M-a părăsit! (Eşecul în dragoste)
Offff, cât de amară este suferinţa in dragoste!… mai amară decât fierea, şi cât de amar este eşecul în iubire…mai amar decât pelinul! Numai cei care au trecut prin asta cunosc gustul acestei dezamăgiri cumplite. Inima în două se rupe şi sufletul tremură din toate incheieturile atunci când dragostea îi este rănită. Şi din păcate din ce în ce mai multe suflete poartă aceste răni, de parcă iţi vine să şi spui că „Dragostea-i un război nedrept”
Milioane de inimi zac invalide, adânc rănite şi neputinciose pe întreg pământul, şi mai rău de-atât că cele mai multe bat în pieptul tinerilor de astăzi.
Iar dacă nu ar fi de-ajuns toate acestea, diavolul, ucigaş de oameni, atât aşteaptă ca să robească cu deznădejdea şi disperarea inima cazută la pământ, pentru a arunca-o în focul cel veşnic prin poarta sinuciderii fizice şi sufleteşti. Da! există şi sinucidere sufletească.
Întotdeauna când eşti rănit în dragoste ai tendinţa să-ţi pierzi încrederea în oameni, şi de durere cei mai mulţi fac greşeala de a-şi pune lacăt pe inimă, fără să se mai gândească la Hristos. Ani de zile din viaţă, mulţi işi poartă sufletul în spate ca un cadavru, fără a mai fi în stare să zâmbească, să se dăruiască şi… să iubească. Aceasta este sinuciderea spirituală, când stai ca o frunză purtată în vânt, căutând afecţiunea doar pentru a evita singurătatea şi plictiseala. Păcat, pentru că dacă nu ar fi fost Hristos atunci chiar ar avea sens să te întrebi de ce să iubeşti, dar pentru că Hristos a biruit suferinţa pe cruce, lucrurile stau cu totul altfel.
După multe „De ce tocmai eu?” spuse fără răspuns, se întâmplă ca inima să se smerească şi în sfârşit să se roage sincer Domnului. Atunci apare şi raspunsul la cauza tuturor suferinţelor tale: „Pentru că ai încercat să iubeşti în afara lui Hristos”. Dumnezeu este însăşi iubirea, şi pentru că mulţi dintre noi am vrut să iubim pătimaş, în afara poruncilor lui Dumnezeu…suferim. Suferim pentru că fiind făcuţi din iubire şi pentru iubire, totuşi trădăm iubirea. Suferim pentru că nu am vrut să ştim cum să iubim.
Lăsând deoparte particularităţile fiecărei poveşti de dragoste, aproape toate au câteva lucruri comune ce duc la suferinţă şi eşec:
În centrul relaţiei cu cel pe care îl iubim nu se află Dumnezeu, sau se află doar la modul teoretic. Iubirea fără Dumnezeu este trecatoare, defapt este nevrednică să poarte numele de iubire, intrucât iubirea are întotdeauna perspectiva veşniciei, şi a mântuirii. Fie şi dacă numai unul din cei doi nu-l primeste pe Dumnezeu atunci totul nu este decât o povară. Pentru ca o iubire să dăinuiasca trebuie să urmăm modelul Sfintei Treimi, adică eu, Dumnezeu şi persoana pe care o iubesc. Pe scurt „adezivul” dintre două jumătăţi este Dumnezeu. Tot ce este în afara Lui piere.
Se întâmplă să îl iubim pe cel după care suferim mai mult decât pe Dumnezeu.”Iubeşte-l pe Domnul Dumnezeul tău din toată inima ta şi din tot sufletul tău şi din toată puterea ta şi din tot cugetul tău, iar pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Aceasta este ordinea şi nu invers. Încercând să facem altfel ajungem iar să suferim.
De cele mai multe ori îl iubim pe cel după care suferim într-un mod pătimaş, trăind în curvie şi (sau) preacurvie. Dragostea trupească înainte de căsătorie nu are niciodată binecuvântarea lui Dumnezeu. Mulţi tineri trăiesc astăzi în concubinaj, refuzând responsabilitaţile vieţii de familie şi încearcă să „fure” doar plăcerile, dar pentu asta mai devreme sau mai tarziu regretă amarnic.
O altă cauză ce duce la despărţiri sau divorţuri sunt avorturile. Aceste blestemate crime, crima propriilor copii, care sunt rodul dragostei fie ea şi pătimaşă, se întorc împotriva noastră, pentru că atunci când iţi ucizi propriul copil dai în temelia dragostei.
