Familie sau carieră ?
Am ajuns la o vârstă la care-i văd pe toţi prietenii muncind foarte mult, stând peste program, petrecând multe ore cu ochii în calculator şi plângându-se că sunt obosiţi şi că ar avea nevoie de o pauză.
Deşi muncesc foarte mult tot se plâng că mai au treabă, că n-au terminat şi mâine o iau de la capăt. Muncind mult au puţin timp liber, şi puţină vreme de petrecut cu familia şi cu prietenii.
Există o părere ce umblă printre tineri că trebuie să-ţi faci o familie după ce ai de toate, după ce te-ai realizat „cât de cât” profesional. Adică să ai un servici bine plătit, o casă şi o maşină şi după aia poţi să te gândeşti şi la familie.
Părerea asta neoficială îi face pe mulţi să se sacrifice muncind, să urmărească promovarea în funcţie, să treacă dintr-o companie în alta dupa un salariu mai mare, să-şi ia ca model tinerii manageri de 30 de ani care au maşină, laptop, telefon şi pleacă în delegaţii în toată lumea, dar care nu mai au timp nici să treacă pe acasă.
E evident că sunt puţin cei ce ajung să se „realizeze” şi să aibă ce vor până la 30 de ani şi apoi să caute să-şi facă o familie, majoritatea rămânând la un nivel mediu de trai care te ajută să trăieşti mai bine sau mai puţin bine de pe o zi pe alta.
Ce faci dacă ajungi la 30 de ani şi n-ai nici casă, nici maşină, n-ai nici un salariu prea mare, şi totuşi ai muncit destul de mult ? Mare parte din prietenii de vârsta ta s-au aşezat cât de cât la casa lor, trebuie să faci şi tu ceva. Cu cine să te-nsori, cu cine să te măriţi ? Fetele (sau băieţii) care mai apăreau mai acum câţiva ani de la un prieten sau altul acum au dispărut, grupul de prieteni e din ce în ce mai restrâns, şanse de a cunoaşte pe cineva sunt din ce în ce mai mici. Ai fugit după doi iepuri şi n-ai prins niciunul, ai vrut să te-mbogăţeşti ca mai apoi să te căsătoreşti, dar nici nu te-ai înstărit şi ai pierdut şi vremea de-nsurat (măritat).
Pentru toate e o vreme în viaţă, toate trebuie făcute la vremea lor. Să te bucuri cu prietenii şi să te-ndrăgosteşti când eşti tânăr, să te căsătoreşti când încă mai eşti copil. Să-ţi faci o familie când tu poţi să te dai după ea şi ea poate să se dea după tine, când tu ai putere s-o ierţi pe ea şi ea să te-nţeleagă pe tine.
Să te căsătoreşti când eşti tânăr şi împreună să vă bucuraţi luptând pentru realizare. Împreună să căutaţi fericirea, împreună să treceţi peste obstacole, împreună să gustaţi din toate ale vieţii. Şi chiar de vă veţi trezi la 30 de ani fără prea multe, totuşi vă aveţi unul pe altul, totuşi (poate) îl aveţi pe cel mic. Şi ce folos că n-aveţi bani dar vă-nţelegeţi bine, ce folos că n-aveţi averi dar îl aveţi pe cel mic, bogăţia cea mai de preţ.
Ce e mai de preţ decât dragostea ? Ce e mai frumos decât un copil ?
(Claudiu Balan)
natalia
iunie 11, 2009 @ 7:59 pm
foarte frumos spus, aveti mare dreptate.eu am 28 de ani ,sunt singura,dar nu pentru ca am vrut cariera,stiu ca doar familia ma va implini,sotul,copiii,dar n-a fost sa fie ,n-am fost pregatita,n-am avut incredere in mine, n-am vrut sa fac compromisuri,mai multe motive, Dumnezeu stie.Acum mi-e teama ca nu voi mai gasi pe cineva care sa gandeasca ca mine,sa mergem pe acelasi drum.am stat mult in casa,sunt timida desi nu par si cluburile n-au fost genul meu,dar cred ca ar trebui sa ies mai des.am o dilema:sa fac eu ceva sau sa astept pana ma va ajuta Dumnezeu
ionutz
iunie 11, 2009 @ 8:45 pm
Familia e foarte importanta….E universul intelegerii ,afectiunii….:-)
florinm
iunie 11, 2009 @ 10:36 pm
Natalia, nu sta, roaga-te. Si iesi in lume, dar fii atenta pe unde. Fii cu luare aminte la cei pe care-i vei cunoaste. Vorbeste cu duhovnicul tau. Doamne ajuta!
