Mi-e ruşine că sunt virgin(ă)
Îmi aduc aminte cu drag cum Părintele Stăniloae spunea că limba noastra e aşa frumoasă şi aşa bogată, încât cele dumnezeieşti sunt numite cu alţi termeni decât cele lumeşti. Astfel când aducem vorba de cele dumnezeieşti vorbim de chipul sfinţilor şi nu de faţa lor, vorbim de împărtăşirea cu sfintele taine şi nu de administrarea lor, vorbim de nădejde în loc de speranţă, de prunc în loc de copil, de veşminte şi nu de haine, de iubire în loc de dragoste.
Părintele spunea frumos că în occident se foloseşte termenul „virgo” (virgină) pentru numele Maicii Domnului, un termen carnal, care trimite în primul rând la trup şi câtuşi de puţin la suflet. Pe când în limba română Maica Domnului este numită cu numele de „fecioară”, un termen care te duce cu gândul nu numai la o stare de curăţie trupească ci în primul rând la una sufletească, la un suflet fără patimi, încă neatins de stricăciunea neascultării de Dumnezeu. Termenul de fecioară arată inocenţa şi frumuseţea sufletului unei fete, gândurile ei fără prihană, intenţiile ei fără răutate, viaţa ei neatinsă de păcat.
Ştiu pe cineva pe care o cheamă Mariana şi a avut un moment în viaţa ei când s-a supărat că n-o cheama Maria aşa cum o cheamă pe Maica Domnului, căci tare i-ar fi plăcut să poarte numele Născătoarei de Dumnezeu.
Ţi-e ruşine că eşti fecioară ? Ar trebuie să te bucuri căci porţi numele Fecioarei dumnezeişti, care prin fecioria ei a ajuns mai sus decât toţi îngerii, mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii. Prin fecioria ei Maica Domnului a luminat toate cerurile şi s-a făcut mai de cinste decât toate puterile cereşti. Paradoxal prin feciorie a intrat Pruncul în lume. Paradoxal prin „întristarea” (înfrânarea de la plăcere) fecioriei avem acces la cele mai mari bucurii.
Ţi-e ruşine că eşti virgin(a) ? Gândeşte-te că actul sexual ca mod de exprimare a iubirii este doar o slăbiciune a firii, o treaptă spre omul desăvârşit. Eşti asemenea cu Hristos şi cu cei mai mari sfinţi ai Lui. Bucură-te! Te asemeni cu Ioan cel cu gura de Aur, cu Vasile lauda cea mai de preţ a bisericii, cu Grigorie de Dumnezeu cuvântătorul…
Am fost şi eu la fel ca tine. Aveam 16 ani şi mă uitam în jurul meu şi vedeam cum vorbesc prietenii, mă gândeam cum alţii au prietenă şi fac de toate, iar mie mi-era ruşine căci nu eram ca ei. Mă gândeam oare cât o să mai stau aşa, pănă când? Mi-era ruşine să recunosc că sunt feciorelnic.
Au trecut anii, m-am căsătorit şi vă spun sincer că n-am pierdut nimic. Nu-mi pare rău că n-am făcut dragoste înainte de căsătorie ci mă bucur enorm că m-a scăpat Domnul de asta. Dragostea înaintea căsătoriei e un păcat şi păcatul te incarcă cu consecinţele lui, care vor apărea mai devreme sau mai târziu. De multe ori se-ntâmplă ca distracţiile de la tinereţe să-şi arate efectele exact când ţi-e mai drag: în viitoarea ta familie. Fii înţelept şi fă-ţi vara sanie şi iarna car căci dacă nu te pregăteşti de acum pentru viaţă, ţi-o strici singur din tinereţe. Găteşte-ţi tinereţea cu frumuseţea fecioriei şi nu cu numărul partnerilor care te-au mânjit.
Hristos Domnul vorbea aşa frumos în predica Sa de pe munte despre creştinii adevăraţi, le aducea aminte ce importanţă mare au ei în lume. Da! Voi cei feciorelnici sunteţi lumina lumii, sunteţi sarea pământului !
Voi ce nemânjiţi de păcat, voi prietenii lui Hristos, voi arătaţi lumii că viaţa nu este numai mâncare şi băutură, distracţie şi sex ci e mult mai mult decât atât. Voi prin starea voastră curată îi ruşinaţi pe cei fără ruşine. Voi ce feciorelnici sunteţi ca o casă pe vârful muntelui în văzul tuturor.
Nu vă întristaţi că n-aveţi cu cine să faceţi dragoste, ci bucuraţi-vă ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, ca unii ce sunteţi privelegiaţi şi mângâiaţi de harul cel sfânt al Lui. O să vină vremea când o să-I mulţumiţi cu lacrimi pentru asta !
Fecioria încununează doar pe aceia care o împodobesc cu buna cuviință, cu smerenie, cu faptele bune, cu milostenie, cu credința în Dumnezeu. Sunt și tineri sau tinere cărora fecioria le este o povară, le crează complexe, și abia așteptă să scape de ea. Pentru unii ca aceștia fecioria nu este o bucurie ci un continuu chin… o rușine.
La un moment dat un tânăr a venit la Mântuitorul Hristos să-l întrebe ce trebuie să facă să moștenească împărăția cerurilor, iar Domnul îi răspunde zicând:
„Ştii poruncile: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb, să nu înşeli pe nimeni, cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta. Iar el I-a zis: Învăţătorule, acestea toate le-am păzit din tinereţile mele.
Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie. Dar el, întristându-se de cuvântul acesta, a plecat mâhnit, căci avea multe bogăţii. Şi Iisus, uitându-Se în jur, a zis către ucenicii Săi: Cât de greu vor intra bogaţii în împărăţia lui Dumnezeu!” (Matei 10, 19-23)
Ca să fii desăvârșit trebuie să lași totul, să-ți iei crucea și să-i urmezi lui Hristos. Așa fac călugării din mănăstiri, care în momentul când sunt tunși în monahism primesc trei voturi: sărăcia, fecioria și ascultarea.
Calea monahală este o cale mai înaltă decât cea a familiei, deși ambele duc în același loc, către Dumnezeu. Totuși cei care lasă tot și merg să-și trăiască viața în mănăstire aleg o cale mai aspră, fără să mai fie legați cu nimic din cele trupești. Unul din acest trei voturi este fecioria, prin care monahul făgăduiește că nu va cădea în desfrânare până la sfârșitul vieții.
După învăţătura Sfinţilor Părinţi, fecioria nu se referă doar la nestricăciunea şi curăţenia trupească. Sfântul Vasile cel Mare spunea: “Nici femeie am cunoscut, nici feciorelnic sunt”, deşi a fost un mare ascet al Bisericii. În înţelesul patristic, fecioria se apropie mai mult de curăţia fiinţei umane care se oferă pe sine în întregime lui Dumnezeu, trup şi suflet. Fecioria nu este doar curăţia trupului, ci şi curăţia sufletului şi a minţii sau a inimii. Este o „întreagă-înţelepciune”.
Fecioria este un dar al lui Dumnezeu (Matei 19, 10-12) oferit omului care are credinţă multă şi o dragoste de a sluji Domnului mai tare decât moartea (1 Cor. 7, 32-40). Îmbrăţişarea fecioriei este un sfat la sfântul Apostol Pavel (1 Cor. 7, 25), acceptat de bună voie (1 Cor. 7, 1-10), şi ca să fie o virtute trebuie păzit numai şi numai în numele Domnului (Luca 2, 37; 1 Cor. 6,19; 7,32; Apoc. 14,4).
Indiferent că fecioria voastră e o stare temporară până la căsătorie, sau că este o stare permanentă până la sfârșitul vieții, să nu vă rușinați cu fecioria, fiind una din virtuțile cele mai frumoase oferite de Dumnezeu omului.