Dar primul pas greşit pe care îl facem este că nu ne rugăm la Dumnezeu să ne scoată în cale jumatatea. Oooo! cât de important este să ne rugăm Domnului ca să ne rânduiască viitorul soţ (viitoarea soţie)! Dumnezeu este Stăpânul inimilor şi El singur ştie cel mai bine care ne este jumătatea. Trebuie doar să ne smerim şi să cerem. Mulţi dintre noi, cei tineri, nu suntem conştieţi de acest lucru…atât de simplu.
Circulă o vorbă că timpul vindecă rănile dar nu este adevărat. Mulţi tineri rămân cu sechele şi pornesc la drum nevindecaţi, făcându-şi şi mai mult rău, inclusiv persoanei pe care vor să o iubească.
Inima nu o vindecă decât Dumnezeu, şi o vindecă desăvârşit, numai să vrem. Aşadar, pentu a putea porni pe drumul căsătoriei, trebuie să cerem vindecare de la Domnul, pentru că bolnavi şi şchiopătând cu inima nu ajungem departe, iar la prima încercare mai grea ne prăbuşim.
Pentru toţi cei care au suferit şi suferă din dragoste, arătând stăruitor către Hristos, aş scrijeli pe largul cerului „Veniţi la Mine toţi cei osteniţi şi împovăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi. Luaţi jugul Meu asupra voastră şi învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre”.
„Doamne Iisuse Hristoase, nădejdea, iubirea şi iertarea noastră, revenindu-mi în fire ca fiul risipitor, strig din stăfundul inimii mele şi din toata puterea mea: Nu mă lăsa Doamne, nu mă lăsa! Vindecă-mi durerea cea grea a sufletului şi amarul inimii căci zac neputincios la pământ şi n-am putere să mă mai ridic. Tu singur eşti doctorul inimilor şi sufletelor noastre şi doar la Tine găsesc vindecare pentru rana cea rea a iubirii nedrepte. Inima flămândă de iubire am hranit-o cu păcat şi cenuşa iluziilor, incât zac acum în lacrimi multe şi întristare grea. Dar nu-mi pierd nădejdea şi strig „Zideşte-mă din nou Doamne, zidirea ta căzută”. Imi cer iertare Doamne că, în nebunia mea, am încercat să iubesc in afara Ta şi-ţi multumesc pentru amarul pe care l-am gustat, căci m-a facut să mă întorc la Tine iar acum te rog stăruitor: Invaţă-mă Doamne să iubesc cu iubirea Ta şi, cu lacrimi de pocăinţă spălându-mi inima, să primesc dragostea. Amin.”
MunteanUK
martie 26, 2009 @ 2:45 pm
exact aceasta e o mare problema – multe “De ce tocmai eu?” – de-abia cand ne spunem „da, de ce nu chiar eu, de ce sa nu sufar eu, ci altul?”, cand ne smerim, cand ne gandim ca meritam tot ce induram, ca totul are un rost, vom ajunge sa cunoastem rostul oricarei dureri de Dumnezeu ingaduite (dar nu de El produssa, ci de pacatele din noi!).
de-abia cand ajungem la gandul ca, tocmai pt ca suferinta e asa de cumplita „mai bine ca sufar eu si nu altul” (inchipuindu-ne, naivi ca alticineva nu poate suferi ceva asa de rau ca noi) incepem sa ne indreptam catre Hristos, Care a luat asupra Sa povara relelor noastre… caci tocmai El, Care avea tot dreptul sa se intrebe „de ce eu?”, pentru ca era OM desavarsit, lipsit de pacate, nu s-a intrebat asa ceva, ci I-a zis Tatalui ceresc „Fie voia Ta”…
orice suferinta este o ‘sansa’, un inceput, nu un sfarsit, un moment in care putem sa ne aruncam in bratele Domnului unde este toata alinarea, tot SENSUL pe care, in aparentul nonsens al suferintei care ne sufoca, nu-l mai gasit. si dc nu gasim sens, inseamna ca pe El nu L-am gasit; insa odata ce-L avem in inimi, nimic nu ni se mai poate intampla – desi durerea ramane, simti cum ea se atenueaza pana la disparitie datorita prezentei Lui in rugaciunea personala si in Tainele Bisericii.
nimeni sa nu fuga de suferinta din dragoste, nimeni sa n-o dispretuiasca, nimeni sa nu se arate neintelegator fata de cei care sufera din aceasta pricina, caci adesea ea este o ‘cale de mantuire’ pt noi mirenii… monahii au ispitele lor, mahnirile si incercarile lor, dar cei care doresc sa mearga catre Rai prin viata de familie negresit au parte de suferinta din dragoste!
sorin
martie 26, 2009 @ 6:46 pm
Bravo! Frumos articol si totodata adecvat la lumea de azi.