natalia
iunie 12, 2009 @ 7:11 pm
multumesc, florin.Si un duhovnic mi-a spus acelasi lucru si m-am rugat ,dar deznadajduiesc adesea, pentru ca am o varsta .trebuie sa ma rog cu mai multa credinta
mihai
iulie 12, 2009 @ 8:11 pm
Eu aleg cariera.Tine mai mult de foame decat o femeie…
alida
iulie 16, 2009 @ 12:07 am
cu ajutoru lu Dumnezeu amandoua:-) familie pentru dragoste si intelegere..si cariera pentru a intretine familia
alida
iulie 16, 2009 @ 12:09 am
dragostea ce se formeaza in familie si dragostea fata de Dumnezeu iti da putere sa mergi inainte in viata..:-)
cabira
iulie 29, 2009 @ 9:47 am
Din pacate, este o cursa aceasta a carierismului, insa cine alege cariera, fie nu se raporteaza la Dumnezeu, fie inca nu a inteles insemnatatea familiei crestine.
Va marturisesc ca am avut si eu ispita aceasta a carierismului, fiind economist, si cativa ani la rand, i am petrecut mai mult la birou decat acasa.
Cand esti tanar, ai avant si crezi ca atunci e momentul sa dai ce i mai bun din tine.
Da, dar cu ce pret? Al sanatatii, al periclitarii relatiilor cu cei apropiati, cu familia?
Poate avantul acesta, a venit si dintr o responsabilitate pe care simteam ca o am pentru parinti, care ma sustinusera cu modestele lor posibilitati materiale pana atunci.
Era randul meu sa le rasplatesc efortul.
Pe atunci credeam ca poti sa ai cariera si sa ti intemeiezi si o familie (poate o familie, insa nu o familie crestina – e adevarat ca atunci nu intelegeam insemnatatea familiei crestine si responsabilitatile ce deriva din aceasta).
Mi a trebuit ceva timp sa mi dau seama ca am intrat intr un cerc vicios din care mi era greu sa ies – ma simteam ciudat daca plecam la ora 6 de la birou, in schimb nu mi se pare un sacrifiu prea mare sa stau 17 ore la birou in perioadele de raportare.
Asta mi a afectat in primul rand sanatatea, dar si viata duhovniceasca – cand stai atatea ore la birou, nu mai ai timp de rugaciune, sau adormi cu cartea de rugaciuni in brate, amani spovedania ca n ai timp sa te pregatesti, etc.
Slava Domnului ca m a facut sa inteleg ca nu aceasta este menirea unei femei pe acest pamant.
@natalia – nu deznadajdui din cauza varstei.
Dumnezeu ne are in grija pe toti.Daca iti doresti sa te casatoresti, roaga te pentru asta, insa roaga te in acelasi timp sa se faca voia lui Dumnezeu.
Si roaga te, nu numai cu credinta, dar si dezrobita de aceasta dorinta.
Probabil deznadajduiesti pentru ca te gandesti prea mult la asta, si inevitabil ai anumite asteptari.
Scopul vietii noastre este mantuirea, insa cautand mai intai Imparatia lui Dumnezeu, cu siguranta si celelalte ni se vor adauga noua,caci El insusi ne a fagaduit acest lucru.
Si vei avea si familia dorita, atunci cand va hotari Dumnezeu ca e timpul potrivit.
Hristos in mijlocul nostru!
Adriant
februarie 25, 2010 @ 1:06 pm
@natalia – nu deznadajdui din cauza varstei-sunt si eu de aceeasi parere,deoarece…eu insumi,la 27 de ani,fara sa ma gandesc nici la cariera nici la familie,totusi nu-mi gaseam „jumatatea”,tot din diverse si multe motive,inclusiv timiditate.Dar…intr-o seara,fara sa ma astept sau sa prevad,in compartimentul din trenul care ma ducea in provincie,unde faceam stagiatura,chiar in fata mea,s-a asezat o fata blonda…alaturi de care in aceasta vara (dupa 25 de ani),voi sarbatori nunta de argint! Deci daca mie Dumnezeu (pe care nu-l „cunosteam” pe atunci)mi-a daruit aceasta fericire numita familie,ca atat mai mult ti-o va darui si tie,care te rogi Lui pt. aceasta..
Asa ca…prevad ca vei fi o mireasa foarte frumoasa,multumindu-i mereu Celui de Sus!
