Toleranţa – sloganul unei noi dictaturi
Motto: ”Pe intoleranții din născare îi recunoști mai ales după aceea că adoră toleranța celorlalți și abuzează sistematic de ea.” (Lucian Blaga)
Între altele, orice dictatură se manifestă împotriva drepturilor naturale ale persoanei umane: dreptul de libertate, de exprimare, de credinţă etc. În numele unei ideologii născocite, dictatura are pretenţia de a implementa, cu mijloace opresive, propriile aberaţii, avansate cu patos morbid de susţinătorii ei tirani, despoţi cu mari probleme de personalitate. Modificând virulent Adevărul lucrurilor, dictatura transformă realitatea socială dintr-un spaţiu dat, impunând anarhia în locul ierarhiei valorilor.
În rezumat, dictatura este opusul democraţiei. Iar una dintre cheile ce diferenţiază cele două forme de guvernământ este tirania, respectiv toleranţa.
Teologic vorbind, niciunul dintre cele două sisteme nu creează un climat propice pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei umane. Aceasta întrucât, dictaturile, exaltă elementul general în detrimentul particularului, în timp ce democraţia accentuează particularul şi minimalizează comunul. Altfel spus, în dictatură persoana este anihilată pentru a impune colectivul, iar în democraţie este promovat individul separat de comuniune. Însă, persoana umană trăieşte deodată în sine şi în ceilalţi. Mai bine zis, trăieşte mai mult în sine, atunci când se dăruieşte celorlalţi. Ceea ce înseamnă că persoana este o identitate-comunională care nu poate face abstracţie de nicio latură a binomului existenţei sale.
Toleranţa este un construct atât de promovat în democraţie şi are, la prima vedere, rolul de a susţine drepturile suverane ale oricărui individ dint-o societate. În acest sens, cea mai largă definiţie a dicţionarului spune despre toleranţă că este: „indulgență pentru ceea ce nu se poate împiedeca sau nu trebue să fie împiedecat” (se poate observa impersonalul categoric „trebuie”). Numai că, toleranţa produce consecinţe dezastruoase, atunci când nu i se alătură nicidecum ideea de responsabilitate. Astfel, în numele toleranţei (fără responsabilitate), toată scara valorilor sociale, construită într-un acord tainic cu strămoşii şi verificată de generaţii întregi, poate fi relativizată sau chiar modificată în numele acestei toleranţe libertine. Practic, prin toleranţă, orice drept individual poate fi revendicat în pofida majorităţii, a tradiţiei şi a binelui comun din fire.
Observăm cum toleranţa devine o pistă democratică, care activează într-o altă manieră şi cu alte mijloace, toate schemele de opresiune ale dictaturii, cu o diferenţă deloc întâmplătoare: nu se ştie cine este tiranul/dictatorul. Volens nόlens se impune dictatura libertinajului asupra libertăţii, a mahalalei în locul comunicării/cuminecării, a moralei sociale/etice asupra credinţei asumate.
Victimele toleranţei pot fi, şi sunt, mai mari decât cele ale represiunii dictatoriale. Sunt mai grave şi mai multe plecând, în primul rând, de la imposibilitatea reperării agresorului şi a victimei. Practic, agresor devine orice individ care, pe temeiul toleranţei, poate revendica drepturi anormale, antipersonale, antivalorice, antisociale, imorale etc, pe care, cu sprijin legislativ tolerant, le impune majorităţii, fără drept de apel. Astfel, victime devin tocmai cei care-l tolerau în boala lui.
Înţelegem astfel, că în toleranţa impersonală e posibil orice. Toate sunt amestecate cu toate. Dar, mai cu seamă, acest soi de toleranţă devine sloganul dictatorilor anonimi, care vor a stăpâni masele, nu cu opresiune directă, ca în dictatură, ci cu „arme ascunse” manevrate de „mâini ce poartă mănuşi albe”.
Foarte uşor, în numele toleranţei poţi pierde dreptul de a crede, dreptul la familie, dreptul la libertate, dreptul la Adevăr etc, fie pentru că lezezi conştiinţele minoritare, fie pentru că nu reprezinţi o majoritate. De aceea, toleranţa fără responsabilitate se transformă într-o dictatură fără precedent…, dar nu fără soluţii.