Spun asta in numele a mai multora care nu au avut curajul sa lase un mesaj aici, insa mi-au comunicat mie ca bucurie mare i-a cuprins cand au citit acest articol.
Iulian
martie 26, 2009 @ 6:46 pm
Punandu-ne toata nadejdea in Dumnezeu vom gasi jumatatea care sa fie cu adevarat „jumatatea”. Rugati-va!
Oanacristinnna
martie 26, 2009 @ 10:40 pm
Intradevar iubirea adevarata se cladeste prin Hristos! Foarte adevarat si frumos ce ai scris aici! Uneori poate trebuie sa trecem prin anumite experiente ca sa ne dam seama de greseli, ca sa invatam ceva din ele si sa nu le mai repetam in viitor. Dupa o relatie care nu a mers, e bine sa avem inima deschisa, sa fim noi insine, sa fim veseli pentru ca poate Dumnezeu ne-a salvat de ceva ce era rau pentru noi! Lasati-L pe Dumnezeu sa va scrie povestea de dragoste! Imi doresc sa mi-o scrie si mie şi sa gasesc din nou soarele pe care l-am pierdut candva! Numai bine.
Ana
martie 27, 2009 @ 1:13 am
incercam sa adorm insa simteam ca mor, deja simteam ca-i imbratisez pe bunicii mei, Dumnezeu sa-i odihneasca. Desi au trecut luni intregi durerea revine uneori cu aceeasi intensitate si simta pieptul mi se sfarma in mii de bucati. Am crescut pe langa biserica: posturile le tineam inca de la 7 ani si duminicle nu lipseam de la biserica, asa ma invata bunica ca este bine. Nu m-am culcat cu nimeni desi imi doream asta. Am crezut ca am intalnit marea dragoste la 25 de ani m-am daruit total, in saptamana patimilor…… Credeam ca ceea ce darui place si lui Dumnezeu. Tanarul era un om din biserica foarte religios, asa ca faceam orbeste tot ce credeam ca-i face placere……… Gandul insa, ca fac ceva impotriva constiintei mele ma macina….si relatia noastra se macina in acelasi timp. Desi ne iubeam nebuneste, ne-am despartit nebuneste. Zodiile spuneau ca nu ne potrivim si ca daca incercam sa continuam relatia ajungem amandoi in pragul nebuniei… se pare ca asa s-a intamplat…… Stiu insa ca Dumnezeu e milostiv…
Oanacristinnna
martie 27, 2009 @ 9:54 pm
Ana cred ca ai facut un sacrificiu prea mare..saptamana patimilor…m-a miscat ce ai scris. Dumnezeu e milostiv si are o dragoste nemarginită. Roagate Maicii Domnului! Numai bine iti doresc!
alta Ana
martie 28, 2009 @ 8:03 pm
draga Ana, grea incercarea si durerea ta, insa tot ceea ce ai invatat de la bunica ta o sa te scoata din durerea asta.
Maica Siluana spunea ca atunci cand cazi intr-o balta, te ridici, nu stai acolo si plangi ca ce tare m-am murdarit. Se vede la tine ca te ridici, si marturisirea ta de aici e buna si ptr alte suflete. Sa mergi la duhovnic sa te spovedesti. Sa nu stai in durerea asta. Ridica-te, plange-ti plansul care-l ai de plans in fata icoanei, scutura-te odata sanatos, asa cum ne povatuieste IPS Bartomoleu, si gata, mergi la biserica.
Avem o multime de sfinti care ne inteleg durerea asta. Caut-o pe sf Maria Egipteanca sau pe sf Maria Magdalena si spune-le durerea ta exact cu cuvintele tale. Eu stau in biserica uneori langa icoana sfintei Maria Egipteanca. E bine tare! Incearca
Indiferent de situatie, sa nu deznadajduiesti!
Doamne ajuta
andreea
aprilie 2, 2009 @ 5:41 pm
…asa e Dumnezeu le randuieste pe toate, de ex eu am un prieten de un an jumate,am mai vb despre el aici,la inceput am crezut ca el e jumatatea mea dar acum sunt indecisa, numai stiu ce sa cred pt ca nu ne mai intelegem deloc bn si ca daca nu e el jumatatea mea sper ca Dumnezeu imi va indrepta calea spre el si lui spre mine si sa ma faca sa iau o decizie buna si in relatia pe care o am, sami dea un semn si mai devreme sau mai tarziu am incredere ca imi va da si ma va indruma pe drumul cel bun care ma va duce aproape de fericire.Dumnezeu exista eu stiu si cred asta simt asta in inima mea pt ca el ne ajuta daca ne credem in el si avem nevoe de ajutoru lui dar secretul este credinta si sufletul curat si inima cinsita…
ina
mai 10, 2009 @ 1:36 pm
frumos articol! cateodata e greu dar cu rabdare si credinta toate trec. dumnezeu ne mai da cate o lectie, ne mai dojeneste dar ne iubeste infinit.doamne ajuta!