Lili
martie 20, 2011 @ 9:46 am
Mi-a placut mult articolul."Ce e mai de pret decat dragostea?"->raspuns: nimic! Nicio cariera nu-ti poate aduce fericirea care ti-o aduce faptul ca iubesti si esti iubita sau faptul ca ai un copil.Intr-o zi vorbeam cu mama despre faptul ca oamenii tot mai mult pun cariera pe primul loc,din liceu ii auzi spunand: "vreau sa fiu cineva" i-am zis asta mamei si am primit un raspuns care m-a impresionat in mod placut,mi-a spus: "este suficient sa fii un om bun,sa nu faci rau celorlalti ca sa poti spune ca ai facut ceva in viata sau ca esti cineva!"mi-au ramas cuvintele astea-n minte.Mai am putin si intru la facultate si deja au inceput intrebarile de genul: "ce vrei sa faci in viitor?ce facultate alegi?ce cariera vrei sa faci?" si cand oamenii primesc raspunsul meu: "Nu vreau sa fac cariera.Probabil am sa merg la arte vizuale,la fotografie",cand aud raspunsul meu se blocheaza si parca nu ma considera intreaga la cap,apoi urmeaza intrebarile: "Cum?Nu vrei st.economice?Sau stiinte politice?Nu vrei dreptul?Vai dar ai putea face o cariera minunata ! Ai fi cineva!" Le zambesc si le spun: nu,am sa fac ce-mi place,chiar daca acest lucru inseamna ca nu voi avea o cariera.Raman rece si intr-un fel intristata la conceptiile oamenilor de astazi care considera ca doar daca ai o cariera platita bine,doar daca te invarti in cercuri inalte cu haine de firma te poti considera un om fericit care a facut ceva in viata.Este atat de gresita conceptia asta.Este adevarat,oricat ar nega unii oameni,faptul ca in momentul in care ai o cariera mare,responsabilitati mari la locul de munca,mult de lucru in momentul acela involuntar cariera iti acapareaza tot mai mult din timpul liber,si ciudat e faptul ca nu esti mai fericita,pentru ca te intristezi cand vezi ca nu poti petrece timpul cu familia ta,sau mai rau,nu ai una si te simti singura.Eu cred ca oamenii din ziua de astazi cand isi aleg o cariera nu se gandesc si la consecinte si la ce implica acea meserie,este perfect normal sa muncesti,nu este nicio rusine,dar nu este bine sa pui cariera mai presus de familie,pentru ca sunt oameni care si-au pierdut familile din cauza carierei,au ramas cu cariera,dar ce folos?Ce e mai trist e ca oamenii care au o cariera mare,au o functie importanta deja sunt satui si plictisiti de ea,de responsabilitati,de munca,simt nevoia sa evadeze si nu mai fac nimic din placere.
Emanuela
aprilie 9, 2011 @ 6:11 pm
Cat de mult imi lipseste aceasta gandire la cel pe care il iubesc:sad:
Lili
aprilie 9, 2011 @ 7:15 pm
Emanuela,daca-l iubesti fa tot posibilul sa-i arati ca nu banii,cariera conteaza.Pentru ca daca-l iubesti inseamna ca vrei sa fie fericit si crede-ma o cariera foarte buna nu-ti aduce fericirea.Iti aduce multumire,da,dar nu fericire.E ceva foarte firesc sa ne indeplinim visurile,sa tintim cat mai sus,sa ne depasim limitele,sa facem ceva in viata,dar sa avem grija sa nu punem cariera mai presus de familie,sa nu punem banii mai presus de linistea si pacea de care are nevoie sufletul,sa nu punem renumele si faima mai presus de caracter.Un om cu-n caracter puternic si nobil dar care n-are bani este de 100 de ori mai valoros ca un om cu o cariera impresionanta dar cu-n caracter mic.Stii eu mereu am zis ca niciodata n-am sa ma las influentata de parerea lumii,tocmai pentru ca intalnesc atat de multi oameni cu cariere impresionant de mari si caractere impresionant de mici m-am hotarat ca eu sa fiu invers.Mi-am zis ca intotdeauna voi asculta de ceea ce-mi zice inima si nu de gura lumii.La aceasta gandire m-a influentat putin mama pentru ca mereu mi-a zis: "fa ceea ce simti tu ca e bine,fa ceea ce simti tu ca ti-ar aduce tie fericire si liniste in suflet",si stiu ca as putea face o meserie si sa am bani,masina,tot ce-mi doresc,dar oare as fi fericita?Nu,n-as fi,in scurt timp as fi prea obosita,prea stresata ca sa ma mai pot bucura de ceea ce realizez.Atunci prefer sa fac invers,sa nu am realizari f. mari,dar sa ma bucur cu adevarat de ceea ce fac,pentru ca indiferent ce fac e munca mea.La mine banul nu a fost niciodata un reper dupa care sa ma ghidez,si nu ar trebui ca nimeni sa-si aleaga o meserie in functie de bani.
