Duhovnicul în viaţa noastră
După vârsta de 7 ani, copilul nu se mai poate împărtaşi nespovedit deoarece el are conştiinţa faptelor sale. Copilul trebuie îndrumat de părinţi să îşi găsească un duhovnic care îi va fi un părinte spiritual, alături de care îşi v-a construi drumul duhovnicesc.
Duhovnicul nu se alege la întâmplare şi cu mentalitatea să ne dea canoane uşoare sau să nu mă întrebe multe. Primul pas este sa ne rugăm pentru el, să ni-l scoată Maica Domnului şi Hristos în cale. Ca părinţi avem datoria să ne rugăm pentru duhovnicii copilaşilor noştri, ca să-i ajute, să-i formeze ca oameni credincioşi şi întăriţi în Biserica ortodoxă.
Apoi, trebuie să-l cercetăm pe duhovnic, să mergem la Biserică, sa-i ascultăm predicile, şi vom simţi imediat dacă sufletul nostru se ataşează de Biserica în care el slujeşte. La duhovnic trebuie să mergem cu inima deschisă, să fim sinceri şi să ne rugăm înainte ca Dumnezeu să pună în graiul lui învăţătura de care avem nevoie. Este bine, să ne spovedim de mici la un singur părinte pentru că pe parcurs el ajunge să ne cunoască, ne devine prieten, ne cunoaşte sufletul şi ştie ce sfat să ne dea.
Cine nu are duhovnic este ca şi mort sufleteşte, nu îşi găseşte odihna şi liniştea. Mulţi spun că nu merg să se spovedească pentru că preotul e tot om şi păcătos. Dar să ştiţi că voi nu preotului vă spovediţi, ci Domnului Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Care este în ceruri şi vrea ca noi să ne mântuim. Duhovnicul niciodată nu te va primi să te certe, el se poartă cu blândeţe şi iubire, toate le înţelege şi e dispus să se roage pentru tine şi pentru familie, pentru că însuşi Iisus Hristos este iubirea şi mângâierea noastra: „Luaţi Duh Sfânt, cărora le veţi dezlega păcatele, acelea vor fi dezlegate, cărora le veţi ţine, acelea vor fi ţinute”.
Spovedania la duhovnic nu se face în grup, ci individual, vorbind sincer despre orice problema am avea. E bine să ne scriem toate păcatele pe o foaie, şi să le spunem ca nu cumva să uitam ceva apoi să uităm de ele şi să nu le mai spunem la următoarea spovedanie. Dacă ne este ruşine de păcatele noastre, îi dăm foaia duhovnicului nostru s-o citească şi el ne va întreba cât de mult ne pare rău.
Un alt lucru destul de important este ascultarea de duhovnicul nostru. Trebuie să avem ascultare de el, altfel vom cădea din noi. Ţi-a spus să nu mai faci, păi să nu mai faci că altfel îţi va fi mai rău. Însuţi Domnul Iisus Hristos i-a spus slăbănogului „Te-ai vindecat, acum să nu mai faci, că mai rău îţi va fi!”.
„Ascultarea de duhovnic este viaţă veşnică, scară cerească, bogăţie de cununi, lucru îngeresc, lupta nepătimirii, suire grabnică şi călătorie la cer. Ascultarea împlineşte toate poruncile, pe toate le îndreaptă, pe toate le face şi le zideşte, iar pe suflet, în chip nevăzut şi neştiut, cu mare grijă îl îmbogăţeşte şi îl aşează în visterie necontenit, ridicându-l spre Dumnezeu ca să stea înainte încununat şi înfrumuseţat în taină” Sfăntul Grigorie Sinaitul
Numai cel rău ştie ce putere are duhovnicul, ce zice duhovnicul. A zis duhovnicul să zici Tatăl nostru de 10 ori, păi aşa să faci. Ai făcut ascultare mergi în Rai, nu ai făcut cazi din nou.
„Să ştiţi că diavolul nu se teme de noi, nici măcar nu ne ia în seamă. El fuge de noi când vede Harul lui Dumnezeu pe care îl avem datorită ascultării de duhovnic”.
Din experienţă proprie, vă spun că eu de la 12 ani merg să mă spovedesc, pentru mine duhovnicul e ca un tată. Orice nelămurire am avut, el mi-a deschis ochii şi mi-am dat seama că lucrurile pe care el mi le spunea se adevereau. Când nu ascultam, rău îmi era şi nu înţelegeam unde greşeam. Îmi doresc ca toţi copii să-l roage pe Hristos să le dea un duhovnic şi să sădească în inimile lor dragostea Sa.
(Oana)
andrei
iunie 2, 2009 @ 6:38 pm
Preotul-Duhovnic mi-a deschis ochii! Este omul lui Dumnezeu pe pamant! Are harul divin, si este minunata senzatia de eliberare dupa o spovedanie sincera!Apoi sfanta Impartasanie care curata tot! Doamne Ajuta! Hristos s-a Inaltat!
Georgiana
iunie 2, 2009 @ 6:48 pm
f frumos articolul, Oana
Intr-adevar,cel care nu are un duhovnic este ca si mort sufleteste! Si eu am fost moarta sufleteste,insa Dumnezeu mi-a inviat sufletul prin darul ce mi l-a facut:duhovnicul meu. In duhovnicul nostru trebuie sa vedem chipul lui Hristos,sa nu-l judecam si sa nu ne departam de el,fiindca ne vom departa prin neascultare si de Dumnezeu.