Se ştie foarte bine (chiar şi de cei ce nu vor a şti), că tradiţia poporului român este un model aparte de toleranţă între popoarele lumii. Cazul coexistenţei a cel puţin zece etnii şi tot atâtea culturi şi religii în Dobrogea, mai bine de 500 de ani, precum şi cazul coabitării policrome etnice, interculturale şi interconfesionale în Ardeal, sunt deja arhicunoscute. La care, dacă mai adăugăm faptul că anul trecut românii, majoritari ortodocşi, şi-au ales încrezători un preşedinte de altă etnie şi de altă confesiune, ar fi deja ultragrăitor. Ele sunt o dovadă că purtăm în fibra neamului nostru experienţa toleranţei, în numele căreia am suportat chiar şi dictatura, care ne-au făcut, pe undeva, imuni la virusul oricărei dictaturi.
Pentru români, toleranţa este un act de libertate unită cu responsabilitatea, care dă un soi de atitudine umană ce nu transgresează firea, rânduiala, bunăstarea şi nici nu trece peste libertatea celuilalt, cât timp nu mă obligă să-mi ucid propria libertate. Este toleranţa care concreşte odată cu valoarea persoanei. Este echilibrul care nu bulversează etajele naturii, ci dimpotrivă, respectă fiecare făptură cu funcţia şi scopul ei în creaţie. Este discernământul care nu subscrie persoanele ipostasurilor biologice, nici nu blamează omul în numele drepturilor animalelor. Este libertatea care tolerează răul şi-l îngăduie până la limita compromiterii normalităţii. Este limpezimea vieţii care ştie să discearnă autenticul de impostură. Este sănătatea care îngăduie pe bonlav, dar nu justifică boala. Este ochiul treaz care veghează în bezna imoralităţii. Este memoria care-şi asumă strămoşii şi nu îngăduie faţă de ei amnezii vinovate, etc, etc. Este tot ceea ce merită a fi bun şi vrednic de urmat pentru firescul unui popor.
În numele acestei toleranţe, care niciunde în lume nu are corespondent, avem temeiul şi obligaţia de a spune un NU categoric oricărui slogan tolerant, care incurajează impostura şi susţine ideologia unei noi dictaturi. Fie şi numai pentru că aşa suntem noi, românii…!
(Gheorghe Butuc)
Roxana
martie 15, 2015 @ 8:59 am
[i]În rezumat, dictatura este opusul democraţiei. Iar una dintre cheile ce diferenţiază cele două forme de guvernământ este tirania, respectiv toleranţa.
Teologic vorbind, niciunul dintre cele două sisteme nu creează un climat propice pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei umane.[/i]
Teologic vorbind, ce tip de sistem de guvernare ar crea un climat propice pentru dezvoltarea armonioasa a persoanei umane? Ce tip de sistem este religia?
Andrei Calin
martie 15, 2015 @ 2:13 pm
Deci intoleranta, caracteristica majora a dictaturilor, a ajuns sa fie o caracteristica a libertatii?
[i]Este libertatea care tolerează răul şi-l îngăduie până la limita compromiterii normalităţii.[/i]
Definitia normalitatii este relativa. Atata timp cat cineva nu deranjeaza persoanele din jur, acel cineva poate face orice. Iar la deranj nu intra asta: „ma deranjeaza gandul ca cineva face ceva ce eu nu consider normal undeva in lumea asta”.
Dan Tudorache
martie 16, 2015 @ 12:25 pm
Bună ziua doamnă! 🙂
Îmi cer scuze că răspund în locul autorului, nu doresc să monopolizez discuțiile. Doar că domnul profesor Butuc nu prea lucrează cu calculatorul și nici nu știu cât urmărește eventualele comentarii de la articolele sale. Dat fiind că întrebarea este adresată lui, îi voi comunica întrebările și sper să răspundă. Atâta doar că am nevoie să știu sigur dacă la întrebarea a doua te referi la religie în general sau la creștinism, în particular?
Între timp încerc să fac mini-observația că d.p.d.v creștin, orice sistem de guvernare s-ar aplica și oricât de ”perfect” l-am considera noi, rămânem totuși cu un viciu de fond: este aplicat de oameni supuși greșelii/păcatului.
De aici și concluzia că nu este suficient sistemul de guvernare pentru o guvernare propice pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei.