Biserica o cinstește pe Maica Domnului ca fiind pururea Fecioară, atât înainte de naștere, în timpul nașterii, cât și după naștere. Iată de ce în icoanele în care este pictată Maica Domnului veți vedea trei steluțe: la fruntea ei și la cei doi umeri. Acestea simbolizează pururea fecioria Maicii Domnului dar și lucrarea Sfintei Treimi asupra ei ca persoană: Tatăl a binevoit întruparea Fiului, Fiul S-a întrupat și S-a făcut om pentru a noastră mântuire, iar Duhul Sfânt a umbrit-o pe Maica Domnului făcând posibilă întruparea.
Dacă Biserica de 2000 de ani laudă în toate slujbele ei Fecioria Născătoarei de Dumnezeu, cum oare te rușinezi tu cu o virtute așa de mare? Ce sfânt a adus atâtea bucurii în lume așa cum a făcut-o Maica Domnului? Ce om a făcut atâtea minuni? Cine este mamă a lui Dumnezeu?
Fecioara Maria, Născătoarea de Dumnezeu.
Dacă te rușinezi cu fecioria, ce bine crezi că pot aduce păcatul, concupiscența, plăcerea, perversiunile, și toate urâciunile desfrânării?
Fecioria este o premiză a lepădării de păcat, a dezpătimirii și a apropierii de Dumnezeu. Fecioria este o virtute prin care poți moșteni Împărăția!
„Iată Eu vă trimit pe voi ca pe nişte oi în mijlocul lupilor; fiţi dar înţelepţi ca şerpii şi nevinovaţi ca porumbeii.” (Matei 10, 16)
(Claudiu Balan)
,MONICA
martie 17, 2009 @ 4:49 pm
CITEZ-„O să vină vremea când o să-I mulţumiţi cu lacrimi pentru asta !„
Cum asa? la ce te-ai gandit cand ai spus acest lucru?Ce -ai avut in vedere?
Claudiu
martie 17, 2009 @ 7:37 pm
Ma gandeam la faptul ca o sa vina o vreme cand cei care astazi sunt virgini, si se rusineaza, se vor bucura ca Dumnezeu i-a pazit asa curati pana la casatorie, cand vor vedea ce consecinte are acest pacat asupra altora.
,MONICA
martie 17, 2009 @ 7:43 pm
Corect -asupra UNORA.Ptr ca eu in cazul unor cunostinte de ale mele nu am vazut nici un efect.Adica sunt bine-merci.
„ ci bucuraţi-vă ca nişte aleşi ai lui Dumnezeu, ca unii ce sunteţi privelegiaţi şi mângâiaţi de harul cel sfânt al Lui.„
Ales sau uitat de Dumnezeu?
Eu nu ma vad ca ales de Dumnezeu ,ci ca neglijat de El.Uitat de El ,ca multi altii.Ales de El este cel care la ora asta e langa persoana iubita , nu cel singur.
(admin) (Monica te rog daca vrei sa lasi doar cate un singur comentariu mai lung decat mai multe si scurte)
,MONICA
martie 17, 2009 @ 8:14 pm
SCUZE ,IDEILE IMI VIN TREPTAT – DIN CAUZA ASTA.
MunteanUK
martie 17, 2009 @ 11:37 pm
sa-I dam slava lui Dumnezeu, cei care am ajuns momentele acestea: „O să vină vremea când o să-I mulţumiţi cu lacrimi pentru asta”
si sa avem un gand de rugaciune, nu de judecata, pentru cei care se simt singuri si gandesc atat de lumeste: „Ptr ca eu in cazul unor cunostinte de ale mele nu am vazut nici un efect.Adica sunt bine-merci.” nu conteaza ‘ce’ si ‘cat’ vedem noi in vietile altora, caci mai degraba ‘ni se pare’ ca vedem, caci in ultima instanta, negresit orice pacat nespovedit va avea un pret de platit!
,MONICA
martie 17, 2009 @ 11:49 pm
SI SPOVEDIT NU VA MAI FI NICI O DIFERENTA INTRE CEI CARE PACATUIESC SI CEI CARE NU O FAC.
Claudiu
martie 18, 2009 @ 8:04 am
Da, ai dreptate Monica. Dupa ce ai spovedit pacatul e ca si cum nu l-ai facut.
Dan
martie 18, 2009 @ 10:12 am
Totusi, sa nu neglijam aspectul cel mai important Claudiu. Spovedania in sine nu sterge pacatul daca nu avem nici o parere de rau, adica daca nu ne pocaim pentru el. Au fost atatea cazuri de oameni care s-au spovedit ca si cum ar recita un copil de gradinita o poezie. Urmarile pacatului se sterg doar prin pocainta si mila Domnului. Asa ca nu este chiar atat de usor sa spunem ca este ca si cum nu l-am facut. Un exemplu concret este cel al Sf. Maria Egipteanca. Noi stim ca a ajuns la viata ingereasca si ca s-a sfintit cu totul dupa o viata depravata, dar numai ea si Domnul stiu ce pret al pocaintei a platit pentru pacatele tineretilor. Cate lacrimi si cata cainta! Si parintele Arsenie Boca spune clar ca „Dumnezeu iarta, dar nu lasa nimic neispasit.” Cat pentru tinerii care inca si-au pastrat fecioria, cinste lor, Domnul le vede stradania si chiar daca li se pare ca sunt singuri, sa se gandeasca cum era dreptul Lot pe langa lumea desfranata in care traia. Pentru o astfel de stradanie nu numai ca se vor feri de urmarile pacatului, dar nici nu vor avea cu ce sa plateasca mila di darurile Domnului atunci cand se vor arata.
radu
martie 18, 2009 @ 1:49 pm
Salut. Apreciez mult efortul vostru de a prezenta tinerilor cate ceva din ortodoxie…Legat de subiect, zilele trecute am ramas masca cand, baiat fiind, am rasfoit in sala de asteptare la stomatolog o revista de moda pentru fete. Articolul care m-a pus pe ganduri incepea astfel: Sunt o tanara peste 24 de ani, virgina. Toti baietii cu care am iesit au dat bir cu fugitii cand au aflat ca sunt virgina. Ce sa fac ca sa scap de virginitate?…Ochii mi-au iesit din orbite ca motanului din desenele cu Tom si Jerry. Hai ca e prea de tot! A ajuns fecioria (pana doar si cea fizica) sa fie o povara atat de greu de purtat pentru tinerii nostri??? Cat de jos am ajuns. Insa tare cred eu ca treaba asta miroase a manipulare parsiva si propaganda pentru sex. (adica ai grija, fa-o cat mai repede, ca s-ar putea sa ramai fecioara, si iti trece vremea, si apoi, nimeni nu te mai vrea). Pentru ca oricat de poftitori sunt adolescentii si tinerii, atunci cand ii intrebi daca vor o mireasa curata sau o mireasa care s-a distrat si cu altii, toti, dar absolut toti, 100%, vor o sotie neatinsa. De altfel, cine este acela care mai cumpara din Billa o cutie de iaurt desfacuta si din care a baut cineva??? Numai bine
MunteanUK
martie 18, 2009 @ 2:19 pm
@ radu:
fara indoiala, nicidecum intamplator, ci dupa un plan diavolesc bine pus la punct, se incearca a ni se induce ideea ca ‘s-a terminat cu tinerii care isi pastreaza fecioria’, ca ‘nu mai sunt fete bune sau baieti buni’, ca ‘nu mai ai de unde sa alegi’, ca ‘toata lumea o face’. ESTE O URIASA MINCIUNA!!!
cine isi cauta iubirea dupa voia lui Dumnezeu, cu rugaciune, cu rabdare, tinad poruncile Sale, nu va fi dat de rusine, ci Domnul il va rasplati!
dar cine isi cauta doar ‘parteneri’, luand sfaturi in acest sens nu de la duhovnic, ci de la ‘sexperti’ din reviste desfranate, de la ce scrie in horoscop, de la vrajitori, evident ca va gasi ceea ce cauta…
sa ne rugam ca toata lumea sa-si dea seama ca iubirea adevarata intre barbat si femeie numai in Hristos se gaseste, pt ca el Insusi este IUBIREA!