Eu nu stiu ce sfat ar fi mai bun sa-ti dau,nu iti recomand sa ii spui non-stop sa nu puna banul si cariera pe primul loc,pt ca poate se va supara,dar incearca sa-i arati subtil ca exista lucruri mult mai importante si care chiar aduc fericirea decat banii multi si carierele mari.:-)
Emanuela
aprilie 10, 2011 @ 4:53 am
Lili, ce pot sa spun multumesc!
Crede-ma ca am incercat sa fac tot ce mi-a stat in putinta ca sa-i demonstrez ca el este fericirea mea, ca nu pun banii pe primul loc. Suntem de 6 anisori impreuna, am trecut peste multe… insa am ajuns ca samanta aceea care a cazut intre spini si nu mai poate sa respire. El nu mai vede o viata fara bani, fara confortul de a avea un ban sa plece cu mine intr-o excursie, sa calatoreasca in fine sa aiba bani. Si nu are pentru ca amandoi am terminat facultatea in 2009 pe inginerie, am avut o multime de joburi pana acum si nici unul stabil.
Eu i-am propus sa facem ceva, sa ne casatorim, peste toate vom trece noi cu bine impreuna, unde-s doi puterea creste, insa nu a vrut, a zis ca vrea un serviciu stabil bla bla, exact exact ce scrie in articolul de mai sus Claudiu.
Eu altfel vad lucrurile, pentru mine prietenia are ca scop casatoria, pentru el nu e imp casatoria acum, a zis ca vrea dezvoltare personala, alte chestii…
Parintii lui au facut si fac eforturi enorme, au o afacere de familie cu standuri de haine, care de cativa ani nu mai merge si s-au bagat la datorii ff mari, au construit o casa cat o policlinica si stau toti in ea. Normal ca toti trebuie acum cu mic cu mare sa contribuie la cheltuielile casei si masinilor care le mananca fericirea si toti banii. Mama lui de curand mi-a spus ca nu mai suporta , s-a saturat…
Relatia noastra sta sub acest semn al altor prioritati din partea lui, pentru ca el ducand o lipsa acerba de bani, tot ce vrea in acest moment este sa se realizeze.
Nici un plan de-al lui nu prea ma include pe mine deocamdata, decat poate peste 2 ani. De casatorie nici vorba, ca el vrea ceva mare, frumos , un eveniment atat de important nu poate fii facut asa oricum – spune el.
Am incercat in fel si chip, insa … am obosit enorm, pentru peste toate am realizat ca 60% lupt singura, desi nu asta conta pentru ca il iubesc.
Cred ca pana acum nu stiu de cate ori i-a spus maica-sa ca nu pocedeaza corect. In luna ianuarie anul asta, am vorbit serios si mi-a zis ca el nu vrea sa se lege la cap de acum.
Nu mai are rost, cred ca toate care au fost spuse s-au spus, tot ce a trebuit sa fac am facut, am trecut peste toate, insa un singur lucru nu-l voi accepta in veci:
sa ma mut cu el la mama lui acasa, fara sa ne casatorim si sa incepem o viata mizerabila, pentru ca asta e singura posibilitate pe care mi-a dat-o mama lui. Asta nu!
Sa fie sanatosi!
Saurian
aprilie 10, 2011 @ 6:03 am
Emanuela, poate crezi că sunt insensibil dar: eşti sigură că vrei să te căsătoreşti cu un astfel de om? Poate ca iubit e foarte perfect dar tare mult cred că a cam picat testul pentru postul de sot pentru că e cam imatur ( şi spun asta din ce mi-ai spus despre el şi anume că visează cai verzi pe pereţi în loc să vadă realitatea ). Din ce am înţeles eu trăind lângă fata pe care o iubesc este că o femeie are nevoie de un bărbat care să fie foarte realist, care să ştie să tragă pentru familie şi să se jertfească pentru ea, un adevărat bărbat care să fie în stare să lupte cu viaţa asta atât de grea. Mie nu mi se pare că acest băiat e aşa cum ar trebui şi să nu ajungi după câţiva ani dă căsătorie să-ţi blestemi zilele din cauza lui. Încearcă să te impui puţin, să-l trezeşti la realitate că viaţa nu i se va face mai uşoară niciodată şi că vrei ca împreună cu el să lupţi să supravieţuiţi în viaţa asta plină de greutăţi (bineînţeles prin căsătorie şi copii). Dacă acceptă sau vrea să accepte chestia asta înseamnă că poţi încerca să-l schimbi dar dacă nu atunci caută pe altcineva. Să ştii că de obicei noi băieţii suntem nişte copii ce trebuie să fim crescuţi de iubita/soţia noastră doar că necazul e că unii vor să crească pe când alţii ţin cu dinţii la a fi copil ( şi asta nu e deloc sănătos în viaţă ). Post binecuvântat!