În atare situație, cea mai realistă abordare îmi pare cea dată de filozoful Ernest Bernea: [i]”Faptul însuşi al conducerii omului de către om este în viața noastră o mare nefericire. [b]Îndreptarea acestei soarte triste poate veni pe o singură cale şi atunci numai în parte[/b]: prin ajungerea la conducere a celor mai bogaţi lăuntric, mai blânzi şi mai darnici, a celor mai cuprinzători şi mai spiritualizaţi dintre noi.” [/i]
http://citateortodoxe.ro/autor/ernest-bernea/conducatorii-alesi-ar-trebui-sa-fie-bogati-launtric-blanzi-si-darnici-820
Altfel spus, accederea celor mai valoroși oameni din societate în sistemul de guvernare, atât d.pd.v. al pregătirii profesionale cât și al rectitudinii morale. Deci amândouă la un loc, nu una fără alta. Că profesionistul fără moralitate devine hoț cu diplomă, în costum de business, iar omul virtuos dar fără pregătire profesională serioasă este precum copilul inocent pus la manetele unei macarale. Și unul și altul sunt catrastrofali dacă cele două coordonate (profesionalism+moralitate) nu se îmbină în chip armonios.
Poate că răspunsul meu nu este ceea ce așteptai însă recunosc că nici eu nu îmi dau seama ce a vrut să spună exact dl. profesor prin afirmația ”Teologic vorbind, niciunul dintre cele două sisteme nu creează un climat propice pentru dezvoltarea armonioasă a persoanei umane.”.
Sper și eu să ne lămurească.
O zi frumoasă Roxana!
Dan Tudorache
martie 16, 2015 @ 12:45 pm
Andrei, afirmația că ”definiția moralității este relativă” și-ar avea sensul și rostul dacă ai fi lansat ideea asta pe un site gen ”liber-cugetator.ro”. Însă dat fiind că suntem pe un site de viziune creștin-ortodoxă ”definiția” normalității are formă și fond clar pentru noi întrucât operăm cu valori foarte clare, asumate.
Desigur, în optica relativismului nici nu putem vorbi despre concepte ca „normalitate” sau „adevăr”.
Ideea că [i]”Atata timp cat cineva nu deranjeaza persoanele din jur, acel cineva poate face orice”[/i]… este adevărată doar în parte. De putut poate să facă orice, dar asta nu înseamnă că întotdeauna este și legal (nu mai vorbim dacă e moral).
De pildă, cineva se poate droga în liniște, fără să deranjeze pe nimeni din jur, dar asta nu înseamnă că consumul de stupefiante la domiciliu ar fi legal. Sau poate pur și simplu cultiva canabis în ghivece, în loc de flori.
La fel, cineva poate să-și facă colecție de arme fără să deranjeze vreun vecin, fără măcar să stârnească măcar o umbră de suspiciune, dar asta nu înseamnă că e legal.
Deci și în democrație avem intoleranță! Față de infracțiuni (implicit față de infractori), față de tot ceea ce pune în pericol ordinea, liniștea și morala publică.
Afirmația [i]”la deranj nu intra asta: „ma deranjeaza gandul ca cineva face ceva ce eu nu consider normal undeva in lumea asta””[/i] este o perlă de duminică după-amiaza. Adică, nu e firesc/legitim ca cineva să fie deranjat de modul cum gândește sau acționează cineva?
Eu te rog să fii serios când faci afirmații.
Roxana
martie 16, 2015 @ 1:39 pm
Salut, Dan!
Multumesc pentru explicatie.
La religie ma refeream in general, dar un raspuns chiar si din optica crestinismului ortodox ar fi in regula.
******************
As vrea sa il corectez putin pe Andrei si a sa reformulez sintagma lui:
[i]Atata timp cat cineva nu incalca legea si nu schimba conditia altcuiva pentru a-i face rau, acel cineva poate face orice[/i]. Cateva exemple:
– Sunt mormoni in Statele Unite care sunt poligami si traiesc cu 3-4 sotii.
– Sunt indieni in tribul Deer Horn Muria undeva in India Centrala care traiesc dupa o traditie veche de cand lumea. In fiecare seara o fata isi alege un nou partener de sex. Ca sa evite sarcina ea bea o licoare contraceptiva. In cazurile in care licoarea nu functioneaza, tot tribul adopta copilul rezultat.
– Sunt femei in tribul Lu in Vietnam care isi vopsesc dintii cu negru, pentru ca dintii albi simbolizeaza demoni in traditia lor.
– Pe durata lunii sfinte Muharran, unii musulmani siiti se auto-flageleaza pentru a comemora martiriul lui Hussein, nepotul lui Mohamed. Isi biciuiesc trupurile cu lame legate de lanturi. Este un ritual foarte dureros si violent.
– In Tibet, calugarii budisti practica Jhator, un ritual de „ingropare” in aer liber. Ei cred in ciclul renasterii care dicteaza ca nu este nevoie sa se pastreze trupul dupa moarte. Cadavrele sunt lasate in aer liber pentru a fi consumate de vulturi. Uneorii le taie in bucati, ca sa dispara mai repede.