Manuela
martie 18, 2009 @ 3:11 pm
Va scriu din Finlanda. Aici la scoala generala se dau tinerilor din clasa a 8-a brosuri in care sub forma unor fragmente luate din jurnalul tinerilor sunt prezentate astfel idei tendentioase. „Tinerii” din carte abia asteapta sa scape de virginitate, povestesc ca nu a fost atat de greu sau se masturbeaza. Nu mi-a venit sa cred ca aceste „invataturi” au venit prin scoala si profesori! Cand am intrebat o mama daca stie de asa ceva, mi-a zis ca acceleasi lucruri sunt si in anumite reviste! Dar cum, scola se aliniaza la reviste? De ce va scriu toate acestea? Va rog cei care puteti face ceva, care cunoasteti editori la reviste, care puteti scrie un articol, nu lasati moda desfranarii sa patrunda in scoala si in tara noastra.
Mi-a placut felul in articolul a subliniat frumusetea si profunzimea limbii romane. Folositi acest atuu. Numai noi il avem si cand scriu asa vreau de fapt sa spun ca nu am intalnit in limba finlandeza aceste nuante si nici in limba engleza. Scrieti deasemenea despre cuviinta si cucernicie in acest context.
Dan
martie 18, 2009 @ 4:12 pm
Nici ca se putea mai bine spus Radu. Nu ramane decat sa-ti intaresc cuvintele. In cele mai multe revieste dedicate tinerilor, si nu numai, se face propaganda sexuala si se prezinta fecioria ca si cum ar fi un handicap cu care ne-am nascut si de care trebuie sa scapam repede pentru a ne „bucura de viata”. S-a ajuns ca cinstea si curatia sa fie blamate, iar desfranarea si toata nebunia lumii sa fie prezentate drept calitati, atuuri pentru o „viata de succes”. Sa ne lepadam de lumea aceasta desfranata, si de toata desfranarea (ascunsa sub multe forme) din noi, pastrand dreapta credinta asa cum ne-a fost lasata.
felicitas
martie 18, 2009 @ 4:59 pm
Eu cred ca ar trebui sa fim mai ingaduitori unii cu ceilalti. Sa fim ingaduitori cu ceilalti, nu cu pacatul. Ceilalti, adica lumea desfranata cum o numiti voi, s-ar schimba daca ar vedea in noi blandete, bunatate si multa, multa dragoste, si nu o atitudine superioara fata de ceilalti care are un efect negativ, in nici un caz pozitiv, doar pentru ca Dumnezeu este Cel care ne pazeste de pacate: ”Cel care va cauta sa-si scape sufletul sau il va pierde, dar cel care il va pierde pentru Mine il va castiga.” Redau cu aproximatie versetul biblic, iertare ca nu mai stiu din ce Evanghelie este. Si sa nu uitam niciodata ca Cel care ne pazeste este Dumnezeu, si nu iluzoria noastra virtute!!!
MunteanUK
martie 18, 2009 @ 5:20 pm
@ felicitas
si eu cred ca trebuie sa fim ‘mai ingaduitori’, insa aceasta ingaduinta nu se poate ‘prescrie’ – fiecare o descopera in felul sau, cu rugaciune, cu indrumare duhovniceasca.
de pilda, spunea la un mom dat Pr Cleopa „cu cei necununati, nici la masa sa nu stai” – or, cati dintre noi nu avem prieteni in concubinaje (sau chiar succesiuni de concubinaje). gresea undeva parintele, era cumva ‘exagerat’ in ceea ce spunea? n-as zice!
pe de alta parte, nici nu poti sa cazi intr-o atitudine superioara, sa-ti judeci semenii si sa decretezi „pt ca voi traiti in curvie, eu refuz sa ma mai intalnesc cu voi”. desigur ca aceasta ar fi o prostie, insa, dc chiar doresti sa-ti traiesti credinta, ajungi sa te indepartezi de asemenea prieteni, chiar dc te doare inima pt ei.
mai devreme sau mai tarziu ajungi sa te indepartezi nu pt ca ‘nu-i mai suporti’ (dimpotriva: poate ti-e foarte dor de ei adesea), ci pt ca constati ca nu aveti nimic in comun… ei fumeaza si tie nu-ti place, iti povestesc o gramada de lucruri neinteresante (haine, masini, ‘distractii’ de tot soiul), sunt contaminati de limbajul nerusinat din jur, te cheama in Post la diferite ‘baute’ sau ‘gratare’…
intr-adevar, este o situatie grea, iar a gasi granita dintre judecarea semenilor si ingaduita slabiciunii lor aduce o mare batalie interioara. poate ca si aceasta e una ditre formele cele mai de jos ale ‘muceniciei’ – permaneta sfasiere a sufletului, ca nu vrei sa gresesti nici fata de poruncile lui Hristos, nici fata de dragostea pt cei din jur dar care nu-L cunosc…
adesea, gresesti si intr-un sens, si in celalalt… si numai Sf Spovedanie mai poate alina durerea ta.
intr-un fel, cred ca reiese aceasta lupta interioara din ultimaz mea postare:
http://munteanuk.blogspot.com/2009/03/ortodoxia-in-scotia-6-orthodoxy-in.html
a nu se crede ca am o ‘reteta ideala’ de gestionare a acestei dureroase contradictii interioare. eu doar am incercat pe cat am putut sa o descriu… banuind ca nu-s deloc singurul care s-o traiasca!
,MONICA
martie 18, 2009 @ 9:15 pm
„Articolul care m-a pus pe ganduri incepea astfel: Sunt o tanara peste 24 de ani, virgina. Toti baietii cu care am iesit au dat bir cu fugitii cand au aflat ca sunt virgina. Ce sa fac ca sa scap de virginitate?…Ochii mi-au iesit din orbite ca motanului din desenele cu Tom si Jerry. Hai ca e prea de tot! A ajuns fecioria (pana doar si cea fizica) sa fie o povara atat de greu de purtat pentru tinerii nostri??? Cat de jos am ajuns. Insa tare cred eu ca treaba asta miroase a manipulare parsiva si propaganda pentru sex. (adica ai grija, fa-o cat mai repede, ca s-ar putea sa ramai fecioara, si iti trece vremea, si apoi, nimeni nu te mai vrea). „
PAI DA ASA E.
INTALNESTI OAMENI DIN ACESTIA IN VIATA SI TI SE INDUCE IDEA CA TOTI SUNT ASA SI CA TREBUIE SA TE CONFORMEZI SI TU ,PTR A NU FI RESPINS.STII CA E O IMBECILITATE SI CU TOATE ASTEA TE CONFORMEZI SI TU PTR CA ANORMALUL E PRIVIT CA NORMAL SI INVERS : NORMALUL A DEVENIT ANORMAL.ESTI FECIOR ? INSEAMNA CA NU ESTI ATRAGATOR NU AI CAUTARE.
CAM ASTA E MECANISMUL DE GANDIRE CRED AL ACESTOR FETE SI BAIETI .
NU PREA II POT CONDAMNA PTR CA POATE EI INITIAL SI -AU DORIT SA SE PASTREZE ,DAR FIIND SLABI SUFLETESTE S-AU LASAT AMAGITI.
DUMNEZEU SA INTARESCA PE CEI MAI SLABI ,DINTRE CARE PRIMUL SUNT EU.
,MONICA
martie 20, 2009 @ 6:36 am
SA NU UITAM DE „COMERTUL „ CU VIRGINITATEA PROPRIE CARE DUREAZA CATIVA ANI
UN EXEMPLU IN ACEST SENS:
O timisoreanca, studenta la Stiinte Economice, a decis sa sa-si scoata virginitatea la licitatie pentru a-si putea continua studiile, pretul de pornire fiind 5.000 de euro.
