ianuarie 3, 2013

În familia ortodoxă nu există contracepție (Campanie educativă)

Administrator OT În familia ortodoxă nu există contracepție (articole) 69

Cu ajutorul lui Dumnezeu, lansăm astăzi o nouă campanie numită „În familia ortodoxă nu există contracepție” care are ca scop dezbaterea unui subiect delicat din sânul unei familii. Acest demers urmează firesc campaniei „Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie” desfășurată pe site-ul nostru de pe 6 ianuarie 2010 și care continuă până astăzi.

Așa cum pentru adolesecenți / tineri, relațiile intime înainte de căsătorie sunt o ispită puternică, alimentată permanent de sexualitatea promovată excesiv în mass-media, la fel este și în viața de familie, unde contracepția în diferite forme (ferirea de a concepe și naște copii) este o practică generalizată, societatea contribuind decisiv prin mijloacele ei de presiune psihică și constrângere socială.

Suntem foarte mulțumiți de mărturiile care s-au adunat în campania „Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie” și de discuțiile bogate care au apărut pe marginea lor. Campania a fost bine primită în rândul tinerilor, iar mărturiile i-au ajutat pe cei indeciși în privința începerii vieții intime. Ne dorim ca prin rânduiala lui Dumnezeu, campania „În familia ortodoxă nu există contracepție” să aibă un impact la fel de eficient în rândul tinerilor și a familiilor ortodoxe, pentru a-i ajuta să conștientizeze că în viața unui creștin, ferirea de copii, este un păcat, deci o depărtare de voia lui Dumnezeu, o pierdere a sensului adevărat al familiei, o fugă de cruce, și de fapt o depărtare de Învierea lui Hristos, o depărtare accentuată de Împărăția Cerurilor.

Mărturii:

{loadposition contraceptie-marturii}

Articole:

{loadposition contraceptie-articole}

Deși titlul campaniei are o formă de exprimare negativă („nu există contracepție”) noi vom încerca să ne axăm pe partea pozitivă a abordării, arătând prin mărturii și articole ce frumos este să trăiești după voia lui Dumnezeu și să primești în sânul familiei tale toți pruncii pe care Dumnezeu ți-i oferă în dar. Vom pune accent pe familiile curate, cu o adevărată viață, în duh ortodox.

Tema campaniei are foarte multe aspecte care pot fi discutate. Vom încerca să le abordăm pe fiecare în parte, pentru a crea un tablou întreg din care să tragem concluzii clare, având la vedere toate argumentele posibile. Mai sunt sunt articolele deja publicate iar mai jos lista aspectelor pe care le vom trata pe viitor în articolele noastre:

Atitudinea Bisericii Ortodoxe față de mijloacele de contracepție: prezervative, anticoncepționale, sterilet, metoda calendarului, și altele.
Legătura dintre începerea vieții sexuale înainte de căsătorie și ferirea de copii (contracepția) în viața de familie.
Planingul familial ca denaturare și distrugere a conceptului de familie ortodoxă.
De ce se căsătoresc tinerii târziu și ce influență are acest aspect asupra vieții intime de familie.
De ce nu vor tinerii de astăzi să aibe copii mulți.
De ce în multe familii ortodoxe creștinii se feresc de a face copii? Cum e posibil ca oameni apropiați de Dumnezeu și Biserică să facă acest lucru?
Influența decisivă a pornografiei în felul de a privi familia și relațiile intime. Masturbarea, perversiunile și abuzurile sexuale – ca forme deviante de înțelegere a relațiilor intime între soți.
Creștinii care folosesc mijloace contraceptive nu se pot împărtăși cu Trupul și Sângele Domnului.
Contracepția, un păcat care înnegrește suflelele soților, și ușor ușor îi depărtează unul de altul.
Unirea bărbatului și a femeii în Taina Cununiei are la bază împlinirea tuturor poruncilor lui Dumnezeu, și acceptarea voii Lui în toate aspectele vieții.
Efectele medicale negative ale folosirii prezervativului, anticoncepționalelor, steriletului și a altor mijloace contraceptive.
Avortul – ca efect direct al dorinței soților de a fugi de jertfa (suferința) nașterii și creșterii de copii.
Contracepția în familie ca efect al dorinței soților pentru o viață comodă și plină de plăceri.
Efectele sociale, economice și morale ale contracepției în rândul populației.

Mai sunt și alte teme, dar pentru lungimea lor, nu le vom trece aici, dar le vom aborda în articolele și discuțiile noastre.

Vreau să subliniez caracterul decisiv al unei percepții corespunzătoare asupra familiei, așa cum a fost ea lăsată de Dumnezeu între oameni, și sper ca voi toți, tineri, tineri căsătoriți, sau adulți cu o viață de familie experimentată să conștientizați importanța acestui aspect în drumul nostru spre comuniunea cu Dumnezeu, spre Împărăția Cerurilor.

Sufletul acestei campanii vor fi mărturiile voastre. Mesajul unei vieți curate în familie alături de Dumnezeu, va fi transmis mult mai ușor prin intermediul mărturiilor, decât prin articole argumenate teoretic.

Prin urmare, așteptăm cu drag și mult interes mărturiile soților și soțiilor care trăiesc o viață de familie fără a se feri de nașterea de prunci, indiferent de vârstă. Așteptăm mărturiile familiilor cu mulți copii, care nu folosesc mijloace contraceptive în viața lor intimă, și care vor putea fi un exemplu pentru cei care intră timid și neștiutori în viața de familie.

Mărturiile noastre nu sunt modalități de a ne lăuda altora cu viața și familia noastră, căci până la urmă ce facem altceva decât să respectăm firea omenească, ci sunt exemple vii de viață în Hristos, exemple care-i vor întări în poruncile lui Dumnezeu pe cei neștiutori sau influențați negativ de ispitele acestei lumi. Pentru a vă încuraja vă spun că mărturiile din campania „Mii de tineri își păstrează fecioria până la căsătorie” au avut un impact foarte mare în viețile unor tineri, care ne-au mulțumit și ne-au spus că lor nu le-a vorbit nimeni niciodată despre aceste aspecte, hotărând ca din acel moment să-și păstreze fecioria până la Taina Cununiei.

Puteți trimite mărturiile voastre prin email la adresa: contact@ortodoxiatinerilor.ro sau puteți lasă mărturia intr-un comentariu la acest articol.

Mărturiile vor fi publicate pe site în cadrul campaniei, și pe viitor, dacă va fi cazul, și într-o carte. Există posibilitatea ca mărturiile să fie preluate și de alte reviste, portaluri sau bloguri ortodoxe. Prin urmare cei care veți trimite acest mărturii vă dați implicit acordul pentru publicarea în toate aceste medii.

Claudiu Balan

președinte

Asociația Ortodoxia Tinerilor

(Visited 639 times, 1 visits today)

69 Comentarii

Lucica
ianuarie 7, 2013 @ 1:46 pm

Felicitari pentru alegerea acestei campanii !!!

Reply
Sebi
aprilie 11, 2013 @ 5:09 am

Mai oameni buni sunteti dusi cu pluta ? Pai daca s-ar nu ar folosi contraceptia fiecare familie ar avea cate 10-14 copii !!! Strabunica-mea a avut 12, dar in zilele astea 2-3 copii sunt mai mult decat suficient. Pana si preotii au doar 2 copii, asa ca hai sa nu fim ipocriti si sa spunem lucrurilor pe nume. Daca nu ar folosi o metoda contraceptiva ar fi dezartru total … orfelinatele si asa pline ar fi supraaglomerate cu copii abandonati, iar educatia, sanatatea familiilor cu mai mult de 3-4 copii ar avea profund de suferit. Nu mai traim ca acum 200 de ani, si nu putem nici aplica canoane din acea perioada. Cum sa intretii cu 10-12 milioane de lei 10 copii ??? Ii cresti in mizerie crasa cum fac tiganii si ii pui de mici la munca, fara a le oferi mai apoi o educatie corespunzatoare? NU multumesc sfaturilor venite din evul mediu, mai bine 2 copii de care pot sa am grija 100% decat 10 copii total neglijati.

Reply
Dan Tudorache
aprilie 11, 2013 @ 8:33 am

Salut Sebi!
Ținând cont de sfatul tău, adică ”să nu fim ipocriți și să spunem lucrurilor pe nume”, îți spun cu toată sinceritatea că mentalitatea ta în privința nașterii este una malthusiană, mai corect spus, o concepție criminală. Pentru că da, anticoncepționalele sunt avortive, chiar dacă la ochiul liber nu se vede asta.
Să începem cu începutul: Constatăm fără dubii că ești susținătorul contracepției pe pielea altora dar tu însuți ești în viață datorită faptului că părinții tăi nu ți-au aplicat aceeași măsură pe care vrei să o aplici tu copiilor tăi (evident, în stare de embrion). Dacă părinții tăi ar fi recurs la contracepție tu astăzi nu mai vorbeai. Așadar, adresez o întrebare legitimă: Cine ți-a dat ție dreptul de a decide pe cine păstrezi în viață și pe cine nu?

Continuăm: ai susținut că ”dacă nu s-ar folosi contracepția fiecare familie ar avea câte 10-14 copii”. Deși nu te cunosc, dă-mi voie să risc și să presupun că ești un tânăr necăsătorit și mai ales fără copii. Pentru că numai un om care nu cunoaște realitățile vieții de familie din secolul XXI poate să facă o astfel de afirmație în contrasens cu realitatea. Dacă am greșit în presupunerile mele despre tine, îmi cer iertare în avans.
Pentru că sunt căsătorit de câțiva ani, și pentru că am luat la cunoștință și de experiența altor familii, îți aduc la cunoștință faptul că de multe ori este foarte greu să dai naștere la copiii în ziua de astăzi. Din varii motive (nu are rost să le invoc acum) femeile pierd multe sarcini sau nu rămân însărcinate. Sau pur și simplu asta este voia lui Dumnezeu, pentru că nu rânduiește fiecărei familii ”o echipă de fotbal” ci fiecăruia după cum îi este cel mai bine pentru mântuire. (1,2,3-10 sau poate nici unul). Acum, revenind la problemele cu nașterea, soția mea a născut abia după cinci ani de la căsătorie (se înțelege de la sine lipsa contracepției). Alte familii cunoscute s-au chinuit 7,8 ani până să aibă măcar un copil. Părinții mei au prieteni de familie care au reușit să aibe primul copil abia la 41 de ani. Da, mama respectivă a rămas însărcinată abia la 41 de ani după ce o tinerețe întreagă ”a eșuat”. Dacă exemplele date de mine le crezi false, du-te te rog la un cabinet ginecologic (oricare) și întreabă acolo pe doamna doctor cu câte cazuri de infertilitate sau pierdere de sarcină se confruntă din totalul pacientelor, și ai să te uimești când ai să vezi că defapt, din punct de vedere medical, problema de astăzi nu este nașterea ”prea-multor” copii ci tocmai lipsa de a-i putea naște.
Eu cred că grija asta de a nu avea ”o echipă de fotbal de copii”, se datorează faptului că obsesiile sexuale ți-au deformat concepțiile de bază ale vieții.

Continuăm ”în continuare”: ai susținut că străbunica ta a avut 12 copii. Ciste ei. Asta da femeie curajoasă. Dar ce s-a întâmplat cu nepotul ei de nu-i moștenește curajul și credința?
Că tot vorbim de strămoșii noștri, țin să te anunț că și străbunica mea, o femeie deosebită (la fel și străbunicul) a avut tot 12 copii. Și i-a crescut pe toți… fără să ducă grija întreținerii lor. Deci dacă s-a putut în acele condiții antice de acum 70-90 de ani, cu atât mai mult se poate astăzi, cu atâtea facilități tehnice. Cei drept, ultimul copil al străbunicii, adică al 12-lea, a murit la vârsta de doi ani… subit… în brațele ei. Nu era bolnav, nu avea nimic care să o fi îngrijorat pe străbunica până în acel moment. A rămas cu ceilalți 11, dintre care cel puțin jumătate erau la casele lor. Dar cu toți 11, străbunica a rămas neîmpăcată că i-a murit ultimul copilaș. Și pentru că era neîmpăcată ca mamă cu treaba asta, a decis ca pentru alinarea sufletească să înfieze un copil… o tânără de cam 14 ani, care a avut o viață foarte grea, cu părinți care au chinuit-o. Și a înfiat-o, a crescut-o, iar fata a ajuns maică la mănăstire…. la Vladimirești, județul Galați. Deci pe lângă celalți 11, s-a mai încumetat la unul care nu era al ei după trup.
În schimb, nouă azi ne tremură hainele pe noi de frică și de grijă obsesivă, când avem abia doi.
Nu că nu ar fi greu de crescut doi copii (și unul e foarte greu de crescut), dar constat că prin afirmația ”2-3 copii sunt mai mult decat suficient”, pui problema în mod utilitarist. ”Mai mult decât suficient” pentru cine? Pentru tine ca părinte? Dacă da, atunci copiii ce sunt atunci? Proprietăți personale care să corespundă nevoilor noastre de părinți? Sau daruri ale lui Dumnezeu pe care trebuie să le creștem și să le înmulțim (”creșteți și vă înmulțiți”) pentru Împărăția Cerurilor?
Vezi cât de egoist punem problema când îl dăm pe Dumnezeu afară din viața noastră?

Mai departe susții cu toată convingerea că ”dacă nu s-ar folosi o metodă contraceptivă ar fi dezastru total”. Eu sunt și mai convins că tocmai folosirea contraceptivelor este un dezastrul total: social, medical și mai ales moral.
După cum spuneam la început, susții o concepție criminală (malthusiană) și ai pretenții luciferice. Pretenții luciferice pentru că ți-ai luat tu o grijă care nu este a ta, ci a lui Dumnezeu: cum va fi susținută hrana omenirii pe pământ în condițiile creșterii ei continue. Apoi, fiind o pretenție luciferică, este și ireală (falsă, ca tatăl minciunii care ți-a insuflat-o), pentru că cel puțin în Europa avem cu o totul altă problemă generală decât foamea: abuzul de consum. Și abuzul de consum se caracterizează prin obezitate dar și prin… risipa de mâncare:
[url]http://www.gandul.info/magazin/studiu-o-familie-de-americani-arunca-anual-alimente-in-valoare-de-2-000-de-dolari-cata-mancare-irosesc-romanii-9425873 [/url]

[url]http://adevarul.ro/life-style/stil-de-viata/cata-mancare-aruncam–gunoi-1_50ace5727c42d5a6638b6844/index.html [/url]

[url]http://www.digi24.ro/stire/Cata-mancare-arunca-romanii-dupa-Sarbatori_69386 [/url]
și pentru obezitate aici:
[url]http://www.amtsibiu.ro/Arhiva/2009/Nr2/SP/Domnariu-ro.pdf [/url]

Așadar, Sebi, în timp ce lipsa posibilităților este o problemă marginală, abuzul de consum este o problemă generală.
Adevărul este că mulți copii înseamnă multă jertfă de sine, multă trudă, multă asceză ca să-i crești. Copiii sunt într-adevăr un atentat asupra comodității noastre, iar noi părinții, ipocriți cum suntem, ne ascundem de cele mai multe ori în spatele ”lipsei de posibilități” (nu neg că nu ar putea constitui și asta o problemă, dar nu una de nedepășit). Că lucrurile sunt întocmai așa, stă mărturie faptul că oamenii înstăriți de la noi din țară: afaceriști, directori de bănci, de multinaționale, de instituții,… nu au 3,4-7 copii ci maxim unul sau doi, în timp ce oamenii necăjiți și simpli, ”proștii”, se încumetă să crească și 3,4,5 câți le dă Dumnezeu, fără să ridice pretenții de nivel de trai.
Prin urmare Sebi, problema asumării tuturor copiilor pe care îi rânduiește Dumnezeu nu este o chestiune de ordin material ci una de credință și disponibilitate sufletească: colaborăm sau nu cu Dumnezeu?
În final, te îndemn Sebi cu toată dorirea de a-ți fi bine, întoarce-te la Dumnezeul străbunicii tale și vei putea crește și 12 copii dacă îți va rândui Dumnezeu atâția, nu numai doi. Prin credința în Dumnezeu vei putea multe, dar fără el nu vei putea decât să faci compromis peste compromis până la auto-distrugere sufletească și fizică. Nu-ți rata veșnicia.

