„Ortodoxia, credinta cea adevarata?…”
Am văzut Lumina cea adevărată, am primit Duhul cel ceresc; am aflat credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că Aceasta ne-a mântuit pe noi”. (Din Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur)
Un singur Domn, o singura Biserica si o singura credinta. Domnul este Iisus Hristos, Biserica este trupul Sau, iar singura credinta mantuitoare este cea in Dumnezeul cei întreit în Persoane: Tatăl, Fiul și Duhul Sfânt.
Pentru multi ortodocsi este totul atat de limpede, si totusi este atat de complicat daca ne uitam in jur la multitudinea de biserici si bisericute care traiesc in afara Ortodoxiei. Ba mai mult, crestinii care traiesc in afara Ortodoxiei sunt chiar mai numerosi decat cei care traiesc inauntrul ei. De ce oare? Nu sunt eu in masura sa dau o explicatie la ceva atat de complex si cunoscut cu adevarat doar de Dumnezeu, ci as dori doar sa astern cateva ganduri, ca de la un „Toma -necredinciosul” care mai intai a pus degetul in rana si abia apoi a crezut. Ferice insa de cei care nu au vazut si au crezut.
Daca mai exista insa si alti „Toma -necredinciosul” ca mine, poate lor sa li se para ceva util din ceea ce am a scrie. De ce ar alege cineva Ortodoxia si nu altceva din multitudinea de „oferte” care exista, crestine si necrestine? Raspunsul este atat de simplu si evident pentru un ortodox care traieste cu adevarat Ortodoxia, si atat de neevident pentru oricine altcineva. De aceea prima parte a titlului acestui articol, „Ortodoxia, credinta cea adevarata” se adreseaza celor care traiesc Ortodoxia, pe cand cea de a doua, adica semnul intrebarii si punctele de suspensie se adreseaza celor care inca mai au indoieli in ceea ce priveste Ortodoxia, sau care nu cred deloc in ea.
Eu am fost o „cautatoare”, adica ajungand de la ateism la crestinism printr-un mic miracol de la Dumnezeu si printr-o actiune pur mentala din partea mea, m-am nascut crestina avand pe buze intrebarea: si totusi, care este biserica si credinta cea adevarata dintre toate cate exista? De unde stiu eu care este cea buna? Asa ca m-am rugat lui Dumnezeu sa imi descopere care este credinta cea adevarata. Si Slava lui Dumnezeu si Maicii Sale ca rugaciunile au fost ascultate si indeplinite! Raspunsul l-am primit dupa aproape 16 ani de cautari, ani in care am crezut tot felul de lucruri si am fost prin tot felul de locuri.
Raspunsul primit este Ortodoxia, insa este foarte greu si peste puterea omeneasca a explica cuiva care nu crede in Ortodoxie de ce anume Ortodoxia este raspunsul. Daca ar fi usor, toti crestinii dintre cei cu bune intentii ar fi ortodocsi! Si am inteles de ce este atat de greu de explicat. In biserica Ortodoxa ceea ce convinge cu adevarat nu este atat cuvantul si predica, acestea se gasesc din abundenta cam pe la toti, ci ceea ce convinge este Harul lui Dumnezeu care se afla in Biserica.
Cuvantul si practicarea anumitor „reguli” este doar o treapta pregatitoare, treapta care pregateste inima, mintea si trupul pentru primirea Harului lui Dumnezeu. Doar in acel moment, in momentul trairii in Har a ortodoxiei, devine evident pentru traitor ca Ortodoxia este credinta cea adevarata, si doar cei foarte plini de Har reusesc sa ii convinga si pe altii, prin Harul care se rasfrange in jurul lor, ca Ortodoxia este intr-adevar credinta cea mantuitoare..
Insa lucrul acesta nu este la indemana oricui, de aceea gasesc total nefolositoare discutiile in contradictoriu pe aceste teme cu cei de alte credinte, nu ii ajuta cu nimic, ci ceea ce ii ajuta cu adevarat este rugaciunea facuta de ortodocsi pentru ei, si aici vorbesc din proprie experienta. Harul coboara in inima omului prin rugaciune si nu prin galceava de vorbe. Chiar mai mult, vorbele lungi in contradictoriu, in care fiecare isi tine partea, alunga harul din inima omului, chiar daca are dreptate, de aceea este bine sa fie evitate dupa cum sfatuieste Sfantul Apostol Pavel, adica ii explici omului de cateva ori iar daca vezi ca nu intelege, atunci te lasi pagubas si il rogi pe Dumnezeu sa il ajute cu Harul Sau in ceea ce tu nu poti convinge doar prin „simple” vorbe.
Rugaciunea facuta din dragoste pentru aproapele, cheama asupra lui, Harul lui Dumnezeu, iar Harul face mult mai multe in inima aceluia decat fac o mie de vorbe si „teologii”. Ceea ce trebuie noi sa ne straduim cel mai mult este sa primim Harul lui Dumnezeu si apoi sa incercam sa il pastram, sa nu mai facem nimic din ceea ce ar putea sa il alunge. Adica sa facem ceea ce ne invata Biserica ca este bine sa facem, incepand de la participarea la Sfintele Taine, si pana la toate faptele cele bune, mai ales postul, rugaciunea si milostenia, toate dupa puterea noastra si cu nadejde multa la Domnul si la rugaciunile Maicii Sale si a tuturor Sfintilor, toti impreuna formand adevarata Biserica a lui Hristos, vazuta si nevazuta, si pururi biruitoare.
(Adriana)
florinm
octombrie 7, 2009 @ 12:02 am
SLAVA DOMNULUI! Ce bucurie mi-ai facut! 🙂
george
octombrie 7, 2009 @ 7:15 am
Sa ne bucuram si sa ne veselim, ca Dumnezeu s-a milostivit asupra noastra si ne aratat calea pe care sa mergem, ne-a intors din ratacire,sa fim uniti si sa nadajduim la Domnul prin rugaciunea unuia pentru altul, ca astfel Dumnezeu sa intoarca prin Harul Duhului Sfant si pe alti oameni dintre noi la adevarata credinta cea intr-un Hristos, credinta parintilor nostrii, credinta ortodoxa.
un calin - tm
octombrie 7, 2009 @ 7:25 am
Mi-esti draga mai Adriana!
Ma bucur pentru ce ai gasit!
Doamne, ajuta!
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 9:54 am
In opinia mea, „lucratorii”(ca doar nu stau si viseaza) Ortodoxiei sunt cei care sa afla in mijlocul unui ocean de Apa Vie. Nu vor inseta niciodata! Cei ce prasesc pe alte tarlale, sunt de fapt in mijlocul unui desert, incercand sa-si astampere setea cu apa dintr-un pahar, pictat intr-un tablou,
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 10:41 am
Eu imi cer iertare ca v-am pus rabdarea la grea incercare, insa jertfa credinciosului nu ramane niciodata fara rasplata, chiar daca rasplata o primeste un altul 😛
Eu va multumesc tuturor!
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 11:57 am
@ Adriana
Te rugam frumos sa ne pui cat mai des rabdarea la grea incercare in acest fel! Fie ca Bunul Dumnezeu si Preacurata Fecioara se ta lumineze si sa te ocroteasca!
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 12:11 pm
Viorel,
Eu sunt cea care ridicam controverse pe site, pana nu demult. Si daca tot intrebai la un moment dat cate Adriana sunt pe site si cum pot fi recunoscute, e suficient sa dai click pe numele meu si vei sti indata care dintre Adriane sunt eu.
Sper insa sa nu mai isc vreo discutie in contradictoriu, m-am lamurit ca mai bine ajuta rugaciunea in astfel de situatii. Cu rugaciune se limpezesc gandurile, se linisteste inima, se ajunge mai aproape de Dumnezeu, in liniste si pace, si ca atare se vad toate lucrurile mai clar si in Adevar. Cu discutii in contradictoriu in schimb, se intuneca si mintea si inima si tot sufletul, cel putin asta am simtit eu. Nu prea ajuta. Cred ca lui Dumnezeu nu-i place sa ne vada certandu-ne, asa ca se retrage Harul de la omul certaret. Si asta doare cel mai mult, este gustul amar care ramane dupa…
Slava Domnului in toate!
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 1:38 pm
@Adriana
In sfarsit m-am lamurit. Eu am „picat” pe aici mai de curand, cam atunci cand tu, atacatoare a bisericii ce esti, erai pusa la zid de trambitasii(gornistii) escadronului de cavalerie sosit in aparare. Ne bucuram ca mai exista inca inchizitie, ce ne-am faca altfel cu atatea vrajitoare. Lucrul care m-a mirat pe mine in ceea ce te priveste este acela ca uneori postai mesaje derutante pentru mintea mea incalcita in hatisurile patimilor, alteori ele erau de o claritate remarcabila in ceea ce priveste „pozitia ta eclesiologica”, ca sa citez un mare teolog inca in viata. Asta m-a derutat si am crezut ca-i vorba de doua persoane diferite. Dupa ce te-ai spovedit, acest dualism a disparut, lasand loc unai claritati remarcabile(de invidiat, daca ar fi sa citez alt teolog ce posteaza pe acest blog). Ma bucur mult si cum ti-am mai spus, astept sa-mi fie pusa rabdarea la grea incercare in continuare de tine si de altii in acest fel. Cat despre contradictii si discutii in contradictoriu, sunt intru totul deacord cu tine. Ba chiar am citit undeva o „zicere” care suna cam asa: rabdarea e mai de pret decat dreptatea! Mai dificil este insa cand un copil(in raport cu mine, cineva la varsta de 19 ani e copil), in nevinovatia lui apare, si din dorinta de a cunoaste calea adevarata, pune intrebari si face si niste afirmatii foarte pertinente de altfel si adevarate(lucru confirmat si de alti „calatori” pe acest blog). Atunci, iar apare cavaleria cu gornistul ei, in numele apararii bisericii. Prigonitorul(copilul) este pus pe fuga, biserica salvata. Si ne plangeam de existenta agentilor de circulatie din biserica.(https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/10/fii-cu-mine-doamne-la-inceput-de-drum/#comment-9635)
Oricum inchizitorii nu au a se plictisi, caci au pus ochii pe mine. Vorba aceea :”omul de bine cu ochiul pe tine”
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 3:09 pm
Viorel,
„Rabdarea e mai de pret decat dreptatea” este exact ceea ce am inteles si eu din toate „contradictiile”. Cei de pe site au incercat sa ma invete de bine, fara indoiala, nu a incercat nici unul sa ma duca pe cai gresite, iar cei care au insistat mai mult au fost cei care mi-au dorit cel mai mult binele, de asta poate ca au fost si cei mai necajiti si mai aspri vazand ca nu reusesc sa invinga incapatanarea mea. Cel ce iubeste mai mult pune este si cel care pune mai mult suflet in ceea ce face, si din pacate de multe ori este inteles gresit. Capacitatea noastra de a intelege aproapele, de a sti cum sa ajungem la inima lui, sau de a sti ce se afla in inima lui, este din pacate atat de limitata, dar unde mintea umana nu izbandeste, rugaciunea face minuni. Cel putin o parte din cei care au incercat sa ma invete cu cuvantul, au incercat si cu rugaciunea, de asta pana la urma au reusit, iar eu pastrez cu drag mesajul lor si dragostea lor pentru cineva pe care nici macar nu-l cunosteau, si fac abstractie de modul, nu mereu potrivit, de a ma aborda… Nici eu nu am fost usa de biserica, ca sa ma exprim asa, am avut o atitudine mai mult decat provocatoare, chiar daca intentia mea nu a fost niciodata asta si de multe ori am fost inteleasa gresit, insa tocmai din aceasta am inteles cat de important este sa nu judecam dupa aparente ci sa judecam doar prin rugaciune, sa judecam doar incercand sa ne punem in pielea celui pe care il judecam, ca sa putem intelege ce urmareste el cu adevarat. In consecinta nu am nimic de reprosat ci dimpotriva, le multumesc ca au avut rabdare si dragoste ca sa se roage si pentru mine. Rugaciunea lor a facut mai mult decat toate cuvintele la un loc…
Domnul fie laudat!
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 3:35 pm
@ Adriana
De mult timp doresc sa ma lamureasca cineva intr-o chestiune si cred ca dumneata ai putea-o face. Legat de interdictia de a afisa simboluri religioase in locurile publice in Franta: daca dumneata, de exemplu, apari pe strada sau la serviciu cu o cruciulita agatata la gat, patesti ceva?
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 4:10 pm
Nu patesc nimic, nu este chiar atat de strict, cel putin nu acum. Femeile musulmance de exemplu, pot avea capul acoperit si imbracate cu hainele lor si nu le zice nimeni nimic. Am avut o colega asa, medic de laborator, si era chiar apreciata de colegii francezi. In presa se exagereaza mult, realitatea insa este mult mai echilibrata. Bine-inteles ca daca as face ceva ostentativ, adica o cruce cat toate zilele, poate ca as primi observatii, insa pentru o cruciulita sau altele discrete, nu are nimeni nimic cu tine. Ideea este sa fii respectuos fata de oameni, in rest este treaba ta ce faci. Pe colegii mei i-am abordat chiar si pe unele teme religioase si nu am intalnit opozitie din partea lor… Asta m-a facut sa inteleg ca oamenii il cauta peste tot pe Dumnezeu chiar daca poate nu constientizeaza…
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 5:41 pm
@Adriana
Multumesc pentru lamuriri, discutia cu dumneata a fost o rela placere, sper sa revii cat mai curand cu comentarii la fel de interesante, eventual cu vreun articol. Doamne ajuta!