– In Phuket, Tailanda, pe durata festivalului anual vegetarian, participantii practica un ritual extrem de masochist. Isi infig sulite, cutite, sabii, carlige in obraji. Ei cred ca zeii intra in corpul lor prin acest ritual si ii apara de rele.
– Yanomami, un trib in Amazonia, cred ca moartea este un fenomen natural. Cadavrul este incinerat si cenusa rezultata este amestecata cu banane fermentate si consumata de intregul trib, care crede ca astfel cei morti continua sa traiasca printre ei.
Sper ca nu v-am oripilat prea tare. Aceste bizarerii sunt toate legale iar practicarea lor nu afecteaza in niciun fel pe ceilalti locuitori ai planetei ci doar pe participantii care o fac benevol.
In democratii intoleranta se manifesta fata de cei care schimba conditia unui seaman, provocandu-i altuia rau. Aici cred ca intra toate infractiunile.
Vasile Cristea
martie 16, 2015 @ 2:42 pm
[i]”In democratii intoleranta se manifesta fata de cei care schimba conditia unui seaman, provocandu-i altuia rau. Aici cred ca intra toate infractiunile”[/i].
Definiția de mai sus este juridică, axată pe conceptul de drepturi individuale.
Cu toate acestea, oamenii nu sunt concepte abstracte iar acțiunile și viața lor nu pot fi cuprinse în trei paragrafe din codul penal sau civil.
Unii musulmani siiți se auto-flagelează pentru a comemora martiriul lui Hussein, nepotul lui Mohamed. Isi biciuiesc trupurile cu lame legate de lanțuri. Este un ritual foarte dureros si violent.
Și unii filipinezi se autoflagelează pentru a experimenta patimile lui Iisus.
Asemenea comportamente sunt acceptate de morala publică fiindcă au sens raportat la mentalul și credințele celorlalți. Nu înseamnă că dacă un individ se așează într-o piață publică și începe să se autoflageleze trebuie să-i permitem. Omul are discernământ câtă vreme actele sale sunt încărcate de sens, le recunoaștem ca având semnificații, motivații, superioare furiei demente de a-și face rău.
Deseori am avut ocazia să constat că subsolurile presei din România sunt pline de comentarii injurioase la adresa unor acte cu conținut religios, considerate ”iraționale” de către activiști atei, care nu le înțelegeau (sau se făceau că nu le înțeleg).
A incinera un cadavru si cenusa rezultata amestecata cu banane fermentate a o consuma este perfect ”rațional” pentru mentalul unui trib din Amazonia.
O asemenea practică nu ar fi acceptată social în România și ar fi irațională, criticabilă, chiar dacă respectivii nu ar obliga pe nimeni să facă asta. Dreptul nu este un concept abstract, el convertește în normă juridică practicile sociale considerate ca fiind bune de către poporul căruia sistemul de drept se adresează.
Căsătoria homosexuală nu este dezirabilă în România în primul rând ținând cont de valorile sociale și normele morale din țara noastră. Faptul că nu faci altuia ceva rău nu înseamnă că practica ta se va converti în normă general acceptabilă.
Acceptăm ca făcând parte din cultura noastră doar ceea ce ne reprezintă și investim cu valoare. Din acest punct de vedere, orice cultură umană este exclusivistă,altfel nu ar mai exista diversitate.
În decursul timpului diversitatea s-a conservat prin setul de convingeri pe care o comunitate (de regulă un popor) le-a apărat chiar cu prețul vieții indivizilor.
Momentul 0 al pierderii culturii proprii este acela în care ceea ce înaintașii tăi au considerat ca fiind imuabil și nenegociabil, devine relativ. Din acel moment, în care consideri că un anumit act, o anume instituție juridică sau socială, există nu prin voința lui Dumnezeu, ci este rod al alegerii indivizilor, din acel moment fenomenul de aculturație se poate manifesta până la pierderea identității.
O altă fațetă a diversității dar care conduce la relativism este cea bine popularizată azi în cercurile de dreapta. Ea are în vedere acceptarea diferențelor de tip cultural dar negarea lor din perspectiva absolutului. Astfel, în acest tip de discurs se afirmă că Dumnezeu este unul și același pentru toți oamenii, dar nu Hristos, nici Allah sau zeii politeiști. Un dumnezeu abstract și impersonal care privește chiorâș ”habotnicii” de diferite religii.
sharbinsk
martie 16, 2015 @ 2:55 pm
Practicile sunt destul de aberante și probabil că activiștii n-ar pregeta să oripileze publicul cu ele dacă astfel de practici ar fi descrise în manualele de religie dar nu s-ar oripila dacă ele ar apărea în vreun manual de istoria religiilor.