Reply
Ale
aprilie 11, 2013 @ 10:53 am

Exact. Nu trebuie sa fim robi trupului. Unirea dintre barbat si femeie trebuie sa fie in scopul nasterii de prunci, scopul mancarii este nutritia, scopul muzicii este de a-L slavi pe Dumnezeu si asa mai departe. Orice fel de consum, de care nu ai nevoie sa supravietuiesti si care nu are ca scop preamarirea Mantuitorului nu trebuie facut. Cu cat poti sa renunti mai repede si mai usor de la lucruri mari precum autoturismul si pana la lucruri mici precum ciocolata ([u]scopul mancarii este nutritia[/u], [u]sa mananci doar pentru placere este pacat[/u]) sau hainele impopotonate (pentru ca Mantuitorul nostru a spus, ca daca avem doua camasi, una sa o daruim), cu atat devii mai desavarsit. Urez tuturor mult succes si multa putere pe aceasa cale a Mantuirii

Reply
Teodora
aprilie 12, 2013 @ 12:21 am

Cum văd eu lucrurile…

Nașterea și creșterea copiilor a fost, este și va fi întotdeauna o CRUCE foarte grea, indiferent de vremuri. Primirea tuturor pruncilor este o MUCENICIE…la fel cum este și căsătoria în sine: o cale a ascezei permanente, a jertfei neobosite, a durerii, și nicidecum un prilej de a deda plăcerilor de tot felul, așa cum e privită adesea. Am observat în mediul bisericesc această confuzie gravă pe care o fac mulți oameni, și anume că celibatul/monahismul ar fi [i]calea cea strâmtă[/i], iar căsătoria…calea cea largă (sau cel puțin, mai ușoară decât prima). Sigur, majoritatea celor care gândesc așa sunt necăsătoriți, nu au legături apropiate cu diverse familii sau nu sunt implicați în mod constant în viața acestora ca să vadă [b]realitatea[/b]. Realitate care e dincolo de idealismele siropoase specifice basmelor, utopii de genul „și au trăit fericiți până la adânci bătrâneți”. Îndemnul de „a căsca bine ochii” înainte de a face o asemenea alegere a fost dintotdeauna valabil, cu toate că mulți oameni niciodată nu au respectat acest îndemn. Îmi aduc aminte că citeam niște tâlcuiri de la Sf Ioan Gură de Aur în care spunea că Apostolul Pavel, văzând că oamenii se grăbesc către căsătorie ca și când ar fi cel mai ușor lucru de pe lume, încerca să îi responsabilizeze, explicându-le cum stă de fapt situația.Tot Sf Ioan spunea că soțul și soția nu mai sunt oameni liberi odată ce s-au legat împreună cu lanțul căsătoriei. Căsnicia poate fi, după caz, o dulce robie…sau o amară robie (nota mea:) )

Atât femeia, cât și bărbatul au greutăți și responsabilități mari într-o căsnicie.Dumnezeu a pus pe umerii fiecăruia greutăți specifice pentru a echilibra balanța.

Așadar, femeia suferă :
– pentru că trebuie să îndure în repetate rânduri cele 9 luni de sarcină, care se pot transforma pt ea într-un adevărat calvar, în care să fie imobilizată la pat, să nu fie în stare să muncească, să dezvolte diverse probleme de sănătate etc

– traumele nașterii în sine, care pot dura până la un an sau chiar mai mult după ce copilul a venit pe lume (sau pt toată viața…ideea cum că femeia uită ce a îndurat la naștere e valabil doar un procent mic dintre mame)

– neplăcerile și greutățile fizice și psihice de după naștere (depresie, epuizare etc)

Bărbatul, pe de altă parte, are parte de alt gen de greutăți:
– atâta timp cât în familie există 1-2, maxim 3 copii, soția [i]încă [/i] mai poate avea un serviciu și să aducă bani în casă. Un serviciu fie cu normă întreagă, fie cu jumătate cu normă sau unul în care să lucreze de acasă (în alte țări există mai multe posibilități în acest sens decât la noi). Totuși, acest lucru e valabil în care și soțul participă la treburile legate de îngrijirea copiilor și a casei (curățenie, mâncare). Altfel, femeia se trezește practic cu 2 job-uri cu normă întreagă care o vor aduce în pragul colapsului ( un job în afara casei și unul în interiorul ei.)
Cum de la 3-4 copii în sus e imposibil ca soția să mai aibă un serviciu, rezultă că [b]întreaga povară și responsabilitate legată de partea materială îi revine în întregime bărbatului.[/b]

– cu fiecare nou copil care apare în familie, [b]bărbatul trebuie să muncească și mai mult, să se nevoiască și mai tare pt a asigura cele necesare traiului, ceea ce nu e deloc ușor[/b]- soțul – dacă îl considerăm a fi capul familiei – trebuie să se îngrijească și de a fi un adevărat model în cele duhovnicești pentru soția și copiii săi. Ascultarea femeii față de bărbat în căsătorie se face în măsură ascultării bărbatului față de Hristos și Biserica Sa.

– un alt aspect care ține de greutățile soțului în căsnicie, pe care mi l-a subliniat Dan (admin) acum ceva timp într-un răspuns și pe care abia atunci l-am înțeles cu adevărat, este legat de înfrânarea acestuia de la relațiile trupești atât cât este necesar pentru ca bebelușul să crească nestingherit în pântecele mamei (deci înfrânare pe toată durata sarcinii!) și până când soția se reface complet după trauma nașterii. [u]Această refacere poate dura inclusiv până la un an[/u]. Îmi spunea o tânără mămică că 6 luni după ce a născut nu s-a putut așeza pe scaun din cauza durerilor și usturimilor sfâșietoare cauzate de tăietura și rupturile suferite la naștere; cât despre relațiile intime…a fost capabilă de ele abia după aprox.1 AN (și nici atunci fără frică și emoții de teama unei alte sarcini – era terminată psihic). De asemenea, dacă soția a trebuit să facă cezariană, va trebui să aștepte o perioadă mai mare de timp, care depinde de sănătatea ei, până să poată rămâne din nou însărcinată. Și în vreme ce pentru ea acest lucru s-ar putea să fie ușor datorită faptului că întreaga atenție îi este concentrată pe îngrijirea pruncului, pe refacerea fizică, sau pentru că încă are dureri de la operație, pentru bărbat este un chin foarte mare…
Deci, înfrânarea bărbatului se poate prelungi uneori și până la 2 ani de la conceperea copilului, ceea ce este mult și greu. Numai credința, postul, rugăciunea, iubirea adevărată și respectul pt soția sa îl pot ajuta să depășească nenumăratele ispite care se vor ivi pe parcurs.

– o altă suferință prin care trec mulți bărbați, mai ales după nașterea primului copil, este de ordin psihologic. E vorba de ceva firesc, dar care totuși poate crea tensiuni mari în familie. Mulți dintre cei care devin tătici pt prima dată se plâng de faptul că se simt neglijați dpdv afectiv de către soțiile lor, care nu mai știu și nu mai văd nimic altceva decât bebelușul și îngrijirea lui. Când apare primul copil femeia suferă o transformare lăuntrică extraordinară, datorată pe de o parte instinctului matern și pe de altă parte noilor responsabilități care o copleșesc. Atenția ei, altădată centrată pe soț, pe nevoile lui, se mută brusc pe bebeluș și pe nevoile acestuia. E o etapă normală de care bărbații trebuie să fie conștienți și să nu se sperie atunci o vor avea de înfruntat.
Desigur, și femeia trebuie să încerce totuși să nu își neglijeze complet soțul, ci dimpotrivă, să îi dăruiască în continuare afecțiune și tandrețe (în limita în care poate),să discute cu el, să îi explice ce se întâmplă, ce simte, să îi ceară ajutorul pentru ca împreună să rezolve conflictele/tensiunile încă din stadiul incipient.
Statistic vorbind, există un procent destul de mare de bărbați care își părăsesc sau înșeală soțiile după ce acestea nasc. Unul dintre motive este și cel pe care l-am menționat și explicat mai sus, la care se adaugă și frustrarea legată de abstinența îndelungată, precum și motive mai superficiale (soția nu mai e la fel de frumoasă ca înainte, corpul i s-a deformat, e mult mai irascibilă etc).
Desigur, adulterul nu este îndreptățit SUB NICIO FORMĂ ȘI PENTRU NICIUN MOTIV.

Greutăți și responsabilități ale [b]ambilor soți [/b] se referă în primul rând la creșterea și educarea copiilor într-un mod frumos și sănătos (atât trupește, cât și sufletește) . De asemenea, ambii sunt datori să se nevoiască pentru a menține pacea, înțelegerea și iubirea în familie, precum și să lupte pentru mântuire. Ambii trebuie să contribuie, fiecare cum poate și cât poate, la tot ce ține de partea financiară, de câștigarea și/sau gestionarea corectă a banilor.

(Probabil mai sunt destule de adăugat, însă mă opresc aici).

Îmi cer iertare dacă pentru unii cititori rândurile pe care le-am scris par a fi depresive sau descurajante. Nu aceasta a fost intenția mea, ci mai degrabă [b]responsabilizarea [/b] celor care doresc să pășească pe calea căsătoriei. Am devenit, de-a lungul timpului, o persoană destul de pragmatică; în plus, încerc să fiu cât mai realistă și cât mai puțin [i]idealistă[/i], să văd lucrurile așa cum sunt, să nu mai visez cu ochii deschiși și să nu-mi mai imaginez nimic. De multe ori [u]dezamăgirile noastre cele mai mari se datorează așteptărilor exagerate pe care le avem [/u]. Când visele pe care ni le facem nu corespund cu realitatea, lovitura e mult mai dură decât dacă le-am fi privit de la bun început cu realism și le-am fi înfruntat ca atare.

Reply
Teodora
aprilie 12, 2013 @ 12:22 am

În încheiere, aș dori să mai adaug ceva legat de dificultațile traiului de zi cu zi – nu numai când există copiii, dar [i]mai ales[/i]…

Înainte, când majoritatea oamenilor trăiau la țară, automat aveau o grădină de legume, câțiva pomi fructiferi, animale…ceea ce însemna că atâta timp cât erau harnici, nu aveau cum să moară de foame. Iarna puteau lua lemne din pădure ca să se încălzească, iar hainele și le confecționau singuri, eventual chiar din materialele proprii (lâna de la oi de pildă).
Societatea în care trăim acum a adus cu ea, în ciuda confortului și a ușurării vieții din unele puncte de vedere, și o necesitate mult mai mare de a câștiga bani. Departe de a crede că banii aduc fericirea, nu pot să nu remarc și să nu recunosc necesitatea lor în epoca în care trăim, mai mult decât în orice altă perioadă istorică. Astăzi nu mai avem cum să mai facem focul…dacă nu avem bani să plătim căldura, suntem condamnați să înghețăm în propriile apartamente (și câți nu sunt în această situație…). Nemaiavând propria grădină, nemaicultivând propriile alimente, dacă nu avem bani să le cumpărăm suntem condamnați să murim de foame, la propriu. (iarăși spun: câți nu sunt în această situație). Școlarizarea copiilor implică de asemenea cheltuieli tot mai mari, cel puțin în România – spre deosebire de alte state în care elevii primesc mult de la stat (de la uniforme, rechizite până la alocații foarte mari).
Lista ar putea continua. Așadar, sunt de înțeles stresul părinților sau viitorilor părinți cu privire la copiii lor. A nu se înțelege că în alte epoci istorice nu mureau oamenii de foame…e suficient să ne uităm la catastrofele pe care le produceau războaiele, lipsa educației în ceea ce privește sănătatea și igiena, condițiile insalubre de viață. Din 10-12 copii pe care îi năștea o femeie, se întâmpla să ajungă la maturitate abia 2-4, ceilalți murind în primii ani de viață din cauza diverselor boli și epidemii sau la naștere.

Și, ca să închei totuși într-o notă de nădejde…[b]Hristos, ieri și azi și în veci este același![/b] 🙂 Același lucru se poate spune și despre ajutorul Său.
Cel mai important este ca atunci când facem o alegere să o facem în deplină cunoștință de cauză, asumându-ne greutățile și suferințele care vor urma și încercând să împlinim tot ceea ce ne stă în putință.Restul, neputințele noastre, le va plini Însuși Dumnezeu.

Reply
pantelimon
aprilie 12, 2013 @ 6:02 am

Am observat ca aici exista tendinta extremelor.Nu trebuie sa fim robi trupului, din contra trebuie sa ne infranam cat putem de mult, insa va spun din experienta mea ( sunt casatorit de 8 ani si sotia mea a ramas insarcinata imediat , am mai povestit la alte articole despre viata si problemele mele) ca sunt anumite probleme de sanatate care impun amanarea unei sarcini. Am niste prieteni care au discutat cu un parinte calugar despre aceasta problema si li s-a spus ca pot sa tina cont de perioada fertila ( metoda calendarului, care este singura permisa), ca sa nu apara probleme si mai mari in familie. Eu am citit aici pareri transante in cea mai mare parte, dar dupa ce am aflat si parerea unor duhovnici , am ajuns la concluzia ca acest subiect trebuie tratat individual, in functie de viata si problemele fiecarei familii.
Ma inclin in fata celor ce au reusit sa nu influenteze nasterea de prunci, si ma rog la bunul Dumnezeu sa ne ajute si pe noi sa ducem o viata cat mai curata.

