
P.S.: Pentru greşeli de exprimare, cuvinte sau litere mâncate etc. să mă iertaţi dar am scris cam mult şi mi-e lene să recitesc totul de la început şi să corectez.
Guest
aprilie 29, 2011 @ 7:47 am
Doamne ajuta ,foarte adevarat ceea ce ai scris CriCri despre suferinta ca omul devine altul daca intelege rostul ei, mi-aplacut de asemenea foarte mult ceea ce a scris Saurian despre felul cum traieste crestinismul ,nu pot decat sa va multumesc pentru ceea ce am citit aici( desii nu erau scrise pentru mine ),Albinuta
Dan
aprilie 29, 2011 @ 9:32 am
Salut D. Ma bucur pentru interesul pe care l-ai aratat fata de acest site. Asta arata ca esti un om care cauta, care se informeaza si lucrul acesta ajuta sa depasim ignoranta.
M-am amuzat (in sensul bun al cuvantului) cand ai spus ca ai o singura intrebare, dar mai apoi cand ai insirat de ce esti impotriva religiei ai aratat ca ne-ai adresat o pleiada de intrebari, la care a raspuns in parte Saurian si CriCri.
Pentru ca ai ridicat numeroase probleme care pot fi indelung dezbatute, am sa ma rezum pentru inceput la a discuta pe marginea argumentului nr. 2 inaintat de tine:
[i]"Blocheaza stiinta, progresul. Ganditi va putin. Daca astazi, 29.04.2011, dupa aproximativ 1000 de ani de petrecuti in Evul Mediu, o perioada plina saracie, prostie, incultura, in care populatia Europei "credea si nu cerceta", reglandu si tot, dupa niste vorbe rostite de preoti bogati, fara grija zilei de maine, si o carte ce la acea vreme era citita doar de cei care stiau sa citeasca, ascultand predici in limbi nevorbite si neauzite de oamenii de rand(latina, slava), in timp ce omul de rand murea de foame, de extenuarea la care a fost supus de catre boierul pe pamantul caruia lucra, de catre monarhul(trimis divin bineinteles) ce purta razboaie inutile, pentru idealuri si orgolii oarbe, avem atatea lucruri ce ne usureaza enorm viata(masini, acces la informatie), ganditi va cum ar fi fost de avansata lumea fara religie."[/i]
Eu ma gandesc ca fara religie lumea ar fi fost sub nivelul Evului Mediu, adica am fi trait in corturi si astazi, daca religiozitatea unor oameni de stiinta nu si-ar fi pus amprenta asupra stiintei.
Oameni credinciosi precum Roger Bacon, Johannes Kepler, Galileo Galilei, Blaize Pascal sau Isaac Newton au adus o contributie enorma la cunoasterea stiintifica si dezvoltarea tehnologica. Ei sunt numai cativa, dar numarul oamenilor de stiinta credinciosi este mult mai mare.
Iata ce mesaj continea epitaful de pe mormantul lui Newton: „Aici se odihnește Sir Isaac Newton, nobil, care cu o rațiune aproape divină a demonstrat cel dintâi, cu făclia matematicii, mișcarea planetelor, căile cometelor și fluxurile oceanelor. El a cercetat deosebirile razelor luminoase și diferitele culori care apar în legătură cu acesta, ceea ce nu bănuia nimeni înaintea lui. Interpret sârguincios, înțelept și corect al naturii, al antichității și al Sfintei Scripturi, el a afirmat prin filozofia sa măreția Dumnezeului atotputernic, iar prin caracterul său exprima simplitatea evanghelică. Să se bucure muritorii, că a existat o asemenea podoabă a speciei umane. Născut la 25 decembrie 1642, decedat la 20 martie 1727”.
Sursa: http://ro.wikipedia.org/wiki/Isaac_Newton ([url][/url])
Deci a spune ca religia blocheaza stiinta denota o lipsa de cunoastere care nu poate fi explicata decat printr-o atitudine partinitoare, lipsita de sinceritate.
Ca tot ai adus vorba de carte si de incultura promovata de religie, poate ar fi cazul sa afli si tu ca prima scoala romaneasca a fost in biserica: https://www.ortodoxiatinerilor.ro/fapte-bune/documentare/17803-prima-scoala-romaneasca.html ([url][/url])
La fel si in alte locuri, prima scoala s-a desfasurat tot in cadrul bisericii.