Inedita oferta a fost facuta saptamana trecuta, in timpul unei campanii desfasurate la un post de radio.
Astfel, moderatorii emisiunii „Super Weekend” au promovat, in ultimele saptamani, campania „O virgina pentru Romania” incercand sa dovedeasca ca inca mai exista astfel de romance, acestea fiind invitate sa povesteasca in direct, ascultatorilor, care au fost motivele pentru care au ales sa nu isi inceapa viata sexuala.
Ideea declansarii acestei campanii a pornit de la aparitia in presa a cazurilor a doua tinere, una din America si una din Italia, care si-au scos virginitatea la licitatie.
In acest context, in emisiune a venit Alina Gheorghe, de 22 de ani, care a spus ca e virgina si, mai mult decat atat, a hotarat ca a asteptat destul, vrea sa-si inceapa viata sexuala si spera sa obtina un profit substantial. Ea a anuntat ca isi scoate virginitatea la licitatie si ca asteapta sa primeasca oferte pe e-mail.
„FRUMOASA „ TRECEREA DE LA FECIORIE LA PROSTITUTIE.
felicitas
martie 20, 2009 @ 9:56 pm
Multam’ ca m-ai inteles MunteanUK, asa e cum ai spus, dar cand esti in pus in situatia practica ce faci? Ca teoria e una si practica e cu totul alta. Eu am prieteni in situatia asta si poate ca la un anumit moment al vietii lor vor intelege si vor urma cu mai multa ardoare calea crestina, decat o fac eu. Sincer, eu ma simt cu mult mai vinovata decat ei, pentru ca desi stiu ca unele lucruri sunt rele si stiu gravitatea lor tot pacatuiesc. Deci ma consider mult mai prejos decat ei, stii tu: Celui caruia i s-a dat mult si mult i se va cere inapoi. Pe mine chestia asta ma sperie, la modul cel mai serios. Si fiind pusa in situatia practica, acum 2luni, dupa ce am stat cu ei intr-o zi libera la cafenea, in care nu vad nimic rau, ei au vrut seara sa mearga in continuare din nou in club sa piarda iar noptile in fumul si zgomotul ala infernal, care mie nu-mi place deloc. In momentul acela eu singura din grupa am luat hotararea de a pleca acasa, pentru ca in mod inexplicabil am simtit o sila si lehamite de ideea de club in sine. Bineinteles ca mi-am atras asupra mea niste remarci nesarate din partea lor, pe chestia cu Biserica si etc, ma intelegi tu. Dar am plecat desi s-au rugat atata de mine sa raman, am fost ferma in hotarare. Acuma, poate ma vei judeca si tu, cum au facut-o si altii, dar si eu mergeam cu ei inainte prin cluburi dar nu sensul de a ma distra ci din pura curiozitate si din dorinta de a intelege cat mai mult psihologia lor, ce ii atrage atat de mult acolo care pe mine ma plictiseste, si am fost in cluburi pentru toate nivelele sociale, inclusiv in cel mai tare din Bucuresti. Dar toate mi-au lasat acelasi gust amar. Lor nu, nu stiu de ce. Parerea mea este ca trebuia sa alegem calea de mijloc, nici sa le intoarcem spatele dar nici sa participam cu ei la actiuni sau locuri care ne departeaza de Mantuitorul: „Fiti intelepti ca serpii si nevinovati ca porumbeii.” Astept parerea ta
MunteanUK
martie 21, 2009 @ 3:03 pm
@ felicitas
pai ce altceva sa faci ‘cand esti pus in situatia practica’ decat sa incerci sa aplici ceea ce sti teoretic, ce ai invatat de la atatia Sf Parinti, de la duhovnic sau din experiente anterioare in care ai vazut ca ‘judecarea’ celorlalti nu ti-a adus nimic bun nici tie insuti, nici lor?
simplu sfat, nu-i asa? ei bine, as fi cel mai mare mincinos sa zic ceva de genul ca ‘mie imi iese intotdeauna’ sau ca ‘macar imi amintesc ceea ce ar trebui sa fac si nu fac’. nu e nicidecum asa, de aceea am si spus ca adesea gresesc si fata de cei care nu-L cunosc pe Hristos, si fata de El! nici nu incerc destul, ba uneori – si asta numai din pricina pacatelor mele mi se intampla – nu am ‘la fata locului’ amintirea ‘teoriei’, incat sa o aplic pe instantaneu!
un ‘mic mare progres’ (ceva bun, dar cu care sa nu ne laudam, ca nu cu ‘mici progrese’ ajungem in Rai!) este faptul ca macar dupa o intamplare in care poate nu m-am comportat adecvat imi dau seama relativ repede ca este vina mea, imi aduc aminte de toata ‘teoria’ si, cel putin, dau vina pe mine insumi, nu pe ‘necredinciosi’, pe ‘circumstante’, pe vrajmasul’ etc.
totusi – asa cum spunea undeva Claudiu ca poruncile lui Hristos raman aceleasi, fie pt cei slabi, fie puternici! – oricat de des as cadea eu in a nu ma comporta ‘ideal’ gata de cei din afara Bisericii, tot la ‘idealuri’ o sa ma raportez. pt ca dc m-as gandi la ‘excepti’, la slabiciuni, la incalcari, in veci nu m-as vindeca de neputinte, as relativiza totul, nu mi-as mai vedea vina si mi-as gasi scuze. de aceea, raportarea trebuie sa ramana la cei cu dragoste mare (Sf Dionysios de care am pomenit), nu la slabiciunile noastre!
si, dc trebuie ne luptam a nu-i judeca pe cei din afara Bisericii, dar nici a ‘fi de acord cu/a tolera’ pacatele, cum as putea sa te judec pe tine, draga sora in Hristos? cand si unde ne ducem, cat e pacat si cat e o dovada de dragoste pt cei din jur, asta numai Domnul o stie, iar noi insine nu primim ‘lamurire’ decat in marturisirea fiecaruia la propriul duhovnic!
nu exista ‘retete generale’ de comportament, la fel cum nu ‘toata muzica rock’ este ‘desfarnata si satanica’, la fel cum nu toti marii pacatosi din jur (zicem noi, crezandu-ne ‘drepti’) vor merge in Iad, ci poate se vor pocai si ne vor intrece in virtute si – la asta sa avem mare atentie! – nu toti carora ne pare ca ‘ducem lupta cea buna’ avem ‘Raiul garantat’, fiind feriti de caderi si rataciri!
„pura curiozitate si din dorinta de a intelege cat mai mult psihologia lor” – aici e o mare capcana, caci ‘pura curiozitate’, adesea nu-i deloc pura, dar iarasi n-o zic cu gand sa te judec pe tine! ci ca sa imi atrag atentia mie insumi ca prea adesea sunt curios sa vad, sa inteleg, sa ma lamuresc despre ‘psihiologia pacatosilor’, dar n-as zice ca e ceva 100% inofensiv.
de pilda, ajung sa citesc tot soiul de stirute de vedeta cutare, adesea cu poze deloc ‘inofensive’ sau privesc pe strada cine-stie ce ‘incidente’ sau ‘haine provocatoare’, chipurile – ca mereu ne gasim autojustificari! – sa ma informez, sa inteleg… dar cred ca gresim uneori si aici ne trebuie sa invatam ‘calea de mijloc’, cum observi si tu.
florinm
mai 11, 2009 @ 9:31 pm
Mai Florine…
Dar ce te faci daca inainte de casatorie sotia ta a facut-o cu alti 20 de insi, in cautarea „potrivelii”?
Ce te faci daca dupa casatorie sotia ta te paraseste, pe motiv ca n-o satisfaci la fel ca vecinul Alberto?
Consideri asta experienta vietii reale?