Reply
Dan Tudorache
aprilie 12, 2013 @ 9:00 am

Pantelimon, chiar dacă pare greu, să știi că și Mântuitorul a fost foarte tranșant cu păcatul (vezi Matei, 5:21-48), dar să știi că ne dă și puterea de a învinge slăbiciunile din noi și de a fi tranșanți cu păcatul.
Apoi, legat de aspectul acesta cu metona calendarului, să știi că aceasta nu este învățătura Bisericii ci un agiornamento, de influiență catolică. La catolici știu că se admite treaba asta, am și citit o carte a unui teolog catolic pe acest subiect. Dar să revenim la noi:
Chiar dacă există duhovnici care în anumite situații recomandă această pratică, să știi că la nivel oficial, catehetic, nici unul nu va da astfel de sfaturi, dar chiar dacă am zice că ar avea curajul să dea astfel de sfaturi în mod global, nu va primi binecuvântare să dea astfel de sfaturi de la vreun ierarh pentru că metoda aceasta contravine tradiției Bisericii.
Dar mai mult, recomandarea aceasta cu calendarul trebuie să o înțelegem ca pe un scăzământ de moment pe care îl dau unii duhovnici, dar în vederea îndreptării credinciosului, nu a complacerii în această situație.
Fac o paralelă ca să înțelegem mai bine situația:
Se întâmplă ca un tânăr să vină la spovedanie și să mărturisească că este dependent de masturbare. Părintele duhovnic îl întreabă de câte ori cade în acest păcat pe săptămână, ca să știe ce canon îi dă spre îndreptare. Tânărul recunoaște cu sinceritate că săvârșește păcatul cam de 5-6 ori pe săptămână. Atunci duhovnicul îi dă canon și îi spune așa: ”De acum încerci să faci păcatul de cel mult 3 ori pe săptămână”. Și apoi văd ei data viitoare cum au evoluat lucrurile.
Ce înseamnă acel sfat dat de duhovnic? Că încurajează masturbarea mai rar? Că de 5-6 ori pe săptămână e rău iar de cel mult 3 ori e ok?
Nicidecum, ci duhovnicul a coborât ștacheta căderilor la un număr mai mic, ca tânărul respectiv să se poată ridica peste această barieră, adică să se înfrâneze ca să cadă din ce în ce mai rar, iar data viitoare când merge la spovedit, duhovnicul îi spune ”încerci doar odată pe săptămână”, după aceea din ce în ce mai rar, până nu mai face. Deci observăm că nu coboară numărul căderilor brusc la odată pe săptămână, sau poate și mai rar, că poate tânărul se descurajează și zice că e imposibil să se ridice la acest nivel și se resemnează cu starea actuală.
La alți tineri, mai determinați, sau mai puțin împătimiți, duhovnicul va fi mai categoric din prima. Dar observăm că în ambele abordări se are în vedere ajungerea la nepătimire: cu unii gradat, în trepte mărunte, cu alții mai repede. Asta ține de discernământul duhovnicului cu fiecare în parte.
Același lucru se întâmplă și cu calendarul: se face un scăzământ, ca soții să ajungă la un consens, să se convingă că se pot înfrâna în cea mai mare parte a lunii dacă situația medicală o impune, iar apoi să prindă curaj și să se înfrâneze de tot până se remediază situația, după care se pot bucura din nou unul de altul trupește, în vederea împlinirii sufletești și a nașterii de puișori. Deci nu să rămână la calendar ci să ajungă la desăvârșire, cu asumarea deplină a relațiilor intime.
Cam asta ar fi.

Reply
Teodora
aprilie 12, 2013 @ 10:22 am

@Pantelimon

Sper că nu eu sunt, prin ceea ce am scris, pricina pentru care te-ai întristat…:( Și sper că nu am părut tranșantă… Dacă da, atunci îmi cer iertare! De altfel, știi care sunt sfaturile pe care ți le-am dat referitor la problema ta și a soției. Mi-am permis acel sfat în ciuda faptului că mă așteptam ca toată lumea să-mi sară în cap și să mă acuze că vă îndemn la păcat 🙂
M-a impresionat situația voastră încă de când am citit primele comentarii pe site și cred că nimeni nu are dreptul să vă judece, neștiind câtă suferință îndurați zi de zi, clipă de clipă. Foarte important cred că este și să păstrați aceste detalii intime între voi doi, ajutându-vă numai de sfatul duhovnicului și eventual de al altei persoane apropiate în care aveți încredere. Cu cât veți cere mai multe opinii, cu atât veți fi mai dezamăgiți să aflați nenumărate păreri, și din partea preoților, și din partea credincioșilor.

Ceea ce am scris se referă la cum [i]ar trebui [/i] făcute lucrurile, ipotetic vorbind. Practic, însă, exstă nenumărate dileme si greutăți în viața de familie care ne împiedică să facem lucrurile „ca la carte”. Aici intervine duhovnicul și propria noastră conștiință. Uneori suntem nevoiți să alegem între două rele…și evident, o vom alege pe cea mai puțin gravă. În multe domenii, nu numai în acesta, ne trezim că suntem efectiv neputincioși în a face totul așa cum ne-am dori.

Mi-a plăcut mult explicația pe care a dat-o Dan; și eu gândesc că e vorba de o soluție de moment, care nu trebuie ridicată la rang de regulă. Perioada de timp pe care va aplicată această soluție de compromis iarăși diferă mult, depinzând de mulți factori, și se poate întinde de la câteva luni la câțiva ani. Totuși, dintre toate metodele contraceptive, cea a calendarului mi se pare cea mai…de bun simț, ca să zic așa, cu atât mai mult cu cât are o marjă de eroare destul de mare, se folosește de o perioadă infertilă a lunii pe care până la urmă Dumnezeu Însuși a rânduit-o și pentru că este cea mai puțin permisivă (adică oricum restrânge foarte mult nr.relațiilor intime la câteva zile pe lună).

De asemenea, cred că cele mai importante motive pentru care acest compromis este acceptat sunt cele [b]de natură medicală[/b]. Pentru că alt gen de probleme (cum ar fi cele financiare, dar nu numai) sunt mult mai ușor de rezolvat atunci când soții sunt sănătoși și la orice nu are legătură cu problemele de sănătate se pot găsi soluții salvatoare.

M-am gândit după ce am scris comentariile anterioare la unele situații extrem de dificile pe care le-am întâlnit și a căror rezolvare efectiv mă depășește.

Au existat cazuri când femeia a fost atât de traumatizată de naștere încât nu a mai putut NICIODATĂ să mai aibă relații intime cu soțul. Discut aici fără a se pune problema unui alt copil (deci soții folosind orice mijloc contraceptiv), ci pur și simplu…relațiile intime în sine. Pe lângă un discomfort fizic cu care unele femei rămân pentru toată viața sau pt mulți ani după naștere, există un anumit procent care suferă o cădere psihică irecuperabilă. Unul din cazurile de care discut s-a terminat până la urmă, după aprox.5 ani, cu un divorț. Mama respectivă nu a mai putut avea niciodată relații intime nici cu soțul ei, nici cu altcineva. Era suficient să îl vadă pe bărbatul ei intrând pe ușa dormitorului seara ca inima să înceapă să îi bată cu putere și uneori chiar să facă un atac de panică – în condițiile în care îl iubise și îl iubea enorm…
Un alt caz se referă la o mamă care a suferit un prolaps de uter la naștere (pt mai multe informații căutați pe net), împreună cu alte dureri și complicații înfricoșătoare din cauza cărora asocia chiar și numai atingerile/mângâierile soțului cu o viitoare suferință. În cazul ei nu mai exista problema unei alte sarcini [b]deoarece oricum rămăsese fără uter[/b]. Și acel caz s-a terminat tot cu un divorț, după ani întregi în care soțul a încercat să reziste regimului de abstinență și a tot sperat că antidepresivele, consilierea psihologică sau timpul o vor ajuta pe soția sa să își revină. Dar nu și-a mai revenit…deși au trecut mai bine de 15 ani de atunci.

Mă întrebam în astfel de cazuri ce atitudine ar trebui să adoptăm și cum ar trebui privit soțul care își părăsește soția. Pe de o parte nu putem să nu înțelegem că a nu mai avea relații intime niciodată, mai ales în condițiile în care sunt tineri, e înfricoșător pentru acei bărbați, dar nici divorțul nu e cea mai bună soluție. S-ar putea să existe soți creștini care să își asume cu curaj această nouă cruce de la Dumnezeu și să aleagă mai degrabă să pătimească decât să-și părăsească familia. La urma urmei, mulți sfinți au trăit ca frații cu soțiile lor sau au decis ca după 1-2-3 copii să trăiască în abstinență… Problema este că acei oameni au făcut o alegere, nu au fost siliți de circumstanțe!

După cum se vede, spectrul dilemelor legat de greutățile care apar în cadrul căsniciei este mult mai larg decât s-ar putea crede și nu există o soluție general valabilă pt niciuna din aceste probleme.

Reply
Teodora
aprilie 12, 2013 @ 10:25 am

Pantelimon, recitind acum mesajul tău, îmi dau seama că ai sintetizat bine și înțeles tot ce era de înțeles, și anume: [i]am ajuns la concluzia ca acest subiect trebuie tratat individual, in functie de viata si problemele fiecarei familii.[/i]

Dumnezeu să vă întărească și să vă ajute!

Reply
Dan Tudorache
aprilie 12, 2013 @ 10:32 am

Frate Pantelimon, să nu te superi că nu ți-am publicat ultimul comentariu, am luat hotărârea asta doar pentru că sunt de părere că îți expui prea mult viața intimă, chiar dacă ai făcut-o într-un mod cât se poate de bun-simț. Deci nu am publicat comentariul pentru că ai fi lezat pe cineva, ci ca să te protejez pe tine.
Totuși, ca răspuns la cele scrise de tine… problema aceasta se poate depăși doar cu sfatul duhovnicului, cu spovedanie și împărtășanie. Știu că nu este ușor, dar nici un capăt de lume. Curaj!

Reply
Dan Tudorache
aprilie 12, 2013 @ 10:37 am

Teodora, mulțumim pentru explicații și completările aduse cu acele cazuri. Totuși, ca să nu-i speriem pe tineri, specific că sunt cazuri excepționale. Ele sunt rare, dar… nu e scutit nimeni de posibilitatea asta, chiar dacă ”marja” unui asemenea risc este foarte mică.
Cât despre soții respectivi, normal că nu pot fi judecați, putem doar să-i compătimim că s-au prăbușit sub o cruce grea de dus. Deci nu sunt cuvinte de spus ci doar lacrimi de plâns.

Reply
- Teodora
  aprilie 12, 2013 @ 4:33 pm
  
  [quote name=”Dan”]Teodora, mulțumim pentru explicații și completările aduse cu acele cazuri. Totuși, ca să nu-i speriem pe tineri, specific că sunt cazuri excepționale. Ele sunt rare, dar… nu e scutit nimeni de posibilitatea asta, chiar dacă ”marja” unui asemenea risc este foarte mică.
  Cât despre soții respectivi, normal că nu pot fi judecați, putem doar să-i compătimim că s-au prăbușit sub o cruce grea de dus. Deci nu sunt cuvinte de spus ci doar lacrimi de plâns.[/quote]
  
  Asa este, poate ai dreptate. Eu, avand contacte multe si dese cu lumea medicala, spitale si drame din familii uneori nu mai vad decat asta…
  
  Reply
newman
aprilie 12, 2013 @ 11:33 am

Am impresia ca Autoflagelarea a fost condamnata, daca nu chiar interzisa de Biserica, nu?!
Ceea ce promovati aici este defapt o forma crunta de autoflagelare : „sa ai copii din ce in ce mai multi, pana crapi” De ce?!
Oameni buni, nu CANTITATEA conteaza, ci CALITATEA !
Mai bine am 2 copii bine ingrijiti, bine educati, bine hraniti, de care am timp sa ma ocup, decat 12 neglijati…dintre care unii poate ajung delicventi, alcoolici, infranctori [tot felul de consecinte ale unei proaste-cresteri]
Este laudata femeia cu 12 copii…bravo ei ca a reusit sa-i creasca, insa nu crezi ca ar fi preferat sa aiba numai 2-3, sa se ocupe mult mai bine de ei, si de ea insasi, sa fie mai productiva, sa contribuie mai mult si activ la viata societatii?!
Cand ai 12 copii, defapt esti sclavul copiilor tai…nu mai ai nici timp nici putere sa te ocupi de nimic altceva…e normal?! Nu cumva chiar Biserica promoveaza cetatenii activi, harnici, implicati in munca spre binele societatii in general?!
Apropo de malthusianism, ca autorul a adus vorba: cu cat suntem mai multi, cu atat vom avea mai putin, iar la un moment dat planeta nu va mai putea produce suficienta hrana sa ne sustina. Ce fel de ideal e asta?!
Alta paralela facuta de autor intr-un mod foarte denaturat: risipa de mancare, fata de malnutritie si lipsa resurselor. Stii cati oameni sufera de malnutritie, lisa unei surse sigure de apa potabila, si carente alimentare?! Vreo 3 miliarde. Cati oameni fac risipa de alimente? Cateva milioane, poate zeci de milioane – in tarile foarte dezvoltate.
Apropo : cum au ajuns tarile alea sa fie foarte dezvoltate?! MUNCIND, si nu turnand copii pe banda !

Reply
newman
aprilie 12, 2013 @ 11:44 am

Dragostea trupeasca e o pornire naturala a omului, la fel cum este si nevoia acestuia de a trai alaturi de semenii sai in societate, si aproape de cineva in particular, in 2. Nu putem pretinde ca infranarea ar putea duce la disparitia acestei porniri, la fel cum nici daca ne infranam de a manca, nu putem pretinde ca nu ne va mai fi foame!
Asadar, cand ne oprim? Aceasta e intrebarea…
Dupa 5 copii? Dupa 10? Dupa 15? Cand murim de foame, ca nu mai avem nici cu ce ii creste pe ei, nici pe noi? Cand intram la ospiciu? Sau nu ne mai oprim, ca defapt asta spune articolul.
Indiferent cand ne oprim…dupa 10, dupa 15 copii, pornirile sexuale nu vor disparea 🙂
Am incercat sa nu spun nimic ce ar putea fi catalogat necrestinesc, desi articolul e absolut medieval si absurd!

Reply
Dan Tudorache
aprilie 12, 2013 @ 1:11 pm

”Newman”, ai susținut că ”Ceea ce promovati aici este defapt o forma crunta de autoflagelare : „sa ai copii din ce in ce mai multi, pana crapi”
Dar nașterea și creșterea copiilor reprezintă o formă de autoflagelare doar dacă consideri copii unelte de tortură.
Apoi, foarte important de precizat că nu ai înețeles bine ceea ce promovăm aici. Noi nu am vorbit despre a avea din ce în ce mai mulți copii, ci de avea copii atâția câți rânduiește Dumnezeu: la unul unu, la altul 5, la alții 7, la alții 12 iar la alții nici unul. Așadar, nu ”mulți” ci cât știe Dumnezeu că e bine pentru mântuirea fiecărei familii. Știe El mai bine decât noi.
Apoi susții că ”nu CANTITATEA conteaza, ci CALITATEA!”. Desigur, că da, calitatea contează, dar nu cea construită pe mormântul copiilor avortați sau a relațiilor intime trișate cu anticoncepționale. Altfel vorbim de o calitate distructivă.