Aniri
mai 27, 2009 @ 10:14 pm
Mi-au dat lacrimile.. Doamne, cat imi place cum ai scris.. Se vede ca nu e totul la modul teoretic, ca nu privesti de undeva „de sus” suferintele tinerilor, si mai ales, ca nu le pui ghilimele.. Adica le exprimi insemnatatea.. gravitatea..
Ce bine ar fi sa constientizam toti cauzele astea.. Si faptul ca fara Dumnezeu, chiar nu se poate..
Probabil ca multi s-ar vindeca mai repede si nu s-ar mai face atatea compromisuri..
Andreea, P.S: Nu cred ca trebuie s-o iei totusi asa strict „daca el e jumatatea mea, D-zeu trebuie sa ma indrepte cumva spre el”. Daca nu va potriviti, cred si in minuni, dar.. in primul rand e vorba de voi, ca persoane….. Important e sa iti dai seama ce vrei de la viitorul tau sot (fara mofturi stupide, evident), si sa hotarasti daca alaturi de el poti trai drumul acela..
Sunt curioasa totusi, ce anume intervine dupa un an si jumatate.. De ce pana acum a fost bine, si acum?..
set
iunie 6, 2009 @ 5:25 pm
oare de ce intotdeauna,abia dupa ce o faci lata iti pare rau si iti dai seama ce urmari are o greseala,8 ani din care 4 de casatorie sau dus instant.Aveti dreptate,durerea e atat de mare incat doar Dzeu iti mai poate da liniste in suflet,si cine stie,o noapte in care sa dormi
MM
iunie 14, 2009 @ 2:42 pm
Ce rugaciune minunanta, cea din ultimul paragraf; multumesc! Trec printr-o perioada foarte grea si plina de deznadejde si am simtit ca cele scrise mi-au vorbit direct. Si eu am crescut in biserica, inconjurata de dragostea lui Dumnezeu, fiind convinsa ca voi fi femeia unui singur barbat, cu care voi intemeia o familie placuta Domnului. Dar nu a fost asa, am trecut deja prin doua relatii esuate, printre care una de aproape 6 ani. Mai rau de atat, se pare ca drumul pe care am apucat-o duce tot mai departe de adevar. Acum un an am intalnit un barbat pentru care simt niste lucruri minunate, o dragoste blanda, duioasa, supusa, exact cum mi-am imaginat ca ar trebui sa fie dragostea adevarata. Dar el este casatorit (nu in biserica ortodoxa, dar n-ar trebui sa aiba nici o importanta). Nu s-a intamplat nimic intre noi fizic, dar nu stiu daca sunt capabila sa rezist ispitei pana la capat. Mai grav de atat este faptul ca in ciuda constientizarii pacatului, nu reusesc sa simt pocainta, pentru ca sentimetele mele pentru el sunt deosebit de frumoase si imi este imposibil sa le accept ca fiind gresite. Multumesc din nou pentru rugaciune, sper sa ma ajute sa regasesc calea catre adevar…
admin
iunie 14, 2009 @ 9:17 pm
Of Doamne ! Ce incurcatura! MM chiar daca ai sentimente asa frumoase pentru acel baiat, nu le strica casnicia, ca apoi poate sa ti se intample si tie la fel. Poate e o ispita, chiar daca e una dulce, poate e doar temporar…
MM te-ai sfatuit cu parintele duhvonic?
MM
iunie 15, 2009 @ 7:09 pm
multumesc pentru raspuns, admin. voi merge in curand la o manastire, unde sper sa ma pot spovedi si sa primesc un sfat duhovnicesc indreptator; ai mare dreptate ca nu ar trebui sa le stric casnicia, si nu doar din frica ca ar putea sa mi se intample si mie, ci pentru simplul motiv ca este imposibil sa-ti cladesti fericirea pe suferinta altuia (ma refer la sotie aici); este scris ca ceea ce Dumnezeu a legat sa nu dezlege omul, si chiar daca nu sunt casatoriti in biserica ortodoxa, si nu sunt binecuvantati cu taina nuntii, tot casnicie se cheama relatia lor. Sper sa-mi dea Domnul destula putere sa fac fata ispitei, mai ales ca este atat de dulce…
emanuela
iulie 11, 2009 @ 6:28 pm
MM: „Sper sa-mi dea Domnul destula putere sa fac fata ispitei, mai ales ca este atat de dulce…”
Mda… e adevarat: „… atat de dulce…:
Nu te contrazic pt ca ai dreptate. Iar ispita e atat de mare incat ti-ai dori sa se intample.