Lili
aprilie 10, 2011 @ 6:27 am
Iarta-ma Emanuela,dar sunt de acord cu Saurian aici.:D Ai grija ce decizie iei.Uite,iti dau un exemplu concret,verisorul meu era de 7-8 ani cu prietena sa,si in vara trecuta au facut nunta,daca ea nu se impunea si nu spunea : "acum sau niciodata" trecea si anul 2010 si tot necasatoriti ramaneau.Stii,uneori si fetele mai trebuie sa ia intitiativa,nu stiu ce fire esti tu,dar eu sunt destul de directa si hotarata eu l-as intreba in fata ce are de gand in privinta relatiei,pentru ca sincer,din cate observ el se gandeste doar la sine.:|Imi pare rau ca treci prin aceasta situatie,te cred ca nu-i usor,si totusi 6 ani sunt mult…:| dar pe bune,daca deja de tanar este asa preocupat de bani atunci chestia asta il va acapara tot mai mult.Uite,cu ocazia asta mi-am amintit ceva ce mi-a spus profesorul meu:" cel care cauta fericirea,niciodata nu o va avea,cel care cauta banii niciodata nu-i va avea" eu adaug ca "cine cauta binele,poate nu-l va gasi de fiecare data,dar asta nu-l impiedica sa faca el bine." am facut aceasta scurta "paranteza" sa iti spun ca cu cat el va dori mai multi bani cu atat nu-i va avea.Asa-i si cu fericirea,cu cat o cautam mai mult cu atat ni se pare mai indepartata.Nu stiu sincer ce sfat as putea sa-ti dau,poate ar trebui sa lasi sa vina totul de la sine,D-nzeu stie mai bine ce planuri are cu tine.Poate isi va da seama iubitul tau singur de faptul ca banul nu e totul in viata.Ca sa faci o calatorie intr-o tara straina,sau sa vezi diverse locuri nu iti trebuie o cariera imensa,bani multi in cont si etc,poti sa fii un om obisnuit si sa calatoresti mult sa faci ce-ti doresti si mai ales ca voi sunteti tineri,nu inteleg de ce se grabeste.Inteleg ca orice tanar vrea sa-si implineasca visurile,sa faca ceva cu viata lui,chiar si eu imi doresc asta,dar trebuie sa stii unde sa tragi linia intre a-ti indeplini visurile si a pune visurile mai presus de persoanele pe care le iubesti.Cum am spus mai sus,eu sunt pasionata de fotografie sunt constienta ca as face ce mi-ar placea chiar daca nu as avea o cariera mare,dar m-as simti bine facand acest lucru.Normal ca abia apuc ca dupa facultate sa incerc sa lucrez in acest domeniu si totusi nu as putea pune serviciu/munca mea in fata persoanei iubite.:|Poate el te iubeste dar e imatur,poate are nevoie sa-l scuturi bine pt ca in fond e si fericirea ta "in joc".Acum intr-un fel depinde si de varsta care o aveti,eu nu sunt adepta a casatoriei la 20-21 de ani…pt ca stiu multi oameni care s-au grabit si dupaia au regretat amarnic,au divortat etc…poate ca tu-l iubesti si de-asta vrei sa te casatoresti cu el dar incearca sa il analizezi obiectiv,incearca sa-ti dai seama daca merita,nu te grabi.
Emanuela
aprilie 10, 2011 @ 10:39 am
Dragilor, Saurian, Lili…
Sunteti niste scumpi, multumesc pentru sfaturi, conteaza enorm pt mine credeti-ma!
Vremea a sosit deja, hotararea de a merge mai departe pe drumul meu alaturi de Dumnezeu asa cum am fost pana acum a fost deja luata! De casatorie nici nu se mai pune problema. Acum sa stiti ca nu ii doresc raul, ii doresc sa gaseasca o fata si mai presus ca mine, sa constientizeze mai devreme sau mai tarziu ce s-a intamplat. Apoi sa-i dea Dumnezeu atatia bani cati sa poata cumpara fericirea.
Acum s-a terminat totul, rabdarea nu-si mai are rostul, explicatul in nici un caz pentru ca mi-am racit gura degeaba, ajutoarele si sprijinul iara nu. Toate acestea la un moment dat isi pierd rostul , il voi lasa pe Dumnezeu sa lucreze El in vietile fiecaruia si ii doresc mult succes.