Apoi ai spus că ”mai bine am 2 copii bine ingrijiti, bine educati, bine hraniti, de care am timp sa ma ocup, decat 12 neglijati…dintre care unii poate ajung delicventi, alcoolici, infranctori [tot felul de consecinte ale unei proaste-cresteri]”. Îi neglijezi doar dacă ești puturos și nu-i iubești. Părintele care își iubește copii nu obosește în a-i educa mereu. Strămoșii noștri au avut familii numeroase dar nu erau prost crescuți, ci cu bun simț, credincioși. Delicvența era o excepție nu o regulă în societatea antebelică. Și după cum vedem la TV, apar atâția tineri delicvenți, fără a avea prea ”mulți” frați, ci trăgându-se din familii cu situație materială foarte bună, fii de ”baroni”, deci iată că nu situația materială este de vină pentru creșterea delicvenței ci lipsa de educație, de iubire și mai ales de credință. Mai mult, delicvența este încurajată de jocuri de noroc (lux), de consumul de alcool și droguri (deci capacitate materială de achiziție) și este mai frecventă în cluburi (lux).

Mai departe susții că ”Este laudata femeia cu 12 copii…bravo ei ca a reusit sa-i creasca, insa nu crezi ca ar fi preferat sa aiba numai 2-3, sa se ocupe mult mai bine de ei, si de ea insasi, sa fie mai productiva, sa contribuie mai mult si activ la viata societatii?!” Dar cum Dumnezeu să fie mai productivă pentru societate decât dând 12 copii educați societății? Decât întinerindu-i forța de muncă?
Însă nu pot să nu observ cât de utilitarist ai pus problema față de o mamă, ca și cum mama ar trebui să fie un SRL care prestează servicii societății. Foarte urât din partea ta.

Ai susținut că atunci ”cand ai 12 copii, defapt esti sclavul copiilor tai…nu mai ai nici timp nici putere sa te ocupi de nimic altceva…e normal?! Nu cumva chiar Biserica promoveaza cetatenii activi, harnici, implicati in munca spre binele societatii in general?!”
Ba bine că numai un om activ, harnic și implicat în munca societății ar putea crește frumos 12 copii. Însă oarecum bună observația cu ”sclavul copiilor”, în sensul că nu mai trăiești prin tine ci prin copii. Copiii sunt cea mai mare dovadă de renunțare la sine, la egoism.

Apoi te-ai îngrijorat că ”la un moment dat planeta nu va mai putea produce suficienta hrana sa ne sustina. Ce fel de ideal e asta?!”. Ai putea, te rog, să ne spui când va fi momentul acela când planeta nu va mai putea produce suficientă hrană? Sau nu cumva este vorba de o fobie născută din lăcomie?
Apoi ai susținut că ”Alta paralela facuta de autor intr-un mod foarte denaturat: risipa de mancare, fata de malnutritie si lipsa resurselor. Stii cati oameni sufera de malnutritie, lisa unei surse sigure de apa potabila, si carente alimentare?! Vreo 3 miliarde. Cati oameni fac risipa de alimente? Cateva milioane, poate zeci de milioane – in tarile foarte dezvoltate.”
Aici țin să precizez că ne aflăm în România, nu în țările din lumea a III-a. În România, dincolo de cazurile marginale de foame (nu de neglijat), ne confruntăm cu consumismul și risipa, după cum au arătat și ziarele de mare tiraj din țară. Deasemenea, România este în top 3 țări ale europei în privința avortului. Așadar, dacă de foame nu murim ca să ”scuzăm” crima și contracepția atunci de ce ne scuzăm cu sărăcia altora pentru nedreptățile noastre?

Ești de părere că ”Dragostea trupeasca e o pornire naturala a omului, la fel cum este si nevoia acestuia de a trai alaturi de semenii sai in societate, si aproape de cineva in particular, in 2.” Și eu sunt de aceeași părere, și pentru că dragostea trupească este o pornire naturală ar trebui să o lăsăm să-și urmeze cursul natural până la capăt, curs care se concretizează în nașterea de copii.

Apoi ai spus că ”Nu putem pretinde ca infranarea ar putea duce la disparitia acestei porniri, la fel cum nici daca ne infranam de a manca, nu putem pretinde ca nu ne va mai fi foame!” Foarte bună problematizarea. Numai că de ce să oprim roadele dragostei? Dacă dragostea trupească este naturală de ce să oprim natura umană de a-și face treaba până la capăt?
Apoi ai încheiat cu aceste cuvinte: ”Am incercat sa nu spun nimic ce ar putea fi catalogat necrestinesc, desi articolul e absolut medieval si absurd!”… însă uite că pe final ai dat cu bâta în baltă. Erai cât pe-aci să termini discursul cu demnitate dar te-ai înecat la mal. Măcar ai incercat să te abții. Pentru început e bine și atât. Dar eu cred că poți mult mai mult de-atât. Și cred că ți-ar prinde bine în primul rând ție. Te-ar face un om mai frumos sufletește.
Apropos, care este numele tău de botez?

Reply
Iuliamaria
aprilie 12, 2013 @ 3:24 pm

Eu nu prea am cum şi sincer nici nu intenţionez să-mi dau cu părerea la acest subiect având în vedere că nu sunt în cauză, nu am o familie formată şi probabil vor mai trece câţiva ani(mai mulţi sau mai puţini) până când voi fi în cauză, însă, acum ceva timp „umbla” printre oameni opinia(prejudecata) conform căreia doar oamenii săraci fac copii mulţi iar oamenii cu un anumit nivel financiar, educaţional, cultural, dimpotrivă, sunt mult mai „raţionali” şi fac 1-2 copii, dându-se exemplu ţările occidentale sau chiar oameni din România cu un statut social şi financiar ridicat. Această opinie am preluat-o şi eu(sau mai bine zis acea prejudecată am avut-o şi eu) într-o anumită măsură până acum un an când am mers în Irlanda şi am rămas..wow!:) Nu eram singură, mersesem împreună cu cineva şi ştiu că amândouă eram mirate, în special persoana cu care eram , de fapt, chiar ea îmi atrăsese atenţia…că nicăieri nu vedeai vreo familie de irlandezi cu mai puţin de doi copii, de fapt, RAR am văzut familii care să aibă 2 copii, majoritatea aveau 3-4 sau chiar mai mulţi şi sincer nu păreau a fi genul de părinţi „la capătul puterilor”, nervoşi, agasaţi, care să urle la copii cum vedem la noi în ţară şi care să spună că nu şi-ar mai dori copii(aşa cum am auzit păreri de la anumite cunoştiinţe), ştiu că mulţi ar putea contraargumenta cu idei precum „nu ai de unde să ştii cum e în familia acelor oameni, dacă îşi iubesc copii, dacă sunt fericiţi etc..” e adevărat, nu ştiu, nu am avut ocazia să discut cu ei însă sincer acum, de multe ori, de foarte multe ori îţi poţi face o minimă idee, la modul general despre starea omului privindu-l pertotal, privindu-i ochii,chipul, gesturile, comportamentul. Omul se dezvăluie cel mai bine atunci când o face în mod involuntar, fără să îşi dea seama că cineva îi atent(ca să nu zic că-l analizează) la felul în care el se comportă, fără să-şi dea seama că gesturile, privirea lui spune destul de multe despre starea sa sufletească.
Şi în plus, eram într-o zonă a Irlandei unde erau şi foarte mulţi britanici veniţi (probabil în concediu, fiindcă era şi vara) şi la fel…aveau familii „serioase”, în număr relativ mare.:) Mie lucrul acesta mi s-a părut în primul rând un lucru drăguţ, deşi ştiu că un alt contraargument ar fi „irlandezii, britanicii au un nivel de trai mult mai ridicat decât românii” da şi nu. Da, fiindcă pe de-o parte îl au mai ridicat decât românii şi nu, fiindcă atât Irlanda cât şi Marea Britanie au fost suficient de tare lovite de criză(deosebirea dintre ei şi noi e ca la ei guvernul, statul chiar face ceva în privinţa asta) şi astfel în momentul de faţă numărul irlandezilor, britanicilor cu un nivel de trai ridicat(peste mediu) este destul de restrâns, iar familiile pe care le-am văzut aş putea afirma fiind sigură în proporţie de 99,9% că făceau parte din clasa socială de mijloc, adică nici săraci, nici bogaţi, spun cu atâta siguranţă deoarece lucrul respectiv se putea vedea aruncând doar o privire la felul lor de a fi(cu toate aspectele exterioare implicite) şi la locul unde se aflau/aflam, era un loc unde cei bogaţi(în special occidentalii bogaţi nu l-ar frecventa în număr aşa de mare) şi nici cei săraci deoarece zona în care ne aflam era destul de departe de oraşele mari ale Irlandei, era o zonă în care 90% din populaţie consta în turişti veniţi pentru o anumită perioadă de timp, iar pentru populaţia săracă nu cred că vizitatul , călătoriile reprezintă una dintre priorităţiile lor.
Ceea ce vroiam să spun prin acest comentariu e că e total greşită prejudecata conform căreia doar popoarele „sărace, înapoiate” fac copii mulţi, dimpotrivă chiar. Şi acum sincer, dacă este să ne uităm puţin în urmă, nu cu foarte mult, nu cu secole, doar cu câteva decenii vedem că în general popoare care sunt considerate dezvoltate gen: SUA, Germania, Italia, Marea Britanie, oamenii din respectivele ţări erau renumiţi fiindcă aveau familii mari, nu de puţine ori am auzit expresia „familie tipic americană, cu nu ştiu câţi copii şi rude şi etc..” Oricum, ideea este că oamenii uneori se bazează foarte mult pe prejudecăţi şi fac din acele prejudecăţi reguli pe care le aplică în propriile lor vieţi, familii şi tot pe aceleaşi prejudecăţi emit păreri greşite faţă de restul lumii.

Reply
Elena
aprilie 12, 2013 @ 4:57 pm

Doamne ajuta,

Admin- imi cer scuze ca postez aici comentariul, dar nu stiu unde sa-l pun. Mi-am facut cont doar s-o intreb pe Teodora daca doreste sa-mi dea adresa ei de e-mail, pentru ca imi doresc sa vorbesc cu ea. Imi cer iertare daca am deranjat pe cineva cu comentariul meu.

Reply
Teodora
aprilie 12, 2013 @ 6:53 pm

Doamne, ajuta, Lenuta!
Sigur ca putem vorbi, cu drag 🙂

Reply
anreea
aprilie 18, 2013 @ 11:02 am

hmmm…super sfat…mai bine va ganditi cum opriti inmultirea asta fara de minte, mai bine faceti campanii prin scoli pt copii care au copii, pt. mamele care isi abandoneaza pruncii prin tomberoane, mai bine indulciti legislatia pt adoptie. nu promovez familiile fara copii sau cu 1-2 copii, daca te tine bugetul fa cati vrei, cati poti, e frumos sa ai casa plina de copii si apoi de copii copiilor, e de vis, dar cum faci cu un salariu de 750-1000lei, cu o rata la casa de 150-250 euro sa faci „cati o da Domnu”, sa-i ingirjesti, sa le oferi o educatie, si in primul rand de mancare cand un copil consuma pe luna undeva la 800 lei??? cred ca Biserica ar trebui sa se „upgradeze” putin (in general, nu numai pe acest subiect).
scuze daca am deranjat. Un Paste Fericit!

Reply
Ana
aprilie 18, 2013 @ 1:19 pm

[b]anreea[/b], ce inseamna Paste fericit, sau ce inseamna Paste?

Reply
Ana
aprilie 19, 2013 @ 3:16 pm

O marturisire foarte frumoasa si importanta a unui doctor ginecolog roman. Ascultati-l neaparat:

[url]http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2013/04/18/dr-ionel-cioata-ginecolog-anti-avort/[/url]

Reply
Rebecca Nan
aprilie 19, 2013 @ 9:18 pm

Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca exista contraceptie… ganditi-va cum ar fi ca toti romanii sa va asculte sfatul, cum ar fi ca in Romania sa nu se foloseasca deloc metode contraceptive. Nu v-am citit integral comentariile, dar am vazut cum unii sustin ca femeile nu sunt asa fertile precum par si ca, de fapt, chiar si nefolosind contraceptia, nu vor avea mai mult de 2-3 copii.

Acest argument ma amuza teribil. Evident, acest lucru depinde de fiecare persoana in parte. Si totusi, daca toata tara asta ar fi o tara „cu adevarat crestina” si nu s-ar proteja, fiecare familie ar avea in medie cam 4 copii. Unele familii cu 7-8 poate chiar 10, altele doar cu 2 copii, dar rezultatul ar fi… absolut inimaginabil. Atunci chiar cred ca nu ar mai avea aproape nimeni ce manca.

Nu inteleg cum cineva poate sa militeze pentru asa ceva, fara sa se gandeasca inainte ce ar fi mai bine pentru copiii respectivi. O familie care se chinuie pentru a supravietui si care moare de foame pentru ca are de hranit 5-6 copii vi se pare mai fericita decat o familie cu 1-2 copii bine ingrijiti? Doar pentru ca acea familie cu 1-2 copii este de condamnat pentru ca a indraznit sa se protejeze?

Daca aveti impresia ca nueste atat de greu sa intretii o astfel de familie inseamna ca sunteti prea optimisti si vedeti viata mult prea roz. Exista cazuri si cazuri, dar va garantez, majoritatea mor de foame. Am vazut zeci si zeci de cazuri, fac practica in spitale de stat si acolo chiar vad de toate. De unde atata optimism? De ce sa nu incercam sa fim realisti si rationali?Vremurile se schimba si oamenii trebuie sa se acomodeze pentru a supravetui. Degeaba ne sunt prezentate cateva cazuri fericite care va sustin cauza, atata timp cat alte sute de mii de oameni se lupta zilnic pentru a reusi sa se intretina.

Am mai auzit cum, in cazul in care familia nu doreste copii, ar trebui sa recurga la abstinenta. Acum sa inteleg ca si placerea este interzisa? Ma refer strict la placerea intre doi oameni care se iubesc si se respecta reciproc. De ce ar fi placerea ceva rau? In fond, daca actul sexual ar fi fost creat strict pentru reproducere, atunci probabil ca nu ar fi constat si intr-o placere reciproca pentru ambii parteneri. Nu toate tipurile de placere trebuie condamnate atata timp cat implica sentimente puternice de iubire si atata timp cat placerea nu devine o obsesie.

A da si problema cu metodele contraceptive deosebit de nocive. Sa fim seriosi, daca ar fi toate asa rele cum se spune (va bazati doar pe studii care va sustin cauza, ignorand pe cele majoritare) atunci aproape jumatate din populatia globului ar suferi de infertilitate sau ar avea copii cu malformatii.