Daca ambii soti sunt virgini, in afara ca s-au pazit de desfranare, care este unul dintre cele mai mari pacate, nu le va fi greu, ba chiar din contra: le va fi usor sa se inteleaga, s-o ia usor, sa guste mai mult si mai frumos din aceasta unire trupeasca, unire care cere foarte multa implicare a sufletului. In plus, le va fi mult mai usor sa se pazeasca de prea-desfranare, adica de a-si insela sotul/sotia. Plus ferirea de bolile venerice, nasterea de copii sanatosi, intreaga lor viata se imbunatateste. De ce credeti ca sifilisul se numeste „cruci in sange”?
Acestea sunt doar niste argumente rationaliste in favoarea virginitatii, nu ma astept sa fie suficiente, nu pretind asta, nu pentru aceia care nu stiu ce e virginitatea si mai si lovesc in ea. Si acestia din urma, desigur, au sansa lor la o viata implinita, in Hristos.
mihai
iunie 21, 2009 @ 6:20 pm
Cui ii e rusine ca e virgin?Nu vad mesajul titlului.Asta nu e un defect.
Monica
iunie 21, 2009 @ 7:12 pm
Nu e un defect ptr tine.Dar ceilalti se poarta cu astfel de oameni de parca ar avea un handicap.
Si isi mai arata si fericirea cand sunt cu unul si cu altul parca sa-ti arate ce bine le e lor si ce rau iti e tie.
Depinde mult si in ce mediu traiesti.
Bine ca nu-mi pun nadejdea in mine.
Adriana
iunie 21, 2009 @ 7:23 pm
Rusine de a fi virgin? Mie imi este rusine ca nu mai sunt! Si ceea ce simt fata de acest subiect este nu atat rusine, cat o mare tristete…
O prietena ma sfatuise sa imi intreb duhovnicul inainte de a-mi incepe viata sexuala, insa cum nu aveam nivelul duhovnicesc necesar pentru a intelege, mi s-a parut absurd sa intreb duhovnicul daca sa imi incep viata sexuala sau nu. Asa ca, considerand ca vreau sa raman pentru o viata cu baiatul cu care eram la momentul respectiv, am hotarat ca o incep, la insistentele lui. Si baiatul respectiv m-a parasit dupa ani si ani de zile, dupa ce imi spusese ca vrea sa se casatoreasca cu mine. Dupa care am inteles sfatul prietenei mele, si am zis ca, daca o sa mai fiu vreodata cu cineva, o sa am relatii intime numai dupa casatorie. Insa nu imi parea ca vreun baiat ar putea accepta o asemenea atitudine mai ales din partea unei fete non virgine. Si asa a fost, am cunoscut pe altul care mi-a zis ca nu intelege cum sa dau ce am mai bun celui „rau” in timp ce celui „bun” nimic. Acum aveam intelegerea a ce inseamna sa nu ai relatii inainte de casatorie, dar nu aveam puterea sa o chiar fac, caci am zis ca de data asta va fi diferit. Era un barbat matur acum, care isi cauta sotie, asa ca am zis ca de data asta va fi ceva serios, si ca pana la urma casatoria este un ritual introdus tocmai din cauza ca nu se poate avea mereu incredere in natura umana, caci in vechime, femeia devenea sotia unui barbat in momentul in care acesta avea relatii intime cu ea, fara nici un alt ritual. Si am considerat ca este vina bisericii ca acum lumea nu mai intelege ca a avea relatii intime este in sine casatorie, caci acum toti se ascund in spatele unui ritual, nu se simt casatoriti decat daca merg la primarie sau biserica. Si dupa alti cativa ani, si cel de-al doilea m-a parasit. Si nu dau vina decat pe mine, caci nu am inteles ca unii oameni sunt slabi, chiar daca in sine nu sunt rai, si chiar vor sa faca ceea ce spun, dar nu reusesc. Atat primul cat si al doilea, au vrut cu sinceritate sa se casatoreasca, dar au fost prea slabi sa o si faca. Primului i-a parut pe urma rau si a reincercat dupa ani de zile sa ma recontacteze, insa era prea tarziu. Celui de-al doilea sunt convinsa ca ii pare rau ca nu a putut sa isi onoreze cuvintele. Insa vina o am mai ales eu, caci stiam ca nu trebuia sa cedez, asa poate ca ar fi fost si ei mai motivati. Poate ca nu, insa ma gandesc ca da. Sunt si baieti puternici care au relatii intime inainte de casatorie si care apoi se casatoresc cu acea femeie si sunt fericiti. Domnul a zis ca barbatul se uneste cu femeia formand astfel impreuna un singur trup si ca ceea ce Dumnezeu a unit, omul sa nu desparta. Si a zis sa nu facem adulter, ci sa ramanem fideli celui pe care l-am ales ca sot. Deci relatiile sexuale sunt rezervate sotilor si trebuie sa ramana intre ei. Modul cum se devine sot-sotie, a fost diferit de la o civilizatie la alta. La crestini se devine sot-sotie prin casatorie in biserica, si apoi sotii au permisiunea si dreptul si bucuria relatiilor intime. Asta este ordinea fireasca a lucrurilor pe care eu am inteles-o pe deplin foarte tarziu, dupa ce am pierdut mai bine de 10 ani din viata. Si gandind in urma, nimic din ceea ce mi-ar fi putut spune altii nu m-ar fi convins sa fac altfel, daca nu m-as fi convins eu singura. Dar cu ce pret! Si intrebandu-ma ce m-ar fi putut totusi ajuta sa fi luat de la inceput un alt drum, pe cel corect, am gasit un singur raspuns: sa ma fi sfatuit cineva nu sa imi intreb duhovnicul, ci sa il intreb pe Domnul Iisus Hristos! Nu stiu daca si altii sunt ca mine, dar daca si unul ar fi, m-as bucura sa auda acest sfat 🙂
Acum zambesc, caci stiu ca Dumnezeu Tatal ne iubeste si ne asteapta pe fiecare dintre noi, ca pe fiul risipitor, si face „petrecere” mare in cer pentru noi daca ne intoarcem, insa fiul cel intelept este cel care se bucura necontenit de partasia cu Tatal Sau… Sa dea Domnul sa devenim toti fii cei intelepti! Chiar daca acum poate suntem oitele cele pierdute, aparent fara vreo sansa de a ne mai intoarce. Domnul lasa cele 99 oite bune pentru a o gasi pe cea pierduta, caci sufletele tuturor sunt nepretuite, chiat si daca ar fi al unei desfranate… Cautati Imparatia lui Dumnezeu si restul va fi adaugat voua pe deasupra… Eu o simt acum din plin 🙂
Monica
iunie 21, 2009 @ 7:30 pm
Foarte foarte frumoasa incheierea articolului tau.
mihai
iunie 22, 2009 @ 8:08 pm
Imi place modul de a gandi al Adrianei.Trista poveste dar totusi e si o cruce ce ne duce spre mantuire.Eu ii multumesc lui D-zeu ca mi-a oferit posibilitatea de a invata din greselile altora si chiar a parintilor mei care desi sunt despartiti duc o viata in curatie.Casatoria in opinia mea este cel mai mare pas din viata iar daca nu stii sa-l faci o sa intampini numai greutati.D-zeu sa-mi ajute cand o fi timpul sa fac si eu acest pas.Mi-ar face placere sa aud si niste sfaturi de la voi.Doamne ajuta!
florinm
iunie 22, 2009 @ 8:17 pm
Mihai, ce sfaturi ai nevoie? Despre ce?
La unele dintre intrebari gasesti raspunsuri aici, pe site.
mihai
iunie 22, 2009 @ 8:50 pm
De exemplu;-)in ce mediu sa-mi aleg iubita,la ce varsta e bine sa te casatoresti…
florinm
iunie 22, 2009 @ 9:16 pm
Mihai, daca vrei sa citesti ce ne sfatuiesc Sfintii Parinti sa cautam la viitoarea sotie (sau sot, in cazul fetelor) – cauta Sf. Ioan Gura de Aur – CATEHEZE MARITALE (Omilii la Casatorie).