Capcana Ecumenismului «
octombrie 7, 2009 @ 5:47 pm
[…] “Ortodoxia, credinta cea adevarata?…” […]
catalin
octombrie 7, 2009 @ 7:23 pm
Mai demult am citit undeva (nu mai tin minte unde, ca, deh, am schimbat prefixul varstei in 4 si scuze ca nici nu prea am ce cauta aici intre tineri :-)) ca „Nimic din ce se face cu tulburare nu este pe placul lui Dumnezeu”. Daca aceste vorbe sunt adevarate, atunci desigur ca nici discutiile in contradictoriu ce degenereaza deseori in certuri nu aduc mai nimica bun. Poate doar experienta, ca data viitoare sa incercam calea blandetii in locul disputelor.
Doamne Ajuta!
jan
octombrie 7, 2009 @ 8:42 pm
Adriana, în primul rînd mă bucur că ai găsit calea cea dreaptă. Acum am nişte întrebări despre Biserica Ortodoxă din Franţa, este o singură biserică pentru toţi ? sau fiecare naţie are biserica proprie ?
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 8:54 pm
@catalin
Fiule, stai la coada, eu am 52 si sunt bunic.
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 9:12 pm
@Jan,
Fiecare natie are biserica proprie. La mine in oras sunt cea romaneasca, greceasca si bulgareasca. Dar uneori mai tin slujba si impreuna, de exemplu de ziua Ortodoxiei sau de sarbatoarea Sfintilor Apostoli Petru si Pavel au mers toti preotii in biserica greceasca unde s-au inteles cat sa zica fiecare pe limba lui, iar unul dintre ei mai zicea si in franceza.
Viorel
octombrie 7, 2009 @ 10:11 pm
@Adriana
Am inteles eu bine, te-ai spovedit la biserica greaca? In ce limba v-ati inteles?
florinm
octombrie 7, 2009 @ 10:31 pm
Draga Adriana, as vrea sa adaug si eu (pentru ca pot face asta in virtutea libertatii mele ca om si a incredintarii ca tu, ca autor al articolului imi vei intelege motivul) o completare la o fraza de-a ta. Poate vom descoperi (cei mai nestiutori dintre noi) un nou sens, caci cuvantul evanghelic are multe sensuri si se cuvine sa-l parcurgem in lumina Sfintilor Parinti.
Asadar, tu ai facut referire mai sus la Sf. Apostol Toma, despre care am mai discutat si noi, in trecut.
De fapt, „necredinta” Sfantului Apostol Toma era de fapt o indoiala. Despre Inviere ii povestisera ceilalti sfinti apostoli, dar el nu prea i-a crezut, mai ales ca ii vazuse inainte de cate ori s-au indoit de Hristos, ii vazuse ca le-a fost frica. Deci intr-un fel, indoiala sa e justificata…
Mana dreapta a Apostolului Toma, care a atins coasta Mantuitorului inviat, „dreapta sa cea iubitoare de incredintare” cum se canta in Biserica, reprezinta, de fapt, mâna gandului nostru indreptata mereu, intrebatoare, spre taina ce izvoraste din coasta noului Adam, Hristos.
Spre coasta Domnului, din care izvoraste duh, tinde gandul nostru, cu intelegerea noastra limitata.
O permanenta innoire, caci omul trece prin suisuri si coborasuri (credinta noastra se incearca mai ales in defaimari si nedreptatiri), toti oamenii au nevoie sa pipaie, din cand in cand, bucuria credintei adevarate. Biserica noastra, mireasa Domnului Hristos, „pipaind” taina dumnezeirii, pururea marturiseste pe Hristos Cel Inviat ca Domn si Dumnezeu.
Indrazneala indoielnicului Toma ne da lectia cautarii si aflarii Lui Hristos Celui Inviat.
Toma nu se multumeste cu putin, nu crede pe ce ce mai inainte i-a vazut fugind de frica si din curajul sau de a VREA sa scape de indoiala s-a nascut acel gest sublim, care ni se cere si noua mereu: AL MARTURIEI FONDATE pe adevar si curaj, pe cautare si aflare, urmata de ascultare si innoire.
Strigatul de biruinta al Sf. Ap. Toma, cand isi revine, acest „DOMNUL MEU SI DUMNEZEUL MEU!” , este considerat cel mai frumos strigat de biruinta dupa „Hristos a Inviat!”
Ortodoxiei nu ii este caracteristic dictonul asa-zis crestin: „Crede si nu cerceta!”, ca si cum credinta ar fi o prostire de minte, un amestec de sensuri. Ci Bisericii ii este caracteristica icoana lui Toma, Apostolul cel „mult-iscoditor”, cel care „simtind cu mana firea Ta cea indoita” – divino-umana, cum zic Sfintii Parinti ai Bisericii, ne pune in palme cheile prin care pururea putem sa ne controlam continutul credintei.
De aceea canta Sfanta noastra Biserica astfel: „O, cu adevarat vrednica este de lauda fapta cea infricosatoare a lui Toma! Ca a pipait cu indrazneala coasta care stralucea de dumnezeiescul foc”
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 10:31 pm
Da, la cea greaca. Ne-am inteles in franceza. Din fericire noul parinte care a venit de anul acesta vorbeste bine franceza 🙂 Si sper sa invat si eu putintel greaca 😉
A fost foarte rabdator cu mine, si desi era asteptat de un grup de persoane care il invitasera la masa, nu s-a grabit ci a preferat sa ii faca pe aceia sa astepte ca sa ma asculte pe mine pe indelete, ca am avut multe a spune…
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 10:38 pm
Florin,
Frumoase completari 🙂
Iuliana
octombrie 7, 2009 @ 10:54 pm
Daca-mi ingaduiti, eu cred ca discutiile in contradictoriu sunt incercari de la Domnul, care scot la iveala patimile noastre adormite(latente), ajutandu-ne sa le constientizam si sa le domolim. Sunt un fel de provocari la lupta duhovniceasca, o ridicare dintr-o falsa stare de bine, impotriva careia ne avertizeaza Sfanta Scriptura: cel ce sta sa se pazeasca sa nu cada(citez din memorie, iertare!). Sunt bune sau rele in functie de atitudinea noastra fata de ele, de modul cum le valorificam.O stare de pace intemeiata pe lipsa incercarilor, a cercetarii din parte Domnului, nu e preferabila unor stari de contradictie bine folosite.
florinm
octombrie 7, 2009 @ 10:59 pm
Iuliana, cuvintele tale de mai sus au venit ca un balsam. Adevarat.
Doamne, ajuta!
Adriana
octombrie 7, 2009 @ 11:01 pm
Ai dreptate Iuliana,
Eu ma referisem la discutiile lungi in contradictoriu in care fiecare isi tine partea si nu se ajunge la nici un rezultat, ba chiar degenereaza in cearta, si poate cu jigniri si insulte. Daca insa se invata ceva folositor din ele si se pastreaza pacea si linistea, atunci sunt utile, sigur ca da.
catalyn
octombrie 7, 2009 @ 11:44 pm
cel mai frumos ar fi ca fiecare sa citeasca oricare articol doreste si sa invete, sa puna in practica doar ce este bun si folositor pt el, sa nu facem motiv de contraziceri din nimic…. Doamne ajuta.ne
Viorel
octombrie 8, 2009 @ 9:31 am
@Adriana
Alegerea ta, e alegerea ta. Nu ma priveste, si nu judec. Totusi, ca sa ma intemeiez si eu, daca spui ca exista biserica romaneasca acolo, ceva anume te-a facutr sa alegi a te spovedi la biserica greaca? Ma gandesc(poate gresesc), la faptul ca la spovedanie trebuie discutate si anumite nuante, detalii ale faptelor, lucru ce uneori poate fi dificil atunci cand subtilitatile unei limbi sunt stapanite mai greu. Dar banuiesc ca nu-i cazul tau. Cand eram tanar am facut multi ani de franceza si imi placea aceasta limba dar acum am uitat aproape tot.
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 10:04 am
Viorel,
Am spus cu alta ocazie ce anume m-a determinat sa merg la biserica greceasca sa ma spovedesc: faptul de a afla de la unul din colegii mei, care este grec, ca la ei in biserica nu exista nici o interdictie pentru femeile la ciclu, ori asta a fost unul din elementele principale care m-a facut sa ma indoiesc la un moment dat de Ortodoxie. De exemplu, cand de ziua Pogorarii Duhului Sfant, sarbatoare care este o singura data in an, nu am primit binecuvantare la biserica din cauza ca eram pe ciclu, am judecat ca orice alt om, si criminal sa fi fost, ar fi primit binecuvantarea, iar o femeie nu o primeste doar pentru ca are un ciclu pentru care nu numai ca nu are nici o vina, dar este si de folos pentru nasterea de copii. Nu puteam accepta ca Duhul Sfant al lui Dumnezeu sa se uite la asa ceva atunci cand pogoara peste oameni, sa se uite la ciclu si nu la inima omului, cu atat mai mult cu cat Dumnezeu i-a facut pe oameni asa cum sunt. Si ca atare, judecam ca biserica ortodoxa se inseala. Eu am iesit plangand din biserica in ziua aceea, plangand si cu un mare sentiment de umilinta fara sa fi facut nimic rau, in loc sa ies bucuroasa intr-o asa zi de sarbatoare. Atunci am zis ca in acea biserica nu o sa mai calc. Pana astazi m-am tinut de cuvant, si acum ca m-am spovedit la greci si am vazut ca intr-adevar colegul meu nu mi-a spus minciuni, chiar nu exista nici o interdictie pentru femeia la ciclu in biserica greceasca, nici macar pentru Impartasanie, m-am mai linistit, si nu numai, ci vorbind cu acest parinte grec am simtit ca el traieste cu adevarat Ortodoxia, traieste cu adevarat in Harul lui Dumnezeu, vorbele lui blande mangaiau cu adevarat inima si atingeau mereu esenta lucrurilor, si anume ce este important pentru noi, a dobandi Harul lui Dumnezeu si al pastra in noi mereu…
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 10:06 am
@Viorel
Am uitat sa raspund la treaba cu limba franceza, nu a fost nici o problema, o vorbesc suficient de bine, si parintele la fel 🙂
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 10:37 am
O mentiune: chiar daca am zis ca nu o sa mai calc in acea biserica si m-am tinut de cuvant pana acum, imi dau seama ca gresesc cu atitudinea aceasta, si in consecinta o sa mai merg si in biserica romaneasca, insa duhovnicul imi va ramane cel grec, el este dupa sufletul meu, iar la greci in biserica ma simt cel mai bine, sunt niste oameni foarte prietenosi si calzi care din prima zi au incercat sa ma faca sa ma simt bine la ei, m-au intrebat cum ma cheama, au intrat in vorba cu mine, lucruri pe care in biserica romaneasca nu prea le-am trait, din pacate… Dar poate ca ar fi rolul meu sa schimb ceva in loc sa stau si sa ma plang pe la altii 🙂
Viorel
octombrie 8, 2009 @ 1:17 pm
@ Adriana
Am o mare rugaminte la tine. Am sa-ti cer permisiunea de a conversa pe mes, daca se poate audio(cu microfon si casti sau difuzor). Sper sa nu-ti inchipui ca vreau sa-ti fac curte si pentru aceasta caut o modalitate mai ferita ci pur si simplu chestiunea pe care mi-ai relatat-o este grava(legat de ciclu si Sf. Impartasanie) si eu am exemple vazute de mine in acest sens. Totodata, problema necesita o discutie mai amanuntita iar postarile pe blog sunt o serioasa limitare. Eu ma rog la bunul Dumnezeu si la Preacurata Lui Maica sa te lumineze si sa te intelepteasca, ca una ce ai pornit pe calea „cea stramta si ai intrat pe usa cea ingusta”, ca de exemplu a te impartasi pe ciclu risti sa te indracesti. E de inteles opinia ta in aceasta privinta ca a unui om ca a trait „in lume” si care si-a propus sa iasa din „lume” dar traind tot in ea. Eu unul imi amitesc de cele ale mele dintru inceput cand am facut pacatele cele mai mari, dupa ce am inceput a merge la biserica din nestiinta si mergand in parerea de sine. Sf. Parinti mentioneaza cu tarie uitarea, necunostinta si lenea printre cei mai mari dusmani ai mantuirii noastre, iar uitarea, in opinia mea este tot o forma de necunostinta. Din experienta de pana acum am constatat ca cel rau are cel mai mare succes in a te pune jos, cand te ia prin surprindere sau te loveste printr-un procedeu pe care nu-l cunosti. Dracu nu te „iarta”, si profita de nestiinta ta, de incredintarea ta ca gandurile tale sunt bune si vrei sa le urmezi dar tu nu stii ca printe ele, el strecoara pe ale lui si tu le poti deosebi(ele se pot descoperi doar judecandu-le rational dar pentru asta iti trebuie o indelungata experienta). Ce poti face tu este sa te rogi cu ardoare Bunului Dumnezeu si Maicii Celei Preacurate sa te lumineze si sa-ti descopere adevarul si in aceasta privinta si in toate celelalte. Cere si vei primi, cauta si vei afla, bate si ti se va deschide! Numai nu merge te rog frumos dupa gandurile tale caci gandurile noastre ale celor neincercati sunt inselatoare ca nisipul si ca apa. Imi cer iertare pentru incoerenta dar cand am citit cele scrise de tine, fara a face melodrama, chiar mi s-a facut frica! Doamne ajuta! Indicandu-mi macar o adresa de e-mail am sa-ti pot trimite niste materiale scanate chiar pe tema aceasta mantionata de tine. Ba chiar ai sa vezi ce „furtuna” se va starni pe blog dupa aceasta postare a ta.