Felicitari pentru articol
Doamne ajuta!
adriana dardindar
iunie 3, 2009 @ 7:43 am
subscriu si eu…si mai adaug…am convingerea, ca asa cum fiecare om are jumatatea lui asa isi are si un duhovnic pregatit …trebuie doar sa ne rugam sa il intalnim cat mai repede…pana caut si postarea mea legata de acest subiect, va invit la o ceasca de ceai dardindar: Cand strazile miros a ceai de tei
adriana dardindar
iunie 3, 2009 @ 7:48 am
am revenit dardindar: Rugati-va sa il recunoasteti
Daca credeti ca ceea ce am scris poate fi de folos si altora, va invit sa preluati articolul si voi.Doamne ajuta!
marius
iunie 3, 2009 @ 7:39 pm
DOAMNE AJUTA.Incredibil articol,eu am gasit foarte tarziu un duhovnic cu adevarat bun.Eu am fost mort sufleteste aproape 30 de ani si de cand mi-am gasit in sfarsit duhovnicul parca am prins viata TRAIESC EFECTIV.Tin cu sfintenie canonul dat si mie bine.Dar eu intampin o mare problema sau ispita eu locuiesc inca cu parintii.Si ei nu se pot obisnui cu ideea ca eu sunt ma-m schimbat dintr-un zapacit si jumatate incerc sa ma schimb pe calea cea buna.Este greu dar merita fiecare efort.Si asa ca parintii imi fac viata imposibila mai mult prin mistoouri si cuvinte jignitoare la adresa credintei ortodoxe.Daca sa comfruntat cineva cu un astfel de caz il si va rog sa imi dati un sfat.Sa stiti ca nu imi urasc parintii ci imi este doar mila de ei.Duhovnicul meu mia spus doar sa am RABDARE si cred ca asta o sa fac.IERTATIMA DOAMNE AJUTA!
Dan
iunie 4, 2009 @ 10:28 am
Nu-ti face griji Marius. Bine ti-a spus Duhovnicul sa ai rabdare caci asta-i singura solutie…si rugaciunea pentru parinti. La mine in familie a fost la fel, din partea tatalui (cand stateam la parinti). Si tata nu ma lua la misto ci era foarte aspru in purtarea lui vis-a-vis de acest subiect…ca eu sunt tanar si nu am nevoie sa-mi fac cruce cand trec prin dreptul bisericii…ca numai babele fac asa” , sau „Cine ti-a pus tie biblia in mana?” si multe altele. Cel mai tare m-am suparat cand mi-a luat toate cartile duhovnicesti pe care le aveam inclusiv biblia si le-a dus de-acasa. Iar asta era cu jumatate de an inainte sa ma mut la casa mea cu viitoarea sotie. Dar tot nu i-am reprosat nimic si am avut rabdare, m-am rugat pentru tata si cu timpul s-a schimbat. Acum nu-mi mai zice nimic, stie ca miercurea si (sau) vinerea tin post, stie ca citesc in continuare carti duhovnicesti, si s-a obisnuit cu mine asa. Cu o atitudine razvratita nu facem nimic in astfel de situatie. Si chiar daca parintii ar fi din cale-afara de impotriviti, pana la urma doar smerenia si blandetea ii indupleca. Cred ca cel mai mult le este teama pur si simplu de schimbarea radicala a propriului copil. Ii contrariaza (mai ales daca sunt necredinciosi) cum de se poate schimba omul dintr-o data. Pentru ca a reveni la credinta este cum spui tu…”mort am fost si am inviat”. Pana la urma, din astfel de situatii, daca facem cum ne invata duhovnicul, noi invatam smerenia si blandetea (care ia mult timp) iar parintii nostri vazand in noi bunatate pot deveni si ei credinciosi. Domnul sa te aibe in paza.
andrei
iunie 4, 2009 @ 11:15 pm
Marius ne bucuram ca ai ajuns pe Cale! Tr rog cauta pe youtube, sfaturi ale urmatorilor mari parinti ai Ortodoxiei Mondiale: parintele Ilie Cleopa, parintele Iustin Parvu, parintele Arsenie Papacioc, parintele Proclu, parintele Calciu Dumitreasa,parintele Staniloie,parintele Amfilohie Branza, si foarte multi altii… si dintre laici, Dan Puric, Danion Vasile si altii care au fost ca si noi toti, orbiti de viata aceasta falsa care ne este servita fast-food si en-gross! Roaga-te pentru parintii tai si o sa vina si ei pe Cale, Hristos ne asteapta pe toti. Am fost si eu in situatia ta si acum ma rog lui Dumnezeu sa recuperez timpul pierdut, sa am timp sa ma caiesc si sa nu mai pierd nici o sfanta Liturghie in viata mea! Hristos s-a Inaltat!
marius
iunie 5, 2009 @ 9:24 am
HRISTOS SA INALTAT!Multumesc din suflet pentru sfaturi.Acum sunt mai intarit ma-m mai linistit.Intradevar si eu ma rog la DUMNEZEU ca sa recuperez timpul pierdut fara folos si sa imi dea timp de pocainta.DOAMNE AJUTA!