Presupunand ca s-ar intampla, hai sa ne uitam putin in viitor. Ai 2 situatii principale si posibile:
1. Va apropiati intim, insa vei fi doar o distractie pt el, ori un umar pe care isi poate plange „necazurile” casnice ori cele de serviciu, insa niciodta nu se va gandi real sa isi paraseasca sotia.
2. Isi va parasi sotia, DAR tu niciodata nu vei avea incredere deplina in el, pt ca vei gandi ca asa cum a parasit-o pe ea pt tine, asa te va parasi si pe tine pt alta.
Urata situatie.
Si acum solutia:
Ai rabdare. Peste un an sau poate 2 vei gasi un alt barbat „irezistibil” si poate, cu putin noroc, nu va fi cuplat. Poate te vei casatori cu el, ori nu, insa in mod sigur nu ai sa ai pe constiinta raul facut unei persoane nevinovate (in cazul de fata sotia lui).
mihai
iulie 12, 2009 @ 8:29 pm
„insa vei fi doar o distractie pt el”,;”asa te va parasi si pe tine pt alta.”Parerea mea este ca femeile au o conceptie gresita despre barbati.Profita de ei si isi ascund defectele in umbra slabiciunilor acestora.Oare barbatii au nevoie de femei sau invers?Trebuie sa ne acceptam si cu calitati si cu defecte si sa nu generalizam.
dan
iulie 12, 2009 @ 8:51 pm
Draga mihai, bun sfatul din ultima propozitie, Bine ar fi sa-l urmam cu totii. Dar se contrazice cu ceea ce ai scris mai inainte: „Parerea mea este ca femeile au o conceptie gresita despre barbati.Profita de ei si isi ascund defectele in umbra slabiciunilor acestora.Oare barbatii au nevoie de femei sau invers?” Pai toti oamenii gresesc, deci si unele femei, dar nu cred ca este corect din partea noastra sa spunem ca profita de barbati si isi ascund defectele in umbra slabiciunilor acestora. Daca toate femeile ar face asa, asta ar insemna ca Elena Carstea (cantareata) a avut perfecta dreptate cand a zis ca toti barbatii sunt ipocriti. Deci, in concluzie….sa nu generalizam. Toti gresim…deci sa iertam si sa ne ingaduim.
mihai
iulie 14, 2009 @ 4:20 pm
Da…cerd ca nu mi-am vazut barna din ochi.Involuntar am facut acelasi lucru ca si Emanuela.Mi-am dat seama de ceva;inainte sa judeci pe cineva uitate la tine!asta e invat din greseli.
dan
iulie 14, 2009 @ 4:23 pm
Toti gresim Mihai, important este sa invatam din greseli…ca sa nu le mai repetam. Domnul sa te binecuvinteze.
MM
iulie 14, 2009 @ 7:15 pm
Draga Emanuela, inteleg perfect gravitatea adulterului, si incerc din rasputeri nu doar sa rezist ispitei dar si sa ma curat sufleteste de sentimentele nepotrivite fata de acest barbat. Si motivul principal nu este frica ca o legatura fizica intre noi ar fi osandita esecului, ci mai degraba faptul ca as da dovada de un egoism extrem si ca as rani poate iremediabil o alta fica a Domnului. Mai mult, realizez ca ceea ce eu numesc dragoste fata de acest barbat, nu se poate numi asa atata timp cat nu-i vreau binele si mantuirea cu orice pret, iar o relatie intre noi doi nu poate insemna decat opusul mantuirii lui. Dar in ciuda acestor constientizari, imi este foarte greu, ba chiar imposibil sa schimb ceva in sufletul meu, sa il privesc cu alti ochi. Ma rog Domnului in fiecare seara sa faca EL ce nu pot face eu, dar simt chiar si in timpul rugaciunii ca nu sunt sincera si ca nu fac nici un fel de progres. De cate ori il vad (si din pacate circumstantele ne forteaza sa ne vedem foarte des) simt ca langa el este locul meu. Este cea mai grea lupta pe care a trebuit sa o duc vreodata, si de cele mai multe ori ma simt complesita, dar nadajduiesc ca Domnul sa se milostiveasca de mine in curand.