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 2:25 pm
@Viorel,
Nu (mai) merg de capul meu, ci acum am un duhovnic dupa inima mea, iar cele de mai sus sunt cele spuse de el. Nu-i nici o problema cu ciclul, si nu cred s-a indracit nimeni la dansul in biserica. Daca doriti sa ii spuneti si dumnealui ceea ce mi-ati spus mie, o sa-l intreb daca exista vreo modalitate sa vorbiti.
Admin poate sa va dea adresa mea de e-mail, nu-i nici o problema din partea mea.
dumitrut
octombrie 8, 2009 @ 8:40 pm
Adriana,daca doresti sa nu ai nici o interdictie, atunci poti deveni si preoteasa, daca aderi la vreo secta neoprotestanta, care accepta femei- preot. Pai asa sa ne alegem duhovnicul? Care este cel mai indulgent si da canonul cel mai usor? Si care te impartaseste rapid, fara prea multa pocainta? Nu asa se pune problema. Fii sigura ca exista un motiv serios pentru ca femeia care se afla in perioada ciclului sa-i fie interzisa intrarea in Biserica. Si trebuie cautat. Eu stiu ca acea perioada se considera necuratie. Iar regulile trebuie respectate, nu ocolite. Si daca te simti umilita de aceasta regula, posibil sa vina din mandrie. Pentru ca n-am auzit ca vreo sfanta sa se fi simtit jignita.
Iarta-ma, ca n-am vrut sa te judec, ci numai sa-ti arat greseala!
Silvia
octombrie 8, 2009 @ 9:10 pm
Adriana, nu le am eu asa mult cu biserica, insa iti impartasesc gandirea mea (care sper sa fie destul de logica): tu cand te impartasesti bagi ceva curat in tine (Trupul si Sangele Mantuitorului), atat fizic cat si spiritual; cum sa savurezi acea placere duhovniceasca atunci cand esti la ciclu, cand trupul tau colcaie de toxine pe care le elimina in cateva zile, nu deodata, cand hormonii sunt dati peste cap in ultimul hal…cum ar putea trupul tau, in primul rand, sa se bucure de primirea a ceva ce este curat, cand el saracu se preocupa foarte tare sa elimine niste scarbosenii din corp. eu una ma simt scarbita nu numai fizic, ci si psihic, atunci cand sunt pe ciclu, si de multe ori n-as vrea sa vad in fata mea pe nimeni bine intentionat, pentru a nu-l indispune cu starea mea. prefer sa stau in banca mea, pana cand organismul isi face damblaua; asa si cu Sf. Impartasanie, prefer sa o aman atunci cand sunt pe ciclu sau cand mi-e rau (mai demult am vomat dupa ce m-am impartasit…) pentru ca nu m-as putea bucura de ea asa cum trebuie (si-asa nu stiu eu sa apreciez Sf. Impartasanie la maxim nici cand sunt in conditii normale…dar totusi e mai bine)
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 9:29 pm
@dumitrut
Eu stiu ca ceea ce spurca pe om este ceea ce vine din inima sa, unii au inteles bine acest lucru si altii nu. Eu nu mi-am ales duhovnicul pentru ca nu dadea interdictii, dimpotriva, nici macar nu stiam cum este, era nou venit in oras si o saptamana m-am rugat Domnului sa imi vorbeasca prin acest parinte la Spovedanie si sa ma ajute sa accept tot ceea ce imi va cere sa fac, indiferent daca imi va placea sau nu. Si ceea ce mi-a zis a fost exact ceea ce credeam si eu.
Asa ca eu dau slava Domnului ca exista parinti duhovnici care au inteles unde se afla cu adevarat curatia omului…
Cat despre sfinte, nu au devenit sfinte pentru ca nu s-au simtit jugnite, ci pentru ca au suportat jignirile fara sa se revolte Impotriva lui Dumnezeu, ci au acceptat umilinta intelegand neputinta aproapelui de a umili pe altii…
@Silvia,
Sunt medic si stiu foarte bine ce se elimina la ciclu, adica examinez totul pana la nivel de microscopie optica, asa ca nu pot sa iti dau dreptate…
Insa si daca ar fi asa, ce parere ai de faptul ca te Impartasesti si apoi elimini la WC un caca? Te cureti sau nu de toxine? Toxinele se elimina prin urina, fecale si sudoratie, si asta in fiecare zi… Nicidecum nu se elimina prin ciclu, nu asta este rolul ciclului, ca in cazul asta barbatii inseamna ca nu si-ar mai elimina toxinele niciodata iar femeia prin faptul ca si le-ar elimina, exact in acea perioada ar fi mai curata ca niciodata. Dar repet, rolul ciclului nu este de a detoxifia organismul…
florinm
octombrie 8, 2009 @ 10:36 pm
Adriana, „bine” ti-ai revenit! Ce, cumva a disparut rusinea? Iti dai cu parerea si intr-ale sfintelor…
Mi-e teama ca daca mai inaintam in discutii, aflam pe bune cine stie ce amanunte intime. Chiar nu trebuie.
stefania
octombrie 8, 2009 @ 10:46 pm
E foarte mare pacat sa intri necurata in sfanta biserica,sa te atingi de oamenii,sa te atingi de sfintele vesminte ,sa aprinzi candela si mai ales sa te atingi de SFANTUL POTIR,e de a dreptul trist cum unii vor explicatii,de fapt scrie si in biblie ca femeia abia a 8 zi este curata,scrie in sfanta biblie ,de aceea sau facut anumite legi ca sa fie respectate,la fel e pacat si scurgerile in vis ,masturbarea ,de fapt si actul sexual in casnicie,ma refer la diferitele scurgeri ,inainte cu 2zile de a merge la liturghie sa fii curat atat trupeste cat si sufleteste,daca nu ar fi legi,nepasatori si de capul nostru unde om ajunge,dar aici e de vina MANDRIA…dar mai e o parte la care vrei sa iesi bine A FI curat intelegi prin alte fapte bune ale unui om ,nu intelegi ca o femeie poate fi judecata asa,nu intelegi diferenta cuvantului necurata avand menstruatia,mai draga nu te poti atinge de SFANTUL POTIR,tot timpul cauti sa raspunsuri ca si cum te indoiesti de ortodoxie,esti de a dreptul o ispita pe aceste bloguri,CREDE SI NUMAI JUDECA
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 11:06 pm
Stefania,
Te rog sa ii spui toate acestea parintelui la care merg si care nu are nici o interdictie de acest fel, ba mai mult, ca el sunt multime de preoti in Grecia. Grecii (ma refer la oamenii de rand care invata regulile in biserica) nici nu stiu ca pe la altii exista interdictie pentru femei la ciclu. Si tot ortodocsi sunt. Nu are rost sa ne contrazicem noi, parintele te poate lamuri daca intr-adevar te intereseaza problema. Sau poti merge la alti parinti greci sa vezi ca tot ortodocsi sunt si nu au astfel de probleme. Nu de partea mea este judecata.
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 11:13 pm
Si revenind la Ortodoxie, iata ca nu cuvintele conving ci Harul lui Dumnezeu care este primit de fiecare dupa putere. Suntem la nivele duhovnicesti diferite si ca atare intelegerea noastra este diferita, dar un lucru cred ca il intelegem cu totii la fel: ascultarea de duhovnic. Iar duhovnicul meu este cel care imi da voie sa ma ating de Sfintele Taine si la ciclu, asa ca nu vad de ce sa fiu eu luata la rost pentru asta. Eu ma bucur de situatie si atata tot. Iar daca ma nasteam in Grecia, aceste discutii nici nu ar mai fi avut loc, nici nu as fi stiut ca in alte tari ortodoxe este o problema cu ciclul femeii.
florinm
octombrie 8, 2009 @ 11:48 pm
Adriana, acum suporti consecintele faptului ca ai „dat din casa”, caci sfatul primit la Sf. Spovedanie nu se discuta cu altii, ci se mesteca bine in minte, se pune la inima si te rogi sa te ajute Domnul sa faci voia Lui. Dar tu, nu! Ai tinut neaparat sa ne arati noua ca se poate si altfel…
Nu voi mai continua cu asta, ci voi incerca sa ma lamuresc in privinta unui alt cuvant gresit de-al tau, prin care pot fi vatamati unii de pe aici: ai zis ca nu cuvintele conving, ci harul. Pe bune? Atunci, ce e cuvantul? Ce rost mai are, de ce ne mai vorbim, scriem?
Dumnezeu a rostit cuvant atunci cand a creat toate, la inceputuri.
Si inca un exemplu. Insusi Domnul Hristos NE INDEAMNA pe noi, credinciosii, impreuna cu preotii si arhiereii, sa dam sa manance multimilor. Indemnul este dat apostolilor, dar mai departe, e de datoria fiecaruia dintre noi, mai ales DACA AVEM VOIE. Si fapte bune avem voe sa facem toti, cu discernamant.
„Dati-le voi ca sa manince!” spune Dumnezeul nostru, aici referindu-se la toate: la toate faptele bune, inclusiv la CUVANT, la lamurire, la mangaiere, la mustrare, astfel incat crestinul sa nu plece neindreptat. Poate pleca si asa, ca toti suntem oameni si gresim: si cel care vrea sa indrepte, si cel care poate nu primeste indreptarea.
Dar un lucru e cert: CUVANTUL are inclusiv rolul de a convinge, de al a lamuri, de a mangaia, de a mustra, dupa caz, daca e bine folosit. Dar e nevoie ca si „urechea” cealalta sa nu fie astupata!
Adriana
octombrie 8, 2009 @ 11:54 pm
Florin,
Eu spuneam doar ca, daca in inima omului nu lucreaza si Harul impreuna cu Cuvantul, cuvantul singur nu convinge, altfel toti crestinii de buna credinta ar fi ortodocsi, si toti ortodocsii de buna credinta nu s-ar mai contrazice…
florinm
octombrie 9, 2009 @ 12:15 am
Si eu – spuneam ca aeronavele nu merg pe apa, diverse chestii, socoteli 🙁
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 12:32 am
Am stiut ca vor iesi iar scantei! Deci sa va zic una. Acum cativa ani aveam un duhovnic la o manastire din oras. O data mi-a povestit ca tocmai a intrat intr-o incurcatura. O fata care se spovedea la el, a primit dezlegare pentru a lua Sfanta Impartasanie. Numai ca, pana sa se impartaseasca, a intrat in perioada lunara. Si ea nu a considerat ca ar fi o problema. Sau nu a stiut poate. Si deci s-a Impartasit. In scurt timp „s-a rasturnat pamantul cu ea”, se urca pe pereti. Abia a putut sa vina la duhovnic sa-i spuna ce a patit. Acesta a cetrat-o. Ea a disparut de acasa vre-o cateva zile, maica-sa a venit sa-l certe pe parinte ca acesta i-a certat fata. Si uite asa.
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 12:45 am
Florin,
Am fost intrebata cum de am ajuns la greci si intr-un fel imi pare rau ca am raspuns, de aici au pornit toate discutiile, desi totul este adevarat si poate fi chiar verificat de oricine doreste. Daca intr-o tara ortodoxa este intr-un fel si in alta tara ortodoxa in alt fel, iar eu ma tin de un parinte care nu este de la mine din tara, inseamna ca trebuie sa tac pe blogurile romanesti, nu intelesesem bine lucrul acesta. Imi pare rau.
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 12:51 am
@Viorel
Daca nu se stie motivatia fetei, nu se poate trage o concluzie buna. Poate ca fata a chiar stiut ca parintele nu-i da voie la ciclu si a incalcat cu buna stiinta canonul duhovnicului ei, si atunci da, poate fi cum ziceti. Sau poate a facut cu totul altceva, judecata dupa aparente nu-i buna niciodata.
Daca ar fi intr-adevar problema, femeile din Grecia ar fi toate pe pereti si fugite de acasa, si uite ca nu-i asa.
Si cu asta gata, tac.
florinm
octombrie 9, 2009 @ 12:56 am
Nu domnule! Lasa cum ai ajuns la greci, asta stiu si eu, am urmarit discutia (nu ia decat 1 minut sa citesti un comment, nici atat).
Dar tu ai scris cu manuta ta ca parintele tau ti-a zis ca te poti impartasi la ciclu! Puteai sa nu spui si „amanuntul” asta, nu era nevoie sa pui si oleaca de samanta de scandal. Daca taceai si nu spuneai asta (indiferent ca asa si pe dincolo – ce zici tu ca ai zis asta ca sa dai un raspuns – astea sunt vrajeli! – puteai sa eviti, dar ai tinut sa arati ceva…) era mai bine.
Eu, unul, ti-am zis de multe ori sa nu spui altora ce-ti zice tie duhovnicul, mai ales ca nu stii CUM se face asta si in ce imprejurari…
Si da, fiindca stiai de diferenta asta (eu nu stiu si alte presupuneri nu fac) NU TREBUIA sa ne-o spui noua, aici.