Ceea ce nu am putut sa nu observ este si faptul ca Biserica nu pare sa isi fi schimbat prea mult parerea despre femeie. Contraceptia nu trebuie folosita si familia trebuie sa fie numeroasa. Si asta sugereaza faptul ca rolul femeii este acela de a nu se impotrivi acestei idei, ideea de familie numeroasa. Astfel, ea ar cam trebui sa uite de cariera si sa devina practic o mama casnica, pentru ca, sa fim seriosi, cum ar mai putea avea parte de un serviciu stabil si bine platit daca are 4-5 copii de ingrijit, copii nascuti probabil la intervale de 2-3 ani diferenta? Femeia nu trebuie sa aiba cariera, ar fi chiar de condamnat ca o femeie sa aiba astfel de aspiratii total nepotrivite (scopul ei fiind cu totul altul, limitandu-se la ingrijirea casei si a copiilor). Ce sa mai zic de barbat, care va fi nevoit sa intretina singur atatia oameni. Ce viitor surazator…

Reply
Dan Tudorache
aprilie 20, 2013 @ 10:55 am

Lavinia (Nyx) te îngrijorezi că ”daca toata tara asta ar fi o tara „cu adevarat crestina” si nu s-ar proteja, fiecare familie ar avea in medie cam 4 copii. Unele familii cu 7-8 poate chiar 10, altele doar cu 2 copii, dar rezultatul ar fi… absolut inimaginabil. Atunci chiar cred ca nu ar mai avea aproape nimeni ce manca.”
Apoi, în aceeași idee, susții că ”Daca aveti impresia ca nueste atat de greu sa intretii o astfel de familie inseamna ca sunteti prea optimisti si vedeti viata mult prea roz. Exista cazuri si cazuri, dar va garantez, majoritatea mor de foame.”. Întreb și eu așa, poate prostește, cu ce ne garantezi că majoritatea ar muri de foame? Desigur, nu ai cu ce să garantezi, este doar o temere, o prezumție, nimic mai mult.
În natură animalele nu folosesc contracepția și totuși nu-și fac calcule că vor muri de foame. Și nici nu mor. (or fi existând și cazuri dintr-acestea… dar excepționale, nu majoritare). Animalele și păsările rmează cursul firesc al naturii, se înmulțesc, mor din cauze naturale și uite-așa nu duc stresul ”supra-populării”. Curios că numai noi oamenii facem asta, și în special cei necredincioși sau credincioși de ocazie… adică cei alipiți de materie, și care au o situație materială cel puțin bună. În schimb, familiile modeste, cu 34,5, copii, poate și mai mult… nu ridică aceste pretenții. N-au ridicat pretenția asta atâtea generații. Bunica mea vine dintr-o familie de 12 frați. Nici unul nu a murit de foame. Mama mea vine dintr-o familie de 4 copii. Tata la fel. N-au murit de foame când nu erau atâtea mijloace tehnice iar noi acum, cu amenințarea reală a obezității, avem o obsesie față de foame. Repet, nu zic că nu este greu și foarte greu să crești un copil sau mai mulți. Dar de aici și până la a ne face griji că murim de foame… este cale foarte lungă.
Pe de altă parte observ că induci ideea de ”să trăim mai puțini dar mai bine”. Dar mă înterb, pe mormântul cui trăim mai bine? Pe mormântul copiilor avortați, fie de anticoncepționale, fie de mâna doctorului ginecolog. Această atitudine utilitaristă, dacă ar fi fost adoptată, spre exemplu, și de familia Ghe. Eminovici, Eminescu nu ar fi existat astăzi căci era ”deja” cel de-al șaptelea copil (din 11 copii).
Lavinia, eu știu că este greu, dar Dumnezeul creștinilor nu este comoditatea ci Domnul Puterilor, cel care ne dă puterea să ne luăm crucea vieții în spate și să o ducem cu demnitate.

Apoi ai vorbit de plăcere: ”Acum sa inteleg ca si placerea este interzisa? Ma refer strict la placerea intre doi oameni care se iubesc si se respecta reciproc. De ce ar fi placerea ceva rau? In fond, daca actul sexual ar fi fost creat strict pentru reproducere, atunci probabil ca nu ar fi constat si intr-o placere reciproca pentru ambii parteneri. Nu toate tipurile de placere trebuie condamnate atata timp cat implica sentimente puternice de iubire si atata timp cat placerea nu devine o obsesie.”
Nu, plăcerea nu este un rău în sine, dar poate fi rău întrebuințată. Și dacă este scoasă din rostul ei, acela de a însoți reproducerea, devine obsesie. Și pentru că devine obsesie, omul caută să separe actul sexual de reproducere. Pentru că reproducerea înseamnă trudă, înseamnă dăruire de sine, înseamnă asceză în viața de familie. De asta s-au și inventat anticoncepționalele. Dar animalele nu fac așa ca omul. Ele nu trișează. Ele lasă cursul firesc al raportului dintre plăcere-responsabilitate. Omul, pentru că este căzut, și tot înaintând în necredință și patimi… viciază rostul instinctului sexual.

Apoi ai observat foarte bine că ”Biserica nu pare sa isi fi schimbat prea mult parerea despre femeie.” Defapt Biserica nu și-a schimbat părerea nici despre bărbat. Nici despre raporturile dintre bărbat și femeie. Nici despre rostul lor în lume. Pentru că Biserica nu se supune cutumelor timpului, și mai ales pentru că firea omului este aceeași, indiferent de perioada istorică pe care o traversează. Și cerințele omului pentru mântuire sunt aceleași. Dar omul nu vrea… și nici Dumnezeu nu-l primește cu forța.

În continuare ai susținut că ”Contraceptia nu trebuie folosita si familia trebuie sa fie numeroasa.”
Într-adevăr contracepția nu trebuie folosită dar cine a zis că familia ”trebuie” să fie numeroasă. În accepțiunea creștină, familia este așa cum o rânduiește Dumnezeu: unii unul, alții 2,3,4-12 copii, iar alții nici unul. Deci nu există șabloane în familia ortodoxă. Este o preconcepție faptul că dacă nu recurgem la contracepție, toate sau majoritatea familiilor vor fi numeroase precum o echipă de fotbal. Dar desigur, că vor fi atât de numeroase pe câte avorturi nu s-ar fi făcut, adunate la numărul de copii lăsați în viață.

Legat de femeie, ai concluzionat că ” Astfel, ea ar cam trebui sa uite de cariera si sa devina practic o mama casnica, pentru ca, sa fim seriosi, cum ar mai putea avea parte de un serviciu stabil si bine platit daca are 4-5 copii de ingrijit, copii nascuti probabil la intervale de 2-3 ani diferenta? Femeia nu trebuie sa aiba cariera, ar fi chiar de condamnat ca o femeie sa aiba astfel de aspiratii total nepotrivite (scopul ei fiind cu totul altul, limitandu-se la ingrijirea casei si a copiilor). Ce sa mai zic de barbat, care va fi nevoit sa intretina singur atatia oameni. Ce viitor surazator…”
Observațiile sunt în mare parte adevărate. În sensul că cea mai mare carieră a unei femei este să fie mamă. Și nu fac figuri de stil. Nu este carieră mai grea și mai frumoasă decât asta. Rog să spună dacă mint sau nu, mamele care au copii, peste 2 la număr, ca să vedem cum este dincolo de șabloane.
Dealtfel, copiii sunt cele mai mari și mai frumoase proiecte ale unei familii. Nu există proiect mai frumos decât copiii. Dar nimic frumos și durabil nu se realizează ușor în lumea aceasta, ci cu multă trudă.
Iar legat de cariera femeii… cariera trece, colegii trec… dar copii rămân. Mai încolo, peste ani, nu ne vizitează șeful acasă sau la spital ci copiii și nepoții. Nu ne țin de cald perfecționările profesionale (deși necesare), ci dragostea celor cărora ne-am dăruit cu toată dragostea.
Repet, ortodoxia nu vinde iluzii, niciodată nu prezintă viața în roz, ca în familiile americane unde totul e ”lapte și miere”, ci ortodoxia arată și oferă mijloacele ca să ne asumăm umanitatea și să o sfințim, în ciuda greului care apasă pe umerii noștri.

Pentru celelalte probleme ridicate, dacă vei citi integral comentariile, vei afla și răspunsurile.

O zi frumoasă îți doresc! Și curaj!

Reply
LoredanaPopovici
aprilie 20, 2013 @ 6:21 pm

LAvinia, din punctul meu de vedere iti spun ca nu exista bucuria mai mare decat aceea de a fi mama. Nu exista proiect mai important decat acela de a creste si educa un copil. Nu exista job mai interactiv decat acela de mama, unde esti supus provocarilor 24/24. Si oricat ai vrea, in jobul asta nu exista monotonie.E imposibil sa te plictisesti.
Si cu aceeasi sinceritate iti spun ca nu exista bijuterie mai frumoasa ptr o femeie decat mainile curate ale copilului ei, infasurate in jurul gatului.
Cariera e un concept nou. Cariera ese un concept invenat ptr a indeparta mama de copilul ei. Pt a departa femeia de principalul scop al existentei ei: capacitatea de a darui universului o bijuterie miniaturala,unica. Sansa unica de a se simti implinita. Dureros sau nu, femeia se implineste doar prin nasterea de prunci. Restul e celofan colorat.

Desigur, ca daca ma intrebai acum 10 ani, altfel vedeam lucrurile. Viata ideala: un sot, doi copii-daca se poate bona la ei- un job care sa imi permita sa vad lumea, o cariera fulminata de care sa scrie ziarele. O masina de fite, o casa cu cateva camere, o menajera…
Dar, in lumina care se coboara de la Crucea lui Hristos, lucrurile incep sa se vada altfel. Nu mai am numar, nu mai am obiective de atins. Toate obiectivele le-am condensat intr-unul singur: mantuirea mea si a familiei mele. Iar in lumina lui Hristos, asta inseamna o viata traita in ascultare, in rabdare. O viata cladita pe jertfa. Iar jertfa e acel altar minunat pe care se poate cladi bunastarea omenirii. E acel altar care sfinteste. Este insuportabil pana o intelegi, iar dupa ce ai inteles-o devine asa dulce, incat nu ai vrea sa te mai despari de ea niciodata.
Hristos nu ne vrea prosti. Ne vrea intelepti.Dar intelepti, in lumina care se pogoara de pe Cruce.

Reply
Laura Nicoleta
aprilie 21, 2013 @ 2:32 pm

Supra-populatia este un mit! S-au scris carti pe tema asta, s-au facut conferinte etc. Orasele sunt aglomerate, la tara bate vantul.(si pe deasupra, orasenii isi mai si bat joc de tarani)
http://www.overpopulationisamyth.com/

20% din populatie consuma 80% din resursele Planetei, iar din acei 20% o mana de oameni conduc economia globala! Noi suntem de vina ptr. ca consumam mai mult decat avem nevoie. Cate sate sunt aproape goale sau imbatranite? Cat pamant arabil este plin de buruinei si iarba? Doar in trecut Romania era granarul Europei! Ce s-a schimbat, pamantul sau oamenii? Omul nu mai vrea sa munceasca cu adevarat. Vrea sa pice din cer totul sau sa stea 8 ore la birou si sa aibe salariu de director. Nu avem nevoie de tot ce este pe piata.
Un stat puternic are o populatie pe masura. Uitati-va la musulmani cati sunti, de au ajuns sa ocupe mai toate tarile din Europa. Cum sa supravietuiasca un stat,, cand natalitatea este 1.3? La inceput, URSS a promovat relatiile in afara casatoriei, prostitutia era la ordinea zilei, sotii erau separati de sotii, avortul legal in 1920 etc. pana cand si bolsevicii au vazut ca statul este in decadere si au renuntat la asta. Daca ateistii bolsevici si-au dat seama ca un stat nu supravietuieste fara populatie, noi de ce nu invatam din istorie si o repetam? Sa spui ca Romania ar fi mai bine fara prea multi copii si cu multi pensionari este absurd.

Sa ne gandim ca comoditatea nostra si frigiderul plin este facut pe chinuiala altora (cei din africa de ex.).
Romanii nu au fost niciodata bogati, ba am fost mai saraci decat suntem acum si familia a rezistat f.bine. Ei, atunci eram harnici si gospodari.
Sunt multe familii cu 1-2 copii si acei copii sunt vai de capul lor. Sa ai grija de un copil nu inseamna hrana,haine,scoala si la revedere.

Reply
Ana
aprilie 21, 2013 @ 2:37 pm

nyx
[quote]Nici nu stiti cat de mult ma bucur ca exista contraceptie… ganditi-va cum ar fi[/quote]

[b]Gandeste-te cum ar fi, sa fii batrana si sa nu ai nici un ajutor in preajma ta.[/b]
Gandeste-te cat de greu ii este un batran care are unul doi copiii, dar aceea ori sunt departe de el, ori nu-l ajuta. Cei care l-ar fi ajutat, sunt avortati. Asa se intampla. Dumnezeu ne lasa la mila ultimului copil (asta cu conditia sa nu fie altii avortati intre timp).[b] Daca tot lucrezi in spital incearca sa verifici asta. [/b]

Recent in familia mea a murit o ruda bogata si singura. A stat in coma aproape jumatate de an. Pe patul de spital i-am citit din Psaltire si cu toate ca nu mai putea sa vorbeasca si nici nu putea sa stea prea mult treaza, a rezistat sa ma asculte 6 (sase ore si de cate ori o intrebam daca sa ma opresc din citit, cu incercari disperate, imi spunea continuaaa. Cred ca a fost ptr prima data in viata ei cand a auzit ceva din psaltire. Nu a avut copiii, si nici nu i-au trebuit. A trait in desfrau toata viata. Ceea ce a ramas de pe urma ei, nu a ramas rudelor, ptr ca facuse acte pe tot ce-i apartine unui barbat tanar, fara credinta care a inmormantat-o undeva nestiuta de nimeni.

[b]Cred ca inainte de a incerca sa vorbim despre contraceptie sau despre avort, ar trebui sa ne gandim ca poate vine o vreme cand o sa imbatranim, cand o sa fim singuri si fara nici un sprijin si atunci o sa murim pe un pat de spital fara nici un sprijin. Asa cum noi decidem sa omoram o viata, tot asa vom sfarsi si noi. [/b]

Reply
Radu
aprilie 22, 2013 @ 6:16 pm

O altă mărturie o putem găsi și în familia unui preot tânăr din Iași, care zilele acestea și-a botezat cel de-al șaptelea copil.

http://www.doxologia.ro/actualitate/arhiepiscopia-iasilor/dubla-sarbatoare-parohia-horlesti

Reply
Ana
aprilie 22, 2013 @ 6:53 pm

Radu T

Adevarata familie. Dumnezeu sa-i ocroteasca

Reply
Roxana Bordei
aprilie 30, 2014 @ 9:20 am

Hristos a inviat!

Atat articolele cat si comentariile sunt deosebit de folositoare familiilor tinere.

Intr-adevar o familie cu copii, mai ales cu mai multi copii este un dar de la bunul Dumnezeu, dar este si o provocare si o incercare nu tocmai usoara.
Eu insami simt asta zilnic cu cei 3 baieti ai mei pe care mi i-a trimis Dumnezeu nu atunci cand am planuit eu sau sotul meu ci cand a considerat El de cuviinta.
Desi foloseam mijloace neavortive, prezervativul sau calendarul pt ca nu credeam ca sunt pregatita sa fiu mama, Dumnezeu a stiut mai bine decat mine si mi-a trimis acesti 3 copilasi minunati in momente care m-au luat prin surprindere.

Recunosc faptul ca nu am primit tocmai bine rezultatele testelor de sarcina din cauza slabiciunii mele si a neincrederii in forta de a putea duce aceasta misiune importanta la indeplinire, forta pe care numai Dumnezeu ne-o da.

