La Biserică în dimineaţa de Crăciun
Bucuria nu e ceva impersonal, nu apare şi dispare pur şi simplu, ci bucuria e mereu de la o persoană la alta. Nu există o bucurie în sine, ci totul e personal. Nu există „o bucurie a Crăciunului” de care noi să beneficiem automat în luna decembrie ci bucuria aceasta este chiar relaţia dintre mine şi tine, dintre Dumnezeu şi noi.
Adevărul nu poate fi prins în cuvinte niciodată, ci adevărul e mereu faptă. Astfel atmosfera aceasta deosebită şi sfântă de Naşterea Domnului vine din gestul fiecăruia dintre noi către celălalt.
Bucuria aceasta a Naşterii Domnului este mai întâi dragostea lui Dumnezeu îndreptată către noi toţi, prin iertarea păcatelor şi puterea pe care ne-o dă El făcându-se om. Iar mai apoi această bucurie este răspunsul pe care-l dăm noi lui Dumnezeu, iubindu-i pe cei din familia noaştră, pe prietenii noştri dar şi pe cei necăjiţi sau în suferinţe.
Noi suntem buni pentru că Dumnezeu e bun cu noi, noi dăruim pentru că Dumnezeu ne-a dăruit primul, noi ne iubim unii pe alţii pentru că El ne iubeşte pe fiecare dintre noi. Tot binele e de la Dumnezeu spre lume şi nu invers. Astfel „bucuria aceasta de Naşterea Domnului” e personală, pentru că e de la Domnul spre noi.
Bucuria Crăciunului vine de la Dumnezeu la noi, vine din Biserică, din casa Lui spre noi.
Dumnezeu ne invită în dimineţa Crăciunului la El acasă, să „luam masa” împreună cu El şi să ne bucurăm unii de alţii. Nu e loc mai frumos pe pământ ca Biserica, nu e bucurie mai mare ca Sfânta Liturghie! Această bucurie se prelungeşte şi după slujbă spre casele noastre, spre inimile fiecăruia dintre noi.
În ce loc mai minunat am putea fi în dimineaţa de Crăciun, decât numai în Biserică!
(Claudiu)
Razboi întru Cuvânt » GA
decembrie 24, 2009 @ 1:58 pm
[…] Ortodoxia tinerilor: La Biserică în dimineaţa de Crăciun […]
florinm
decembrie 24, 2009 @ 2:14 pm
Adevarat, bine-ai grait. Asa sa ne ajute Domnul sa praznuim Craciunul!
Precum spune Sf. Grigorie Cel Mare – sa praznuim dumnezeieste, Caci Il serbam pe Iisus, Dumnezeul nostru!
„Sarbatorim asadar nu ca la un praznic omenesc, ci ca la unul dumnezeiesc; nu lumeste, ci supralumeste; nu pe cele ale noastre, ci pe cele ale Celui al nostru sau, mai bine zis, ale Stapanului; nu pe cele ale slabiciunii, ci pe cele ale tamaduirii; nu pe cele ale creatiei de la inceput, ci pe cele ale creatiei noi de acum.”
Doamne, ajuta!
Să nu prăznuim Naşterea Domnul
decembrie 24, 2009 @ 2:26 pm
[…] La Biserică în dimineaţa de Crăciun (Ortodoxia Tinerilor) […]
ALEXTM
decembrie 24, 2009 @ 8:13 pm
La fiecare Praznic de Craciun duios colindele ne-aduc aminte ca Domnul s-a nascut intr-un catun si a dat pe iesle Cerurile Sfinte. La fiecare Praznic e un glas ce spune-n taina noptii fermecate ca Domnul cauta si azi popas,mai sta la usa noastra si mai bate… La fiecare Praznic de Craciun deschideti usa sufletului, caci unde e deschisa usa intra HRISTOS MANTUITORUL nostru.
HRISTOS S-A NASCUT!