Alexandra
iunie 5, 2009 @ 11:20 pm
Si eu sunt la inceput de drum si intampin dificultati… Abia acum incep sa traiesc cu adevarat. Pana cum am fost „moarta”…Ii multumesc Domnului ca mi-a scos in cale un Duhovnic bun si Il rog sa ma ajute ca impreuna cu acesta sa-mi netezeasca pasii spre mantuire. Eu sunt si casatorita si am si un copil si din pacate nimeni din familia mea(inclusiv sotul) nu este aproape de cele bisericesti, duhovnicesti. De aceea, le este greu sa inteleaga hotararea mea de a tine post cand este randuiala, de a merge la Biserica cand se cuvine, de a merge la Spovedanie, de a citi carti si lucrari sfinte, etc….Nu am discutat problema asta inca cu duhovnicul meu, dar simt ca Dumnezeu deja m-a intarit si ma sustine. Si ma rog ca tuturor sa le daruiasca dorinta de indreptare si cerere de mantuire. DOAMNE AJUTA!
andrei
iunie 5, 2009 @ 11:49 pm
Alexandra ne bucuram ca ai intalnit un sprijin real, care o sa te ajute mereu sa te vezi Calea, iar pruncul tau o sa fie un copil placut lui Dumnezeu! Te rog cauta pe youtube ” Parintele Cleopa- Mama” si te minuneaza. Hristos s-a Inaltat! Te rog roga-te si pentru mine nevrednicul!
ionutz
iunie 6, 2009 @ 6:55 am
As putea spune ca am gasit un duhovnic prea bland pentru pacatele mele……:D;-))nu ma plang ca imi da si canon ,dar eu in adancul meu stiu ca merit mai mare sa fie canonul acesta…Dar multumeasc lui Dumnezeu:-)
admin
iunie 6, 2009 @ 10:38 pm
ALexandra ma bucur sa aud ca ti-e drag Dumnezeu si Biserica Lui. Roaga-te si ai sa vezi ca o sa-i inmoaie inima Dumnezeu si sotului tau…
gabriela
iunie 25, 2009 @ 1:06 pm
As vrea sa pun o intrebare. Daca am fost la un parinte doar de 3 ori si am facut spovedanie generala, iar acum am fost la alt parinte la care as vrea sa raman definitiv , trebuie sa marturisesc din nou absolut tot sau daor ce a considerat parintele ca ar fi mai important?
Oana
iunie 25, 2009 @ 1:24 pm
Nu mai trebuie sa marturisesti nimic din ce ai marturisit la primul parinte, pentru ca s-au sters pacatele. Marturisesti daca ai pacatuit din nou, daca ai repetat pacatul. Dumnezeu sa te ajute!
Dan
iunie 25, 2009 @ 1:38 pm
Gabriela, daca esti hotarata sa ramai definitiv la ultimul parinte, eu iti recomand sa-ti faci o marturisire completa. In privinta iertarii, Oana are dreptate, in sensul ca tot ceea ce ai spovedit mai inainte si la care ai facut canon, este sters (iertat), dar este bine sa spui parintelui toate problemele tale pe care le-ai avut ca sa aibe o cunostinta mai buna asupra problemelor tale. E ca si cum te duci la doctor, dupa ce ai fost la alt doctor. Ca sa poata sa-ti dea un medicament bun doctorul trebuie sa-ti stie si istoricul de pacient, adica toate bolile de care ai suferit chiar daca au fost tratate, caci pot fi ramasite impletite cu alte afectiuni curente. Am incercat sa fac o paralela ca sa intelegi mai bine de ce. Iar cand te spovedesti, nu lasa spovedania doar la ceea ce considera duhovnicul mai important, pentru ca este totusi om si-i pot scapa multe aspecte pe care le stii doar tu. Marturiseste cu atentie tot ce ai pe suflet, asa cum o gospodina este atenta la toate petele si urmele de pe oglinda atunci cand o sterge. Domnul sa te binecuvinteze.
florinm
iunie 25, 2009 @ 2:23 pm
Gabriela, intreaba-l pe „noul” parinte daca considera necesar sa ii repeti ceva din trecut, ce ai marturisit la celalalt. Iti va spune el daca e nevoie. Doamne ajuta!
Dan
iunie 25, 2009 @ 2:26 pm
Cred ca asa este cel mai bine 🙂
florina
iunie 25, 2009 @ 3:12 pm
alexandra curaj! mama mea a fost in cazul tau si sa stii ca rugaciunea face minuni!la inceput doar ea mergea la biserica si pe mine ma mai obliga din cand in cand.tatal meu credea in dumnezeu dar nu era de acord cu randuielile din biserica ortodoxa(el a fost crescut de bunicii lui care erau martori ai lui iehova) si totusi mami s-a rugat, a tinut fiecare post a facut acatiste si incet incet si eu am prins drag de biserica si m-am hotarat sa iau calea pocaintei dar si tati! tine posturile!se roaga! FACE ACATISTE ! tatal meu care nu vroia sa mearga nici la biserica!se spovedeste, el care dispretuia preotii..! minuni…eu iti doresc mult curaj si chiar daca nu vezi efectele rugaciunilor imediat, in timp, ai sa vezi ce rezultate vei avea(mamei i-a luat aproximativ 10 ani…)
doamne ajuta!