Macar daca ai spus-o, respecta-i pe ceilalti. Am auzit si eu de cazuri precum acela de care zice Viorel, cu femei carora le-a fost FOARTE rau dupa…..
florinm
octombrie 9, 2009 @ 12:58 am
n-am vazut ca ai zis ca taci cand am scris comentu’.
sper sa se termine cu asta aici. 😐
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 3:08 am
Ceea ce vad ca nu se intelege pe aici, este faptul ca, mare bucurie s-a facut in ceruri. Cerurile se bucura iar noi aruncam cu pietre. Demonizatul a fost vindecat iar gherghesenii il alunga pe Mantuitorul pentru ca si-au pierdut porcii. Orbul a fost vindecat iar fariseii fierb de manie. Nimeni nu se bucura pentru intoarcerea fiului risipitor decat numai Tatal. Toti am ajuns intelepti, teologi vestiti, cucernici si evlaviosi cum nu mai exista altii pe fata pamantului. Am uitat cum erau gandurile noastre in vremurile cand haladuiam in intuneric, prin mocirla socotind in mintile noastre ca zburdam pe pajistile Raiului. Apoi Bunul Dumnezeu, milostivindu-se, a bagat Sfanta Lui mana in haznaua in care noi colcaiam, ne-a spalat(nu cu apa chioara), ne-a imbracat in haine curate si de mare pret, ne-a pus in deget inel, a poruncit sa se taie vitelul cel ingrasat, si a poruncit sa inceapa petrecerea. Nu s-a suparat ca nu eram in stare sa ne tinem pe propriile picioare, ne tinea El. Nici de faptul ca ne uitam inapoi la mocirla din care am fost scosi cu dorinta de a ne mai balaci macar putin. Ne-a dus de mana tot drumul si inca o face. Noi insa am uitat ce am fost si ce aveam in capete. Acum stim ca am fost sfinti din pantecele mamei. Acum Domnul ne mai aduca o sora, salvata tot de el de acolo de unde ne-a scos si pe noi, dar noi cei sfinti din pantecele mamei, ne uitam la ea ca la o ciudatenie, Ce idei dom’le de unde a mai aparut si asta?
Un copil tinut de manuta de Maica sa, este adus la scoala in clasa intai. Este foarte fericit ca a venit la scoala si totodata nerabdator sa invete cat mai multe si cat mai repede. Ii intalneste pe colegii mai mari si vrea sa fie ca ei, daca s-ar putea chiar in clipa aceea. Pune mana repede pe manualele lor cautand sa invete nestiind in nevinovatia lui ca mai intai trebuie sa invete a citi si a scrie. Vazand aceasta, colegii cei scoliti l-au luat in ras uitand ca si ei au inceput in clasa intai cu betisoare si liniute. Oare despre cine o fi vorba? Adriana unde te-ai ascuns?
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 3:46 am
Ceea ce e dificil de inteles pentru noi „greii” este aceasta: Dumnezeu care a zidit rarunchii nostri si numarul firelor din capul fiecaruia il cunoaste, stie asezarea duhovniceasca a fiecaruia, adica masura lui. Daca ar fi stiut ca Adrianei i-ar fi fost de folos sa se spovedeasca la un parinte „canonisit”, nu cred ca l-ar fi impiedicat ceva sa o indrume catre acela. Dar a hotarat ca cel mai potrivit pentru ea, este parintele grec. Pe masura inaintarii ei pe calea duhovniceasca, la momentul oportun, o va calauzi catre un altul, potrivit pentru noua ei masura(daca va vadea si in ea dorinta arzatoare de sporire).
admin
octombrie 9, 2009 @ 7:47 am
Adriana eu te pot sfatui ca daca vrei sa te impartasesti, chiar daca duhovnicul iti da dezlegare, evita s-o faci in timpul menstruatiei. E simplu!
Eu am vazut multe la viata mea, am vazut duhovnici care dau sfaturi foarte rele fiilor lor duhovnicesti… pentru ca asa sunt si ei in inima lor.
Tu daca ai constiinta si minte, gandeste, analizeaza, si nu gresi.
Parintele tau iti zice sa faci asa, Biserica lui Dumnezeu prin sfinti zice sa faci altfel. Daca maine parintele tau o sa-ti spuna ca poti face dragoste inainte de casatorie cu viitorul tau sot, ce ai sa faci ?
Saurian
octombrie 9, 2009 @ 8:12 am
@admin: vezi ce spune Sf. Atanasie
„Canonul 1 al Sf. Atanasie cel Mare (+373)
„Toate făpturile lui Dumnezeu sunt bune şi curate; fiindcă Cuvântul lui Dumnezeu n-a făcut nimic netrebnic şi necurat; că după cum zice Apostolul, „ai lui Hristos bună mireasmă suntem între cei ce se mântuiesc” (II Corinteni 2,15). Dar fiindcă săgeţile diavolului sunt diferite şi de multe feluri, şi pe cei mai curaţi la minte se nevoieşte a-i tulbura, şi opreşte pe fraţi de la străduinţele obişnuite, semănând pe ascuns în ei gânduri necurate şi spurcate, vino, ca pe scurt să alungăm amăgirile diavolului, prin harul Mântuitorului nostru şi să întărim mintea celor mai simpli. „Toate sunt curate celor curaţi, iar celor necuraţi şi conştiinţa şi toate le sunt spurcate” (Tit 1, 15). Dar mă minunez de vicleşugul diavolului, căci fiind el stricăciune şi pieire, stârneşte gânduri la aparenţă curate; iar ceea ce se face este mai curând cursă ori ispitire, căci precum am zis mai înainte, pentru ca să reţină pe cei străduitori de la zelul obişnuit şi mântuitor şi pentru ca să se pară că a învins în această privinţă, întrebuinţează astfel de momeli, care nu aduc nici un folos pentru viaţă, ci provoacă întrebări şi flecării, care trebuiesc înlăturate. Căci, spune-mi mie, iubite şi prea cucernice, ce păcat, sau necurăţie, are o scurgere firească. Aceasta ar fi tot aşa ca şi cum cineva ar voi să aducă învinuire pentru secreţia ce se elimină prin nări, şi pentru scuipatul ce se elimină prin gură; dar avem să spunem încă mai multe şi despre curgerile din pântece, care sunt necesare celui viu pentru viaţă. Şi apoi dacă credem că omul este făptura mâinilor lui Dumnezeu, după dumnezeieştile Scripturi, cum se putea face din puterea curată un lucru spurcat! „Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), apoi nimic necurat nu avem în noi”; fiindcă numai atunci ne spurcăm, când făptuim păcatul cel prea puturos. Iar când se întâmplă vreo scurgere firească involuntară, atunci necesitatea firei, precum am spus, pe lângă celelalte o suferim şi pe aceasta. Însă fiindcă cei ce vreau să grăiască împotriva celor ce se numesc drepte, sau mai bine zis, celor făcute de Dumnezeu, se referă şi la cuvântul evanghelic, după care „nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele care ies”, trebuie să se mustre şi această nesocotinţă a lor, că nu o voi numi întrebare. Fiindcă înainte de toate, nefiind întăriţi, în neştiinţa lor, vatămă Scripturile. Iar cuvântul divin este aşa: Fiindcă iarăşi unii au asemenea îndoială asupra mâncărilor, însuşi Domnul, dezlegând neştiinţa lor, adică dând în vileag eroarea lor zice că: „Nu cele ce intră spurcă pe om, ci cele ce ies; apoi adaugă: şi de unde ies? şi răspunde: din inimă; căci se ştie că acolo sunt visteriile rele ale gândurilor spurcate şi ale celorlalte păcate. Iar Apostolul învăţând mai pe scurt despre aceasta zice: „Mâncarea nu ne va pune pe noi înaintea lui Dumnezeu” (1 Corinteni 8, 18). Şi de ar zice cineva acum desluşit că scurgerea firească nu ne va duce spre păcat; se poate că şi doctorii, ca măcar de la cei din afară să se ruşineze, în privinţa aceasta vor răspunde că celui ce trăieşte i s-au dat oarecari ieşiri indispensabile spre a elimina prisosinţa scurgerilor care hrănesc fiecare mădular din noi, precum cele de prisos ale capului sunt perii, şi mucoasele cele ce se elimină din cap, şi ale pântecelui ce se leapădă; deci cele de prisos ale canalelor de sămânţă este aceea. Aşadar, ce fel de păcat este în faţa lui Dumnezeu, o bătrânule prea iubitor de Dumnezeu, când însuşi Stăpânul cel ce a plăsmuit vietatea a voit şi a făcut aceste mădulare, ca să aibă acest fel de ieşiri?…” „
Am mai vorbit şi eu cu o fată şi mi s-a spus că nu i se pare normal chestia asta că e păcat dacă o femeie e în ciclu să se apropie de cele sfinte. Din câte ştiu eu şi la bărbaţi e aceeaşi chestie: nu ai voie să te împărtăşeşti dacă ai scurgeri noaptea doar în cazul în care ai vise murdare ( căci atunci scurgerile sunt din curvie ) iar dacă nu ai e ceva al firii şi nu poţi spune că firea e spurcată. Hristos când a venit nu a sfinţit totul? Ţi se pare ţie că în perioada de ciclul Sfânta Parascheva era spurcată? Sau poate cumva o femeie dacă vrea să nu aibă ciclu? Dacă nu depinde de ea atunci de ce mai apar interdicţiile astea? Canonul la spovedanie e dat ca un medicament să te scape de vindece de patimă. Dar în cazul ăsta ce patimă e asta? Sau Hristos când a venit aici a sfinţit totul. Nu mai e nimic spurcat, nimica. Nu a fost El în stare să sfinţească şi femeia? Adică dacă susţinem că femeia e spurcată prin ciclu noi spunem că Hristos când a venit aici nu a sfinţit totul şi provocăm erezii. Vezi şi http://www.parohiamacin4.org/menstruatia.htm
Cel puţin asta e părerea mea. Tind să fiu tot mai hotărât să scriu un articol despre sfinţi că mi se pare că sunt înţeleşi greşit.
Saurian
octombrie 9, 2009 @ 8:23 am
@Viorel pentru comentariul https://www.ortodoxiatinerilor.ro/2009/10/ortodoxia-credinta-cea-adevarata/#comment-9752 : Nu te grăbi să judeci situaţia. Cine ştie ce probleme a avut şi cum a ispitit-o vrăjmaşul iar preotul nu a avut nimic mai bun ce să facă decât să o certe. Ce să spun şi eu că aveam o părere teologică şi am vorbit cu un părinte care părea înduhovnicit şi m-am trezit că îmi spunea că sunt în înşelare şi ce mi-a spus de m-a distrus total. Când i-am spus asta duhovnicului mi-a spus că nu sunt în nici o înşelare. Sau să povestesc când într-o icoană făcătoare de minune mi se părea că Maica DOmnului şi Hristos priveşte cu o mândrie drăcească pe ceilalţi? Nu vă grăbiţi să judecaţi lucrurile astea ci lăsaţi pe Dumnezeu să judece că El e Judecător. Sunt atâtea posibilităţi dar noi repede ne grăbim să judecăm pe ceilalţi şi să spunem că ideile noastre sunt adevărate.
Hai să întrebăm altceva: erau femei care s-au călugărit în mănăstiri de bărbaţi. Oare ele nu intrau în unele zile în biserică din cauză că erau „necurate”? Oare cum le explica asta celorlalţi călugări? Adică lunar se întâmplă să nu vin în unele zile în biserică. Nu atrăgea atenţia chestia asta?
Silvia
octombrie 9, 2009 @ 9:37 am
Scuzati de intrebare, dar am o curiozitate foarte mare: ce se elimina la ciclu, daca nu toxine? pentru ce ne chinuim astfel, daca nu sa ne „spalam (cat de cat) pacatele”. Pe bune, chiar nu stiu; eu stiam ca se elimina toxine din corp, dar Adriana zice ca nu. Atunci ce se elimina, Adriana? sa nu-mi zici ca se elimina doar sange, pentru ca in cazul asta nu m-as mai duce sa mi se ia analizele la sange din vena, atunci cand e cazul…Astept cu nerabdare un raspuns lamuritor
Silvia
octombrie 9, 2009 @ 9:51 am
florinm , de ce e pacat sa zici ce ti s-a zis la spovedanie? eu stiam ca e pacat sa intrebi pe altul care s-a spovedit, dar nu stiam ca e pacat sa zici de buna voie ce ti s-a zis la spovedanie, cu gandu sa lamuresti si pe altu despre anumite chestii…
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 10:13 am
Silvia,
Pentru a-ti raspunde trebuie sa iti tin o scurta lectie de histologie, adica de cum sunt construite organele, in cazul de fata uterul. O sa incerc sa explic in termeni cat mai simpli ca sa poti intelege.