De aici și un indice pentru dubla măsură.
Nu mi se pare că ar fi democrații în statele în care legea permite atfel de cutume, poate doar poligamia mormonilor în S.U.A.
[b]Un activist internațional non-religios ar fi îngrijorat și de la practici care nu-l deranjează direct, chiar dacă s-ar petrece în altă parte a globului,[/b] dovadă răsvehiculata întrebare cu „de ce mor copiii în Africa dacă Dumnezeu există ?”.
Și dovadă cetățenii străini care au organizat la început active watchingul în societatea românească împotriva Bisericii Ortodoxe Române.
[b]Deci da, există și preocuparea oamenilor non-religioși de a interzice cutume din alte zone ale globului sau de a steriliza la pachet judecând după noțiunile de demnitate și integritate cristalizate în democrații.[/b]
După valorile statelor democratice ar fi fost arestat sarcedotul local+ complicii și scoși copiii de sub plasamentul tribului dacă legile țărilor democratice ar avea [b]control efectiv[/b].
Problema nu e că țările democratice ar accepta ca morale astfel de practici ci [b]faptul că nu au organismele cu care să exercite tragerea la răspundere Efectivă în acele teritorii, altfel repede ar lua măsuri dacă ar putea.[/b]
Dovadă că un astfel de trib dacă și-ar muta practicile în subsolul unei clădiri din New York repede ar fi destructurat sau membrii cercetați pe la ospiciu deși ar urma aceleași practici ca-n „civilizațiile” lor.
******************
[b]Cât timp cetățeni atei din state democratice au interese de a moraliza cutumele altor zone, după propria scară valorică printr-un mecanism de constrângere[/b] și se fac rapoarte despre încălcările drepturilor omului, fără ca practicile lor să-i vizeze direct, [b]cu atât mai mult teiștii creștini pot revendica misiunea încredințată de Hristos de aduce viziunea spiritual creștină prin vestirea Evangheliei în toate colțurile lumii.
Cutumele descrise sunt nimica pe lângă situațiile cu care s-au confruntat Apostolii când au vestit Evanghelia popoarelor barbare, în Sinope băștinașii [b]mușcau [/b]din Sf.Apostol Andrei.
[b]Aportul de civilizație pe care l-a adus vestirea creștinismului de către Apostoli în zone barbarizate este inestimabil într-o perioadă în care nu existau drepturile omului.
[/b]
******************
Notă :
[b]Dacă un stat laic folosește războiul și bombardamentul masiv în zone musulmane pentru „implementarea democrației” chiar dacă asta înseamnă și exploatarea resurselor este „luptă pentru salvarea democrației”.
Dacă cruciații foloseau resorturile dreptului internațional din acea perioadă pentru a apăra civilizația greco-romană de musulmanism[excepție Cruciada a IV-a și jefuirea Constantinopolului] este înapoiere și manipulare religioasă…[/b]
Roxana
martie 16, 2015 @ 3:35 pm
Sharbinsk,
[i]Aportul de civilizație pe care l-a adus vestirea creștinismului de către Apostoli în zone barbarizate este inestimabil într-o perioadă în care nu existau drepturile omului.[/i]
Care a fost aportul de civilizatie pe care l-a adus crestinismul civilizatiei aztece? Dar maurilor in Noua Zeelanda?
[i]Dacă un stat laic folosește războiul și bombardamentul masiv în zone musulmane pentru „implementarea democrației” chiar dacă asta înseamnă și exploatarea resurselor este „luptă pentru salvarea democrației”.[/i]
In tara asta laica la care te referi tu, nu poti fi ales in nicio functie politica daca te declari ateu. Nu te voteaza nici naiba. Mai mult cel care a inceput implemetarea democratiei in tari care nu i-au facut nimic este tot cel care a spus:
[b]Sherman:[/b] What will you do to win the votes of the Americans who are atheists?
[b]Bush[/b]: I guess I’m pretty weak in the atheist community. Faith in God is important to me.
[b]Sherman:[/b] Surely you recognize the equal citizenship and patriotism of Americans who are atheists?
[b]Bush:[/b] No, I don’t know that atheists should be considered as citizens, nor should they be considered patriots. This is one nation under God.
Sherman (somewhat taken aback): Do you support as a sound constitutional principle the separation of state and church?
[b]Bush:[/b] Yes, I support the separation of church and state. I’m just not very high on atheists.