Va multumesc inca odata, tinem legatura
Ema
Post binecuvantat si voua!
Lili
aprilie 10, 2011 @ 11:41 am
Ema imi pare rau:sad: cred ca ti-e greu,dar…daca te consoleaza cu ceva gandul sa stii ca este mai ok sa suferi acum,decat sa faci pasul cel mare si sa suferi mult mai mult mai tarziu.:| Faza cu constientizatul nu stiu cat de mult i se aplica genului de oameni ca el,pentru ca oamenii care au doar cariera si banii in minte trec peste orice,iar la final isi dau seama cat sunt de nefericiti.Tu urmeaza-ti drumul in viata si sigur vei gasi pe cineva care chiar sa te merite! Exista multe lucruri pe care banii nu le pot cumpara: fericirea,bunatatea, respectul,etc.Te asigur ca daca tinea la tine cu adevarat ar fi constientizat faptul ca greseste cand i-ai zis tu "gata" si nu te-ar fi lasat sa pleci."In luna ianuarie anul asta, am vorbit serios si mi-a zis ca el nu vrea sa se lege la cap de acum." Daca el considera ca a-ti petrece viata cu persoana iubita inseamna "a te lega la cap" atunci….asta este.Ti-am zis,nu sunt adepta a casatoriilor facute devreme,dar nici nu accept si nu ar trebui sa accepte nicio fata ca persoana iubita sa o puna pe locul doi dupa bani.Eu,desi sunt cu mult mai mica decat tine,pot sa-ti dau ca sfat doar sa nu te abati niciodata de la drumul tau,sa-ti pastrezi in continuare increderea-n viata si sa incerci sa cauti frumosul si fericirea in lucrurile simple.:-)Sunt 100% sigura ca in viitor vei fi mult mai fericita decat el si decat toti care alearga dupa bani.:*
romeo
aprilie 10, 2011 @ 1:01 pm
Emanuela ,credema ca intr-o buna zi acel baiat va regreta ca nu a stiut sa aprecieze ceea ce a avut.Poate ca intr-o buna zi visele lui se v-or adeveri ,va reusi sa aiba o cariera ,bani ,si tot ce si-a dorit si a visat vreodata din punct de vedere financiar ,dar va simti un gol imens deoarece acele lucruri nu va avea cu cine sa le mai imparta ,nu va avea cu cine sa se bucure de tot ceea ce probabil a realizat.In acea zi isi va da seama de greseala pe care a facuto ,si probabil isi va dori sa poata da toti banii,cariera,vacante ,etc .inapoi doar pentru a avea alaturi, fie macar si pentru o clipa, pe cineva care sa-l iubeasca.In viata asta iubesti si esti iubit cu adevarat doar o singura data,poate de 2 ori daca esti destul de norocos,norocoasa .Restul relatiilor sunt doar aventuri,un mod de ati face viata mai usoara sa zicem ,desi eu sunt de parere ca o complicam. Asadar nimic nu este mai important decat dragostea ,bani ,cariera etc.,toate palesc in fata ei ,si am face bine ca atunci cand o intalnim sa renuntam la tot. Din pacate multi realizam asta doar dupa ce pierdem ceea ce este cu adevarat important
Emanuela
aprilie 10, 2011 @ 1:29 pm
Romeo,
Castigatorii sunt cei care merg pana la capat! Sa ne ajute Dumnezeu tuturor si sa ne dea intelepciune ca de vorbe goale, ne demonstreaza numai decat Dumnezeu ca ne asemanam cu Iuda care l-a vandut pe 30 de arginti si Petru care s-a lepadat. Toti avem momente cand il vindem pe Dumnezeu pe orice,slabiciunea ne caracterizeaza ca oameni, insa cel mai trist este ca rezultatul putea fii altul, mai bun si nu am ascultat de cei care ne-au vrut binele.
Sa ascultam de cei care ne vor binele!
Guest
aprilie 22, 2011 @ 2:41 pm
Lucrul acesta difera de la o persoana la alta,sunt persoane care pun casatoria pe primul plan,dar sunt si persoane(ca mine)care nu vor sa se casatoareasca si atunci normal ca se dedica meseriei.Dupa parerea mea este mai bine sa iti vezi de cariera,sa ii poti ajuta pe altii prin intermediul ei decat sa fii casatorit,daca vrei copii ii poti avea si fara sa ai barbat si fara sa pacatuiesti,in ziua de azi e foarte usor sa infiezi un copil de la orfelinat si sa ai grija de el.