Uterul este un organ cavitar (adica cu un fel de spatiu in interior)si este facut dintr-un tesut muscular (numit miometru) care in interior este invelit de o mucoasa numita endometru. Aceasta mucoasa este la randul ei facuta din glande, din vase de sange si dintr-un tesut de sustinere pentru glande. Sub influenta hormonala, glandele, vasele si acest tesut de sustinere se modifica lunar, in asa fel incat sa pregateasca aceasta mucoasa pentru o eventuala sarcina. Cand are loc ovulatia, mucoasa atinge punctul maxim al pregatirii ei. Daca nu apare nici o sarcina in luna respectiva, tot sub influenta hormonala mucoasa continua sa se transforme in asa fel inca sa poata fi eliminata la ciclu si sa lase astfel loc producerii unei alte mucoase gata pentru a astepta o eventuala sarcina in luna urmatoare. Aceasta mucoasa care se elimina contine gladele modificate, vase rupte si sangele care curge din ele. Si nu se elimina toata mucoasa ci numai partea superficiala (dinspre cavitate) restul folosind la regenerarea mucoasei in fiecare luna. Deci cum vezi, nu toxine se elimina, ci ceea ce era pregatit pentru a primi si a hrani un copil. De asta „te chinui” in fiecare luna, sa poti naste la un moment dat un copil. Cum sa fi necurata pentru asta?
Sfantul Atanasie mentionat mai sus cu adevarat a fost luminat de Dumnezeu, pentru ca fara sa stie histologie, a intuit ca este vorba de o mucoasa ca si cea din nas, ca si in nas tot o mucoasa avem, doar ca de alt tip si cu alt rol…
Daca nu este clar, sa-mi spui…
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 10:17 am
@Silvia
Adriana nu a zis nimic vatamator din cele ce a discutat la Spovedanie cu duhovnicul ei. Este periculos sa spui altora pacatele tale pe care le-ai spovedit pentru ca acestea intrand in urechile altora, poate neincercati duhovniceste, acele cuvinte se transforma „cu ajutorul” celui rau in ispite cu forta unui uragan. Iar duhovnicul, in plus daca descopera pacatele celui pe care l-a spovedit da ocazia ca cel spovedit sa fie defaimat de ceilalti. E simplu.
In ceea ce priveste chestiunea ciclului femeii, eu cred ca, decat sa ne contrazicem atat in mod steril(fiecare pleaca tot cu gandurile cu care a venit), sa plecam genunchiul la rugaciune pentru ca Domnul sa ne lumineze. Cred ca e mult mai eficient.
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 10:26 am
@ Adriana
1)Chestiunea in cauza tine de latura DUHOVNICEASCA pe care medicina nu are cum sa o studieze. E VORBA DE O MURDARIE DUHOVNICEASCA, CARE CHIAR DACA NU POATE FI VAZUTA CU OCHIUL UMAN SAU ANALIZATA PRIN METODE STIINTIFICE, EA EXISTA. NU ESTE O METAFORA, NU ESTE O INCHIPUIRE NU ESTE O CONVENTIE. AM MAI SPUS CA NU SE SPALA CU DETERGENTI. SE INDEPARTEAZA DOAR PRIN CURATIRE DUHOVNICEASCA, PRIN RUGACIUNE, POST, CANON, SI INTR-UN ANUMIT TIMP. ORICE PACAT ADUCE O ASTFEL DE INTINARE.
2) Ce ai promis acum cateva ore referitor la „blogherit”?
Saurian
octombrie 9, 2009 @ 10:35 am
Revin la ce am postat eu… pare-se că m-am grăbit puţin şi mai căutând pe net am găsit un motiv pentru care Sfânta Împărtăşanie nu e indicată femeilor în respectiva perioadă. Problema nu că e spurcat trupul femeii atunci ci faptul că atunci au loc scurgeri de sânge şi de asta se interzice. În general când cineva are o rană deschis nu se recomandă Sfânta Împărtăşanie aşa că asta se aplică şi la femei. Cât de corect e aceasta nu pot să spun pentru că încă nu ştiu motivul pentru care se interzice Sfânta Împărtăşanie când ai o rană deschisă.
Totuşi cu femeia de care spune Viorel nu cred că a păţit ce a păţit din cauză că s-a împărtăşit fiind în perioada ciclului ci în cel mai rău caz din cauză că s-a împărtăşit în perioada asta cu o anumită trufie în suflet pentru a arăta că cine interzice asta greşeşte. La fel cum nu cred că va ajunge cineva născut baptist în iad decât în cazul în care a avut ocaziile să se întoarcă la ortodoxie şi le-a refuzat dintr-un orgoliu propriu ( cum e cazul lui Arie şi a altor eretici ).
Iuliana
octombrie 9, 2009 @ 10:53 am
Astfel de interdictii ne pun la incercare ASCULTAREA fata de Biserica. Fie si numai pentru aceasta e bine sa le respectam, fara sa le luam in discutie. Pr. Arh. Gavriil Stoica de la Zamfira spunea(intr-un video) sa nu intram in biserica in cele 7 zile sub niciun chip. Avem toate celelalte zile ale lunii sa o facem. Dar sa ne impartasim in astfel de zile, oare se cuvine? Din respect fata de Sf. Parinti care au randuit asa. Nu are de suferit decat mandria noastra, care nu poate sa se supuna. Ce se intampla un Biserica Greciei e problema grecilor, nu a noastra. Noi mergem dupa randuiala Bisericii noastre, pe care ne-a lasat-o Domnul, ea fiind potrivita noua. Fiecare doctor isi trateaza bolnavii in functie de bolile lor. Asa si Domnul, isi tamaduieste fiii dupa neputintele fiecaruia. Iertati-ma!
florinm
octombrie 9, 2009 @ 10:54 am
E bine sa eviti sa spui si altora raspunsurile pe care ti le-a dat TIE parintele tau la spovedanie, pentru ca unele din acele raspunsuri sunt date conform cu o situatie a ta de fapt, la un moment dat. Dintre cele mai bune exemple sunt cele legate de relatiile intime dintre soti. Unor persoane li se poate spune ca pot avea relatii toata saptamana in afara de sambata seara si duminica (cand merg la Biserica, la slujba), altora li se spune doar marti si joi…
Preotul evalueaza situatia fiecaruia si ii da raspunsul sau dezlegarea, dupa caz, pe care o considera el conform cu ce l-ar ajuta pe cel ce se spovedeste la el.
Daca eu ii spun altuia ca mie preotul mi-a spus sa nu am relatii cu sotia mea decat marti si joi, afara de posturi, si acela imi spune ca acelasi preot (sau altul) l-a lasat mai „liber”, am sanse foarte mari sa-l judec pe parintele meu, ca nu e corect, ca nu e drept, ca nu stie ce face, ca de ce aluia ii zice altceva etc.
florinm
octombrie 9, 2009 @ 10:56 am
Rasp. precedent a fost pt Silvia.
Daca vrei mai multe lamuriri, intreaba duhovnicul si fii foarte atenta la cuvintele lui. Foarte multi duhovnici folosesc cuvantul „concentrat” adica spun multe prin cuvinte putine. Daca ceva din ce spune nu-ti e de ajuns, intreaba-l atunci, tot pe el. Si pune „la inima” cuvantul.
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 10:57 am
@Viorel
1) Daca este asa cum zici, inseamna ca Sfanta Fecioara avea o „MURDARIE DUHOVNICEASCA” in fiecare luna? Nu prea cred, la fel cum nu cred ca aveau nici celelalte femei sfinte. Daca dupa parerea dvs femeia este necurata duhovniceste din cauza ciclului, pai atunci inseamna ca am dreptate sa ma simt umilita pe nedrept.
2) iti raspund in privat
@Saurian, la fel a fost si parerea mea in privinta fetei.
Despre treaba cu sangele din rana: la evrei se facea jertfa de sange pentru iertarea pacatelor, se ungea cu sange de animal sacrificat in templu, de aceea nu era voie sa curga (alt) sange acolo, nici macar o picatura.
La crestini nu se mai face jertfa de sange in Biserica ci se face de tamaie, si totusi, pentru o perioada, s-a tinut legea veche in sensul ca, daca ar fi curs vreo picatura de sange in biserica, trebuia resfintita biserica. De aceea se avea grija si cu ciclul femeii, ca nu existau atatea mijloace de protectie ca acum, si poate ca se mai intampla sa se murdareasca in Biserica cu sange… Acum insa nu mai exista justificare pentru astfel de interdictii…
Daca tu gasesti alte explicatii, sa le postezi te rog.
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 11:26 am
@Iuliana
„Fiecare doctor isi trateaza bolnavii in functie de bolile lor. Asa si Domnul, isi tamaduieste fiii dupa neputintele fiecaruia.”
Intr-adevar asa este, pacat ca a trebuit sa gasesc in strainatate tratament si pentru mine. Dar bine ca l-am gasit! Si sper ca intr-o buna zi sa simta si cele considerate pe nedrept „necurate duhovniceste” ca de fapt sunt niste fapturi cat se poate de curate si de minunate in ochii Domnului…
Domnul fie laudat!
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 1:00 pm
Asa cum copii „trag” ponoase de pe urma pacatelor inaintasilor lor, TOTI cei care ne tragem din Adam si Eva, suferim consecintele pacatului lor, acela al neascultarii, al calcarii poruncii Divine. Cititi Geneza Cu smerenie, fara a ispiti, si veti afla cei care nu stiti inca. TOATA creatia sufera din acea cauza nu doar omul. Perioada lunara a femeii este deasemeni o consecinta a caderii. Nu va scriu mai multe, cititi si aflati. Intrebati, dar ca sa primiti raspuns nu ca sa ispititi, inmultind contraziceri la nesfarsit. Daca nu intelegeti, rugati-va sa va fie luminata mintea. Nu de om ci de Cel ce a zidit pe om si-l tine in viata
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 1:54 pm
@Viorel
Ce se intampla la Botez?
A sfintit Domnul toata faptura prin Invierea Sa, sau moartea Sa a fost de fapt zadarnica, noi ramanand tot robi pacatului?
Iar sfantul Atanasie cel Mare pomenit anterior se inseala cumva cand zice ca
“Dacă suntem neam al lui Dumnezeu, după Faptele dumnezeieşti ale Apostolilor (17, 28-29), apoi nimic necurat nu avem în noi”?
Nu stia oare sfantul de pacatul lui Adam si Eva? Iar la Invierea Domnului, ce s-a intamplat cu Adam si Eva? Au ramas tot acolo unde erau?…
Este Maica Domnului noua Eva sau nu?
In Vechiul Testament, toti cei care nu erau evrei, erau necurati, asa sa fie oare si acum? Nu i-a zis Domnul Sfantului Petru ca ceea ce El a sfintit sa nu mai numeasca necurat?… Cum sa numim atunci femeia necurata cand Domnul zice sa nu mai numim fapturile Sale necurate?…
Dar intr-adevar, pentru a intelege toate acestea trebuie multa rugaciune si Har de la Dumnezeu, tema articolului de fata, esenta Ortodoxiei. Cuvintele sunt aceleasi pentru toti cei care le citesc, insa pentru a le intelege, ochii si inima celui care le citesc trebuie sa se dezpatimeasca, pentru ca numai cel cu inima si ochiul curat vede totul curat in jurul sau…
bianchina
octombrie 9, 2009 @ 4:18 pm
Mai, Adriana, mai. Faci tu ce faci si mai isti din cand in cand cate o discutie in contradictoriu pe site :. Am inceput sa te cunosc din multele postari pe acest site si nu numai, si, de multe ori, chiar am fost de acord (in gand) cu ceea ce ai scris. Chiar imi esti simpatica prin atitudinea asta a ta, vreau sa cred, de copil rebel, dar bine intentionat. Sper din tot sufletul ca tu chiar cauti Adevarul si ca o data aflat ti-L vei insusi ca atare. Intr-un fel este de inteles aceasta atitudine pe care o manifesti tu acum, ea este specifica fiecarui proaspat convertit la credinta (cred ca toti am trecut la un moment dat prin aceasta faza a intrebarilor si a excesului de zel), care vrea sa afle si sa acumuleze totul dintr-o data. Or acest lucru nu prea se poate. M-am hotarat sa scriu (caci nu prea imi place s-o fac, sunt insa un cititor fidel al acestui site) inca o data din cauza subiectului “ciclului” care vad ca te obsedeaza, pentru ca eu consider ca te afli in inselare. Aceasta inselare consta in faptul ca tu inca nu ai inteles care este esenta Ortodoxiei (daca ai insa cugetul sincer si bine intentionat, cu siguranta la un moment dat iti va deshide Dumnezeu mintea si te va ajuta sa vezi lucrurile in adevarata lor lumina). Aceasta esenta ne-a spus-o insusi Mantuitorul Hristos:
“Cine vrea sa-Mi urmeze Mie, sa se lepede de sine, sa-si ia Crucea si sa-Mi urmeze Mie”. Deci, arata clar ca oricine doreste sa-I fie ucenic nu are alta cale de urmat decat calea cea stramta si plina de scarbe a Crucii, a jertfei, a prigoanei, a patimirii. Si nu doar atat, ci mai spune un cuvant tulburator si greu (sau cu neputinta) de primit omului firesc, pentru care toate cele ale Duhului (deci Crucea in primul rand) sunt nebunie si scandal: “Căci cine va voi să-şi scape sufletul îl va pierde, iar cine va pierde sufletul Său pentru Mine şi pentru Evanghelie, acela îl va scăpa“.