costel
noiembrie 27, 2009 @ 3:17 am
bai fratilor…. Doamne Isuse Hristoase Milueste-ne pe noi pacatoshii….
eu nu m-am spovedit 30ani…. m-am dus cazut la spovedanie… nici macar nu mi-a trecut prin minte sa-mi „aleg” duhovnic!… pai ce suntem noi fara Dumnezeu? sau Fiul Lui? ca ne stie shi ne cerceteaza? „Nu e nimic fara mine!!!!”. Deci? Ce inseamna asta… sa-mi aleg duhovnic pe masura? Practic… parerea mea de pacatos cazut… recunoasterea pacatului care il avem nu cred ca e mai „recunoscuta” de un duhovnioc sau altul…. pacatul e pacat! Nu exista pacat „mic”. Eu de copil nu m-am impartasit shi nici spovedanie n-am avut… dus in altele de pacatul ratiunii! Parintele la care m-am spovedit recent putea sa-mi para simpatic sau antipatic? Trebuia sa-l aleg ca sa ma pot spovedi? Mi-a spus ca nu ma pot impartasi 20ani! Acum daca aleg altul shi ma impartaseste mai repede e mai bine? Cand eu ma simt cazut? Nu pot decat sa-l rog sa se roage pentru sufletul meu! Atat! Fiind cazut… ce pot cere? Aici nu se cumpara nimic! In cartile sfintilor parinti se recomanda sa se mearga la mai multi duhovnici… ca shi ei sunt in functie de harul care il au. Dar… cand eu sunt constient ca sunt cazut? Orice duhovnic e mai presus de caderea mea shi imi poate cere sa fac orice! Imi cer iertare daca supar pe cineva! Eu cand reusesc sa-mi adun sufletul la Rugaciune ma rog pentru NOI!
Doamne Isuse Hristoase, Fiul Lui Dumnezeu, Miluieste-ne pe noi pacatosii! Inca odata… imi cer iertare ca sunt atat de cazut shi poate va supar… nu asta imi este intentia! Sa ne ierte Hristos pe noi pacatosii!
admin
noiembrie 27, 2009 @ 10:49 am
Tine-te scai de duhovnicul la care ai fost si te-ai spovedit Costel. Bun venit printre noi, frate! Iti dedicam ca incurajare (nu ca lauda) urmatoarele cuvinte, pe care defapt ni le-a zis Mantuitorul noua tuturor:
„Şi se apropiau de El toţi vameşii şi păcătoşii, ca să-L asculte. Şi fariseii şi cărturarii cârteau, zicând:
Acesta primeşte la Sine pe păcătoşi şi mănâncă cu ei. Şi a zis către ei pilda aceasta, spunând:
Care om dintre voi, având o sută de oi şi pierzând din ele una, nu lasă pe cele nouăzeci şi nouă în pustie şi se duce după cea pierdută, până ce o găseşte?
Şi găsind-o, o pune pe umerii săi, bucurându-se; Şi sosind acasă, cheamă prietenii şi vecinii, zicându-le: Bucuraţi-vă cu mine, că am găsit oaia cea pierdută.
Zic vouă: Că aşa şi în cer va fi mai multă bucurie pentru un păcătos care se pocăieşte, decât pentru nouăzeci şi nouă de drepţi, care n-au nevoie de pocăinţă.” (Ev. Luca 15: 1-7)
Andinic
ianuarie 17, 2010 @ 5:23 am
Draga Costel, te felicit din suflet ca ai iesit la „lumina”! Sa nu mai spui despre tine ca esti cazut…poate ai fost dar esti pe drumul bun !Ai incredere ca nu exista pacat pe care sa nu-l ierte Dumnezeu daca omul se pocaieste sincer si-l spovedeste !
Depsre duhovnic, sigur ca orice duhovnic are harul primit de la Dumnezeu de a-ti dezlega pacatele insa bine ar fi sa-l gasesti pe acela potrivit tie, in sensul ca vei putea vorbi deschis despre orice te-ar framinta, vei avea incredere in sfaturile lui si vei asculta orice canon ai primi. Cu alte cuvinte, sa crezi cu adevarat ca prin acel duhovnic iti vorbeste insasi Dumnezeu. Roaga-te sincer si vei gai omul potrivit (asta in cazul in care nu te gindesti sa ramii la primul duhovnic la care te-ai spovedit..)Ainadejde si Maica Domnului sa-ti poarte de grija !
Emanuela
martie 29, 2010 @ 12:08 am
Va rog ajutati-ma sa gasesc un parinte duhovnic bun. Nu as putea spune cum sa fie ca ar fi nedrept , insa sper ca prin voi Dumnezeu sa m-il descopere dupa sufletul meu, se spune ca numai cautand vei afla raspunsul. M-am mutat de curand in Bucuresti, daca aveti cunostinta… va rog sa ma ajutati! Multumesc
Ioan
martie 29, 2010 @ 1:28 am
Un articol foarte bine scris, de imi vine sa „zic” : Sa ne traiti parinte !
Numai ca lucrurile nu stau asa de simplu, cum par in teorie.