[i]Dacă cruciații foloseau resorturile dreptului internațional din acea perioadă pentru a apăra civilizația greco-romană de musulmanism[exc epție Cruciada a IV-a și jefuirea Constantinopolu lui] este înapoiere și manipulare religioasă…[/i]
Cruciatii nu au aparat nimic, nu au salvat nimic. S-au dus la furat in frunte cu papa Urban al II-lea care a declarat ca scopul campaniei militare este restabilirea accesului crestinilor la locurile sfinte (Ierusalim). Au fost respinsi din Orient dupa 200 de ani. Au distrus insa o civilizatie si sunt motivul principal pentru care traim azi intr-o lume a teroarei. Cum poti sa le aduci in discutie ca si argument?
[i]Nu mi se pare că ar fi democrații în statele în care legea permite atfel de cutume…[/i]
India este cea mai mare democratie.
Roxana
martie 16, 2015 @ 3:45 pm
Vasile,
[i]Nu înseamnă că dacă un individ se așează într-o piață publică și începe să se autoflageleze trebuie să-i permitem.[/i]
Cu ce drept il opresti daca el spune ca isi marturiseste credinta? Este libertate religioasa, are dreptul sa o practice.
Ce spui despre greva foamei? Un om care se leaga cu lanturi de gardul palatului parlamentului si face greva foamei poate fi indepartat cu forta? Poate fi hranit cu forta?
[i]Momentul 0 al pierderii culturii proprii este acela în care ceea ce înaintașii tăi au considerat ca fiind imuabil și nenegociabil, devine relativ.[/i]
Sclavia a fost considerata imuabila si nenegociabila si a fost parte din cultura multor state, chiar si la noi. Atat de tare era traditia incat s-au dus razboaie pana a fost eradicata.
Traditia este democratia mortilor (asta a spus-o in filozof). Inaintasilor le respectam memoria si intelegem ca au trait in alte timpuri. Hristos nu este mai putin model pentru ca nu a criticat sclavia care era cutuma in timpul lui.
Nu putem insa face aceleasi greseli ca si inaintasii nostrii. Noi suntem alti oameni si traim in alte timpuri.
Andrei Calin
martie 16, 2015 @ 6:23 pm
@Dan @Roxana
Pai si liberul arbitru nu ii lasa sa faca aceste lucruri? Nu vad care este problema, atata timp cat numai ei sunt implicati, si si-au facut propriile alegeri. Desigur, sa le fie oferit un ajutor este intotdeauna binevenit, iar daca il refuza, tot alegerea lor este, dar intoleranta incepe in momentul in care incepi sa-i arati cu degetul, sa-i fortezi sa intre in normalitatea ta proprie.
Nu vad de ce ar trebui sa ma deranjeze pe mine ca cineva se drogheaza, sau ca triburi din lume au obiceiuri pe care le consider ciudate.
sharbinsk
martie 17, 2015 @ 4:22 pm
[i]„Care a fost aportul de civilizatie pe care l-a adus crestinismul civilizatiei aztece? Dar maurilor in Noua Zeelanda?”
[/i]
Eu am spus despre aportul Sfinților Apostoli la civilizarea spațiilor unde au avut misionariat.
S-au făcut măceluri pentru interese imperialiste, dar lupta corporațiilor de azi pentru a acapara piețe și materii prime nu e cu nimic mai morală decât lupta coloniștilor.
În Orientul Mijlociu încă se fac măceluri ba de către armate care luptă pentru[b] pragmatismul statelor laice[/b], ba prin miliții fundamentaliste înarmate de state laice.
Chiar și China secularistă a făcut deranj prin Tibet și încearcă să distrugă Taiwanul.
[i]„In tara asta laica la care te referi tu, nu poti fi ales in nicio functie politica daca te declari ateu”[/i].
Războaiele acestei țări au avut motivarea instaurării democrației nu a creștinismului.
Eu nu m-am referit neaparat la un stat ci la o alianță militară.
În Statele Unite Biserica de rit catolic nu e la fel de respectată precum în Italia și unul din punctele revoluției sexuale este contestarea Bisericii Romano Catolice.
Franța laicardă a lui Napoleon Bonaparte a distrus multe vieți pentru imperialism și a vandalizat opere de civilizație, iar în Nordul Africii a participat activ militar pentru interesele ei .
[i]„Au fost respinsi din Orient dupa 200 de ani. Au distrus insa o civilizatie si sunt motivul principal pentru care traim azi intr-o lume a teroarei.”[/i]
Bune, rele campaniile militare ale cruciaților i-au ținut în loc pe musulmani 200 de ani, altfel ar fi avansat mult mai repede.