Acolo gasesti si alte sfaturi, in alte privinte, dar destinate mai mult celor casatoriti.
Citeste si Cartea Nuntii, scrisa de Danion Vasile. Daca nu vrei sa o cumperi, o poti downloada gratuit de pe internet, de pe site-ul lui Danion.
Apoi, despre varsta la care sa te casatoresti – cand esti suficient de matur (fizic + mental) sa stii ca ai nevoie de o sotie. Despre asta (dar si despre prima intrebare) vorbeste mai ales cu duhovnicul tau.
Doamne ajuta!
mihai
iunie 22, 2009 @ 9:47 pm
Multumesc pt materialele informative chiar nu stiam ce carti sa citesc cu privire la acest lucru.Doamne ajuta!
alexandra
septembrie 2, 2009 @ 9:44 pm
ceea ce am sa spun eu este un mare cliseu,dar poate cel mai adevarat. dragostea nu sta intr-o hartie,intr-o slujba la biserica si nici intr-o „bucata” de sange. dragostea sta in inima,in ganduri bune pentru persoana iubita, in daruirea pentru partener, in completarea reciproca. in cazul meu personal dragostea este plimbarea de sambata seara prin oras,excursiile la munte,noptile petrecute la taclale cu o sticla de vin rosu,noptile in care facem dragoste/sex/cum vreti sa-i spuneti, dragostea e ciocolata calda pe care o bem cand vine frigul, e un mesaj pe telefon, un mail cu un „te iubesc”, un pupic, o privire dragastoasa, un cadou mic.
D
septembrie 2, 2009 @ 9:53 pm
Si fara Dumnezeu cat crezi tu ca o sa tina dragostea asta ? Poate o sa tina, dar s-ar putea sa ai maaaari surprize. Sper sa nu.
Slujba aia de care pomenesti tu nu e o insiruire de cuvinte spuse de un individ cu barba imbracat in negru . Ea este BINECUVANTAREA lui Dumnezeu. Este momentul din care cei devin una. O ciocolata calda, un mesaj pe telefon sau un pupic nu pot face asta !
cabira
septembrie 3, 2009 @ 8:06 am
@Alexandra
Draga mea, cu tristete iti spun, ca prin cele marturisite de tine, n ai cunoscut decat „forma piratata a iubirii” asa cum spunea Danion Vasile.
Iubirea adevarata o traim atunci cand ea are binecuvantare de la Dumnezeu, altfel ea este supusa vremelniciei, iar noi, unei mari inselari.
Slujba de la biserica de care vorbesti tu, nu este o simpla slujba asa cum s au obisnuit multi sa spuna, este o Taina, Taina Cununiei.
Inainte de a face orice afirmatii, incearca sa intelegi ce inseamna Biserica si Tainele ei, pentru ca in cele din urma totul se rezuma la cunoastere, pe care unii oameni din ziua de astazi o aprofundeaza in directii gresite.
Prin prisma a ceea ce ai experimentat tu, consideri ca cele spuse de tine constituie un adevar – ei bine, Adevarul este unul singur si acela este Iisus Hristos.
Nu iti doresc sa traiesti o mare dezamagire, ca sa ti dai seama ca nu exista iubire adevarata fara Dumnezeu.
Domnul sa te lumineze!
dorian
septembrie 15, 2009 @ 6:30 pm
„dragostea nu sta intr-o hartie,intr-o slujba la biserica si nici intr-o „bucata” de sange” – dar pot insemna macar o dovada a ei…unul care tine la tine te respecta si nu se culca cu tine inainte sa fii sotia lui.
Eu nu-s casatorit dar in curand cred ca ma voi casatori. Si Alexandra are dreptate, dragostea o manifesti prin diferite gesturi care conteaza! dar dupa cum zicea si Adriana, trebuie sa faci si cununia. Inainte de toate, cred ca asta este dovada de iubire. Acum daca unii se casatoresc „din interes”, sau intai se poarta ca mieluseii apoi ca niste lupi, asta e. Imi place cum gandesti Adriana. Esti o sfanta. Stiu ca n-ai nevoie de laude. Asta e „scoala vietii”. Eu nu am avut prietene prea multe ca sa ajung sa le sfatuiesc, dar daca pot spune ceva cu siguranta este ca si eu simt o mare tristete in legatura cu noi, tinerii si viata noastra sexuala. E o batjocura totala.:sad:(((
D
septembrie 15, 2009 @ 6:40 pm
@dorian – Cere-i sa-ti trimita o poza si vorbeste cu un iconar – sa-i faca o icoana !
Consecintele Desfraului- o abo
septembrie 23, 2009 @ 1:46 pm
[…] “Mi-e ruşine că sunt virgin(ă)” […]
Metodios
octombrie 28, 2009 @ 4:22 pm
A spus bine cineva – ii dam celui rau ceea ce avem mai bun,ii dam insusi sufletul nostru.Cei ce nu sunt curati si intra in casatorie cu pecetea draceasca a preacurviei in suflet nu vor avea viata buna,deoarece dracul curviei va distruge acea casatorie.De fapt,nici nu e casatorie,daca cei doi nu sunt curati,ei se pot casatori abia dupa ce isi curata pacatele,altfel vor culege ceea ce au semanat si isi vor blestema si copiii,deoarece copiii platesc pacatele parintilor.Casatoria inseamna unitate in Hristos,dar daca cei doi nu-l au pe Hristos,ce unitate mai este?Diavolul inseamna dezbinare sau unitate in singuratate.Vedeti,de mult,cand oamenii traiau simplu,izolati unii de altii la distante mari,in natura vie,in case mici erau uniti in dragostea de Hristos,dar acum,in orasele aglomerate si blocurile comune,oamenii sunt impreuna,dar totusi singuri,deoarece nu-l mai au pe Hristos.Unitatea nu se refera la distanta,ci la suflet.Deci,nu trebuie sa ne fie rusine ca suntem virgini,deoarece noi nu trebuie sa fim in rand cu lumea,ci in rand cu Hristos.
bibi_love
noiembrie 6, 2009 @ 7:29 pm
dap..si eu sunt inca virgina..am 22 de ani..si o meserie oarecum demna de respect in lume…si pe langa faptul ca sunt virgina..nu am nici prieten…oare exista vreo relatie de cauzalitate intre „virgin” si „nu am prieten”??daca e sa ma gandesc la sanatatea mea si mai ales la religie sunt mandra ca sunt virgina..insa daca e sa ma gandesc la „societate”,realizez ca sunt oarecum inapoiata…oare cand se va intampla „schimbarea”?ni va fi prea tarziu?…:|
D
noiembrie 6, 2009 @ 7:42 pm
ce intelegi prin schimbare ? ca sa nu vorbim despre lucruri diferite.
stefania
noiembrie 6, 2009 @ 10:05 pm
ce schimbare oare te referi draga mea?nu i nimic mai scump ca fecioria,cine nu intelege ca s prieteni nu te prinde in sfatul lor sau ce baiat nu te vrea sau nu te asteapta pt ca esti curata nu e pt tine,nu te intrista ca este timp de schimbare cand vei fi pregatita,nu te grabi vezi de studiile tale sau de serviciu,tine legatura cu biserica carei cel mai important,mergi de posteste si fa milostenie cu ce poti ,impartasestete des cu TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI si toate vor veni dupa ce ti este bun pt suflet si pt trup,nu te ingriji de ca nu esti in top cu cei din jur.nu va fi tarziu si cu cat mai tarziu cu atat mai bine,insa cauta cele ale sufletului asculta de porunci CAUTA INTAI IMPARATIA CERULUI,DACAvei umbla cu oameni care au ce ti aporta crestini practicanti,iti va scoate Donul in cale si un baiat bun dar nu uita trebuie sa alegi un baiat care sa te duca pe calea mantuirii,restul e doar inselare.DOMNUL SA FIE CU TINE
dentist in bucuresti
februarie 5, 2010 @ 4:35 am
Da ce pot spune mai mult…
mihaela
aprilie 5, 2010 @ 8:34 pm
Multumesc pt postarea articolului…Multumesc pt articolul Adrianei…Dumnezeu sa dea putere tuturor tinerilor feciorelnici care intampina probleme ca si cum ar fi anarmoli sa mearga mai departe…
BinarSMT
mai 16, 2010 @ 10:17 am
Pr mea m-a parasit exact cand eram „slab” si chiar daca am plans dupa ea si mai plang ma bucur ca nu am facut acest pacat si ma bucur ca m-a lasat ,Dumnezeu are grija de mine fratilor si nu-mi fac griji pentru ziua de maine, El mi-a dat EL mi-a luat,Slava LUI!