Fie ca Luminata Sarbatoare a Nasteri Domnului sa va aduca numai bucurii, implinirea tuturor dorintelor, multa sanatate, viata lunga si pace sufleteasca.
Va doresc Sarbatorii FERICITE!
D
decembrie 24, 2009 @ 10:41 pm
Praznicul NASTERII DOMNULUI sa renasca in sufletele noastre iubirea pentru Domnul si pentru aproapele.
Bucurie si pace va doresc tuturor !
Veronica
decembrie 24, 2009 @ 11:13 pm
Sarbatori sfinte fericite va doresc tuturor!
Sorin M.
decembrie 25, 2009 @ 3:42 am
Deschideţi uşa şi lăsaţi duhul Crăciunului să vă intre în casă!
Deschideţi inimile şi lăsaţi Bucuria
şi Împlinirea să vă intre în suflet!
Deschideţi larg braţele
şi îmbrăţişarea voastră caldă,
vorba bună şi gândul curat
să fie cel mai de preţ cadou pentru cei dragi!
Fie ca Iubirea, Înţelepciunea,
Încrederea şi Generozitatea
să vă călăuzească paşii în noul an!
„La mulţi ani!”
adriana
decembrie 25, 2009 @ 10:29 pm
SARBATORI FERICITE, CU HRISTOS PREZENT IN INIMILE NOASTRE!
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 10:31 pm
AM NEVOIE DE AJUTOR!
Vreau sa pun o intrebare si vreau sa mi se raspunda,va rog.Nu am cand sa vorbesc cu duhovnicul meu prea curand despre asta asa ca apelez la site-ul asta. Se spune ca 2 soti care s-au cununat in fata lui Dumnezeu se vor desparti doar la moarte, moare unul din ei iar Biserica ingaduie in cazul in care celalat sot nu poate rezista fara pereche sa se casatoreasca.Dar in cazul in care sotul tau iti vorbeste urat, te bate, te termina psihic, te umileste si te trateaza ca pe o curva,nu ai linsite sufleteasca langa el, nu e apropiat de Dumnezeu, nu se inchina niciodata, nu tine post, nu merge la Biserica etc.. nu ii pasa de familie si altele iar tu ca femeie vrei sa divortezi de el pt ca nu mai rezisti e pacat? adica femeie respectiva ar face un pacat care ar osandi-o pe lumea ailalta? desi ea sa zicem ca e o femeie buna, crede in Dumnezeu.Cunosc atatea cazuri in care sotiile si-au parasit sotii cand aveau copii mici si s-au recasatorit cui alti barbati si sunt fericite. Matusa mea , s-a casatorit a doua oara..si alaturi de cel de-al doilea sot l-a cunsocut si mai mult pe Dumnezeu. au crescut 5 fete cuminti si cu mare frica de Dumnezeu.SCRiu aici penytru ca nu mai suport ce se intampla in casa mea.Pur si simplu nu pot sa mai indur.Am un tata de care nu sunt mandra, sa ma iert Dunmnezeu ca si duhovnicul mi-a zis ca e porunca de la Dumnezeu sa imi respect parintii dar…. A ajuns sa fie un strain .Mi-e scarba de el. Cum vorbeste, cum miroase, cum se comporta. Nu vreau sa mai fac pacate din cauza lui.Cand e la munca , e asa de bine si delinste acasa iar cand nu e .. e stres, sunt nervi..e cearta. Azi am avut cel mai urat Craciun din viata mea.Doamne:sad:( Si pentru priuma oara am stat si m-am gandit mult asupra problemei asteia.Mi-e mila de mama. Nu merita un asemena sot. Tata e facut sa stea singur..sunt unii oamnei care pur si simplu nu sunt facuti sa fie parinti si partenerei pt altii. Eu il iubesc, nu ca pe mama evident, dar ma rog pt el. E tot ce pot sa fac si ma abtin s a il judec pt ca e tata si nu vreau s ama impovarez cu alte pacate.insa stau cu frica mereu…mai ales daca plec undeva pt cateva zile. ma gandesc la mama..tata una doua se enerveaza