Theodor
ianuarie 6, 2013 @ 9:56 am
Stimati credinciosi, sunt intru totul de acord cu semnificatia familiei crestine. Insa, este de o importanta vitala mentionarea faptului ca prin asa numita „cariera” oamenii se desavarsesc. Citind printre comentariile dumneavoastra, am avut sentimentul ca imi scapa ceva, ceea ce m-a facut sa le recitesc. Nu trebuie sa uitam ca cei care au o cariera adevarata sunt oameni care au muncit din greu pentru asta si in ciuda faptului ca poate nu sunt toti impliniti pe plan personal , ei intretin o comunitate. Este vorba de afinitatea fiecaruia cu ceva anume. Poate ca acel „carierist” o sa ajunga cineva in guvern si o sa indrepte multe greseli prin multa munca, dar asta nu inseamna ca daca a ales sa nu aiba familie este un nimeni. Ele sunt doua lucruri care trebuie imbinate in mod normal, insa unii nu se simt ei insasi in astfel de circumstante. Ca exemple cred ca este inutil sa mai precizez ca exista nenumarati oameni si printre acestia sunt domnul Raed Arafat, maestrul Dan Puric,maestrul Sergiu Nicolaescu,s.a. Cariera se face prin munca, iar munca aceea iti ofera un grad de intelegere mai ridicat. Numai asa iti poti intemeia o familie in adevaratul sens al cuvantului. De aceea familia nu trebuie situata prea sus primul, fiind un lucru destul de riscant si neavand pe o baza stabila. Ideea este ca prin cariera stabilim o ierarhie a valorilor. Occidentul sta mult mai bine la acest capitol,insa multi ignora asta la Occident. Stiti care e dilema: noi ii spiritualizam pe ei si ei ne civilizeaza pe noi.
Teodora
ianuarie 6, 2013 @ 11:42 am
@Theodor
Aveți dreptate din multe puncte de vedere…Cred că ceea ce a vrut Claudiu să transmită prin articol este că uneori oameni nu mai știu să se oprească atunci când vine vorba de muncă, își doresc tot mai mult, nu sunt niciodată mulțumiți cu ceea ce au…și atunci riscă să nu-și mai întemeieze niciodată o familie pe motivul că încă nu s-au realizat dpdv profesional. Aici e vorba și despre un anumit echilibru pe care trebuie să-l avem. E bine ca înainte de a ne căsători să avem studiile terminate, o locuință stabilă și un serviciu stabil. Atenție, nu am spus : 3 facultăți, 5 mastere, o mașină de lux, o vilă somptuoasă și o carieră strălucită și bine plătită. Nu, ci pur și simplu o stabilitate, o muncă cinstită care să ne permită să trăim decent, să ne întreținem locuința și familia.
Când discutăm de carieră, o putem înțelege în două accepțiuni:
1. Goana după un serviciu cât mai bine plătit, în care să putem avansa cât mai repede, în care nici nu mai contează dacă ne place sau nu, dacă ne distrugem sănătatea muncind și pierzând nopțile ș.a.m.d
2. Munca într-un domeniu care ne pasionează, care ne place, în care urmărim o perfecționare permanentă (de ex, persoanele care lucrează în cercetare științifică).
Cunosc un medic extraordinar care și-a dedicat întreaga viață științei și medicinei. Dânsul nu a vrut niciodată și nu vrea să-și facă publicitate – acum deja este foarte în vârstă – dar adevărul este că a ajutat mii de oameni, cazuri grave, acolo unde alți medici nu puteau. La 80 de ani încă mai studiază. Un om cum rar mai întâlnim, cu principii morale, cu o gândire sănătoasă și profundă. Nu regretă nici în ziua de astăzi că nu și-a întemeiat o familie deoarece a simțit dintotdeauna că alta îi era chemarea. Pe de altă parte,pe fiecare pacient îl considera a fi ca și propria familie, iar din recunoștință pentru că se vindecă, mulți oameni continuă să țină legătura cu dânsul, îl vizitează, îl sună să îl întrebe ce mai face.
Astăzi cuvântull carieră a căpătat și un sens negativ datorită goanei după bani. Dar uităm că unii dintre cei mai mari oameni de știință ai lumii nu au avut neapărat o situație materială foarte bună, iar dacă au avut bani, i-au folosit în folosul cercetării și al societății, în general. Este adevărat, nu toți oamenii care se dedică unei cariere sunt egoiști. Important este ce se dorește a se obține prin această carieră – lucruri bune,frumoase, folositoare pentru oameni și pentru societate, sau doar slava deșartă, laudele și banii pe care să îi irosim în plăceri?