Prima nastere, naturala, provocata de medic cu o saptamana inainte de termen pt ca pleca in concediu, a fost una dificila, cu urmari grave atunci, dar mai putin grave astazi, tot datorita lui Dumnezeu. Doctorita total incompetenta, din punctul meu de vedere, cu toate ecografiile posibile, nu a estimat bine greutatea copilului, 4 kg, si a mers pe nastere naturala ( asa cum imi si doream), dar se pare ca pt copil nu a fost tocmai bine, deoarece nu putea sa iasa. Expulzia a fost prelungita, ramasese undeva blocat pe canal, din cauza ca era prea mare pt mine, si atunci, cand dupa multe eforturi a reusit sa iasa, era aproape mort ( nu respira, era vanat, Apgar 2). Dar rugaciunile mele catre Dumnezeu si Maica Domnului au fost ascultate si dupa manevrele medicilor si intubare, copilul a inceput sa respire singur si a avut o evolutie favorabila. Ideea e ca neoxigenarea creierului in acele momente de hipoxie severa, in timpul nasterii, au provocat niste sechele, din fericire doar motorii si nu chiar grave. Dezvoltarea motorie a fost jn pic intarziata (statul in sezut, mersul in 4 labe, mersul biped, echilibrul un pic precar, miscarile de motricitate fina a mainilor).

In prezent (are 6,8 ani), dupa gimnastica de recuperare si alte terapii, este recuperat in proportie de 90%. Mersul este mai leganat si greoi si motricitatea fina e inca deficitara, dar reuseste sa scrie destul de frumos si sa faca multe lucruri cu degetele, chiar daca unele mai greu.

Dupa nasterea lui imi era teama ca venirea unui alt copil prea devreme ar fi fost dificila pentru ca aveam de muncit si de luptat pt recuperarea celui dintai, asa ca am continuat cu metodele neavortive, dar chiar si asa Dumnezeu mi-a demonstrat ca ma inselam. La 2,2 ani dupa primul baietel, a venit si cel de-al doilea, prin cezariana. A fost mai greu dar si mai frumos pt ca oarecum cel mic il stimula pe cel mare sa faca mai multe progrese. Am stat 4 ani acasa (cei mai frumosi ani) pt a ii creste si ingriji, apoi mi-am reluat activitatea la locul de munca, considerand iarasi ca trebuie sa ma protejez de o noua sarcina, cu aceleasi mijloace neavortive, dar dupa 3 ani jumatate de la cel de-al doilea, a venit oe lume cel de-al treilea, tot prin cezariana. Acum mai are 2 saptamani si face un an. Ii cresc doar cu ajutorul sotului, plecat de dimineata pana seara si ocazional mai vin bunicile din provincie.

Imi e destul de greu pt ca fiecare are personalitatea lui si nevoile lui si trebuie sa ma impart intre ei. Cel mare are jnca nevoie de o atentie speciala in anumite circumstante pt a-si corecta diverse posturi ale mersului, ale degetelor, etc.

Ce sa fac mai departe? Mi-ar mai placea poate sa mai am inca un copil, dar mi-e greu sa fac fata in conditiile de acum, si mai am si doua cezariene ( maxim trei se considera fara risc). Ideal ar fi sa ma las in mainile lui Dumnezeu si sa nu mai folosesc nici macar metode neavortive, dar poate ca nu sunt indeajuns de tare in credinta. Sunt constienta ca e pacat, dar deocamdata de atat ma simt in stare.

Ce se face in cazul in care mama a trecut deja prin 2 sau 3 operatii de cezariana? Poate ca daca ea se lasa pe mana Domnului, El o protejeaza si nu ii mai da copii.

Ma framanta tare aspectul asta.

Reply
Roxana Bordei
aprilie 30, 2014 @ 9:49 am

Nu vreau sa para ca ma pland de ceva, dupa ceea ce am scris in comentariul de mai sus. Imi e greu dar nu ma dau batuta.
Intotdeauna cand am avut incercari cu copiii, m-am rugat siDumneze ne-a trecut cu bine peste ele. Am uitat sa spun ca pe langa problemele la nastere, primul copil a facut pe la 3 ani si niste convulsii febrile mai prelungite, si exista riscul de a se repeta. Cel de-al doilea are o forma usoara de astm care se manifesta prin crize de tusein sezonul rece, iar la nasterea celui de-al.treilea medicul neonatolog a spus ca eu si sotul avem incompatibilitate de grup sanguin si exista riscul ca un al patrulea copil sa dezvolte anemie hemolitica.
Astia sunt factorii care ma sperie pe mine, dar cand vad ce frumoasa e familia cu rasete de copii, ma ridic si merg inainte.

Reply
Dan Tudorache
aprilie 30, 2014 @ 11:00 am

Adevărat a înviat, Roxana, mămică luptătoare!
Eu îți mulțumesc tare mult pentru că ai împărtășit această experiență de viață pentru înțelepțirea noastră, a tuturor celor de aici: care visăm la căsătorii roz, să ne trezim; care ne plângem din nimicuri… să luăm aminte ce lupte grele duc alții.
Și îți apreciez foarte mult sinceritatea pentru că nu e ușor să-ți arăți scăderile de credință, dar mai ales apreciez că ești o mămică luptătoare. Așa învățăm unii de la alții.
Eu am un băiat și știu cât de greu e cu unul, darămite cu trei.. și să mai aibe și probleme de sănătate.
Nu vreau să fiu subiectiv, dar băiețeii se cresc în general mai greu decât fetițele, în primii ani de viață. Nu spun asta ca să pară că ne plângem, noi, părinții care avem doar băieței. Am discutat și eu și soția, cu foarte mulți părinți care au și fete și băieț… iar diferențele de caracter și de creștere sunt mari din start. Ca să concluzionez sub formă de glumă, reproduc un cuvânt pe care îl spun soției mele când este epuizată (și este destul de des scumpa de ea): ”Mami, războaiele în lume le fac băieții nu fetele.”
Deci băieții sunt în genere mult mai energici, mai impulsivi, mai plângăcioși, mai neascultători. Desigur, există excepții și de o parte și de alta.
Apropos de asta, poate o să facem și o secțiune pe site dedicată tinerilor părinți.. pentru nașterea și creșterea copiilor, cu experiențe și exemple practice.

Domnul să te aibe în pază Roxana și să-ți binecuvinteze frumoasa familie!

Reply
Roxana Bordei
aprilie 30, 2014 @ 5:22 pm

Multumesc de incurajari.
In ceea ce priveste cresterea baietlor in comparatie cu fetele, nu ma pot pronunta, daca e mai greu cu unii decat cu ceilalti, deoarece sunt „specializata” doar pe partea masculina. Sunt intr-adevar mai nazdravani, mai cu spirit de razboinici si tot timpul in competitie unul cu celalalt. Eu sunt un fel de arbitru intre ei, tatal lor reuseste mai bine in treaba asta, dar nu prea are ragaz.
Tot ceea ce sper este sa fac din ei barbati in toata firea, care sa-l iubeasca pe Dumnezeu si pe semenii lor.
Doamne ajuta!

Reply
aurelian
aprilie 30, 2014 @ 8:48 pm

Roxanab, spui de cezariana, uite Nicolae Tanase spune intr-o conferinta ca sunt mame care au 5,6 cezariene, iar altele au nascut natural, iar nu uita una dintre metodel de reducere a populatiei este sa joace medici la intimidare, chipurile vezi din diverse motive mai mult sau mai putin subiective, nu poti naste natural, e posibil ca o femeie sa fie cu probleme la o nastere nu spun, nu, dar parca cezariana a devenit o moda in Ro, ma rog cezarienele.

Reply
Roxana Bordei
mai 1, 2014 @ 6:23 am

Da, asa este, am auzit si eu de mame cu mai mult de 2 sau 3 cezariene, dar mai rar.
Sunt total de acord cu faptul ca cezariana a devenit o moda din ideea ca e mai comod asa, desi nu este, din punctul meu de vedere, dar in unele cazuri poate salva viata copilului sau a mamei sau chiar a amandurora.
Nu am facut cezariana pentru ca mi-am dorit sa scap de nasterea naturala ci pentru ca greutatea copiilor mei a fost peste medie si eu nu sunt prea mare. Avand acea experienta cu prima nastere, era mai precaut sa ma opereze la urmatoarele 2.

Reply
Irina
mai 1, 2014 @ 6:52 pm

Doamne ajută!

Nu sunt și nu vreau să par expertă…
Dar din câte mai știu și eu, există o bună rânduială pentru toate.

De obicei, cine vrea și se limitează doar la unul-doi copii (evită nașterea naturală a celorlalte potențiale suflete), are multe de pătimit cu aceia pe care îi primește. Adică va lupta pentru 1-2 copii cât ar fi luptat pentru 4-5 pe care i-ar fi avut, dacă îi primea.

Mama mea s-a îmbolnăvit de retinopatie pigmentară la vârsta de 25 de ani (are câmpul vizual ffff. scăzut) și i s-a interzis nașterea de prunci. La 30 de ani s-a căsătorit și nu a EVITAT niciun copil, ci i-a primit și i-a născut pe toți, ca pe daruri de la Dumnezeu. Suntem 5 frați, 3 băieți și 2 fete :).
Când eram mici și necopți știu că îi mai reproșam, fiindu-ne uneori greu (material) că a născut ”atâția”. Dar ea, cu lacrimi în ochi ne întreba: ”Și la care din frații tăi ai renunța? Pe care ar fi trebuit să-l omor?”. Doar Dumnezeu știe cât s-a jertfit! Și ne-a născut pe toți sănătoși, nu a avut probleme cu noi…

Reply
Irina
mai 1, 2014 @ 6:55 pm

Cred că e important să avem o relație apropiată cu duhovnicul, iar acesta să ne ajute cu privire la toate slăbiciunile și patimile noastre. Oare duhovnicul (dacă este un învățător al Ortodoxiei, cu adevărat) ne va sfătui să fim egoiști?
Cred că e nevoie de multă pocăință pentru toate greșelile noastre… Iar apoi, credința că Dumnezeu e… Dumnezeu!! Cum să nu știe cel mai bine ce avem nevoie, ce e ideal pentru noi? Oare nu ne iubește infinit? Cred că îndoiala noastră legat de acest aspect Îl doare imens…

Reply
Alex
august 10, 2014 @ 10:38 pm

Voua popilor v-ar conveni ca oamenii sa se futa intr-una si sa fac puradei cu nemiluita „cati da Domnu” , botez peste botez = banuti la sutana, dar cu ce ajuta biserica o familie intemeiata, pe langa faptul ca la o cununie ii cere ~1000 lei si cica ii da binecuvantare divina in rest…Dumnezeu cu mila. Dupa voi imbecili spalati pe creier ce sunteti este mai bine ca o femeie sa faca copii cati poate chiar daca nu are cu ce sa ii cresca si multi ajung in strada si devin o problema sociala si suflete chinuite, la aia nu va ganditi ?! Avortul este altceva si nu sunt de acord cu el ca este o crima clar! dar balaria asta ca sa nu folosesti contraceptionale este spalare pe creier. Pai dupa voi ma astept ca maine sa scrieti un articol in care o sa spuneti ca femeile nu ar fi bine sa lasa sa mai aiba ciclu mentrual ca este tot o crima „omorarea unei jumatati de om” sau domne fereste ca un barbat sa aiba un vis umed si sa ejaculeze in somn …milioane de suflete mor in chilotii lui!!!! Bai sunteti penibili cand spuneti si cand spalati creiere nevinavate ca afacerea voastra …

Reply
Natalia
decembrie 21, 2014 @ 1:23 pm

Ei, si cum e atunci cand iti doresti copii, nu folosesti contraceptia si ei nu apar! Pe copilul meu l-am avut dupa rugaciune fierbinte! In urma sarcinii m-am ales cu un dezechilibru hormonal accentuat care ma impiedica sa mai concep! Ma spovedesc regulat, ma rog…incerc sa fac voia lui Dumnezeu, dar…am doar un copil! As vrea si eu sa mai am moestenitori, dar se pare ca nu e planul lui Dumnezeu cu mine! Stiti cum ma simt?

Reply
Andrei Calin
decembrie 21, 2014 @ 4:25 pm

Pentru ca nasterea de copii nu tine de rugaciune, ci de factori biologici, cum ar fi cat de „lenesi” sunt spermatozoizii, aciditatea mediului in care sunt ei eliberati, nivelul hormonal (cum ai zis). Daca vrei sa mai faci copii, mai bine te duci la medic decat sa te rogi.

Reply
Dan Tudorache
decembrie 21, 2014 @ 6:24 pm

Doamne ajută, Natalia!
Nu știm cum te simți. Totuși mă gândesc că primul căruia ar trebui să-i spui asta este soțul tău. El e singurul care are puterea de a te consola. Niște străini ca noi ce-ar putea face mai mult decât o rugăciune și o vorbă de încurajare?
Apoi, ești sigură că știi care e planul lui Dumnezeu cu tine?
Nu crezi că ar mai avea cu ce să te surprindă?

Reply
Andrei Calin
decembrie 21, 2014 @ 7:42 pm

[quote=Dan]
Niște străini ca noi ce-ar putea face mai mult decât o rugăciune și o vorbă de încurajare?
[/quote]

Ai putea sa ii recomanzi un medic daca stii vreunul care sa o ajute.

Reply
o femeie
martie 9, 2015 @ 9:25 am

Exista contraceptie ne-avortiva: abstinenta, alaptatului, metoda calendarului, prezervative. Ultimile 2 nu sunt sigure 100%, si daca se intampla sa vina un copil, atunci asta e vointa lui Dumnezeu.
Sa faca copii cine poate sa ii creasca cu dragoste si respect. Am cunoscut parinti care mergeau la biserica si acasa urlau la copii sau mai rau, ii pedepseau si loveau. Asta nu mai e dragoste. Bolile repetate intr-o familie se asociaza cu suferinta fizica +psihica, intr-o asemenea familie credeti ca mai e nevoie sa vina inca un copil?

Si da, am copii sanatosi fizic si psihic, echilibrul din suflet si din familie a dus la disparitia bolilor – multuemsc lui Dumnezeu pentru asta, ca fara el nu puteam, deci suntem parinti capabili si responsabili.

Dar, financiar vorbind, este mult mai greu de crescut astazi un copil. Daca acum 100 ani cu 2 vaci si 100 gaini in curte, si ceva pamant era suficient de hranit 5 copii, iar diferenta de la 5 la 7 copii nu era mare, astazi sistemul consumerist dar si legi absurde ne-a pus o presiune uriasa in spate: facturi. Facturi la electricitate, la apa, la canalizare, la gunoi, la mers pe strada, la mers la scoala, transport catre scoala, vaccinuri si controale medicale impuse, nastere spitalizata(sa nasc acasa cu o moasa e…la limita legii!), ei toate imi impun 2 venituri in casa, asa ca e imposibil de crescut echilibrat multi copii. As face si 5 copii daca as avea posibilitatea de home-schooling: cu salariul sotului si mini gospodaria de care sunt in stare ca femeie m-as descurca. Dar nu, sunt fortata de a tzine copii la scoala(si nu e gratuita!!, platesc manuale, platesc uniforma, platesc fondul clasei, platesc fondul scolii, platesc transport si ghiozdan si rechizite partial utile, platesc concursuri interscolae inutile, dar si presiunea celorlalti copii /invatatori).
Exista vreo actiune pt sustinerea home-schooling-ului in atmosfera crestina si recunoasterea lui legala?