Poate ar fi cazul sa te interezezi de contributia enorma pe care a avut-o crestinismul in arta, in muzica, in cultura. Nu necesita decat bunavointa, rabdare si timp.
Legat de argumentul cu monarhul "ce purta razboaie inutile", penru a arata cat de rea este religia crestina (de ea vorbim, nu?), tocmai ti-ai demontat tu singur argumentul cand ai continuat sa spui ca motivele razboaielor erau "idealuri si orgolii oarbe".
Din caute stim orgoliu este tot una cu mandria, si cum religia crestina este religia iubirii de Dumnezeu si de oameni, care ne invata printre altele ca mandria este primul pacat care a adus raul in creatie, si ca smerenia este o virtute care ne fereste de mandrie, tragem concluzia ca vina pentru cruciade nu a fost religia ci tocmai ceea ce combate religia crestina (mandria, ura de oameni, lacomia, setea de putere, [b]adica principiul lui nea’ Darwin and Co. : cel puternic exploateaza si invinge pe cel slab[/b]) Pe acest site ai sa gasesti nenumarate scrieri care ne invata cum sa luptam impotriva acestor patimi. Numai sa vrei.
PS: Ca ateu, cand blamezi Evul Mediu si aduci aminte de cruciade, am rugamintea sa nu mai trunchiezi cursul istoriei ca sa-ti scuzi ateismul, ci sa prezinti lucrurile obiectiv. Ca daca aducem aminte de cele doua razboaie mondiale si de comnismul din ultimii 100 de ani, atunci atrocitatile Evului Mediu sunt mic copil pe langa atrocitatile de nedescris ale omului modern, plin de cunoastere stiintifica. (cunoasterea stiintifica nu e nici buna nici rea, depinde de cum o folosim: inspre bine, adica pentru Dumnezeu si oameni, sau inspre rau, adica spre distrugere)
Asadar, atunci cand amintesti de Inchizitia catolica, esti dator sa amintesti de prigoana comunist-ateista care a facut milioane (da, milioane) de victime, dintre care zeci de mii de victime au fost inaintasii tai, nascuti in Romania ca si tine. Iar victimele erau oameni credinciosi pe cand tortionarii erau atei pur-sange. (asta nu inseamna ca toti ateii sunt criminali sau imorali, ci doar ca ateismul este un sistem de gandire care odata pus in practica nestingherit naste monstri)
Daca nu ai facut intentionat prezentarea asta, pentru ca nu ai stiut, atunci nu-i nimic….nimeni nu s-a nascut invatat. Ai dreptul la cunoastere. Un inceput ar fi aici: http://www.fericiticeiprigoniti.net/ ([url][/url])
D.
aprilie 29, 2011 @ 9:35 am
Cum poti sa spui ca crestinismul poate fi simtit si islamul nu? Ai fost cumva musulman inainte? Nu, asa ceva chiar nu poate fi spus.
Inca nu mi ati raspuns la neconcordanta dintre liberul arbitru si liberele interventii ale lui dumnezeu.
Cred ca Iisus a existat. De ce? Pai pentru ca Iisus a fost un om credioncios ce a trait. A fost rastignit? Probabil, urmarind toate informatiile la dispozitie. A inviat dupa 3 zile? Nu cred. Poate s a intamplat. Dar dincolo, nu pot.