Islamul a atacat și jefuit teritorii ale Imperiului Roman de Răsărit dinainte ca măcar ideea de cruciadă să existe, nu doar cu creștinii au avut ei probleme ci și cu hindușii sau cu budiștii din zona Afganistanului.
Nu toate cruciadele au fost pentru jaf, au fost în primul rând alianțe militare ,în câteva secole de la cruciade, Austria și Ungaria au fost eliberate de sub turci prin alianțe militare creștine.
La Nicopole Mircea cel Bătrân a făcut parte dintr-o alianță considerată de unii o mini-cruciadă.
N-am vrut să aduc în discuție cruciadele ca pe ceva neaparat moral ci am vrut să arăt absurdul unor situații.
[b]Aceleași state pe care mulți români ni le prezintă ca model respectare a drepturilor omului sprijină distrugeri și destabilizări în Orientul Mijlociu la capacități mult mai destructive decât puteau face vreodată cruciații cu tehnica militară a vremii, din aceleași interese pragmatice pe care le impută cruciaților și creștinismului.[/b]
Niciun moralist ateist pro occidental nu poate arăta cu degetul spre cruciați sau spre creștinism atât timp cât statele occidentale pe care ni le prezintă ca model de laicitate au provocat distrugeri mari în Orientul Mijlociu și Nordul Africii, dintr-o meschinărie economică, cu toate că aveau deja o istorie nefericită a cruciadelor pe care le condamnă și din care n-au învățat mare lucru.
„Nu mi se pare că ar fi democrații în statele în care legea permite atfel de cutume…”
„-India este cea mai mare democratie.”
Da sistemul de caste indian e cel mai bun exemplu de aplicare democrației și a dreptului natural, Montesquieu ar fi mulțumit…
Vasile Cristea
martie 17, 2015 @ 7:53 pm
Aferim, stimată doamnă Roxana!
Sclavia la noi nu a fost niciodată imuabilă și canonică.
Iată doar un exemplu:
Țiganul Motoiu,fiul lui Toader zlătar care, împreună cu familia sa – ca urmare a dorinţei lui
Ioanichie, egumenul mănăstirii Sf.Sava din Iaşi – , este slobozit prin diata acestuia.
Însă, dovedit de o infracţiune ce l-ar fi costat viaţa, el reintră în dependenţa aceluiaşi lăcaş şi chiar repede, în timpul egumenului Samoil, succesorul lui Ioanichie, ca urmare a răscumpărării sale de către călugării mănăstirii.
Documentul îl puteți găsi în Fondul arhivistic al Mânăstirii Sf. sava Iași – Serviciul Județean Iași al Arhivelor Naționale și datează de prin sec.XVII (sursa: http://www.academia.edu/9283098/M%C4%83rturii_documentare_despre_robie_%C3%AEn_Moldova_1655-1670_).
Slobozirea din robie, prin testamente sau alte acte ale stăpânilor era extrem de frecventă, tot atât de frecventă ca și robirea pe viață a țiganilor, ca urmare a unor fapte foarte grave (violuri, crime, etc.).
Închisoarea este o instituție modernă, în vechime crima se plătea cu viața. Și totuși, în anumite cazuri, se prefera transformarea în rob a celui vinovat. Dar voioșia de corectitudine politică ce a cuprins viața noastră publică nu permite asemenea adevăruri incomode.
Vasile Cristea
martie 17, 2015 @ 8:04 pm
”Cruciatii nu au aparat nimic, nu au salvat nimic. S-au dus la furat in frunte cu papa Urban al II-lea care a declarat ca scopul campaniei militare este restabilirea accesului crestinilor la locurile sfinte (Ierusalim). Au fost respinsi din Orient dupa 200 de ani. Au distrus insa o civilizatie si sunt motivul principal pentru care traim azi intr-o lume a teroarei. Cum poti sa le aduci in discutie ca si argument? ”
E nedrept să expediați un fenomen istoric precum cruciadele în câteva fraze ce denotă autosuficiență. Încercați să aflați mai multe despre epocă și mentalitățile de atunci, din surse cât mai veridice.
Sau măcar dați o căutare pe google la următorii termeni: Reconquista, Războaiele bizantino-arabe (au ținut vreo 500 de ani, fără Bizanț azi trăiam într-o lume musulmană, djihad-ul nu e un răspuns la cruciade, e cam invers), Al Doilea Asediu Arab al Constantinopolului (717 – 718), ordinul asasinilor (care îi ținteau inițial pe turci și suniți…) etc. etc.