Reply
Dan Tudorache
martie 9, 2015 @ 2:28 pm

Asta așa, ca un răspuns practic la temerile legate de familia numeroasă: http://www.cuvantul-ortodox.ro/recomandari/2015/03/08/cand-se-va-stinge-familia-se-va-stinge-si-lumea-interviu-cu-andreea-giurgea-mama-a-sase-copii-familia-inseamna-sa-te-lasi-pe-tine-si-placerile-tale-la-o-parte-mamele-eroine-casa-cu-17-copii/

Reply
Roxana
martie 9, 2015 @ 4:37 pm

@o femeie

[i]Exista vreo actiune pt sustinerea home-schooling- ului in atmosfera crestina si recunoasterea lui legala?[/i]
A existat un fel de proiect de lege prin 2012- 2013 parca, facut cu rea vointa si bine ca a fost respins in cele din urma. L-am citit si era o porcarie. Practic nu avea nicio libertate parintele.
Totusi, homeschholing se face in Romania, cred ca sunt vreo 100-200 de familii. Este si o asociatie.
Familiile isi inscriu copii la scoli din strainatate care le permit parintilor sa faca homeschooling. Este un fel de ocolire a sistemului. Nu stiu ce presupune cu privire la costuri.

Motivele nu trebuie sa fie neaparat religioase, desi evident acesta este unul dintre ele. Homeschooling este o solutie pentru toate familiile care stau la 7-10 km de cea mai apropiata scoala sau pentru familiile care se stabilesc periodic datorita serviciului in medii si culturi foarte diferite. Copil nascut in Romania cu clasa intai facuta aici, inscris la scoala in Corea de Sud in clasa a doua are socul vietii lui.

Homeschooling ideal, eu il vad cam asa….dar viziunea mea este SF pentru Romania:
Pana la clasa 7-8, orice parinte cu Bac (luat pe bune 😀 ) poate sa isi invete copilul fara probleme.
Curicula sa fie stabilita de parinte si nu controlata de stat sau de sistemul de invatamant (Min Educatiei).
Singura cerinta pe care ar trebui sa o emita statul este poate sa se asigure ca copilul participa la indeajuns de multe ore….Sa zicem ca parintele trebuie sa se asigure ca face 4-5 ore pe zi, 180 de ore pe an sau cat e.
Pentru liceu, unde este mai greut, trebuie gasite niste solutii – dar exista foarte multe optiuni, asa ca nu este imposibil.
Homeschoolingul ar da cele mai bune rezultate cand parintii care il practica si care au aceeasi viziune privind educatia copilului, formeaza grupuri si impartasesc experienta si cunostintele.
In tari cu apa calda si unde HS se practica este foarte usor pentru parinti, deoarece manualele si cartile facute in acest scop contin si sfaturi pentru parinti cum trebuie predata lectia.
Fiecare parinte trebuie sa gaseasca metoda cea mai buna pentru evaluarea progresului. Nu neaparat catalog si note. Acestea nu ar trebui sa fie impuse.
Pentru facultate, ar trebui sa fie examen de admitere si nu concurs de note din liceu, ca stim cu totii cum se dau. Astfel copii nu ar fi discriminati in alegerea invatamantului superior.
Pentru protectia copiilor, as fi de acord cu testarea, periodica a unor cunstinte de baza, dar definite in mod clar si pragmatic si care sa nu trebuiasca sa oblige parintele sa urmeze curicula nationala.
Adica, daca se alege homeschooling din motiv religios si copilul trebuie testat, atunci sa nu trebuiasca sa i se ceara sa stie neaparat teoria evolutiei.

Ca si avantaje
Orele acasa pot fi mult mai versatile si mai interesante decat la scoala.
Dragostea de invatatura este mult mai des insuflata de parinte, decat la scoala publica de un profesor – asta este concluzia mea dupa ce am trecut prin sistemul de invatamant romanesc.
Copii invata in ritm propriu si se pare ca au rezultate la fel de bune la materiile „hard” ca si cei din scolile publice.

Ca si dezavantaje
Sunt pareri care spun ca cei educati acasa nu stiu sa se integreze. Nu stiu ce sa zic. Dar din ce am vazut eu, cei educati acasa nu isi definesc valoarea in functie de parerea colegilor….si asta mi se pare foarte important.

In concluzie
Pentru Romania, niste parinti care isi doresc asta, trebuie sa dovedeasca initiativa, sa puna mana de la mana efort si timp si sa puna pe hartie un proiect de lege profesionist care sa fie dupa aia propus spre dezbatere si aprobare. Trebuie lobby cat cuprinde si foarte multa promovare. Ar fi o tema de dezbatere extrem de interesanta. Daca ar ridica atat de multe discutii ca si ora de religie, ehei…am fi departe.

Reply
Dana
martie 9, 2015 @ 4:45 pm

Pentru [b]o femeie[/b] ,legat de home schooling in Romania.

De curand am citit acest articol [url]http://totb.ro/catrina/[/url] El contine si alte linkuri care s-ar putea sa va foloseasca. Eu nu m-am interesat in continuare de acest lucru (home schooling) dar pentru dumneavoastra ar putea fi un inceput (sper). 🙂

Doamne ajuta!

Reply
Andrei Calin
martie 10, 2015 @ 12:51 pm

@Dan

Te-ai saturat de mine de nu-mi mai postezi comentariile? :))

Reply
Dan Tudorache
martie 11, 2015 @ 1:32 pm

Nu m-am săturat Andrei de tine, dar sincer am obosit să tot combat teza maltusianistă asupra lumii pentru că deja am făcut-o de câteva ori până acum. Despre gândirea maltusianistă și ce drame a generat ea în istorie poți găsi numeroase materiale pe net.

Reply
Negrut
decembrie 27, 2015 @ 12:07 pm

Mai bine este să nu ai copii, dar să ai bunătate, căci pomenirea bunătăţii este nemuritoare; şi Dumnezeu o ştie şi oamenii o cunosc.
Mulţimea pruncilor la cei nelegiuiţi nu este de nici un folos; din mlădiţele lor spurcate nu se va înfige rădăcină în adânc şi nu vor avea temei nezdruncinat.
o familie cu tata si mama alcolici care fac copiii in nestire ,acolo nu ar trebui cu vehementa sa le spuna cineva sa se oreasca
„Iar daca nu vei asculta glasul Domnului Dumnezeului tau si nu te vei sili sa implinesti toate poruncile si hotararile Lui… Blestemat sa fii tu… Blestemat sa fie rodul pantecelui tau si rodul pamantului tau… Atunci Dumnezeu te va bate pe tine si pe urmasii tai cu plagi nemaiauzite, cu plagi mari si nesfarsite si cu boli rele si necurmate… pana vei fi starpit” (Deut. 28, 15-18; 59-6ca sunt si ex. bune unde famili cu multi copii au reusit ok dar daca ne bucuram ca doar au reusit cand ii vedem mari suna a egoism avand in vedere cat de greu le-a fost parintilor sa aiba grija de ei ,iar la cei ce nu reusesc ne alegem cu 7,8,10 hoti,violatori,cersetori si noi o sa dam vina pe parinti ca au pacatuit dar avem partea noastra de vina ca nu i-am oprit ci le-am zis ca prin asta vine mantuirea
parerea mea.

Reply
Anca B.
mai 16, 2016 @ 11:00 am

Imi plac enorm toate articolele de pe site,insa deja am multe intrebari care ma framanta.Spre exemplu,inainte de cadere Adam si Eva au fost inocenti si puri ca niste copii,insa dupa cadere au avut realtii intime.Asta inseamna ca relatiile intime dintre soti au fost doar un pogoramant,adica un plan B si ca de fapt noi ar trebui sa traim ca si calugarii?Poate inteleg eu gresit.Peste tot ni se spune ca trebuie sa avem relatii intime pentru a dobandi un anumit echilibru,insa mie mi se pare ca exact persoanele care nu sunt casatorite sunt mult mai echilibrate.Mie duhovnicul mi-a sugerat ca pentru mine casatoria ar fi cea mai potrivita,insa eu fug cu toata puterea de baieti,simt ca as fi o povara,nu o sotie buna si ma cunosc destul de bine.

Reply
Dan Ilie Baterica
mai 16, 2016 @ 2:49 pm

Hristos a inviat! Povara sau nu…. nimic nu e mai frumos decat familia crestin ortodoxa. Ce e mai frumos decat o relatie unde exista doar adevar fara strategii vai sa nu par inferior vai sa ma dau mare si tare sa impresionez…. Cu voia lui Dumnezeu vezi copilasii crescand, descoperi in ei trasaturile la amandoi parintii. Cu toate greutatile si neajunsurile vremurilor noastre viata fara casatorie si fara copii e ca o zi fara soare. Cu siguranta te poti mantui si pe calea calugariei insa casatoria e varianta potrivita. Viata insa te poate duce pe alte carari…. punem prea mult accent pe bani cariera educatie si uitam esentialul.E bine sa luam aminte si la sfaturile celor din jur sa comunicam cu apropiatii insa decizia e a noastra. Sa te ajute Dumnezeu sa iei decizia potrivita.

Reply
constantin1993
mai 16, 2016 @ 6:09 pm

@cineva..Relatiile intime dintre soti si in general, nu numai intre soti, din punctul meu de vedere, trebuie sa aiba ca scop numai procreerea, alt scop nu vad. Bineinteles ca nu toti suntem la fel si nu toti gandim la fel, dar e bine daca te insori cu cineva sa fii pe acelasi palier, altminteri veti avea amandoi de suferit.
@dan_ilie Sunt oameni care sunt facuti pt insuratoare si oameni care nu sunt facuti pt insuratoare, si scrie clar si in Bbilie, sa nu incercam noi oamenii sa le schimbam vietile, fiecare trebuie sa ramana in starea in care l-a asezat Domnul si in care l-a chemat Dumnezeu.

Reply
Boitos
mai 17, 2016 @ 5:50 am

Nu stiu de ce gandesti ca ai putea fi o povara.
Nu imi dau seama, pt ca pana acuma, cred ca toti, te vedem ca o persoana perfect normala, ca si noi astialalti.
Ca avem defecte si calitati, ca asa au toti oamenii, asta e altceva, trebuie sa ni-i le acceptam.
Nu iti mai face atatea probleme.Daca tu te consideri inferioara unde vrei sa ajungi, care este telul tau in casatorie ?Nu suntem toti egali ?In casatorie vine fiecare cu bagajul lui emotional.Asa ca ar fi bine sa ai despre tine o parere buna.
Exista persoane echilibrate si in cadrul casatoriei si inafara ei, deci depinde de persoana.

Cat despre inaintasii nostrii : cred ca Dumnezeu a zis :,,cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul”

Reply
Anca B.
mai 17, 2016 @ 6:18 pm

Sunt o persoana destul de complicata si cu stima de sine destul de scazuta.Am trecut prin multe in ultima vreme si sunt toata numai stres si griji stupide.Incerc sa ma pun putin pe picioare,dar nu prea reusesc.Sunt cu nervii la pamant.Poate si de asta nu pot gandi limpede.Sper sa fac alegerile potrivite in viata,alegeri care sa imi fie spre mantuire si nu spre osanda.
Sunt o bomba cu ceas gata sa explodeze din cauza stresului,pe care nu reusesc sa il controlez.

Reply
pantelimon
mai 18, 2016 @ 8:12 am

Dumnezeu este iubire , iar noi suntem ca o prelungire a Lui. Cum ar putea cineva care este iubire sa ne pedepseasca, iar apoi daca ne pare rau sa ne ierte? Ceva nu se leaga. Eu cred ca nu exista pedeapsa, iad. Pur si simplu cred ca tot ceea ce facem bun sau rau se intoarce la noi ca un boomerang. Iadul e aici daca permitem noi sa fie. Scopul omului pe acest pamant este sa se regaseasca pe sine, sa traiasca cat mai aproape de Dumnezeu, sa renunte la ego-ul sau , sa ajunga la sinele divin. Dupa ce se termina aceasta viata ramane doar sufletul care e perfect , pentru ca e parte din Dumnezeu.Deci nu trebuie sa ne fie frica de Dumnezeu sau de iad.

Reply
constantin1993
mai 18, 2016 @ 4:00 pm

@pantelimon
”Dumnezeu este iubire , iar noi suntem ca o prelungire a Lui. Cum ar putea cineva care este iubire sa ne pedepseasca, iar apoi daca ne pare rau sa ne ierte?”’
Simplu, asa cum un parinte isi pedepseste copilul pt obrazniciile sau tampeniile pe care le face.

”Ceva nu se leaga. Eu cred ca nu exista pedeapsa, iad. Pur si simplu cred ca tot ceea ce facem bun sau rau se intoarce la noi ca un boomerang. Iadul e aici daca permitem noi sa fie.”
Sfanta Scriptura spune ca exista iad si ca in iad va fi foc, plangere si scrasnire a dintilor, si vierme neadormit.Iadul este însă şi pe pământ. Deci, există în pământ, dar şi pe pământ, încât noi suntem obişnuiţi cu el. Iadul şi-l fac mulţi dintre trăitorii acestei lumi atunci când duc o viaţă fără frica de Dumnezeu.

”Deci nu trebuie sa ne fie frica de Dumnezeu sau de iad.” In traducere , cum ar fi in societatea noastra, suna ceva de genul, sa nu-ti fie frica de lege sau de inchisoare.Domnule pantelimon, asa cum eu respect legea statului Roman, ca sa nu comit o infractiune si sa ajung la mititica, asa respect si eu legile lui Dumnezeu, iar frica de Dumnezeu se intelege prin frica de pacate, ca sa nu ajung in iad.Deznadejdea in Dumnezeu este de doua feluri:
1.sunt cei ce cred ca Dumnezeu este atat de iertator incat comit pacate ori de cate ori au ocazia, crezand ca vor fi iertati mereu si mereu (Bineinteles ca bunatatea si mila lui Dumnezeu sunt nemasurabile, dar vei da si tu ceva la schimb,o suferinta mica sau mare depinde de El)
2.sunt cei care cred ca Dumnezeu nu ii va ierta deloc si comit in continuare aceleasi pacate

Reply
Dan Ilie Baterica
mai 18, 2016 @ 4:04 pm

„cineva…” Cu siguranta esti o persoana sensibila si pui la inima multe. Poate nu e potrivit ce voi spune insa imi aduc aminte de un citat intalnit acum ceva vreme : „Problema cu lumea e ca oamenii inteligenti sunt plini de indoieli iar prostii sunt plini de incredere” Framantarile tale sunt normale cred ca multi dintre noi au perioade asemanatoare si sa nu-ti fie teama sa vorbesti cu cineva despre asta. Cu siguranta membrii familiei, rudele te pot ajuta. Sau daca nu o colega sau cineva apropiat. Sa nu te izolezi sau sa tii in tine toate grijile. Nu lua in considerare ce vezi la multi altii si nici parerile lor. Iti trimit un articol pe care vreau sa-l citesti pana la sfarsit si vei avea alta parere despre valoarea ta si stima de sine. Doamne ajuta!
http://brightside.me/article/how-much-are-you-worth-4105/

Reply
sdaniel
mai 18, 2016 @ 4:14 pm

@Simona
[i][b]Cat despre inaintasii nostrii : cred ca Dumnezeu a zis :,,cresteti si va inmultiti si umpleti pamantul”[/b][/i]

As aminti ca Dumnezeu a facut aceasta afirmatie cand populatia pamantului era de …doi locuitori :))
Intre timp Pamantul chiar s-a umplut, populatia a crescut de la doi locuitori la peste 7 miliarde!!
Insusi verbul „umpleti” este finit. Orice lucru pe care vrei sa il umpli are o limita, o cifra maxima, peste care nu se poate trece. Dumnezeu nu ne-a spus ce trebuie facut si cand Pamantul se va umple. Si se va umple, pentru ca nu te poti inmulti la nesfarsit. Oricat ne-ar ajuta stiinta si tehnologia in alimentatie, la un moment dat nu mai poti produce mancare pentru tot globul!