Guest
aprilie 29, 2011 @ 10:34 am
Hristos a inviat !Dan ,ma bucur foarte mult sa citesc ceva de la tine ,chiar ma intrebam zilele trecute oare ce mai faci (deoarece nu ai mai scris nimic in ultimul timp),sper ca esti bine ,atat tu cat si cei dragi tie .Iertare pentru ceea ce am scris acum stiu ca nu are legatura cu articolul( insa pur si simplu am dorit sa salut pe cineva care desii nu-l cunosc personal prin ceea ce a scris si prin rugaciuni am primit mult ajutor, am invatat si sper sa mai invat inca multe lucruri folositoare ),Albinuta
Saurian
aprilie 29, 2011 @ 10:54 am
@D. Crede-mă că nu ştii ce vorbeşti. Nu credinţa poate fi simţită ci persoana lui Hristos. Dacă ai studia puţin ai descoperi că islamul se aseamănă foarte mult cu protestantismul şi neoprotestantismul ce vorbeşte de un Dumnezeu sus în cer ce a rămas acolo. În Ortodoxie şi în Catolicism e vorba de o legătură mai puternică cu Dumnezeu şi Sfinţii, de o anumite vedere a lor şi întâlnire la un om curăţat de patimi şi iluminat. E ceva asemănător cu budiste sau hinduismul care spune că ajungi la anumite nivele să vezi nişte lumi ascunse de ochii noştri. Musulmanii şi protestanţii chiar dacă vorbesc că Dumnezeu te ajută şi toate cele, ei vorbesc de un Dumnezeu în cer care face anumite chestii să se întâmple încât să-ţi fie bine. Ortodoxia ( poate şi din cauză că a avut anumite influenţe din Orient ) pune accent pe interiorizare, pe o trăire cu Hristos mult mai adâncă decât nişte întâmplări pe care le dăm pe seama lui Dumnezeu. Era de exemplu în filmul Karate Kid, cel cu Jackie Chan şi Jaden Smith, un cuvânt al personajului interpretat de Jackie Chan despre Kung Fu şi anume că: "Kung Fu este cum te îmbraci cu o geacă, cum vorbeşti cu un om, cum te comporţi cu un om. Totul este Kung Fu". Dacă am înlocui cuvântul Kung Fu cu Hristos ar reprezenta sămânţa Ortodoxiei. Hristos e în tot şi în toate. Parcă aduce ceva a Panteism dar nu e nici Panteism. În fine, mi-e greu să-ţi explic lucrurile astea deoarece fiind ateu şi nestudiind alte religii e şi normal ca multe să le înţelegi greşit.
Tu spui că nu crezi în Învierea lui Hristos şi că pentru tine e doar un om iluminat ( prefer iluminat decât credincios ) care a murit pe cruce. În ortodoxie, dar şi în catolicism din ce ştiu, au fost oamenii care au cunoscut prezenţa lui Hristos, care L-au întâlnit pe viu în forma îndumnezeită. Iarăşi poate greşesc spunând aşa deoarece aici e vorba de puţină teologie a Sf. Grigore Palama, teologie pe care nu prea am citit-o. Judeci prea mult după mintea ta. Tu trăieşti într-un sistem fizic şi orice ai spune nu poţi judeca în afara lui. Un iluminat primeşte o înţelegere a lucrurile din altă parte, din afara sistemului fizic în care trăieşte. În fine, nu ştiu dacă ai înţeles ceva. Tot ce vreau să spun e că oricâte explicaţii ai cere tu tot nu ai fi mulţumit pentru că e clar că eşti foarte prins în ideile tale iar adevăratele religii nu sunt doctrine abstracte ci trăire reală. Aşa că poveştile nu au cum să te convingă de ceva ci doar trăirea. Cel puţin asta e părerea mea.
Dan
aprilie 29, 2011 @ 11:06 am
Adevarat a inviat Albinuta!
Ma bucur ca vorbele mele te-au ajutat. Chiar daca nu ne cunoastem personal, totusi sunt constient ca in duhul rugaciunii ne intalnim si ne cunoastem foarte multi dintre noi, tinerii de pe O.T..
Nu te-am uitat nici pe tine in rugamintile mele, nici pe Ana si cei trei copilasi ai ei, nici pe Diana1 si Diana2, nici pe Saurian, Florin M., Laura, Denisa, Ionut si multi alti tineri dragi mie. Sunt convins ca toti cei pe care i-am enumerat se roaga atat pentru mine, cat si pentru tine, dar mai ales pentru noi toti. Asa este si firesc.
PS: eu sunt bine, sanatos, sotia nu prea dar speram sa depasim momentul. Invatam capitolele "purtarea grijii celuilalt" si "rabdare" acum. Speram sa nu ramanem cu restanta 🙂
Guest
aprilie 30, 2011 @ 7:12 pm
@Dan multa sanatate sotiei tale,Domnul sa va ajute sa treceti cu bine din aceasta incercare ,Albinuta
Serban
octombrie 30, 2014 @ 9:00 pm
Ce bine e sa fii apateu. „D” ar trebuii sa incerci si tu.