si ba o injura de mori, ba de bunica…poate ii mai si trage una cum a batut-o cand eram mica.eu maine poimaine o s ma marit.. poate nu o s amai stau in Constanta alaturi de ei, poate o s ama mut in alta parte cine stie. ce face mama? cine o sprijina pe ea daca nu eu? e atat de chinuita numai eu stiu…Ei de cand sunt eu mica aveau probleme si mama mi-a zis acum cand m-am facut mare ca a stat cu el mai mult ca sa am eu un tata. un tata care ma indobitoceste. care rade de mine, rade de defectele mele, atunci cand ii pun o intrebare ma face proasta pentru ca vezi dom’le trebuia sa stiu ca de aia am terminat scoala nu si etc..As vorbi cu mama si i-as spune sa divorteze de el.dar nu avem unde sa ne ducem amadoua si totusi..nu stiu. nu vreau s afac un pacat sa imi despart parintii , chiar nu vreau. dar una din 2: ori se schimba tata( ceea ce nu cred- ma rog la Dumnezeu , insa El nu luceaza repede,iar aici e vb de timp… cand ma cert cu el ma ia durerea de inima- atat stres acumulat in mine-poate fac infarct sau comoitie cerebrala) ori a diouya varianta divorteaza. Insa ei daca divorteaza , eu tot ca pe parintii mei ii vooi tratat. mama e mama iar tata e tata. o s ail vizitez etc, doar e tata! insa… nu mai suport! nimic nu a facut pentru noi. NIMIC!
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 10:31 pm
AM NEVOIE DE AJUTOR!
Vreau sa pun o intrebare si vreau sa mi se raspunda,va rog.Nu am cand sa vorbesc cu duhovnicul meu prea curand despre asta asa ca apelez la site-ul asta. Se spune ca 2 soti care s-au cununat in fata lui Dumnezeu se vor desparti doar la moarte, moare unul din ei iar Biserica ingaduie in cazul in care celalat sot nu poate rezista fara pereche sa se casatoreasca.Dar in cazul in care sotul tau iti vorbeste urat, te bate, te termina psihic, te umileste si te trateaza ca pe o curva,nu ai linsite sufleteasca langa el, nu e apropiat de Dumnezeu, nu se inchina niciodata, nu tine post, nu merge la Biserica etc.. nu ii pasa de familie si altele iar tu ca femeie vrei sa divortezi de el pt ca nu mai rezisti e pacat? adica femeie respectiva ar face un pacat care ar osandi-o pe lumea ailalta? desi ea sa zicem ca e o femeie buna, crede in Dumnezeu.Cunosc atatea cazuri in care sotiile si-au parasit sotii cand aveau copii mici si s-au recasatorit cui alti barbati si sunt fericite. Matusa mea , s-a casatorit a doua oara..si alaturi de cel de-al doilea sot l-a cunsocut si mai mult pe Dumnezeu. au crescut 5 fete cuminti si cu mare frica de Dumnezeu.SCRiu aici penytru ca nu mai suport ce se intampla in casa mea.Pur si simplu nu pot sa mai indur.Am un tata de care nu sunt mandra, sa ma iert Dunmnezeu ca si duhovnicul mi-a zis ca e porunca de la Dumnezeu sa imi respect parintii dar…. A ajuns sa fie un strain .Mi-e scarba de el. Cum vorbeste, cum miroase, cum se comporta. Nu vreau sa mai fac pacate din cauza lui.Cand e la munca , e asa de bine si delinste acasa iar cand nu e .. e stres, sunt nervi..e cearta. Azi am avut cel mai urat Craciun din viata mea.Doamne:sad:( Si pentru priuma oara am stat si m-am gandit mult asupra problemei asteia.Mi-e mila de mama. Nu merita un asemena sot. Tata e facut sa stea singur..sunt unii oamnei care pur si simplu nu sunt facuti sa