D
iulie 14, 2009 @ 10:10 pm
@MM – Daca simti ca este cea mai grea lupta pe care ai dus-o vreodata,ca nu poti rezista ispitei, si ca e imposibil sa schimbi ceva in sufletul tau,si mai important – ca indiferent de circumstante RELATIA DINTRE VOI VA FI ADULTER (dupa cuvantul Mantuitorului) atunci poate este timpul pentru masuri radicale: evita TOTAL intalnirea cu acel barbat. Daca alta modalitate nu exista, pleaca din oras pana te linistesti !!! (chiar de va dura mult timp). Conteaza oare serviciul (sau alt aspect care te-ar retine) mai mult decat sufletul tau ?
Este o masura destul de radicala, dar sunt cazuri cand doar asa poti scapa… Dupa cum povestesti tu , iarta-ma, dar s-ar putea sa fie doar o problema de timp pana vei cadea. Cu ispita langa ei n-au rezistat parinti imbunatatiti,dapai noi …
Domnul sa te ajute!
andreea c
iulie 22, 2009 @ 7:09 pm
adevarat: timpul nu vindeca ranile..Dumnezeu, cu siguranta!
zenu din rosiori
iulie 24, 2009 @ 2:04 am
sunt tigan din ROSIORI,am 26 de ani si as vrea sa va povestesc viata mea coplesitoare.eram la scoala si in fiecare zi cand veneam acasa de la scoala,veneam mai multi colegi,vecini din clasa mea si din alte clase,dar venea cineva special cu noi in grup,o fata care era cu o clasa mai mica ca mine.cand am cunoscut-o eram in clasa a 6-sea si ea era in a 5-cea.la varsta aceea nu stiam noi ce inseamna dragostea,dar peste un an ne-am cam imprietenit,ca toti copii,fara sa ne spunem nici unul altuia nimic pt ca eram cam timizi amandoi,eu fiind tigan si ea fiind romanca.dupa ce a terminat ea clasa a 8 a,s-a legat de ea un tip care abia avea haine pe el si e si mai in varsta ca ea cu 10-11 ani,la care ea a cedat.in acest timp,eu baiat avut,mort de gelozie,timid,i-am scris o scrisoare in care Ii scrisesem tot ceea ce-mi statea pe inima si ceea ce nu puteam sa rostesc in cuvinte.nu mi-a raspuns la scrisoare si intr-o seara o vazusem mergand pe strada,mi-am luat inima-n dinti si am mers spre ea intreband-o:`ce parere ai despre cele scrise de mine?`,dar ea mi-a raspuns:`imi pre rau,dar nu pot sa-mi insel prietenul`,era cu lacrimi in ochi pt ca deja m-a pierdut,sperand ca eu o sa incerc primul,dar eu i-am cerut ultimul lucru zicand-ui:`da-mi voie sa te iubesc` si ea mi-a zis:`acolo e treaba ta`.am continuat sa ma gandesc la ea,dar in zadar.acel romanas al ei era lipitul pamantului,dar era barman.intre timp s-au casatorit,in lipsa lui servea ea la bar,eu mai mergeam sa-i fac cate-o vizita,mai schimbam o vorba,un biliard si din vorba-n vorba i-am spus pe direct ca o iubesc si ca nu pot trai fara ea,ea stiind asta demult,citind in ochii mei,dar in zadar pt ca era casatorita.tot mereu am insistat,zi de zi,dar degeaba.eu nu vroiam sa ma casatoresc cu ea,dar vroiam s-o am ca iubita,nu ma interesa ca e casatorita sau nu,dar ea ma respingea pt ca se temea ca o spun la barbat si eu nu stiam de ce ma respinge.eu tot mereu Ii ziceam ca nu ma insor si m-a crezut,dar am gasit pe cineva,o tiganca,care in cateva zile am hotarat sa o logodesc.la romanca nu-i spusesem ca ma insor,dar in ziua logodnei mele o vazusem ca merge pe strada,am insistat sa o duc eu cu masina pana la mama ei,cu intentia sa o anunt ca ma insor.pe drum i-am spus direct ca in acea zi trebuie sa ma logodesc si urmeaza nunta cea mare peste 2 saptamani.cand auzise,cu lacrimi in ochi mi-a zis ca a pierdut pentru totdeauna prietenul ei cel mai bun,dar eu Ii promisisem ca niciodata pe mine nu ma va pierde,din cauza mea.atunci mi-am dat seama cat de mult ma iubeste si ea zacea in ea.m-am casatorit cu tiganca prin august,tiganca ramasese insarcinata si eu insurat,ea maritata tot tineam legatura,ca prieteni,cerand-ui in serios numarul de telefon mobil,care mi l-a dat cu drag nestiind ea ce planuri am,asta era prin