Multe lucruri sunt păcate sau nu în funcție de intenția și scopul cu care le facem. Și milostenia poate deveni păcat dacă este făcută ostentativ, cu scopul de a fi lăudați, de a ne arăta „virtuțile”, de a-i umili pe cei săraci sau a ne cultiva mândria și mulțumirea de sine.
În Occident lucrurile stau altfel din multe puncte de vedere. Acolo foarte puțini au studii universitare (medicii, avocații, judecătorii etc) deoarece sistemul este de așa natură încât îi pregătește pe oameni ca după terminarea studiilor care la noi echivalează cu liceul să aibă deja o diplomă și să se poată angaja! La noi dacă ai numai liceul nu te angajează nimeni, fiindcă liceele, oricât s-ar spune că sunt pe diferite „profile”, nu oferă o calificare propriu zisă. În România s-a încetățenit ideea că toată lumea trebuie să aibă o facultate. Prin urmare au apărut ca ciupercile după ploaie diverse facultăți, unde studenții fac cursurile la „fără să-nvețe” și unde examenele și diplomele se iau cu bani.Deci, este vorba și de sistemul care ne obligă să facem anumite lucruri…
Mai este încă o problemă pe care puțini o abordează: faptul că în zilele noastre oamenii nu se mai maturizează la fel de repede ca acum 50-100 de ani. Spunea maica Siluana că astăzi tinerii au o adolescență târzie, care se prelungește până pe la 25 de ani.Și tind să cred că maica știe ce zice…în primul rând pentru că lucrează cu tineri de atâția ani, pentru că este un cunoscător fin al sufletelor și, nu îl ultimul rând, pentru că mă văd pe mine 🙂 Mai am încă mulți ani până să învăț să am grijă de propria persoană (am încercat pentru început să am grijă de o floare, dar și aceea s-a ofilit după nici jumătate de an :D). Poate că mai importantă decât stabilitatea economică este MATURIZAREA EMOȚIONALĂ. Dpdv fiziologic, suntem apți la 18-20 de ani să avem urmași, de exemplu, dar suntem oare suficient de maturi psihologic, duhovnicește, pentru a face din ei ceea ce ne cere Dumnezeu?! La vârsta aceasta cam toți abia începem facultatea. Vorbeam cu un părinte și îmi spunea că dânsul s-a căsătorit cât încă era în facultate pentru că a simțit mereu că aceasta e una dintre chemările sale, să aibă familie și copii, dar în general nu recomandă tinerilor să facă asta pentru că e extrem de greu și pentru că nu prea te dedici nici studiului, nici familiei…mulți fie au renunțat la studii, fie au avut multe neînțelegeri cu soțul/soția din cauza asta. Nu mai spun că dacă celălalt este mai mare va vârstă și nu prea mai are răbdare să-și amintească cum au fost acele perioade din studenție…deja situația se complică.
Mulți studenți sunt nevoiți să lucreze pentru a se întreține în facultate. Cum ar fi să mai aibă și familie, și copil?!
Eu mă văd pe mine – și mă pot considera binecuvântată de Dumnezeu fiindcă am tot ce îmi trebuie. În sesiune sunt efectiv ca un robot teleghidat, parcă nici nu mai trăiesc, nici nu mai știu ce e cu mine, parcă sunt în transă:) Dar și în timpul anului nu am prea mult timp liber fiindcă mă duc la toate cursurile…și ziua trece pe neobservate. Nu vreau să fac o facultate doar de dragul de a o face, ci vreau să învăț, să am o pregătire în adevăratul sens al cuvântului. Altfel, mi-aș bate joc și de viața mea, și de munca părinților care mă întrețin și au grijă să nu-mi lipsească nimic pentru ca eu să am doar grija învățatului.
Revenind la maturizare…aici cred că ar trebui să se concentreze forțele noastre în primul rând. Atâta timp cât noi nu avem un minim echilibru și o minimă maturizare în viața duhovnicească,cum vom reuși să ajutăm niște noi ființe să devină Oameni? E adevărat, experiența se câștigă pe parcurs, dar nici să ne avântăm în ceva atât de important fără o minimă pregătire…
În tot ceea ce facem să avem ca principală grijă SĂ NU PĂCĂTUIM.
Theodor
ianuarie 6, 2013 @ 2:12 pm
Excelent punctat !
shtugher
februarie 4, 2013 @ 9:28 pm
familia , bebe multi , jucarii :X :)) , ce imagine frumoasa , vreeeaaaau :))
ionela
februarie 5, 2013 @ 1:32 pm
pt.shtugher
E responsabilitate, jertfa, smerenie.