fie parinti si partenerei pt altii. Eu il iubesc, nu ca pe mama evident, dar ma rog pt el. E tot ce pot sa fac si ma abtin s a il judec pt ca e tata si nu vreau s ama impovarez cu alte pacate.insa stau cu frica mereu…mai ales daca plec undeva pt cateva zile. ma gandesc la mama..tata una doua se enerveaza si ba o injura de mori, ba de bunica…poate ii mai si trage una cum a batut-o cand eram mica.eu maine poimaine o s ma marit.. poate nu o s amai stau in Constanta alaturi de ei, poate o s ama mut in alta parte cine stie. ce face mama? cine o sprijina pe ea daca nu eu? e atat de chinuita numai eu stiu…Ei de cand sunt eu mica aveau probleme si mama mi-a zis acum cand m-am facut mare ca a stat cu el mai mult ca sa am eu un tata. un tata care ma indobitoceste. care rade de mine, rade de defectele mele, atunci cand ii pun o intrebare ma face proasta pentru ca vezi dom’le trebuia sa stiu ca de aia am terminat scoala nu si etc..As vorbi cu mama si i-as spune sa divorteze de el.dar nu avem unde sa ne ducem amadoua si totusi..nu stiu. nu vreau s afac un pacat sa imi despart parintii , chiar nu vreau. dar una din 2: ori se schimba tata( ceea ce nu cred- ma rog la Dumnezeu , insa El nu luceaza repede,iar aici e vb de timp… cand ma cert cu el ma ia durerea de inima- atat stres acumulat in mine-poate fac infarct sau comoitie cerebrala) ori a diouya varianta divorteaza. Insa ei daca divorteaza , eu tot ca pe parintii mei ii vooi tratat. mama e mama iar tata e tata. o s ail vizitez etc, doar e tata! insa… nu mai suport! nimic nu a facut pentru noi. NIMIC!
D
decembrie 25, 2009 @ 10:45 pm
Sora dumbravioara, nu stiu cine de aici isi va putea asuma raspunderea sa-ti spuna ce sa faci. E o situatie delicata pe care (dupa cum probabil iti dai seama) numai cu duhovnicul o poti rezolva. Mai corect insa spus, numai mama ta cu duhovnicul sau o poate rezolva.
Este o cruce de purtat. Pana se iveste o solutie la aceasta situatie, cere-ti Domnului sa va intareasca si sa va dea rabdare.
Sa ma ierti ca nu te pot ajuta. Domnul sa va intareasca !
PS: in cazul unui eventual divort, e posibil sa aveti si o problema locativa (in cazul unui partaj e posibil sa ramaneti pe drumuri daca nu mai aveti alta casa).
Sorin M.
decembrie 25, 2009 @ 11:19 pm
Am fost creaţi după chipul lui Dumnezeuu, în fiinţa noastră au fost tipărite legile Lui, dacă nu vom respecta aceste legi, viaţa noastră nu va şti ce este pacea, împlinirea, şi adevarata fericire, pentru că, golul din sufletul nostru nu-l va putea umple nimeni în afară de El. Comunicarea între noi şi Dumnezeu, este posibilă datorită partaşiei prin Cuvânt şi rugăciune . Numai aşa, vom descoperi frumuseţea dragostei Lui Dumnezeu şi vom simţi ce minunat Prieten ne poate fi El.
Prorocul David, spune undeva în Psalmi: ”Invaţă-ne să ne numarăm bine zilele ca să căpătăm o inimă înţeleaptă”. Rugăciunea aceasta, pentru mine, spune totul despre comunicare.
Ce aştept de fapt de la soţia mea?
– O comunicare care să aibă la bază Izvorul Întelepciunii , care este Dumnezeu, pentru că numai în El vom gasi resursele necesare pentru a putea face faţă multelor ispite şi probleme cu care ne confruntăm în viaţa de zi cu zi.
Când căminul nostru poate deveni un colţ de rai?