noiembrie-decembrie.cand s-a inserat,i-am urmarit barbatul si el era la servici,barman,lasand-o acasa singura.nu i-am zis ei ce fac,dar am mers la ea acasa si cand am ajuns in fata portii am sunat-o sa vina sa-mi deschida usa,dar nu m-a crezut ca-s afara,am insistat de mai multe ori si deja am pus-o pe ganduri.pana la urma a venit afara zicand ca-s nebun,nu-i venea sa creada ca am facut asa ceva.cand a iesit afara a venit la mine-n brate spunandu-mi ca ma iubeste de foarte mult timp,de multi ani si Ii era frica sa cedeze pt ca eu nefiind insurat,povestesc la cineva aventura noastra si aude barbatu ei.am continuat aventurile noastre aproape un an nestiind nimeni de noi,mergeam la ea acasa ca la mine acasa,dar cand nu era barbatul ei acasa.de la un timp barbatul ei auzise de relatia ei cu mine,au inceput certuri intre el si mine,eu nerecunoscand nimic,pe cand ea s-a dat de gol tot ceea ce a petrecut cu mine.intre timp,va spusesem mai devreme ca tiganca mea ramasese insarcinata,ei bine,a nascut un copil pe care mult mi l-am dorit,dar dupa un timp se racise ceva intre noi,eu banuiam ca are pe cineva,dar nu eram sigur de asa ceva si nu puteam sa zic nimic,si tiganca ramasese insarcinata a 2 a oara care eu nu-mi pot aminti niciodata sa fac asa ceva.n-am zis nimic,s-a nascul al doilea copil si la cateva luni am prins-o ca vorbea la telefon exact cu acel cu care eu banuiam ca traieste.de-atunci ne-am despartit,un copil la mine si unul la ea.eu sunt singur acuma de 3 ani in cautarea marei iubiri,ceea ce eu cred Bunul DUMNEZEU imi va ajuta s-o gasesc si sa aiba si copilul meu o mama buna.romanca are si ea 2 copii,traieste cu barbatul fara probleme.va rog sa analizati aceasta poveste bine si comentati-o si spuneti-mi ce sa fac?astept raspunsurile voastre,DUMNEZEU SA FIE CU VOI.AMIN!
admin
iulie 24, 2009 @ 7:46 am
@Zenu din rosiori, desi nu meriti sa ti se mai vada vreo urma pe site, totusi, pentru ca in acest ultim comentariu ai vorbit sincer, si cu smerenie, ca de la frate la frate, indiferent daca unul e tigan si altul e roman, am acceptat sa poti discuta in continuare. Cu o singura conditie: lasi limbajul de vagauna de unde l-ai luat, pentru ca aici nu este loc de asa ceva.
anamaria
iulie 24, 2009 @ 12:40 pm
Of…dragostea asta…mai bine impacate cu sotia ta.Parerea mea,iertati-va unul pe altul,copii ar trebui sa creasca impreuna,si voi ar trebui sa ‘cresteti’ impreuna,sa stii ca dragostea adevarata nu se inflacareaza,ea e calma,linistita si iertatoare.Sotia unde e?Ce face?Are pe altcineva?
Adriana
iulie 26, 2009 @ 3:38 pm
Draga Zenu,
Este bine sa ramai cu sotia ta, in afara cazului in care ea s-a casatorit deja cu altcineva, caci in cazul acesta nu mai ai ce-i face. Dar daca ea vrea sa traiasca cu tine, atunci eu zic sa o reprimesti langa tine si te rogi lui Dumnezeu sa va intoarca la amandoi inimile voastre spre dragostea unuia fata de celalalt, si a amandurora fata de copiii vostri care au nevoie de ambii parinti pentru a creste armonios. Puteti eventual sa va rugati impreuna, unul pentru altul, chiar daca la inceput nu veti fi prea convinsi de puterea rugaciunii. Dar cu credinta si rabdare toate se rezolva…
Iubirea fata de romanca casatorita cu altul, si a ei fata de tine, a fost cu siguranta o ispita, si a devenit un pacat in momentul in care s-a transformat in adulter. De aceea ar fi bine sa ii ceri iertare lui Dumnezeu pentru ca ai incalcat porunca Lui, si bine ar fi sa ii ceri aceasta iertare si prin Sfanta Spovedanie.
Si iti recomand ca lectura si meditatie cuvintele lui Hristos:
„Si s-au apropiat de El fariseii, ispitindu-L si zicand: Se cuvine, oare, omului sa-si lase femeia sa, pentru orice pricina?
Raspunzand, El a zis: N-ati citit ca Cel ce i-a facut de la inceput i-a facut barbat si femeie?