Adriana
mai 20, 2010 @ 8:29 am
A trecut aproape un an de cand am scris commentul de mai sus, si acum imi dau seama ca am avut atitudinea tipica victimelor de a se culpabiliza pe ele insele pentru greseala celuilalt asupra lor. Nu mai imi este deloc rusine ca nu mai sunt virgina ci doar imi pare rau ca nu se poate avea incredere in oameni. In tot acest timp, gandindu-ma ca am doua alternative, ori sa continui sa am incredere in cei de langa mine si sa risc astfel sa fiu ranita mereu, ori sa nu mai am incredere in nici un baiat pana la casatorie, si astfel sa nu mai fiu ranita, insa consecinta pe care am observat-o dupa o astfel de practica este ca inima se raceste ingrozitor de mult. Asa ca revin la prima varianta de a avea incredere in oameni cu riscul ranirii mele in continuare. Prefer sa iubesc cu nadejde si iertare, decat cu suspiciune si cu o inima rece.
Numai bine va doresc!
Catalina
august 26, 2010 @ 6:16 pm
LIPSA DE REALISM!!
In primul rand…ideea asta cum ca „pierderea virginitatii” ar putea afecta spiritul bun al omului,luciditatea sa,comportamentul,etc, este o ramasita din vremurile medievale,atunci cand omul acelor timpuri nu avea destule resurse interioare pentru a fi autodidact in ceea ce priveste moralitatea proprie…vorbesc de moralitate,in sensul de etica,in sens de autocontrol pentru a nu face rau celuilalt.
Acum omul este informat,alfabetizat,cultivat.Imi spuneti si mie cum ar putea influenta intentiile bune ale omului faptul ca a avut un contact de apropiere cu cineva/mai multe persoane?
Sincer ,cred ca sunt mai multe probleme pe lumea asta…rautatea patologica,ignoranta,egoismul,prostia.Astea sunt trasaturile cele mai des intalnite care ne fac sa ne scarbim de lumea in care traim.
Omul face zilnic pacate ce cantaresc mai mult decat cel al „preacurviei”…mi se pare fara sens….
Atat timp cat nu il afectezi pe celalalt de langa tine,lucru care se intampla atat de des…nu vad de ce cautam sa rezolvam probleme fictive,cum ar fi problema
„murdaririi prin preacurvie”..
Catalina
august 26, 2010 @ 6:27 pm
ptr adriana
Ah,si inca o chestie,referitor la Adriana.
De ce/de unde mentalitatea asta cum ca o femeie trebuie sa aiba o ipostaza de victima fara initiativa ce trebuie luata in casatorie imediat,si ca barbatul „is the evil one” care mereu are potential de a rani femeia? uite ,parerea mea este ca asa ajung oamenii sa nu se respecte si sa se certe ,in cazul unei cassnicii….presiunea unuia asupra celuilalt,relevate in discutii gen:”ai zis k ma iei virgina,acuma nu mai vrei,ai zis k te casatoresti cu mine!”
Observ ca femeile au un singur tel,si cu un astfel de gand pironit in minte,isi incatuseaza gandirea libera…vad ca toate femeile sunt programate ,NICI ELE NU STIU DE CE,SAU DACA LI SE POTRIVESTE MACARR,sa isi faca o familie la o varsta de 25-26 ani,pozand bineinteles in ipostaza de victima daca nu li se satisface dorinta asta,ba mai mult,victimizandu-se daca nu reusesc sa-si reduca viitorul barbat la rangul de „servitor” al tuturor dorintelor sale.
SE poate o casatorie fara disparitia libertatii personale a celor doi.Doar daca se pastreaza o anumita distanta si un respect intre parteneri.
Si bineinteles,egalitate,iar nu victimizare( mai ales a femeii).
Saurian
august 26, 2010 @ 6:30 pm
ptr Cătălina
Tu singură ai spus că sunt probleme mai mari cum este egoismul. Păi tu de unde crezi că apare această grabă de a culca cu cealaltă persoană înainte de căsătorie? Din egoismul, din dorinţa egoistă de a-ţi satisface plăcerile.
Dan
august 27, 2010 @ 8:03 am
Ce „mic” e pacatul acesta al „preacurviei” Catalina. „Mic tare”… De aceea a fost insiruit langa alte pacate „mici” precum furtul, betia, batjocura si altele: [i]„Nu ştiţi, oare, că nedrepţii nu vor moşteni īmparaţia lui Dumnezeu? Nu va amagiţi: Nici desfrīnaţii, nici īnchinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomiţii, nici furii, nici lacomii, nici beţivii, nici batjocoritorii, nici răpitorii nu vor moşteni īmparaţia lui Dumnezeu.” (1 Corinteni 6, 9-10)” [/i]
Iarta-mi te rog ironia.
Lasand deoparte faptul ca una e curvia si alta e preacurvia, totusi Saurian ti-a explicat foarte bine faptul ca aceasta „graba” de a sari in pat cu cineva pe care credem ca-l iubim(fara o asumare reciproca a tainei casatoriei: nasterea de prunci, dar nu numai), nu reprezinta decat egoism, adica iubirea de sine de a ne simti bine pe spinarea celuilalt. Libertatea de care vorbesti tocmai aici se pierde mai intai: din placerea trupului care se face stapana peste suflet, si peste ratiune. Asa se face ca dragostea intre barbatul si femeia necununat(a)(sau cununati dar fara o asumare a casatoriei cu tot ceea ce implica), este condusa de impulsul trupului si nu de cel al sufletului, si de aceea se cheama desfranare.
Am fost cam greoi in exprimare, dar sper ca in final sa ma fi facut inteles. 😀
Mihai Florean
ianuarie 23, 2011 @ 11:11 pm
Fratilor!sa fiti binecuvantati ptr site-ul acesta!Sunt penticostal,si am gasit accelasi obiceiuri ca si la noi.Pana acum credeam ca ortodoxsti sunt mai libertini,imi cer scuze!dupa ce am vazut articolul acesta,Felicitari!nu ma gandeam ca am sa gasesc ceva atat de frumos!Ma bucur ca Romania are oameni ca si voi.
Din pacate…multi cauta site-ul acesta pentru ca au probleme.Si eu sunt unul din ei.Am o prietena,pe care am intrebata daca s-ar muta la religia noastra,si mi-a raspuns ca nu.Eu tin la ea,dar nu pot sa trec la ortodoxsti,totusi,avem putine obiceiuri diferite.Eu am intrebat-o,de ce nu se muta?de dragul religii,sau de dragul petrecerilor,alcoolului sau limbajului?(suntem cam stricti aici,si nu prea acceptam petreceri),si ea nu mi-a raspuns,dand de inteles ca varianta 2 cu petrecerile este motivul.Eu am ales sa nu mai fac vreaun pas la relatie de iubire,am o intrebare…Il Multumesc Pe Dumnezeu?E buna alegerea?
Pun aceasta intrebare aici,pentru ca va consider frati,si nu dispretuiesc religia voastra deloc!mai ales dupa ce am vazut acest site.