Când îl ai pe Dumnezeu. Dacă îl am pe Dumnezeu, atunci îmi iubesc soţia necondiţionat, sunt sensibil la nevoile ei, şi dacă ar fi să descopăr ceva ce nu-mi place, întâi i le spun lui Dumnezeu, în rugăciune, pentru că s-ar putea să mă înşel.
P.S. În timp ce scriam aceste rânduri, mi-am adus aminte că cineva m-a întrebat odată, fiind într-o situaţie dificilă:” Soţul meu este alcoolic, iubirea dintre noi s-a stins, nu mai comunicăm între noi, nu mai are servici, până şi alocaţia celor trei copii o bea…m-am gândit să-l părăsesc, dar nu mă lasă conştiinţa, ce sa fac?”
I-am spus atunci, pentru că nu doream să divorţeze : „Ascultăţi conştiinţa!” Peste ani, am reântâlnito, era împreună cu cei trei copii, era fericită….divorţase. A întâlnit un om care i-a dăruit iubire, s-a recăsătorit. Acestui om, copii îi ziceau tată şi erau fericiţi cu el…. Mi-a zis atunci: „Am divorţat, căt de mare este păcatul acesta?” Am ocolit răspunsul, nu am ştiut ce să zic deşi ştiam că este scris ” Ce a unit Dumnezeu, omul să nu despartă” Ştiam de legământul încheiat prin Taina Căsătoriei :”…până când moartea ne va despărţii” Cu toate acestea, pus în faţa unui război între conştiinţă şi iubire, am tăcut.
Acum te întreb pe tine, dragă „dumbrăvioara”: Cât de mare este păcatul tăcerii mele? Tu cum ai fi răspuns?
La întrebarea ta, am să tac din nou… dar poate că totuşi un răspuns bun pentru tine ar fi: Se va vedea la marea judecată…Dumnezeu are alt cântar decât noi, cu alte greutăţi…Noi nu ştim…
Ceel mai bine este să nu iei decizii pripite, te sfătuiesc să-ţi faci timp să mergi cât mai repede la duhovnicul tău, noi putem fi subiectivi.
Eu ştiu că odată trecuţi prin Taina Căsătoriei suntem, sunteţi una. Nu oamenii v-au unit ci Dumnezeu.
Acum dacă unul suferă, este de la sine înţeles că suferă şi celălalt (adică tu).
Este dureros ce ne-ai mărtusisit despre soţul tău, dar gândeşte-te că nu eşti singură. Alături de tine este chiar Dumnezeu, este Sf. Fecioară Maria, Maica Domnului nostru Iisus, Este întreaga Biserică Biruitoare, a Sfinţilor, care se roagă pentru tine şi de ce nu, acum ne ai alături şi pe noi. Deaceea cred că trebuie să te rogi lui Dumnezeu neîncetat să te ajute. Roagăte şi pentru soţul tău, fii puternică pentru amândoi.
Părintele Cleopa spunea adesea celor care mergeau la el cu probleme asemănătoare ţie: ” bărbatul se poate mântui prin femeia lui şi invers”. Încearcă să mai ai răbdare şi cu siguranţă că Dumnezeu va vedea râvna ta.
Dumnezeu s te binecuvinteze!
D
decembrie 25, 2009 @ 11:34 pm
frate Sorin – dincolo de situatia de fata. Calea spre mantuire este clar stabilita si este cea mai sigura. Dar nu stim noi daca , de la caz la caz, Domnul nu gaseste cumva si potecute care desi deviaza de la cale,le aduce El la aceiasi destinatie. Sunt riscante, e adevarat, dar nu stim daca pierzatoare neaparat.