Am citit cateva din comentariile de mai sus si am ramas surprins : daca o iei de la capat cu marturisirea generala de cate ori ajungi la alt duhovnic, ca se intampla frecvent asta si se va intampla din ce in ce mai mult, lucru care nu trebuie sa ne descurajeze, inseamna ca nu crezi ca Domnul ti-a iertat pacatele, noi spovedindu-ne de fapt Domnului, iar preotul este martor, care de fiecare data ne da cel mai bun sfat si canon, n-am nici o indoiala in aceasta privinta, caci Domnul Insusi ii pune vorbele in gura, in timpul Sfintei Taine;
Apoi, sa repeti ceea ce ai mai spovedit si alta data, poate fi foarte periculos, ca te poate arunca in amintiri dureroase, si s-o iei de la capat cu suferinta, cand de fapt Domnul ti le-a sters din minte, si nu mai exista nimic pentru tine, decat ce ai facut de la ultima spovedanie pana la cea prezenta; mintea mea este goala de ce a fost inainte, nu mai este pentru mine nimic pentru ca le-am dat Domnului, si Domnul, in mare mila Sa m-a iertat, prin canoanele pe care mi le-a dat preotul si le-am facut in ascultare de el, si merg inainte tot asa, si inapoi nu ma mai uit niciodata, ca sa nu bat pasul pe loc, sau si mai rau, sa impietresc.
E bine ca cei tineri sa invete toate acestea, sa nu fie derutati, sa stie ca sub orice patrafir te afli, te afli mai intai inaintea lui Dumnezeu, si apoi inaintea preotului, si pe Dumnezeu nu-L minti, caci de ascuns nu te poti ascunde de El;
Mi s-a intamplat sa fiu intrun oras departe de casa mea si de biserica mea, si daca am patit un necaz pentru mine mare, care imi ingreuna drumul mai departe, pai m-am bagat in biserica cea mai apropiata si l-am rugat pe preot sa ma spovedeasca, m-a spovedit, si am plecat usurat de la biserica, si mai departe pe drumul care-l aveam de facut.
Dar astea se invata cu timpul, daca ne tinem serios de Sfanta Biserica, daca umblam in trezvie, si nu adormiti prin lume, si nu alergand dupa cele lumesti intrun mod exagerat, ca si asa alearga acelea dupa noi, si la tinerete nu putem scapa neatinsi, dar le dam Domnului, facem ascultare, si mergem inainte fara sa renuntam.
Doamne ajuta !
carmen
aprilie 12, 2010 @ 9:05 am
ajutati-ma sa gasesc un duhovnic pentru mine si familia mea
sunt din bucuresti va multumesc anticipat pentru ajutor
Saurian
aprilie 12, 2010 @ 9:18 am
Ioan, în privinţa mărturisirii complete la fiecare duhovnic nou să îţi explic cum o înţeleg eu. În momentul în care vreau să îmi schimb duhovnicul atunci la noul duhovnic îi povestesc toată viaţa mea spunându-i şi păcatele mele. În acest fel duhovnicul va avea un ajutor pentru felul în care îmi va vedea următoarele păcate ( ca şi cum i-aş spune la noul doctor de familie toate bolile ce le-a avut ). Acum în cazul în care văd un preot necunoscut şi vreau urgent să scap de un păcat mare e şi normal să nu mă apuc să îi spun toate păcatele făcute din copilărie. Dar altfel cred că această spovedanie completă o facem şi ca să-l ajutăm pe duhovnic să ne înţeleagă. De exemplu duhovnicul meu actual ( am avut un duhovnic de mir vreo 2-3 ani şi acum e un călugăr ) la prima spovedanie a început să mă întrebe de toate păcatele folosind molitfelnicul. Iar la următoarele spovedanii mă asculta pe mine să îi spun eu ce păcate am făcut ( adică nu mă întreba de toate păcatele ).
Saurian
aprilie 12, 2010 @ 9:18 am
@adică să nu greşesc. Nu ştiu dacă e Molitfelni cartea unde sunt scrise întrebările ce trebuie puse la spovedanie şi cum se canonisesc 😛
MARIANA
mai 23, 2010 @ 9:36 pm
si pe mine m-aajutat bunul dumnezeu sa-mi gasesc un duhovnic. Dar acum cand ne simtim si noi mai bine(eu si sotul)am aflat ca s-ar putea sa plece parintele in alta parte( alta manastire), nu stiu ce sa spun dar ma simt foarte rau, eu inca sunt in lupta cu ispitele.Ce o sa ma fac fara duhovnicul nostru? A mai patit cineva asa ceva? Cum sau descurcat?