Desigur, nu este vorba de pierderea/vanzarea sufletului, ci de asumarea sacrificarii a toate, inclusiv a vietii pamantesti pentru Hristos si pentru Cuvantul Sau si de care nu avem voie a ne rusina catusi de putin, ca sa pastram “cinstea” de la oameni si toate inlesnirile vietii confortabile. Un asemenea cuvant – mai ales daca este luat si inteles si in consecintele sale concrete, iar nu doar in teorie – nu are cum sa nu dea frisoane omului modern si rasfatat, crescut si format, asa cum spune parintele Seraphim Rose, in “generatia eu“, pentru care sanatatea, fericirea si viata sa proprie sunt valorile cele mai de pret. Si care, chiar daca primeste credinta in Hristos, ia dintr-insa numai partea convenabila, care crede ca se pliaza pe firea lui sau care nu ii cere schimbari mari si renuntari foarte grele, oprindu-se cand este vorba de chemarea la Crucea de bunavoie, pentru El.
Majoritatea reflexelor si atitudinilor crestinului “firesc”, (post)modern tradeaza ceea ce se poate numi “agatarea cu dintii” de viata aceasta, agatare care, atunci cand se instaleaza si in mintea noastra, ne umple de prejudecati omenesti, care nu ne dau voie sa credem drept, sanatos. Si atunci construim noi insine sau preluam de la altii – din “aerul” lumii – justificari, teorii, explicatii cu aspect “duhovnicesc”, numai idei frumoase, optimiste, generoase, nobile, care tin de “umanism”, dar care nu se intemeiaza pe nimic din Scriptura sau din Traditie, de fapt, pe nimic din Duhul Sfant, ci pe propriile dorinte, proiectii, pe niste temeri intoarse in sperante (apropos,”speranta” omeneasca e putin altceva decat nadejdea crestina). Si atunci incepem sa dam drumul foarte usor la cuvinte mari despre “bunatatea lui Dumnezeu care pe toate le iarta [fara ca cineva sa se pocaiasca?!]”, despre “Mila Lui care n-o sa ingaduie raul”, despre faptul ca “nu putem fi tocmai noi cei din urma” sau despre “profetiile discutabile” ale Parintilor, despre “speranta ca totul va fi bine”, despre “optimismul si bucuria crestinului” si cate mai si cate, etc…Toate acestea inseamna, de cele mai multe ori, mai mult “gandirea pozitiva” a l`americaine decat punerea sincera si matura a nadejdii in Hristos, care trece in mod necesar prin asumarea indurarii raului, a Crucii, a iadului, stiind ca la capatul lor este Invierea. De fapt, prin toate acestea, noi zicem, la fel ca Petru catre Hristos, ceva “de bun-simt”: “Suflete, fie-ti mila de tine, sa nu ti se intample tie aceasta“ Si atunci vom auzi si noi ca si el: “Nu le cugeti pe cele ale lui Dumnezeu, ci pe cele ale oamenilor“. Adica: trebuie sa recunoastem ca gandim lumeste, ca mintea noastra nu s-a convertit, ca ne este frica de suferinta, ca iubim placerile, ca inima noastra este foarte legata de cele de jos, ale lumii si ca suntem foarte fricosi si lasi, oricat ne-am amagi si am brava uneori! Si nu trebuie sa ne rusinam sau sa ne ingrozim sa recunoastem aceasta realitate a noastra, ci de la ea sa pornim! Asa este, suntem slabi, suntem fricosi, nu suntem pregatiti nici de moarte, nici de prigoane, nici de incercari mari, dar, daca dorim sa ramanem totusi cu Hristos si sa nu viclenim ca Iuda, trebuie sa incepem cel putin prin a gandi corect si adevarat (adica “ortodox”).
Nu sunt cuvintele mele, am preluat o parte dintr-un articol de pe site-ul http://www.razbointrucuvant.ro/2008/09/22/cel-care-isi-iubeste-viata-sa-o-va-pierde/#more-4275
Adriana, ca si crestini ortodocsi ce suntem, noi trebuie sa facem ascultare de ceea ce ne invata mama noastra Biserica, si prin aceasta implicit ascultam de Hristos care este Intemeietorul ei. Biserica, ca orice institutie are niste legi, reguli care trebui respectate ca atare, si nu comentate. Prin Biserica Il cunoastem si ne apropiem de Hristos. Alta cale nu exista. Daca noi stam acum sa punem la indoiala si sa comentam niste chestiuni care exista si functioneaza de peste 2000 de ani in Biserica, inseamna ca inima noastra nu s-a convertit cu adevarat sau ca nu cautam cu sinceritate Adevarul, ci doar vrem ca altii sa ne confirme “adevarul nostru” de credinta. Ca si cum, ce batuti in cap au fost crestinii atat amar de timp si vii tu acum si faci lumina in toata povestea asta (ma refer strict la problema ciclului). Ce traditie, ce Sfinti Parinti, ei n-au stiut nimic… Eu chiar nu inteleg de ce “ti s-a pus pata” sa te impartasesti cand esti la ciclu. Ai devenit atat de patimasa pe subiectul asta, de parca mantuirea ta de asta ar tine. Nu cumva este o ispita de la cel rau, care se leaga acum de lipsa ta de experienta in lupta duhovniceasca si te face sa pierzi timp si energie total aiurea? Chiar nu te poti impartasi si in alte zile decat atunci cand esti la ciclu??? O astfel de pretentie denota multa indrazneala plina de mandrie si sa stii ca este periculoasa caci, asa cum spunea si Sf. Macarie de la Optina “A te socoti vrednic e semn de nevrednicie.” Sfintii Vasile cel Mare si Ioan Hrisostom spun: „Stiu, Doamne, ca ma impartasesc cu nevrednicie…” „Nu sunt vrednic, Doamne, sa intri sub acoperamantul casei sufletului meu”… (din „Rugaciunile Sfintei impartasiri”). Oamenii acestia au trait in asa fel ca si-au sfintit vietile si, cu toate acestea, se considerau nevrednici de a se impartasi cu Sfantul Trup si Sange al Mantuitorului Hristos. N-ar trebui oare sa invatam si noi ceva din vietile lor? Oare nu ne arata Dumnezeu prin trairea lor cum ar trebui sa ne comportam si noi?
Ortodoxia inseamna smerenie (de nu ne vom sili sa dobandim smerenia, sa ne cladim credinta pe aceasta temelie de nezdruncinat, n-am facut nimic), ascultare de invatatura Bisericii (sa ne taiem voia si sa nu facem dupa capul nostru – ca de multe ori gandurile vin de la cel rau si riscam sa cadem in greseli grave) si asumarea Crucii pe care ne-a dat-o Dumnezeu fiecaruia dintre noi (cu tot ce presupune ea: necazuri, nedreptati, umiliri, boli, saracie, incercari etc.).
Eu vad ca tu, asa cum se mentioneaza si in articolul din care am citat mai sus, cauti o credinta comfortabila, convenabila, care sa se plieze pe felul tau de a fi, de a gandi. Tot in sensul acesta ti-ai cautat si duhovnicul, o persoana care sa-ti confirme ca ceea ce gandesti tu este bine (banuiesc ca daca ai fi dat peste un duhovnic care nu-ti dadea voie sa te impartasesti cand esti la ciclu, nu l-ai fi pastrat), adica sa te odihneasca in gandurile tale, sa-ti gadile orgoliul. Or tocmai ca nu asta inseamna ortodoxia. A fi ortodox inseamna sa lupti cu tine insuti (cu patimile tale) pana la sange uneori. Inseamna asumarea muceniciei de buna voie. Si iti dau un sfat acum: nu mai incerca sa intelegi “rational” credinta. Crestinismul este, daca vrei, o religie irationala, o religie impotriva firii. Este insa o religie a inimii, care se simte, se traieste. Hristos, prin venirea Sa, a lansat de fapt o provocare omenirii: El ne-a chemat sa ne luptam cu noi insine, sa ne biruim pe noi (firea noastra veche, supusa pacatului) si prin aceasta sa ne innoim, sa devenim fii ai lui Dumnezeu dupa Har. Ne-a lansat o provocare ce poate avea un final maret. Dar pentru aceasta noi trebuie sa ne comportam ca niste adevarati soldati: sa fim in primul rand treji (sa constientizam pacatul), curajosi (dispusi sa incepem aceasta lupta, indiferent cate greutati ar presupune), sa avem vitejie in suflete (sa nu ne lasam doborati de greutati sau de deznadejde), smerenie (sa ne recunoastem nimicnicia in fata lui Dumnezeu), sa avem nadajde in Mila Sa, hotararea de a nu mai gresi si hotararea de nestramutat ca, indiferent de ce ni s-ar intampla in aceasta viata, nimeni si nimic sa nu ne desparta de Hristos. El sa fie inceputul si sfarsitul nostru.
Mi-ar placea sa nu se mai inteleaga faptul ca a fi crestin si, mai mult, crestin-ortodox, inseamna a fi o persoana cu “creierul spalat” de religie – cum zic unii, o fiinta stearsa, fara personalitate, ci dimpotriva, un crestin autentic este un om foarte curajos, cu o deosebita tarie de caracter. Hristos ne vrea adevarati razboinici (in lupta cu pacatul, bineinteles), vrea sa fim dispusi sa ne sacrificam chiar si viata pentru El, de va fi nevoie, nu ne vrea molatici, deprinsi cu comfortul si mentalitatea lumeasca. Depinde de fiecare cum intelege sa traiasca ortodoxia. Eu asa am inteles-o (dupa mai bine de douazeci de ani de suferinta neincetata).
PS: Adriana, sa nu te superi pentru ce am scris. Am facut-o pentru ca nu-mi esti indiferenta. Nu am scris cu scopul de a judeca ci doar de a ajuta.
Bunul Dumnezeu sa ne ajute tuturor sa intelegem cele de folos sufletelor noastre si sa si implinim cu smerenie ceea ce cunoastem!
bianchina
octombrie 9, 2009 @ 4:24 pm
Imi cer scuze ca a fost atat de lung comentariul 🙂
stefania
octombrie 9, 2009 @ 5:36 pm
pt ca numai cel cu inima si ochiul curat vede totul curat in jurul sau…haha ha…..draga cu adevarat cum amesteci tu stiinta ca esti medic sa fii sanatoasa cu credinta ,este regula ca nu poti intra la ortodoxie in biserica si mai ales sa te atingi de SFANTUL POTIR scrie in BIBLIE,ITI convine bine nu vrei sa asculti sau sfaturi nu mai deschide subiectul ca sa ispitesti omul si eu sunt intr o tara de catolicii si nici ei nu vor sa asculte cuvantul lui Dumnezeu,tine pt tine,doar ai stiut ca va da mult de vorbit,n am mai vazut asa incapatanare si ispitire pe toate blogurile ca tine,dar chiar nu intelegi ca n ai voie,ti a spus asa duhovnicul ce bine da vina pe el,da judeca tu chiar nu intelegi.Am avut o matusa care in ziua nuntii cand mirii se impartasesc era pe menstruatie si i a mers rau in viata,cum sa mergem asa ca porcul intinat la SFANTUL POTIR
stefania
octombrie 9, 2009 @ 5:41 pm
Domnul sa ma lumineze,daca te am jignit imi cer scuze dar imi apar credinta din punctul meu de vedere ca fiecare are dreptul de a se exprima liber si iartama
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 8:28 pm
Draga Stefania,
Nu m-ai jignit dar ma bucur ca ai amintit de „porcul intinat”. Pe vremea cand porcul era intinat, adica pe vremea Legii Vechiului Testament, era interzisa mancarea lui tocmai pentru ca era intinat, adica necurat. Iata insa ca acum nu mai este necurat porcul asa ca il mancam… Vrei sa spui ca femeia in schimb a ramas necurata?…
Te rog spune-mi si mie unde scrie in Biblie ca nu ai voie sa te atingi de Sfantul Potir cand esti la ciclu…
Si spune-mi te rog ce inseamna sa asculti cuvantul Lui Dumnezeu…
Cat despre a-i merge rau cuiva in viata sunt multe de spus, insa nu depinde cu siguranta de o singura fapta, indiferent de cat de buna sau rea ar fi ea… Cauzele sunt mult mai complexe si trebuie cautate inauntrul omului, in inima sa, si in credinta sa…
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 8:37 pm
@Adriana
Manevrezi notiuni care dupa nume par a fi una si aceeasi. Dar in realitate sunt diferite ca intunericul si lumina. Incearca sa admiti pentru inceput acest lucru. Cand vei incepe sa te indoiesti de propriile ganduri, ca fiind omenesti, atunci Dumnezeu va pune in inima ta Adevarul. Pana atunci tu nu vrei sa-i faci loc pentru ca-ti place doar ce-i al tau.
Adriana
octombrie 9, 2009 @ 9:09 pm
A primi in inima Adevarul, inseamna a-L primi in inima pe Domnul Iisus Hristos, Cel ce toate le-a sfintit si le-a curatit… Trupul nostru este Templul Duhului Sfant, iar locul in care Duhul Sfant salasluieste, nu poate fi decat un loc curat…
Silvia
octombrie 9, 2009 @ 9:18 pm
Va multumesc pentru raspunsuri si lamuriri la intrebarile pe care le-am pus mai sus. Concluzia mea: fiecare sa asculte de duhovinicul lui si sa nu ne mai certam 🙂 . Daca nu ne convine, atunci sa ne evitam; ca si in viata: fiecare copilas sa asculte de parintii lui: daca celorlalti copii nu le convine, sa se duca in alta parte, iar nu sa se ia la cearta sau la bataie cu acela.
george
octombrie 9, 2009 @ 9:29 pm
bun sfat,ascultarea. Doamne ajuta!
bianchina
octombrie 9, 2009 @ 9:42 pm
Admin, am vazut ca nu mi-ai aprobat comentariul pe care l-am postat acum cateva ore. Te rog sa nu-l mai aprobi. Multumesc.