Adriana
decembrie 25, 2009 @ 11:36 pm
Dumbravioara,
Inainte sa iti raspunda Sorin, am vrut sa iti scriu si eu acelasi lucru ca si el, dar apoi am sters totul si am zis ca poate este mai bine sa tac pentru ca este usor de zis unei femei sa indure tot raul si toata violenta argumentandui-se ca asa a cerut Dumnezeu sa nu desparta omul ceea ce a unit El, insa mult mai greu este de facut. Nu pot sa ma inchipui intr-o asemenea situatie, daramite sa ii si fac fata cu bine. Insa cei/cele care au primit o asemenea cruce, au primit cu siguranta si puterea sa o duca. Cred ca trebuie sa continuati sa va rugati ca sa va arate Domnul cum trebuie purtata aceasta cruce pentru binele tuturor, si cu siguranta o sa va arate. Vorbeste si cu oameni care se ocupa cu ajutorarea oamenilor cu astfel de probleme, de exemplu maicuta Siluana, incearca sa ii scrii, iti va da raspunsuri bune si ajutor real.
Doamne ajuta!
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 11:41 pm
Va multumesc din sufletpentru sfaturi! sa va dea Dumnezeu sanatate si fericire! acum…ca m-am potolit un pic, mai inainte cand scriam plangeam… ma gandesc si la tata. daca noi il parasim el ramane singur, si si s-ar putea sa umble cu una si cu alta.desi,la cat de bine imi cunosc tatal, cred ca a inselelat-o pe mama de N ori, insa daca mama il paraseste si el nu traieste curat eu stiu…s-ar putea ca ea la judecata sadea raspuns pt fapta asta… offf Doamne, fa o minune si cu noi, ca rataciti si pacatost mai suntem!
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 11:43 pm
Adriana multumesc. spune-mi te rog, cum pot lua legatura cu maicuta Siluana? ai o adresa de e-mail? am mai citit pe site despre ea
D
decembrie 25, 2009 @ 11:47 pm
Toti cadem, sora. Important este insa sa nu ramanem in cadere.
Sa strangem din dinti ,si punand in inima noastra iubirea lui Hristos pentru noi, sa ne ridicam. Ranile se vindeca;cat ne-ar parea de greu momentul,TOATE trec. Sa nu pierdem insa nadejdea in Domnul.
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 11:47 pm
* in anumite comentarii postate de cititori la anumite articole se regaseau propoziti si despre aceasta maicuta*
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 11:48 pm
propozitii*
Adriana
decembrie 25, 2009 @ 11:55 pm
Dumbravioara,
Eu am adresa dansei de e-mail, dar stiu ca la inceput prefera sa i se scrie pe site-ul dansei:http://sfintiiarhangheli.ro/vechi/maica-siluana-va-raspunde.php
Scrie-i pe site, si asteapta cu rabdare sa iti raspunda, pentru ca raspunde intotdeauna, dar sunt multi oameni care ii scriu asa ca uneori poate dura putin pana raspunde.
O sa ii scriu si eu un e-mail in care sa o anunt ca ii vei scrie si ca ai nevoie de ajutorul dansei.
Doamne ajuta!
dumbravioaraa
decembrie 25, 2009 @ 11:58 pm
Multumesc Adriana!
lama
decembrie 26, 2009 @ 1:46 am
dumbraviora:
Daca ei stateau pentru tine impreuna,cand tu vei pleca din Constanta,oare va mai avea pentru ce sa lupte mama ta? Orcum e o sfanta,respectul meu…Altele divorteaza pt mult mai putin. Totusi,eu cred ca daca mama ta il prinde ca o insala cu alta , atunci legatura casniciei se desface .Adica dupa ce iti suport toate ,sa ma mai si inseli,e prea mult.
D
decembrie 26, 2009 @ 1:09 pm
nu e vorba ca ar fi „prea mult”, ci ca ar fi un motiv canonic de despartire; fara insa a fi obligatorie despartirea.
dumbravioara – spui „eu maine poimaine o sa ma marit.. poate nu o s amai stau in Constanta alaturi de ei” – nu te sfatuiesc sa te grabesti sa te mariti pentru a scapa de atmosfera de acasa; ai mare grija pe cine iei,tu stii mai bine decat multe fete ce-ti poate aduce un sot fara frica lui Dumnezeu. Cat ti s-ar parea tie de bun, daca nu are frica lui Dumnezeu, se poate oricand schimba. Asa ca nu te grabi si cantareste bine; si mai ales cere Domnului sa ti-l randuiasac pe care stie El ca este potrivit pentru tine.