andrei
iunie 1, 2010 @ 9:17 pm
nu cred ca neaparat la varsta de 7 ani trebuie sa ne spovedim aici depinde de fiecare copil in parte
ca sunt unii care ajung la varsta de 9 ani si au o gandire ca unul de 5anisori
si sunt unii care la 4 ani sunt f bine dezvoltati mintal
Guest
iulie 24, 2010 @ 5:31 pm
:ooo:
Guest
iulie 24, 2010 @ 5:31 pm
:love:
Guest
iulie 24, 2010 @ 5:32 pm
😀
Andrei
decembrie 1, 2010 @ 4:22 pm
Frumos articolul, ma bucur mult ca am descoperit site-ul asta care ofera raspunsuri la o multime de framantari si intrebari. Referitor la problema duhovnicului, am o chestiune care ma apasa. Acum cateva luni mi-am gasit si eu un duhovnic adevarat de care sunt foarte multumit si-i multumesc lui Dumnezeu pt el. Cand m-am spovedit prima oara la el mi-a spus ca data viitoare sa-i cer binecuvantarea duhovnicului dintai. Problema ca pe cel dintai eu nu l-as considera duhovnic, pt ca era preotul parohiei din care faceam parte si la care ma spovedeam ocazional ca asa trebuia, ca acolo m-au dus parintii. Numai ca la cel dintai eu nu aveam curajul sa-i spun toate pacatele, pt ca era si apropiat de familia mea si avea si o parerea prea buna despre mine si mi-e rusine, de aceea nici nu m-am spovedit nicodata la el sincer. La duhovnicul acesta din urma, m-am spovedit sincer sau cel putin am incercat, chiar daca e posibil sa fi omis si unele pacate. Ce vreau sa aflu e daca pacatele mi-au fost iertate de cel de-al doilea preot, chiar daca eu nu am cerut binecuvantarea primului, pt ca mi-e rusine s-o fac deoarece ii cunosc temperamentul si stiu ca o sa se supere pe mine pt ca probabil zice ca l-am considerat incapabil sau ceva asemanator si totusi nu vreau sa stric relatia de prietenie. Asta ma framanta pe mine. Imi cer iertare daca v-am stresat cu problema mea. Va multumesc !!!
admin
decembrie 1, 2010 @ 4:39 pm
Salut Andrei,
Toate pacatele pe care le-ai marturisit sincer ti-au fost iertate de Dumnezeu.
Tot ce ai ascuns din rusine sau din alte motive le ai in suflet si le porti cu tine si trebuie sa i le spui noului duhovnic.
Doamne ajuta!
Andrei
decembrie 1, 2010 @ 4:41 pm
Multumesc mult pt raspuns
RDF
decembrie 1, 2010 @ 7:06 pm
pt Andrei
În primul rând vreau să-ţi spun că judecata omului nu e dreaptă! Probabil că pare a fi un preot cu un temperament mai dificil("îi cunosc temperamentul"-), dar să ştii că de cele mai multe ori aparenţele nu sunt chiar esenţele în sine, motiv pentru care eu chiar nu cred că s-ar supăra…Ştiu că nu vrei să superi, dar ar fi mai CREŞTINEŞTE(dacă pot folosi acest cuvânt) să-i ceri binecuvântarea de a-ţi schimba duhovnicul…oricum e de ştiut că ceea ce mărturiseşti tu la Sfânta Spovedanie nu trebuie spus de preot şi altor oameni(deci nu te va "bârfi" părinţilor)…Uite, şi eu am o poveste asemănătoare în aflarea duhovnicului…Recunosc din nefericire că ai mei nu m-au "obligat" să mă spovedesc, ci m-au lăsat să aleg, iar când am simţit nevoia, am mers cu bunica la duhovnicul din sat care mi-a explicat foarte frumos în ce constă această Taină şi de ce trebuie făcută…Dar eu, locuind în oraş, nu aveam posibilitatea de a ajunge des la ţară, aşa că trebuia ca duhovnicul meu să fie AICI, în oraş, ca eu să pot apela la dânsul de fiecare dată când am o problemă…Şi aşa, într-o dimineaţă, am plecat la spovedit…Dar cu o seară înainte îmi făceam "planuri"(acum râd de mine) la cine mă voi spovedi, căci Biserica din oraş are mai mulţi preoţi…Şi am "ales" un preot…Dar, pe când am ajuns, a făcut Dumnezeu ce a făcut că m-a determinat să-mi schimb opinia…Astefl, s-a întâmplat ca EXACT preotul de care "mă feream" să-mi devină duhovnic…Şi de ce spun MĂ FEREAM?;-) O spun din simplul motiv că era tatăl unei foste colege de Generală, iar Părintele mă ştia şi pe mine, dar îi ştia şi pe Părinţii mei foarte bine…Dar asta a fost voia Domnului! Eu nu văd preoţi mai vrednici decât Părintele mau duhovnic, mă bucur mult că am ajuns la dânsul, e ca o binecuvântare pentru mine şi de fiecare dată ştie să-mi ofere un sfat bun…Deşi recunosc că, datorită firii mele umane în care a lucrat cel viclean, aveam şi eu momente de ruşine şi de "teamă de a nu-mi crea o impresia proastă", m-am EDUCAT în a depăşi această temere şi mă străduiesc ca spovedania mea să fie tot mai completă…Dumnezeu să-ţi ajute şi ţie! Iar prea bine se spune că trebuie să ne iubim mai mult Părinţii duhovniceşti decât cei trupeşti, pt că Părinţii au grijă de mântuirea sufletelor noastre…Deşi acum îmi pare greu de crezut că iniţial am avut momente de ruşine, deşi vorbesc cu ai mei despr eproblemele mele, totuşi sunt momente când DOAR Părintele îmi dă sfat potrivit, e mai bine să fac ascultare…Doamne ajută!