Viorel
octombrie 9, 2009 @ 10:35 pm
Cititi va rog cu atentie, in special tu Adriana, si reflectati la cuvintele parintelui, urmati-i sfaturile. Descrie realitatea Ortodoxiei din zilele noastre asa cum este.
http://www.razbointrucuvant.ro/2009/10/08/ce-vrea-dumnezeu-de-la-noi-cuvinte-esentiale-de-trezire-si-de-indreptare-de-la-ieromonahul-teofan-de-la-putna/
admin
octombrie 10, 2009 @ 7:24 am
Bianchina comentariile care au in ele linkuri nu se aproba imediat, ci trebuie aprobate manual de administrator. Eu nu stau non-stop cu ochii in site, intru si eu cand pot, si de abia acum l-am aprobat.
Saurian
octombrie 10, 2009 @ 8:39 am
@Adriana: din ce am înţeles Sfinţii Părinţi spun că Maica Domnului nu a avut ciclu.
@toţi care au postat în legătură cu problema ciclului: În legătură cu problema asta ca o concluzie ( şi nu îşi mai au rostul alte discuţii apoi ) lucrurile stau în felul următor:
Pe de o parte ciclul femeii a apărut ca urmare a căderii lui Eva ( asta susţin Sfinţii Părinţi ) şi de aceea femeia e considerată necurată în acea perioadă în sensul că duce canonul pe care Dumnezeu l-a dat Evei şi urmaşilor ei ( să nască copii în dureri, să fie supusă soţului etc. ).
Pe de altă parte Hristos S-a întrupat şi a suportat patimile după care a înviat tocmai ca să curăţească făptura de păcatul lui Adam şi Eva. Problema care se pune ar fi alta: dacă Hristos a curăţit făptura odată cu venirea Lui atunci cum se explică că femeia nu naşte copii ca Maica Domnului ( fără dureri ) sau că făptura e la fel de căzută? Nimeni nu vede pe copiii botezaţi să fie toţi mari sfinţi şi cei care sunt sfinţi mor ( dacă păcatul lui Adam a fost şters atunci de ce mai mor cei care Îl trăiesc pe Hristos? ).
Iar problemele astea după părerea mea ar putea să le rezolve oameni care au pe de o parte pregătirea teologică necesară ( oricât de sfânt e omul, dacă nu are o anumită pregătire teologică poate să înveţe prostii. Dacă nu credeţi vedeţi toate acele întâmplări cu părinţi cu viaţă înaltă ce credeau din prostie că Sfânta Împărtăşanie doar simbolizează Trupul şi Sângele Domnului ) iar pe de altă parte care au şi o trăire duhovnicească foarte înaltă ( sunt foarte mulţi teologi cu multe studii care scot erezii după capul lor. Să ne uităm la Sfântul Grigorie cel Mare sau alţi sfinţi care atunci când discutau probleme de dogme o făceau după multe rugăciuni pentru iluminare de la Duhul Sfânt ).
În cazul în care nu ne considerăm teologi cu viaţă înaltă ( eu unul nu mă consider ) ar trebui să ne încredinţăm viaţa duhovnicului fără să mai purtăm astfel de discuţii teologice. Iar chiar dacă duhovnicul greşeşte Dumnezeu ne va ierta că El ştie că acestă greşeală e din neputinţa omenească şi nu din voinţa noastră.
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 9:44 am
Bianchina,
Acum am citit mesajul tau. Lucrurile sunt foarte simple: avem Biserica, avem Evanghelia (Cuvantul Domnului), si avem Traditia Bisericii. In biserica parintele imi da voie sa fac orice vreau eu la ciclu, in Evanghelie Domnul a zis sa nu numim necurat ceea ce El a sfintit, scrie ca suntem Temple ale Duhului Sfant, ori Duhul Sfant nu sta in Temple necurate, iar in Traditie il avem pe Sfantul Atanasie cel Mare care a zis ca femeia nu este necurata la ciclu, ca ciclul este la fel de curat ca scuipatul sau ca mucii din nas, si a explicat de unde a existat inselarea ca ar fi altfel, de la intelegerea gresita a cuvantului Evangheliei in care Domnul a zis ca nu ceea ce intra in om il spurca pe om, ci ceea ce iese, si astfel, unii, ignorand faptul ca la ceea ce iese Domnul s-a referit imediat la faptele si gandurile care ies din inima, spunand ca acestea il spurca pe om, au interpretat gresit ca ar fi vorba de ciclul femeii. Si asta nu o zic eu ci a zis-o Sfantul Atanasie citat de Saurian mai sus. Acum spune-mi, tu il contesti pe Sfantul Atanasie? Daca el a zis ca femeia la ciclu este curata, de ce vrei sa te ascult pe cei care zic ca este necurata in loc sa il ascult pe Sfant? Sunteti voi toti mai presus de Sfant si de Insusi Domnul care zice sa nu mai numim necurata faptura sa? In fata cui o sa dau eu socoteala la Judecata? Cum o sa ii zic eu Domnului ca ceea ce El a sfintit eu numesc necurat, cand a trimis pe unul din Sfintii Sai sa imi arate ca nu-i asa, ca totul era inselare de la diavol? ( vezi mai sus ca asta a zis Sfantul!!) Sau poate vrei sa zici ca Sfantul era in inselare?…
In concluzie, nu sunt in afara Ortodoxiei nici cu o iota, ascult de duhovnic, ascult de Dumnezeu care imi cere sa nu numesc necurata faptura Sa, ascult de Sfantul sau care ma invata acelasi lucru. De ce atunci ma judecati?…
Ca atare, eu nu o sa vad niciodata neecurata o fiinta omeneasca, niciodata, si nu este vorba nici de orgoliu, nici de teologie, nici de dogme, nici de nimic din toate acestea, este ceea ce simt si daca a vedea curata faptura creata de Domnul, este o vina, atunci mi-o asum. Insa doar cel cu inima curata va vedea pe Dumnezeu, asa ca nu o sa cred niciodata ca o femeie este privata de vederea lui Dumnezeu din cauza ciclului, Dumnezeu nu este nedrept, si nimeni pe acest pamant nu o sa ma faca sa cred altfel. Dumnezeu este bun, este si drept, si face totul dupa dreptate in bunatate.
Daca va place sa vedeti ca si neecurate fapturile lui Dumnezeu, pai eu nu pot sa va impiedic, asa cum nici Sfantul Atanasie nu a reusit, desi el este Sfant…
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 9:55 am
@Saurian,
multumesc de raspuns. Printre Sfintii Parinti face parte si sfantul Atanasie pomenit de tine mai sus, care a zis ca femeia nu este necurata la ciclu. Eu pe acesta il cred. Si daca altii au zis altceva inaintea lui si au fost si ei la randul lor sfinti, atunci iata ca sfintenia nu garanteaza corectitudinea de 100% a celor zise de sfinti. Si vad ca fiecare ia din Sfintii Parinti ceea ce il ajuta pe el, daca pe unul il ajuta sa vada femeia necurata, atunci gaseste un sfant care a zis asa, daca ii place sa o vada curata, gaseste un alt sfant care a zis ca este curata. Dar daca Domnul a curatit toata faptura, mie imi este foarte clar care din ei are dreptate, si care era in inselare. Si cu asta, eu am incheiat subiectul, imi sunt foarte clare lucrurile, iar daca altii vor sa traiasca in inselare, este alegerea lor. Sfantul a zis cu sute si sute de ani in urma ca femeia la ciclu nu este necurata si a explicat de unde venea inselarea, desi o lectura cu inima curata a Evangheliei lamureste singura lucrurile. Asa ca acolo unde cuvantul Domnului si a Sfantului sau nu a reusit sa intre in inima celor care l-au auzit, cu atat mai putin nu o sa intre cuvantul meu.
Fiecare sa isi asculte duhovnicul, si sa incerce sa nu mai judece duhovnicul altuia doar pentru ca nu este ca cel propriu. De asta este Biserica Ortodoxa cea adevarata, este loc pentru oricine inauntrul ei!
Domnul fie laudat!
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 10:03 am
Si as avea o remarca de facut unora care mi-au mai raspuns: inainte de a acuza pe un semen de-al lor de mandrie si lipsa de smerenie, sa se cerceteze intai pe ei insisi ca sa vada daca au intr-adevar dreptul sa il judece pe semenul lor…
Saurian
octombrie 10, 2009 @ 10:34 am
În legătură cu ultimul meu mesaj mai adaug ceva că poate nu se înţelege foarte clar poziţia mea.
Pe de altă parte la ce am spus, dacă femeia rămâne necurată şi după Întruparea şi Învierea lui Hristos atunci înseamnă că Dumnezeu nu a curăţit toată făptura? Adică noi mâncăm animale necurate sau dacă ne atingem de morţi devenim necuraţi? Părinte Cleopa spune că nu mai apare problema asta cum apărea la evrei. Dar în cazul ăsta să înţelegem că Hristos doar pe femeie a lăsat-o necurată? Nici asta nu e normal.
Ce vreau să spun e că mi se pare că se ajunge la nişte contradicţii pe care nu putem să le lămurim noi, nişte oameni pătimaşi. Dacă cineva ştie să îmi dea argumentele teologice la problema asta îl rog frumos să posteze.
bianchina
octombrie 10, 2009 @ 11:08 am
Adriana,
ti-am spus ca nu te judec, am vrut doar sa te ajut – atat cat stiu eu. Daca a-ti ajuta un semen si a-i vorbi din experienta pe care ai acumulat-o inseamna mandrie si judecata, daca asta ai simtit tu din partea mea, imi cer iertare, caci nu asta mi-a fost intentia. Problema este insa ca tu nu vrei sa fii ajutata, pentru ca tu stii mai bine decat toti. Pentru tine vad ca este mai important sa dai crezare gandului tau, decat sa asculti de Sfintii Parinti. Well, din partea mea esti libera sa faci cum crezi. Numai bine!
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 11:13 am
Saurian,
Nu stiu daca ajuta cu ceva raspunsul pe care mi l-a dat mie parintele grec la intrebarea ta, care a fost si a mea, dar poate ca ajuta totusi: a zis ca interdictia femeii la ciclu a venit o vreme din intelegerea gresita a dogmelor. Si nu a considerat necesar sa imi explice mai mult, adica sa intre in dogme si sa mi le explice. Si nu este doar el un parinte care da voie la ciclu , ci in Grecia sunt majoritatea asa (daca nu chiar toti), si nu de azi de ieri, ci de foarte multi ani, in asa fel incat, colegul meu grec (medic si el), credincios, care are 56 de ani a ramas perplex cand a auzit intrebarea mea, si a exclamat: „dar ce are a face biserica cu ciclul femeii??”. Nu auzise in viata lui de asa ceva, nici el, nici sotia sa si nici fetele sale…
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 11:23 am
Bianchina,
Din Sfintii Parinti face parte si Sfantul Atanasie cel mare? A zis el sau nu a zis ca femeia este curata la ciclu? De ce zici ca nu-i ascult? Tu il asculti pe acest sfant cand crezi contrariul a ceea ce a spus? Sau il asculti pe Domnul cand crezi ca nu a sfintit toata faptura desi El a zis ca a sfintit-o, tu considerand ca femeia a ramas nesfintita?
La judecata m-am referit strict la afirmatiile de genul: „esti mandra si iti lipseste smerenia” sau „tu nu vrei sa fi ajutata ci crezi numai cum vrei tu” etc. Tu esti smerita cand judeci pe altul punandu-te mai presus de el? Poti sa iti spui parerea, poti sa zici ca tu asa crezi ca este bine, abtinandu-te sa ii zici celuilalt ca daca nu accepta pe loc cele spuse de tine este mandru, fara smerenie etc. Tu nu stii ce este in inima lui, pe de o parte, si pe de alta de unde esti atat de sigura de tine cand uite, eu constat ca tu vorbesti de ascultarea Sfintilor Parinti dar nu dai doi bani pe ceea ce zice Sfantul Atanasie?… Daca l-ai crede pe Sfant ai crede si ca femeia este curata la ciclu din moment ce el asta a zis, dar tu nu il crezi si imi zici mie ca nu-i ascult pe Sfintii Parinti…
Viorel
octombrie 10, 2009 @ 11:29 am
Din cate am auzit eu de la preoti care au fost in Grecia, pe acolo, in mare parte, Dogmele, adica Sfintele Invataturi date de Dumnezeu prin Sf. Parinti si prin Sf. Sinoade spre calauzire catre Imparatia lui Dumnezeu, au fost abandonate, eludate, aruncate peste bordul corabiei pentru ca aceasta sa fie mai „usoara” pasami-te. Daca fara harta si busola poti naviga pe marea involburata a vietii, ce sa zic, poate sunt mai destepti ca restul. De exemplu la ei Sf. Liturghie dureaza 45 de minute. Cum or fi rabdand atat si nu se plictisesc?
Viorel
octombrie 10, 2009 @ 11:32 am
Cat priveste chestiunea asta a necuratiei femeii in anummite perioade (si a barbatului in anumite situatii), pe cei neascultatori, Bunul Dumnezeu ii va intelepti cu nuiaua, fiti fara grija, eu an simtit-o de cateva ori.