Dan Tudorache
martie 18, 2015 @ 3:56 pm
Dragilor, chiar dacă dezbaterea voastră din planul istoric este interesantă am rugămintea la voi să încheiem polemicile pe seama cruciadelor sau a altor episoade complicate din istoria omenirii pentru că am depășit destul de mult cadrul acestui subiect.
Vorbim totuși despre un fenomen ”la zi”.
sharbinsk
martie 18, 2015 @ 9:14 pm
Ai dreptate Dane, de la mesajul meu s-a deviat spre cruciade, nu pot însă să nu remarc faptul că domnul Vasile Cristea a avut niște intervenții foarte bune în ultima vreme care trimit spre studiu și reflecție.
O problematizare de genul : „[i]din vina cruciaților trăim astăzi într-o lume de teroare din partea islamului[/i]” mi se pare similară/similar cu mentalitatea [i]„din vina caricaturiștilor există fenomenul terorist[/i]”,mentalitate neregăsită pe site că n-a încurajat nimeni gestul de la Charlie Hebdo, dar cu care culmea, tocmai Roxana nu era de acord.
Când djihadiștii declară „război cruciaților”, au în vedere alianța NATO în special statele Occidentale mi se pare că din cauza tratamentului politico-militar pe care ei îl aseamănă cu cel din trecut.
Categoric s-au făcut prejudicii mari prin cruciade în primul rând creștinismului ortodox, dar au fost și oameni eroici și bine intenționați în acest fenomen, iar islamul atacase înainte de cruciade cetăți ale Imperiului Roman de Răsărit și intrase în conflict cu multe religii : zoroastrianism, hinduism, budism(Afganistan), animism.
Ei nu au nevoie de provocare pentru ca să atace, atât timp cât visul islamului e să devină unica religie a globului prin orice mijloc.
Dacă ar fi fost ei la butoanele avansului tehnologic fără îndoială că n-ar fi ezitat să folosească avantajul pentru a domina societățile non-musulmane.
Cât privește robii Bisericii, e o temă introdusă în agenda publică de Remus Cernea și e prezentată tendențios.
Sclavia nu este o creație a creștinismului ci a multlăudatei societăți antice, prezentată drept model de la renascentiști încoace.
În primul rând că Biserica Ortodoxă oferea un tratament mult mai uman robilor și li se adresa ca unor persoane nu ca unor „instrumente/obiecte lucrătoare” cum era în dreptul roman.
Biserica Ortodoxă acorda Sfintele Taine fără să facă discriminări legate de clasa socială și îi umaniza pe robi în fața societății prin botez.
Integrarea lor socială nu se putea face decât progresiv și Biserica ajuta la asta.
În Biblie apar cazuri când se botează un cap de familie- [b]„Pater Familias”[/b] cu toată casa sa, adică cu tot cu robi, [b]cazul sutașului Corneliu[/b], botezat de Sf.Ap. Petru.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=26&cap=10
Tot sutașului Corneliu, Hristos îi vindecă un serv grav bolnav, pildă clară pentru dragostea pe care trebuie s-o aibă toți oamenii față de cei din subordinea lor cât timp se află într-un raport ierarhic de supraordonare și încredințarea că drepților chivernisitori le sunt ascultate rugăciunile.
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=55&cap=8
Rareori aplica Biserica Ortodoxă pedepse severe și în condiția sclavului era de un milion de ori mai bine să fii în tinda Bisericii decât pe mâna unor satrapi ajunși la boierie prin parvenitism care îi tratau cel mai rău.
În al doilea rând, Biserica era singura instituție care reunea în spațiul ei la Liturghie și pe robi și pe stăpâni în același loc.
Și Biserica Ortodoxă a propovăduit în toată vremea demnitatea oferită prin credință când citea de la amvoane Apostolul :
[i]„27.Căci, câţi în Hristos v-aţi botezat, în Hristos v-aţi îmbrăcat. [/i]
[b]28.Nu mai este iudeu, nici elin; nu mai este nici rob, nici liber; nu mai este parte bărbătească şi parte femeiască, pentru că voi toţi una sunteţi în Hristos Iisus.”[/b]
Epistola către Galateni a Sfântului Apostol Pavel cap3 v 27-28
http://www.bibliaortodoxa.ro/carte.php?id=29&cap=3
În ce mă privește nu voi mai devia de la disciplina dialogului la această temă, se poate da unpublish dacă vi se pare că mesajul iese din spațiul articolului.