RDF
decembrie 1, 2010 @ 7:08 pm
meu*
Andrei
decembrie 3, 2010 @ 10:59 am
O sa incerc pana la urma sa vorbesc si cu acel preot sa-i spun ca mi-am ales alt duhovnic si sa-i cer binecuvantarea. Ce ma framanta pe mine cel mai mult era daca pacatele mi-au fost iertate la spovedaniile facute la noul duhovnic chiar daca nu i-am cerut binecuvantarea primului.
Admin
decembrie 3, 2010 @ 12:57 pm
Da, Andrei…pacatele marturisite, si de care ti-a parut rau, sunt iertate prin Taina Spovedaniei chiar daca nu ai avut binecuvantarea de a pleca de la primul duhovnic.
Dar cere binecuvantare de la primul duhovnic pentru ca ascultand te feresti de caderi, si stii ca neascultarea este primul pacat in care a cazut omenirea.
Andrei
decembrie 3, 2010 @ 6:57 pm
Multumesc de sfaturi !
MARIA
martie 30, 2011 @ 3:58 pm
re:
ESTE CEVA RAU DACA SIMT PUTINA FRICA CAND SUNT LANGA MOASTELE SFINTEI PARASCEVA ?ADICA ESTE UN SFANT . NU AR TREBUI SA NE FIE (ARE CEVA DACA AM VISAT-O DOAR CA ERA DESCOPERITA SI ERA IN CARNE SI OASE CA UN OM NORMAL.DOAR CA AVEA MOASTELE ALBASTRE SI ERA PUSA JOS INTR-UN ALT SICRIU LANGA O ICOANA? LA CARE EU MA INCHINAM DAR ARATAM COMPLET DIFERIT????
soso
martie 30, 2011 @ 4:36 pm
Nu trebuie sa crezi in vise sub nicio forma. Si eu visasem sfinti, moaste, dar am aflat apoi ca nu trb sa iau aminte la vise, nici daca ar fi de la Dzeu.
Pace!
RDF
martie 30, 2011 @ 7:05 pm
Adesea visele sunt de la diavoli…de obicei visele de la Dumnezeu sunt rare, dar atunci SIGUR te trezeşti liniştit…99,9999999% sunt visele de la diavol…Dumnezeu nu Se supără pe om dacă vede că nu acceptă visul în credinţa şi nădejdea de a nu fi cumva d ela diavol şi de a păcătui! Roagă-te Cuvioasei să-ţi dăruiască toate cererile cele înspre mântuire! Doamne ajută, Maria!
Kalliste
mai 31, 2011 @ 6:27 pm
Vreau sa pun nistre intrebari legate de continutul articolului.
Un copil dupa varsta de 7 ani capata constiinta si deci poate separa binele de rau, corect. Dar este inca prea mic pt a lua decizii in legatura cu propria viata. Deci a fi indrumat de catre parinti catre o religie anume nu este o rapire a dreptului individului?
Aceasi idee se aplica inca de la botez. La botez copilul nu poate decide daca vrea sau nu sa fie crestin.
Nu zic decat ca mi se pare corect, cinstit fata de oameni, ca lor sa li se lase timp sa invete despre viata si despre religii, pana ajung la varsta la care pot alege una. Pentru ca e datoria si problema lor daca vor sa se roage la Dumnezeu sau nu. Nu are nimeni dreptul sa il oblige pe copil de mic sa urmeze o anume doctrina, el crescand asa, si refuzandu-i-se orice drept la libera alegere.
Sorin
mai 31, 2011 @ 7:17 pm
kalliste, ce spui tu e imposibil. Un copil fiind crescut într-o familie şi într-un mediu nu poate lua o decizie fără nici un pic de influenţă. Ar trebui să fie crescut acel copil într-o izolare completă ca să facă ce vrea. Un om este influenţat de familie, de prieteni, de colegi de muncă şi de fiecare om cu care se întâlneşte. Când este adult acel om este produsul mediului în care e crescut şi a alegerii sale. Dar el nu poate face alegeri abstracte ci e influenţat de mediul în care a trăit oricât s-ar bate cu pumnul în piept că nu e aşa. E o aberaţie ceea ce spui şi oamenii care nu se gândesc serios la astfel de probleme pot spune aşa ceva.
Kalliste
mai 31, 2011 @ 8:10 pm
Este influentat omul de mediul in care traieste, dar, de acolo si pana la a impune o religie si niste interdictii sau traditii asupra acelui om inainte sa fie in stare sa judece daca ii convine sau nu, e altceva. Pt ca, desi suntem influentati de mediu, putem sa alegem ceea ce ne place si ce nu din mediu. Daca copilul e botezat crestin, iar la 20 de ani el se simte ateu, el nu poate declara ca este ateu pt ca oamenii intreaba automat „Dar esti botezat?” „Da” „Atunci esti crestin”.
Administrator
mai 31, 2011 @ 8:24 pm
Nu este deajuns sa fii botezat ca sa fii crestin.
A fi crestin inseamna a marturisi prin viata ta existenta lui Dumnezeu.
A fi crestin inseamna a iubi pe toata lumea neconditionat si fara a astepta ceva in schimb. A fi crestin inseamna a trai in imparatia cerurilor inca de pe pamant, inseamna a simti harul lui Dumnezeu in inima mereu.