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 11:47 am
Viorel,
Sfanta Liturghie nu dureaza 45 de minute la greci, si puteti sa va convingeti singur mergand la ei, in loc sa vorbiti din auzite. Este valabil si pentru afirmatia privitoare la dogme.
Biserica Ortodoxa Romaneasca nu este cu nimic mai presus (dar nici mai prejos) de cea greceasca. Ortodoxia este una singura, nu? Diferentele dintre cele doua biserici sunt legate strict de diferentele dintre cele doua popoare din care este alcatuita biserica… Iar poporul nostru a fost unul atins de ateism multa vreme ceea ce explica situatia de la noi din tara, in timp ce grecii nu au cunoscut niciodata asa ceva…
Si privitor la harta si dogme, de ce nu va place dogma Sfantului Atanasie privitor la curatie? Il considerati mai putin demn de increderea Dvs? El explica si care este vina celui care continua sa vada necuratia acolo unde ea nu exista. De ce nu simtiti ca va vorbeste si Dvs?
Iar daca ati simtit nuiaua lui Dumnezeu si totusi nu aveti ciclu, cu siguranta nu pentru ciclu v-a dat-o…
Viorel
octombrie 10, 2009 @ 11:57 am
@Bianchina
Multumesc pentru „lungul” comentariu. M-a uns pe suflet. Ma bucur mult vazand ca, precum in vremea lui Ilie Domnul avea „7000 de barbati care nu si-au plecat genunchiul in fata lui Baal” tot asa si acum are bineplacuti ai sai pe care i-a umplut de Har si pe care, atunci cand e nevoie, ii scoate in fata sa binevesteasca Cuvantul cu putere multa.
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 12:01 pm
Viorel,
Imi spuneti va rog, Sfantul Atanasie cel mare face parte dintre cei care nu au plecat genunchiul, dintre cei care au binevestit Cuvantul cu putere multa sau nu? Il ascultati si pe el sau nu? Va rog sa imi spuneti parerea Dvs despre acest sfant.
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 12:22 pm
Si cum ziceam mai sus, in cazul discutiilor in contradictoriu, i se spune omului de cateva ori cum stau lucrurile, si daca nu intelege, mai departe numai Domnul il mai poate lamuri. Asa se va intampla cu fiecare dintre noi, iar la Judecata Sa vom afla cu totii Adevarul, vom afla ce anume a dorit El de la noi. Ferice de cei care afla Adevarul, adica pe Hristos, inainte de acel moment al Judecatii, ca sa aiba timp sa si faca dupa Voia Sa!…
Viorel
octombrie 10, 2009 @ 1:57 pm
@ Adriana
Eu sunt un om ticalos, biruit de propriile-mi patimi, ma balacesc in mocirla alaturi de porci, ma intorc precum cainele le propria vomitatura mereu, nu am cum sa cunosc viata Sf. Atanasie. Roaga-te pentru mine pacatosul, poate ma voi scula si eu din mocirla in care zac.
Adriana
octombrie 10, 2009 @ 2:27 pm
Viorel,
Sa ne rugam cu totii unii pentru altii, este cel mai frumos lucru pe care putem sa il facem, sa ne rugam fara sa ne tot gandim pe unde se afla duhovniceste cel de langa noi. Judecatile astea apartin Domnului si nu noua, numai El stie ravna fiecaruia si stie ce este in inima fiecaruia. Noua ne apartine rugaciunea si ascultarea Cuvantului Sau. Insa se vede bine ce dificila este intelegerea acestui Cuvant, chiar si la cei mai bine intentionati, de aceea nu este firesc ca cineva sa fie atat de sigur ca numai el are dreptate, si ca, daca altul zice altceva, cu siguranta acela greseste. Fiecare spune ceea ce a inteles si ceea ce crede el ca este bine, eventual argumenteaza de ce crede asa, si apoi Cuvantul va lucra cu Harul Duhului Sfant in fiecare dintre noi, dupa puterea fiecaruia de a intelege si a accepta Cuvantul in inima sa, chiar daca poate ca intelegerea si acceptarea nu apare imediat, ci numai dupa zile, saptamani, luni sau ani de zile. Insa cu siguranta Cuvantul imbracat in Har va lucra…
Viorel
octombrie 10, 2009 @ 2:49 pm
@Adriana
De data asta sunt nevoit sa-ti dau intr-u totul dreptate! Doamne ajuta!
marius
octombrie 14, 2009 @ 3:29 am
Cine va dreptul sa impuneti religia voastra asupra altora, citez „ortodoxia e credinta adevarata”. De ce nu invatati din greselile inaintasilor nostri?
florinm
octombrie 14, 2009 @ 9:28 am
marius, de ce nu ne spui de unde vii tu? ti-a impus cineva ceva, te-a fortat careva dintre noi cumva?
Viorel
octombrie 14, 2009 @ 11:10 am
@marius
Cine te crezi a fi, de-ti permiti a ne judeca inaintasii?
Adriana
octombrie 14, 2009 @ 12:39 pm
marius,
Dupa cum vezi in articol, nu impune nimeni nimic, ci totul este trait de cei care vor sa traiasca. Nu se poate cu forta, stai linistit 🙂
Adriana
octombrie 25, 2009 @ 1:48 am
Mea culpa:
„Si I-a zis Ioan: Invatatorule, am vazut pe cineva scotand demoni in numele Tau, care nu merge dupa noi, si l-am oprit, pentru ca nu merge dupa noi.
Iar Iisus a zis: Nu-l opriti, caci nu e nimeni care, facand vreo minune in numele Meu, sa poata, degraba, sa Ma vorbeasca de rau.
Caci cine nu este impotriva noastra este pentru noi.”
(Marcu 9:38-40)
Teodora
septembrie 1, 2011 @ 8:38 pm
@Adriana
Am citit destul de fragmentar comentariile, dar totusi,daca se poate,as vrea sa spun cum vad eu problema Impartasirii in perioada lunara (pentru ca am vazut cat de controversat a devenit acest subiect). Cam toata lumea s-a legat de faptul ca femeia ar fi necurata, insa problema este de fapt alta. Din cate stiu,nu ai voie sa te impartasesti nici daca ai vreo rana care risca sa sangereze,nici daca ai vreo boala in care scuipi sange etc. Ideea este ca in perioada respectiva femeia [b]pierde sange[/b]…ori,daca se impartaseste si intregul ei sange se uneste cu cel al lui Hristos…dupa care ajunge la canalizare si la gunoi…este o batjocorire a Preacuratelor Taine. Maicile de la manastirea la care mergeam regulat imi spuneau ca daca se intampla in ziua aceea sa-mi curga sange(de ex, sa ma tai din greseala) sa pastrez servetelul cu care m-am sters pt ca trebuie fie ars,fie aruncat pe o apa curgatoare (adica intr-un loc curat,exact asa cum se face si cu hartiile de la anafura).
Eu personal,cand sunt in acea perioada,nu sarut icoanele,nu iau agheasma sau anafura, dar de intrat in biserica intru. De obicei stau in spate pt ca,avand in vedere ca nu ma miruiesc,mi se pare inutil sa ma duc in biserica in fata,dupa care sa trebuiasca sa ma intorc. Cand e nevoie,ma duc si la strana,dar atat. Nu sugerez ca toata lumea trebuie sa faca la fel; eu fac ascultare de duhovnic si asa am binecuvantare.
Cuviosul Paisie Aghioritul avea o asemenea evlavie incat nu indura nici macar sa vada vreo iconita sau carte duhovniceasca pusa pe pat sau pe scaun (adica in locurile unde oamenii se asezau). Cititi in viata sa si veti vedea cat de sensibil era cu lucrurile sfinte,cu cata grija si marime de suflet se purta.Poate ca si acesta e un posibil motiv pt care ar trebui sa ne conformam acestor randuieli ale Bisericii.
Iertare!
Ionut Daniel Gondac
septembrie 1, 2011 @ 9:39 pm
Eu m-am convins in inima mea ca ortodoxia e dreapta credinta si nici un inger din cer nu m-ar putea convinge de alt adevar. Stiti cum? Simplu: Am vazut ca nicio alta credinta nu aduce atat de mult pe Duhul Sfant in inima si asta inseamna: Bucurie, pace si dulceata. Numai bine!
Sorin
septembrie 2, 2011 @ 5:27 am
Teodora, nu ştiu cum de nu m-am gândit că femeii nu i se permite să se împărtăşească din cauză că pierde sânge mai ales că am fost martor şi la o întâmplare. Eram la o mănăstire şi lucram cu fostul duhovnic când la un moment dat fără să vrea şi-a făcut o rană ce sângera şi a zis atunci: „Ce ispită! Nu pot să slujesc Sf. Liturghie cu o rană din care îmi curge sânge”. Cu explicaţia asta nu e vorba că femeia ar fi necurată ci de faptul că nu te poţi împărtăşi dacă îţi curge sânge. Acum mai este de aflat din ce cauză nu are voie femeia să stea în altar ( dacă ai citit comentariile probabil ştii că nu sunt de acord cu ideea că femeia ar fi necurată ). Deşi la mănăstirile de maici li se permite maicilor mai în vârstă să intre în altar şi să facă curăţenie. Motivul pentru care femeia nu are voie să fie preot sau arhiereu este ( din câte ştiu ) faptul că ea este preot/arhiereu în familie, Biserica ei este familia.
Teodora
septembrie 2, 2011 @ 11:05 am
@Saurian
Si eu tind sa cred ca femeia nu este neaparat „necurata” in aceasta perioada. Eu una ma simt de mii de ori mai necurata din cauza gandurilor, patimilor, pacatelor mele…si ma gandesc de fiecare data ca mai degraba din cauza acestora nu sunt vrednica sa intru in biserica, sa privesc la sfintele icoane sau sa ma ating de Preacuratele Taine. Insa tin randuiala Bisericii si fac asa cum imi spune duhovnicul, fara a ma simti inferioara sau umilita. Paradoxal poate pt unii, niciodata nu m-am simtit discriminata pentru ca femeia nu poate fi preot; tind sa cred ceea ce spui si tu, ca femeia trebuie sa fie preot/arhiereu in familie. In plus, sa nu uitam de una dintre tainele la care numai femeile au „acces”,si anume MATERNITATEA. (exista atat o maternitate trupeasca,cat si una spirituala,duhovniceasca – la aceasta din urma este chemata orice femeie)
Desi multe persoane au incercat sa ma faca sa cred ca femeia este inferioara barbatului, atunci cand am varsat intreaga mea durere si nedumerire in rugaciune am simtit mereu ca Dragostea lui Hristos este aceeasi pentru fiecare faptura a Sa. Am gasit undeva ceva ce m-a lamurit in aceasta privinta: „BARBATUL SI FEMEIA SUNT EGALI, DAR [b]DIFERITI[/b]”. Cred ca acesta ar putea fi inca unul dintre motivele pentru care femeia are interdictie la preotie : pur si simplu faptul ca misiunea,chemarea ei este alta.
Sorin
septembrie 2, 2011 @ 12:07 pm
În legătură cu faptul că la rugăciune ai simţit că dragostea lui Hristos e aceeaşi nu spune clar Sf. Ap. Pavel că în Hristos nu mai există bărbat sau femeie, rob sau liber etc.? Femeia are o chemare foarte înaltă de care nu cred că îşi dă seama şi de asta unele femei se cred inferioare bărbaţilor. În acelaşi timp şi bărbatul are o chemare foarte înaltă de care nu îşi dă seama şi de asta unii bărbaţi simt nevoia să calce femeile în picioare şi să le considere inferioare lor.
bianga
septembrie 3, 2011 @ 5:41 am
Doamne ajuta!
Eu stiu ca si barbatii daca au cazut in necuratie in timpul noptii sau zilei nu au voie sa se impartaseasca in urmatoarea zi,asa ca si la barbati este pacat daca te impartasesti cu negrija fata de sfintele taine.
Nu mai vorbim de faptul ca sunt multe alte reguli inca care trebuie pastrate inainte de a te impartasii .
Si eu cred ca biserica ortodoxa este cea adevarata,in comaparatie cu alte religii care mai sunt pe acest pamanat nici una nu pastreaza cu sfintenie dogmele si legile bisericii primare.
Administrator
septembrie 3, 2011 @ 6:50 am
[url]http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2011/08/31/ips-hierotheos-vlachos-denunta-o-grava-erezie-si-hula-de-tip-protestant-care-ameninta-teologia-si-viata-bisericii-ortodoxe-de-astazi-viclenind-in-numele-intoarcerii-la-biserica-primara/[/url]
Teodora
septembrie 3, 2011 @ 10:24 pm
Saurian,
da,intr-adevar, ai dreptate; nu mi-a venit in minte citatul exact,dar m-am gandit ca Sf Ap Pavel spune asta, ca in Hristos nu mai este barbat sau femeie,iudeu sau elin s.a.m.d. Numai ca uneori,cand iti simti sufletul apasat de mahnire sau durere,ai nevoie de o intarire de sus,de o mangaiere de la Cel Care ne iubeste pe toti la fel de mult. Noi suntem cei care nu intelegem. Noi punem de multe ori stavila oamenilor,nu atat prin faptul ca le mai atragem atentia,ci din cauza DUHULUI cu care facem asta.
bianga
septembrie 5, 2011 @ 4:06 pm
Am vrut sa ma refer la biserica crestina de acum 2000 de ani ,cand am spus biserica primara draga admin