Reply
Boitos
mai 19, 2016 @ 8:32 am

Sdaniel, asa este cum spui tu.
Dar, asta nu inseamna ca noi ca popor care avem cam de toate , chiar daca o ducem mai greu,trebuie sa fim campioni la avorturi, la destrabalare.Sunt convinsa ca daca incerci sa faci un lucru bun si Dumnezeu te ajuta .
Numai sa nu vina ceva razboi, ca o sa vedem atunci cum vom scadea ca numar.

Cineva, nu stiu cum esti tu, dar vreau sa iti spun ca eu in urma cu cativa ani, aveam despre mine o parare f. proasta, sustinuta si de o parte din familia mea.Deci vreau sa spun ca eram cu nivelul stimei sub 0.Acuma sunt catre 7-8 ( 10 fiind maxim ).Oricine , orice iti zice, sa nu te doboare psihic, tu trebuie sa stii ca esti mai tare ca piatra si ca daca consideri ca esti singura in fata tuturor, atunci vei lupta altfel.In primul rand cu tine insuti.
Cat despre stres, avem ca arme: rugaciunea, postul, faptele bune ( fiecare cat poate si cum poate ).
Daca ma uit in urma, numai Dumnezeu m-a ajuat sa trec prin stres si suparari.Si daca ma uit mai bine chiar nu avea rost sa ma stresez atat, ca pana la urma ma rugam : „Fa Tu Doamne ce crezi ca eu nu stiu ce sa mai fac.”
Chiar dimineata m-a suparat o ruda, dar pe urma ma sunat o cunostiinta sa imi spuna ceva si mi-am impus sa vorbesc frumos cu ea si m-am incarcat de energia ei pozitiva, la sfarsitul discutiei zambeam, nici nu stiu de ce.
Deci in fiecare zi e o lupta cu tine insuti, ca pe ceillati nu ii putem schimba.Fiecare sa se schimbe pe el.
Daca eu am putut, sunt sigura ca si tu poti.

Reply
brindau cristina
mai 19, 2016 @ 2:29 pm

Hristos A inviat! Fara Dumnezeu nu putem face nimic si daca vrem nu putem. Samanta Dumnezeu o pune in pantacele femeii si noua nu ne ramane decat sa ne bucuram ca o sa fim mame indiferent al catelea copil o sa fie pt ca are Dumnezeu grija El a pus El si da ,nu ne ramane decat sa ajutam la crestera si educarea copilului pt ca de restul are Dumnezeu grija. Eu am simtit asta pe pielea mea cand am crezut ca eu decid ce este bine si ce nu in viata mea. Dar Dumnezeu mi-a aratat ca nu este deloc asa. Dupa ce al doilea copil a implinit 2 ani m-am angajat eram fericita ca mai schimb din rutina zilei. Nu mai stau acasa cu copii de dimineata pana seara ma duc si eu la eu serviciu stau de vorba cu oamenii de alt copil in viata mea nici nu vroiam sa aud eram fericita asa cum era situatia.2 copii fetita si baiat serviciu cat de cat bun stateam cu chirie si credeam ca nu mai putem face fata cu inca un copil adica 3 sotul nici el nu vroia. Dar inevitabilul s-a intamplat am ramas insarcinata. M-am suparat foarte tare pe Dumnezeu pt ca eu credeam ca nu o sa ma pot descurca cu trei copii mici o situatie financiara prea buna nu aveam casa nici atat. Deabia cand am implinit sapte luni de sarcina am inceput sa ma mai linistesc si sa ma obisnuiesc cu gandul ca o sa mai un copil. Dupa ce-am nascut am fost vreo 2 saptamani speriata ca nu o sa ma descurc dar incet incet mi-am revenit si in familie au inceput sa apara si schimbari sotul a inceput sa imi fie mai aproape sa ma inteleg mult mai bine( ne certam foarte des si mai mult din lucruri marunte). In tot acest timp parinele nostru duhovnic ne-a fost alaturi si ne-a incurajat foarte mult. Cand am realizat cat de frumos si bine este sa accepti viata asa cum este si sa nu cartesti am regretat ca am fost suparat cand am aflat ca o sa mai avem un copil si-am promis sa ma bucur de urmatorul copil si m-am tinut de promisiune pt ca la scurt timp dupa ce Luca a implinit 10 luni am aflat ca sunt iar inasrcinata cu al patrulea copil(Matei-Stefan) m-am bucurat enorm si-am avut acleasi emotii ca la prima sarcina fara sa mai fiu suparata sa ma gandesc cum o sa ma descurc pt ca mi-am primit lectia de la al treilea copil are Dumnezeu grija de fiecare copil pe care il da. In prezent suntem o familie fericita si cat de curand o sa ne mutam si la casa noastra(sa nu mai stam cu chirie). Fiecare copil care vine in viata unei familii aduce ceva special cu el asa s-a intamplat si la noi fiecare copil are ceva al lui care nu se poate explica in cuvinte doar se simte si spun asta pt ca totii copii sunt un dar special de la Dumnezu. Sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea . Doamne Ajuta!

Reply
Anca B.
mai 19, 2016 @ 4:33 pm

Va multumesc pentru vorbele bune!Eu pana acum am avut sansa de a trai alaturi de oameni care nu mi-au spus niciodata lucruri urate.Problema sunt EU.In mine se afla toata problema.Eu sunt cea care are pareri proaste despre sine insasi.Stiu ca sunt valoroasa in ochii lui Dumnezeu,dar mi-as dori sa fiu putin mai constienta de asta.Trec si eu prin tot felul de stari,numai Dumnezeu m-a tinut sa nu innebunesc.Dar nici oentru sesiune nu prea reusesc sa ma concentrez si maine am un examen.Doamne ajuta sa treaca cu bine!Sunt si foarte formalista,pun prea mult accent pe exterior si prea putin pe interior.Sper ca ma intelegeti,ca eu nu prea reusesc sa ma inteleg pe mine insami… :))

Reply
Gabriel
iulie 22, 2016 @ 2:44 pm

Buna ziua,

As vrea sa spun ca mi se pare ca cotraceptia e diferita de avort si ca e inevitabila in famile, unde trebuie investite multe resurse in copii. Parintii nu pot creste prea multi copii pentru ca nu au mijloacele financiare sa o faca. Este mai bine pentru parinti sa faca mai putini copii ca sa poata sa ii creasca si sa se ocupe de ei, si sa ii educe bine. Cred ca biserica ar trebui sa promoveze contraceptia pentru ca o familie cu mai putini copii ii poate educa mai bine. Si contraceptia poate ajuta sa elimine aparitia sarcinilor nedorite si astfel o sa se reduca si rata avortului si numarul copiilor abandonati din tara. Pentru ca sunt prea multi orfani si prea multe avorturi in Romania si o campanie de informare despre metodele contraceptive ar ajuta sa reduca acest numar. Mi se pare ca avortul si abandonul sunt imorale si pot fi oprite cu o educatie corecta a tinerilor despre metodele contraceptive. Oamenii trebuie sa realizeze ca e o foarte mare responsabilitate sa ai un copil.

Doamne ajuta!

Reply
Dan Tudorache
iulie 22, 2016 @ 3:00 pm

Salut Gabi (Gaitan)

Te rog să nu te superi pe mine, dar cred că ai confundat Biserica cu un ONG de „educație sexuală”.
Crede-mă, cele două au scopuri antagonice.

Reply
Roxana
iulie 22, 2016 @ 3:51 pm

Salut Dan,

Biserica emite niste recomandari care afecteaza in mod direct viata sexuala. Si tu nu poti sa faci [b]campanie educativa[/b] cu tema „in familia crestina nu exista contraceptie” si dupa aia sa arunci argumente ca tu nu faci educatie sexuala pentru ca nu esti ONG. Se indoaie mintea.

Efectul contraceptiei nu este numai evitarea unei sarcini nedorite. Poate ca cel mai important element al folosirii prezervativului (de exemplu) este evitarea bolilor cu transmitere sexuala: HIV, hepatita, HPV, sifilis, etc.

Intr-o familie in care unul dintre soti are HIV sau sifilis cum se procedeaza? Care este recomandarea bisericii? In Africa unde incidenta HIV este halucinanta, este moral sa le spui la oameni ca prezervativul este pacat?

Daca avortul (terminarea unei vieti care a inceput deja) este pe acelasi nivel cu contraceptia (eliminarea riscului ca doua celule sa atinga un potential), insemna ca de fiecare data cand te scarpini in nas tu comiti un genocid. Fiecare celula din corpul tau are potentialul sa devina o noua persoana.

Reply
Gabriel
iulie 22, 2016 @ 8:09 pm

Buna Dan,

Nu ma supar, nu e nici o problema, e interesant sa discut cu dumneavoastra. Dar eu cred ca biserica ar trebui sa se ocupe de educatia sexuala a oamenilor pt ca e nevoie de ea ca oamenii sa fie informati cand i-au o decizie despre cati copii sa faca, ce boli sunt, ce analize trebuie sa isi faca inaite sa se casatoreasca, etc. Si mi se pare ca ar ajuta, decat sa lasi educatia sexuala la nivelul fiecarui individ. E bun si medicul pentru informare, dar mi se pare ca si biserica se poate implica. Mi se pare ca cunoasterea nu poate sa dauneze, mai ales daca responsabilizeaza.

Doamne ajuta.

Reply
Gabriel
iulie 22, 2016 @ 8:20 pm

Si mi se par frumoase si interesante mult articole de pe site, dar mi se pare ca aici ar trebui putin o alta abordare, pentru ca in lumea de azi e nevoie de multe investitii financiare in copii mai ales pt educatie, si oamenii nu pot sa aiba prea multi.

Reply
Dan Ilie Baterica
iulie 23, 2016 @ 10:35 am

Roxana nu te supara insa ai o atitudine un pic superficiala. ESte evident rolul prezervativului de prevenire a „majoritatii” bolilor sexuale insa creaza doar o falsa impresie de siguranta…. Odata cazut in patima desfranarii vor exista momente in care patima invinge ratiunea si nu se vor proteja si conform „legilor lui Murphy” tocmai atunci se poate transmite o boala. IN SUA unde exista contraceptie si metode de protectie de jumatae de secol rezultatele sint infricosatoare : 110 miloane de americani infectati cu boli de transmitere sexuala : http://www.livescience.com/48100-sexually-transmitted-infections-50-states-map.html
79 milioane americani au HPV papilomavirusul uman care nu poate fi prevenit in mod eficient cu nici o metoda de protectie nu mai scriu acum despte efecle disproportionat mai grave asupra femeilor ale acestei boli . VAd ca modelul SUA este promovat peste tot si acceptat de majoritatea.
Exemplul Sudului Africii nu e relevant…. acolo nu exista crestinism nici macar islam si mai ales nu exista educatie! Cred ca trebuie sa recunosti ca un singur partener de incredere in cadrul casatoriei sau abstinenta e ce-a mai buna metoda de protectie existenta. HAi sa nu ne mai gandim la „pacat” hai sa ne gandim efectele avortului si chiar efectului insumat a perioadelor lungi(1an-5 ani) de folosire a anticoncentionalelor. Oare merita sa te dereglezi hormonal, sa te lupti cu obezitatea ,cancerul sau problemele cardiace si pe deasupra sa-ti reduci fertilitatea ?
Din pacate ne-am pierdut simtul critic si luam totul ca bun, inghitim propaganda cu toate amagirile lor. POAte e dintr-o comoditatea a noastra, iluzia ca putem incalca regulile etice morale si ortodoxe cu ajutorul stiintei.Prea multa incredere avem in stiinta si medicamente si prea putina incredere in Dumnezeu si chiar in noi. Nu trebuie sa fugim de stiinta nici de evolutie trebuie doar sa nu ne lasam pacaliti de cei care au interese in promovarea unui anumit stil de viata.

Reply
Dan Tudorache
iulie 23, 2016 @ 11:27 am

Gabi… Biserica face educație pentru mântuire, dar tocmai de această mântuire este legată viziunea sa despre sexualitatea umană. Care viziune o are de când a fost întemeiată… acum aproape 2000 de ani. E plină literatura patristică de omilii, predici, exegeze, etc….. despre nașterea și creșterea copiilor, raporturile de iubire dintre soți… numai să le mai și citească oamenii. Pe acest site există o secțiune dedicată subiectului, numită chiar așa, Sexualitate:
https://ortodoxiatinerilor.ro/sexualitate
Și e doar un mizilic din ce are Biserica la dispoziție.
Atâta doar, că viziunea creștină despre sexualitatea umană este antagonică viziunii „educației sexuale”… iar modul în care ai ridicat observația cu privire la subiect, trădează aderarea la curentul hedonist. Dar asta nu înseamnă că n-ai fost sincer.

PS: La problemele ridicate în ultimele comentarii voi răspunde în limita timpului disponibil. Așa că vă rog să aveți răbdare. Dar mai bine nu vă împiedicați de mine, ci mergeți la lectură… că materiale se găsesc cu nemiluita, numai să se vrea.

Reply
Valerian Liviu
decembrie 3, 2018 @ 5:04 pm

Doamne ajuta, va scriu din suflet ceea CE scriu, offf… Samt in pacatos EU nu ma pot comparable cu sufletul voatru va rog sa nu. Ma jdecati, EU am Ramas intre

paralele …

Reply

În familia ortodoxă nu există contracepție (Campanie educativă)

Pe aceeași temă:

Pr. Arsenie Papacioc: „anticoncepţionalele şi alte mijloace asemănătoare sunt fraudă conjugală şi atentat împotriva planurilor lui Dumnezeu”

„Femeia să ceară la rugăciune lui Dumnezeu prunci până la bătrânețe”

Soții care evită nașterea de prunci ajung să se dușmănească

69 Comentarii

Lasă un răspuns Anulează răspunsul