Sorin
mai 31, 2011 @ 8:30 pm
kalliste, de ce te opreşti în nimicuri? Dacă tu îmi spui că eşti ateu/atee iar eu îţi spun că eşti budist/budistă schimbă cumva ceea ce eşti ceea ce spune eu despre tine? Sau ce spun despre tine îţi impun ceva? Ce religie s-a impus. Omului i se „impune” ( am pus cuvântul între ghilimele pentru a mă referi la cuvântul ce tu îl foloseşti şi care e ales puţin cam nefericit ) de părinţi şi de mediu felul cum vede lucrurile. Dacă nu cumva e crescut omul singur şi în izolare totală e imposibil să nu îi fie impus de părinţi şi de prieteni vreun fel de a gândi. Ca omul să ştie ce e rău şi ce e bine e nevoie să-i spună cineva asta, ca omul să ştie ce e budismul şi ce e islamismul trebuie să-i spună cineva asta, ca omul să ştie ce e ateismul şi ce e religie cineva trebuie să-i explice. Acum să te întreb cum poţi să-i explici la un om în mod imparţial ce e ateismul şi religia. Pentru că ateismul spune că e adevărul iar religia e „opiul popoarelor” pe când Ortodoxia spune că ea e Adevărul iar restul este înşelarea vrăjmaşului. Dacă tu spui că X consideră aşa şi Y consideră aşa omul va întreba: „Care-i Adevărul?”. Şi ce răspunzi poţi să-i dai ca să fie perfect imparţial?
Valentin Ion Preda
ianuarie 11, 2017 @ 1:06 pm
Am si eu o problema si as avea nevoie de un sfat daca poate cineva… Eu am un duhovnic la care ma spovedesc de aproape un an, si de cand ma marturisesc la el, mi s-a fixat in minte ideea ca numai de la el trebuie sa cer sfaturi de acum inainte. Insa de vreo saptamana sunt intr-o situatie sufleteasca foarte dificila, nu imi gasesc linistea, si firesc as fi vrut sa merg la parintele meu sa vorbesc cu el despre asta, insa pana saptamana viitoare nu va fi in biserica. Saptamana aceasta este in biserica un alt preot, care desi nu imi este duhovnic, ma cunoaste. E mai tanar decat parintele meu si e un preot bun si el. Si ma tenteaza gandul de a merge sa vorbesc cu el despre problemele mele, nu sa ma spovedesc, ci doar sa ii cer sfatul, insa nu stiu in ce masura e in regula lucrul acesta. Adica, e in regula sa cer indrumarea in problemele mai serioase altui preot decat duhovnicului meu? Sau sa incerc sa rabd asa pana saptamana viitoare cand o sa il gasesc pe preotul meu?
Dan Tudorache
ianuarie 12, 2017 @ 1:12 pm
Doamne ajută, Valentine!
Sfaturi, dacă nu-s de neaparată intimitate, poți cere și de la părinții tăi. Că și de asta îi avem, să ne sprijinim lipsa de experiență a vieții pe înțelepciunea lor de viață.
Sfaturi bune putem primi și de bunici, ba chiar și de la un prieten care-i apropiat de Dumnezeu.
Eu înțeleg să căutăm sfaturi doar de la duhovnic în chestiuni de finețe și intimitate sufletească, dar în general putem primi sfaturi bune, practice de la oamenii încercați.
Valentin Ion Preda
ianuarie 12, 2017 @ 7:41 pm
Mulțumesc, cred că ai dreptate, n-ar trebui să ne ferim de cei din jur doar fiindcă nu ne sunt „duhovnici”…
Gabriel Petru Coroi
ianuarie 12, 2017 @ 9:52 pm
Bună seara, Doamne ajută!
Între legătura dintre duhovnic și cel ce se spovedește la dânsul trebuie sa fie una bazată pe îndrumări/sfaturi/învățături așa cum spuneați în alte comentarii ,axate mai mult pe „finețe și intimitate sufletească”.Adică asta am crezut tot timpul și de asta acum mă găsesc intr-o situație incomoda și nu stiu cum sa procedez.Am avut o relație cu o fată mai mica decât mine cu mulți ani(eu 35 acum,ea 23) ,ce a durat trei ani ( primii doi mai mult fără să știe „prietenii” și apropiații; ultimul an și cel mai controversat,unde toți știau tot și,deci, păreri și intrigi permanente.)
Având același duhovnic,dansul la curent cu ce se întâmplă ,îi spune fetei că eu nu sunt pregătit de o căsătorie cu ea(pe ce criterii ,nu stiu!).Acum fata sinceră și confuză îmi spune,iar eu surprins,am inceput sa pierd încrederea în duhovnic.Ca să scurtez povestea,am vorbit cu părintele spunandu-i delicat ce anume ma deranja,am recunoscut rana din orgoliul meu pentru ca increderea in că încrederea în el era aproape oarbă (de șapte ani îmi este duhovnic)și apoi m-am îndepărtat de el ,că sa limpezesc aceasta stare.Cum pot să merg să mă spovedesc din nou la el?Numai am așa încredere în el ,dacă el a intervenit și în chestiuni nu doar sufletești (și aici mă doare cel mai tare).Din partea Dumneavoastră,ce alternative as putea avea?!E ceva ce nu înțeleg și mă depășește ca situație.
Mulțumesc.