Mariana
decembrie 26, 2009 @ 2:07 pm
Scriptura spune ca femeia îl poate câştiga pe soţ pentru Dumnezeu chiar fără cuvânt…Printr-un duh blând şi liniştit! Să ştii că acolo unde face soţul rana iar soţia rabdă cu gândul la Dumnezeu, rana aceea sau ranele acelea sunt sărutate chiar de Dumnezeu! Să ne gândim la Hristos cât a îndurat fără să fie vinovat.
Dumbrăvioara, las-o pe mama ta să decidă…Dacă ea a ales să îndure această cruce, las-o! Mama ta e puternică! Învaţă de la ea răbdarea! Iubeşte-ţi tatăl cerând iubire de la Dumnezeu!…Spun toate astea amintindu-mi cum atunci când aveam şapte ani, mama mea a plecat nemai putând îndura certurile lor…S-a întors după vreo 2 luni, dar numai eu ştiu prin ce am trecut!
Anii au trecut, tatăl meu a trăit pănă la 62 de ani şi mereu îmi spunea că vrea să se scimbe…Înainte de a muri a luat împrtăşania şi a plîns…După un sfert de oră a plecat în Veşnicie împăcat cu Dumnezeu…
Te îmbrăţişez cu drag!
dumbravioaraa
decembrie 26, 2009 @ 3:33 pm
Saru’mana pentru cuvinetele frumoase si sfaturi.Aseara m-am simtit murdara si plina de pacate… mi-am dat seama ca am gresit.Cum pot eu sa ma gandesc la despartirea parintilor mei? Constiinta ma apasa greu, pana cand m-am ridicat in genunchi si L-am rugat pe Dumnezeu sa ma ierte.Asa ca m-am trezit linistita dimineata.Imi iubesc nespus parintii, insa vreau sa am o familie fericita, normala, fara certuri , nervi si injuraturile adresate de tata catre mama.Nu ma grabesc sa ma marit , iar pentru mine, dorinta cea mai mare este sa am alaturi un barbat care are frica de Dumnezeu, merge in fiecare zi de sarbatoare la Biserica si tine post…mai exact opusul tatlui meu. Nu ma grabesc cu casatoria, Il las pe Dumnezeu sa decida pentru mine.M-am obisnuit asa..
La Biserică în dimineaţa de Cr
ianuarie 7, 2010 @ 4:31 pm
[…] La Biserică în dimineaţa de Crăciun | Ortodoxia Tinerilor Visited 1 times … ii pasa de familie si altele iar tu ca femeie vrei sa divortezi de el pt ca nu mai rezisti e pacat? adica femeie respectiva ar face un pacat care ar osandi-o pe lumea ailalta? desi ea sa zicem ca e o femeie buna, crede in Dumnezeu. … […] […]
marius
decembrie 19, 2010 @ 3:47 pm
Un frumos buchet de colinde ortodoxe (382 de colinde) il puteti descarca de aici:
http://www.postaonline.ro/ctglfuxq3dat/Colinde.zip.html
Fisierele sunt valabile timp de 10 zile, transmiteti si altora link-ul
Doamne ajuta!
v Anghelos
v Ansamblul Cununita
v Ansamblul Folcloric Tara Vrancei
v Brasov
v Corala Trinitas
v Corul Euterpeison
v Corul Madrigal
v Cristian Pomohaci
v Maria Butila
v Grup Psaltic Deisis
v Grupul Coral Flori de iarna
v Harmonia
v Hermina Zakarias
v Nicolae Furdui Iancu
v Nicolae Muresan
v Pastorala
v Sava Negrean
v Ioan Berci
v Symbol
v Teofania
v Veta Biris
v Ionut Fulea