Admin
ianuarie 24, 2011 @ 11:27 am
Salut Mihai!
Exista si ortodocsi mai libertini, cu o viata de compromis, precum exista si ortodocsi care duc o viata frumoasa, exemplara, demna de admiratie si de urmat.
Dar nu confunda credinta cu credinciosul, asa cum nu se confunda nici medicina cu medicul.
Daca medicul face o operatie, dand dovada de malpraxis, nu inseamna ca medicina este rea, ci doar ca medicul nu s-a supus conduitei pe care o impune medicina. Deci medicul este de vina…nu medicina.
Tot asa este si cu ortodoxia si credinciosul.
Legat de intrebarea ta:
In general, prieteniile care duc la relatii ce cad sub impedimente canonice, sunt relatii care ori nu se finalizeaza sub taina cununiei (de cele mai multe ori), ori sunt relatii in care unul dintre cei doi trebuie sa renunte de dragul celalalt, la ceva ce tine foarte mult, si care il defineste in parte…si care poate fi ori spre binele sau ori spre raul sau.
Te-as indemna sa porti o discutie sincera cu prietena ta pe tema aceasta. Cum va vedeti voi peste jumatate de an? dar peste un an de implicatii sentimentale si de credinta?
Ai intrebat: "E buna alegerea?" Dar eu te-as intrebare asa: Pentru cine sa fie buna alegere?…pentru tine, pentru ea sau pentru amandoi? Caci sunt lucruri diferite acestea.
Andrei
ianuarie 24, 2011 @ 1:41 pm
Draga Mihai cu toata inima ti-o spun ca nu ea e cea care trebuie sa faca mutarea ci tu. Ea o fi avand defectele ei dar nu din cauza ca e ortodoxa, dar are si o parte buna se afla pe drumul cel bun chiar daca ca orice om mai "-)erapeaza" si ajunge in sant, poate fi adusa inapoi pe drum. Dar tu Mihai cred ca stii ca drumul tau e unul sinuos iar finalitatea lui poate fi dureroasa. Nu o zic ca esti penticostal si am ceva cu aceasta grupare religioasa, dar nu te afli in Biserica apostoleasca si soborniceasca, esti in afara a ceea ce Iisus Hristos a intemeiat de aceea revino la sanul Tatalui ceresc si ai sa vezi ca si celelalte probleme de alta natura mai mici sau mai mari se vor rezolva.
Ana
ianuarie 24, 2011 @ 2:55 pm
Un om serios
Mihai, citeste marturia unui fost protestant, a unui tanar care cu toate ca a crescut intr-o credinta, totusi [b]fiind serios si in cautare a ajuns la ortodoxie[/b]. [b]El este de fapt un exemplu pentru oricare dintre noi
[/b]
http://www.ziarullumina.ro/articole%3B1237%3B1%3B37760%3B0%3BDaca-m-as-mai-simti-doua-zile-cum-m-am-simtit-dupa-botez-cred-ca-as-muri-linistit.html
Dumnezeu a dat sa-l vad pe parintele acesta slujind. Nu mi-a venit sa cred ca de fapt nu e roman, ….ci american si mai mult ca s-a convertit la ortodoxie. Ne-a imbratisat si credinta si limba si s-a mutat cat mai aproape de ortodoxie.
Doamne ajuta
Tudor
ianuarie 24, 2011 @ 8:16 pm
Foarte frumos.
Ioana
ianuarie 27, 2011 @ 10:00 pm
Intre puritate si viata de zi cu zi..
Salutari tuturor in primul rand,ma bucur sa mai gasesc asa convingeri de viata.. 🙂
Povestea mea suna in felul urmator: mi-am pierdut virginitatea la 21 de ani,desi era un aspect la care tineam foarte mult.S-a intamplat foarte repede, curiozitatea,slabiciunea si presiunea sociala fiind cele care m-au derutat pe moment.
Nu cred ca spun nimic nou si fiecare dintre voi stiti cat este de greu si frustrant sa fii altfel.Sa fii altfel decat ceea ce revistele,show-urile tv ,filmele promveaza,dar mai ales altfel decat modelele persoanelor dragi din jur..si aici ma refer poate chiar la parinti,pt cei ce au pairntii divortati ca in cazul meu,frati,surori,prieteni foarte apropiati..
Eu mereu am fost privita ca cea"altfel",ca cea care merge in fiecare duminica la biserica,ca cea cuminte,timida de unde si eticheta de prostuta,naiva,prea buna..etc. Mi-am pierdut prietene la care tineam foate tare pentru ca pur si simplu nu ma ridicam la nivelul lor:nu starneam interesul baietilor,nu ma imbatam ,nu fumam,nu eram provocatoare,rebela,interesanta…
Imi aduc aminte ca primul meu prieten,daca se poate spune,l-am avut in scoala generala si cea mai intima atingere a fost cea de un sarut pe obraz iar cand ieseam impreuna si cu alti amici,prin parc de obicei,eu imi luam blocul de desen si desenam.. S-a dovedit ca prietenul meu avea cu totul alte asteptari asa ca s-a "imprietenit" cu cea pe care o consideram "cea mai buna prietena a mea",normal pt. ca ea stia ce sa ii ofere.
Revenind la povestea mea,dupa prima si ultima relatie intima cu iubitul meu mi-am dat seama ca tocmai facusem un pas gresit,,ca trebuia sa mai astept,sa il cunosc mult mai bine.Nu spun asta pentru ca el ar fi fost un baiat rau,din contra.. La putin timp la rugamintea mea,ne-am despartit.
Sunt constienta ca nu am facut bine dar in acelasi timp acum realizez cu adevarat ce NU inseamna dragostea.Acum ma simt mult mai stapana pe mine si mi-am pierdut curiozitatea de a afla cum e.. Dragostea e cu totul altceva decat un act sexual..si in nici un caz nu porneste cu el ,ci vine ca o desavarsire..
Intr-adevar pierderea puritatii ravaseste complet convingerile si relatia cu Dumnezeu..temporar in cazurile fericite.
Dumnezeu ne iubeste si ne pune mici indicii in viata.. Sa fim mai sensibili la
indrumarile Lui si mai imuni la zgomotul acestei lumi.
Alex
aprilie 17, 2011 @ 2:57 pm
este vreo rusine ca esti virgin/a? eu am 20 de ani si sunt baiat . si pana la varsta asta nu am intretinut niciun contact sexual . pana la varsta asta am fumat (si nu sunt mandru de chestia asta) , am mai si baut ( la ocazii speciale dar nu asa de mult incat sa nu mai stiu nimic ce am facut ) , am fost chiar unul ce a facut pacatul malahiei ( iar un lucru de care nu sunt mandru ) . dar eu consider ca odata ce ai un contact sexual cu o persoana te legi intr-o oarecare masura de aceea persoana . contactul sexual ,in parerea mea, in afara scopului de procreere dintre 2 soti este ca si cum ai lipi de un coltul unei hartii coltul alteia .
parintii ar trebui sa isi invete copii cum sa isi stapaneasca anumite emotii si sentimente ca sa poata ramane cat mai imaculati . eu am ajuns la varsta de 20 de ani si pot sa spun ca am trecut de varsta in care " iti trec fluturasi prin burata " . sunt ai am fost intotdeauna pe principiul ca sexul trebuie sa il faci la timpul potrivit cu persoana potrivita . pot sa spun ca daca am rezistat 20 de ani fara a face sex pot sa mai rezist 2-3 ani pana imi gasesc persoana potrivita
Ana
aprilie 17, 2011 @ 4:27 pm
Alex, Dumnezeu sa-ti ajute sa te poti infrana si pe mai departe. Frumos gandesti. Bravo
Edy
octombrie 21, 2011 @ 3:04 pm
Frumos articol si daca cineva spune ca vai esti virigina si alte lucrui zii ca astepti sai il daruieste la cine te iubeste cu adevarat si te aspteapta pana la casatorie.