Si a zis: Pentru aceea va lasa omul pe tatal sau si pe mama sa si se va lipi de femeia sa si vor fi amandoi un trup.
Asa incat nu mai sunt doi, ci un trup. Deci, ce a impreunat Dumnezeu omul sa nu desparta.
Ei I-au zis Lui: Pentru ce, dar, Moise a poruncit sa-i dea carte de despartire si sa o lase?
El le-a zis: Pentru invartosarea inimii voastre, v-a dat voie Moise sa lasati pe femeile voastre, dar din inceput nu a fost asa.
Iar Eu zic voua ca oricine va lasa pe femeia sa, in afara de pricina de desfranare, si se va insura cu alta, savarseste adulter; si cine s-a insurat cu cea lasata savarseste adulter.
Ucenicii I-au zis: Daca astfel este pricina omului cu femeia, nu este de folos sa se insoare.
Iar El le-a zis: Nu toti pricep cuvantul acesta, ci aceia carora le este dat. „
(Matei, capitolul 19, 3-11)
Doamne ajuta!
cabira
iulie 27, 2009 @ 10:46 pm
@MM
Draga mea, nici o relatie care nu sta sub ocrotirea lui Dumnezeu nu este lipsita de esec si de suferinta – ai mare grija!
Cand ai astfel de ispite, tine ti aproape duhovnicul si spovedeste te des, caci astfel scapi.
Cand ai prilej de pacatuire, sa fugi de circumstantele ce te pot duce la pacat.
Nu te mai intalni cu acel barbat. Sentimentele tale deosebit de frumoase sunt inselare de la diavol.
Nimic pe lumea asta nu merita sa sacrificam iubirea fata de Dumnezeu!
Caci El insusi a spus:”Cine iubeste pe tatal ori pe mama mai mult decat pe Mine, acela nu este vrednic de Mine”.
Curaj, Domnul este cu tine, dar lupta este a ta!
Dumnezeu sa te lumineze!
D
iulie 27, 2009 @ 10:52 pm
Vad ca @MM nu mai da nici un semn; sper sa fie bine.
MM
iulie 28, 2009 @ 9:03 pm
Draga D si draga cabira,
Multumesc mult pentru preocupare si pentru cuvintele de incurajare. Imi sunt de mare folos. Sunt bine, sunt mai bine decat atunci cand am scris prima data, si nu din vreun merit al meu. Intre timp am fost impreuna cu sora si cumnatul meu la o manastire pe care vi-o recomand din tot sufletul – este fara indoila cel mai frumos si plin de har Dumnezeisc loc pe care l-am vazut vreodata – se numeste Crasna si se afla in munti aproape de Cheia. Nu am reusit sa ma spovedesc, dar caldura si dragostea cu care ne-au primit si tratat calugarii de acolo m-a marcat pentru todeauna (chiar nu credeam ca astfel de locuri mai exista). Felul lor de a fi radia de ceea ce parintele Rafail Noica numeste „dragostea subtire” a lui Dumnezeu. Am stat 3 zile, timp in care participam la 2 slujbe pe zi (liturghia si vecernia), si cu toate ca am fost crescuta in sanul bisericii (cu preoti in familie), aceasta a fost prima ora in viata mea de adult cand am reusit sa ascult fiecare cuvant rostit in timpul slujbei. Totul mi se parea de o dulceata de nedescris, iar timpul parea ca se oprise – o minunata regresie in copilarie cand chiar il iubeam pe Dumnezeu din tot sufletul meu de copil.
In ceea ce-l priveste pe barbatul din povestea mea, nu am cum sa-l evit momentan, dar prin mila Domnului am reusit sa-l privesc in ultima vreme cu alti ochi, mai cuminti si mai lipsiti de patima. Este foarte greu, dar simt ca poate fi un inceput pe calea cea buna. In fiecare seara il rog pe Domnul sa faca el ce nu pot face eu.
Doamne ajuta si vizitati Crasna daca puteti!
D
iulie 28, 2009 @ 9:30 pm
Ma bucur ca esti mai bine. Domnul sa-ti ajute in continuare.
Intr-adevar slujbele de la M.Crasna sunt deosebite, si parintii foarte primitori. Poate nu intamplator de acolo a plecat un ierarh care imi este drag – PS Galaction , ca sa nu mai amintesc de IPS Teofan, despre care probabil se cunoaste.
cabira
iulie 28, 2009 @ 10:39 pm
@MM
Ne bucuram sa aflam ca esti mai bine.
Cand avem ispite sau tulburari e indicat sa mergem in manastiri.
La Crasna a mijlocit Dumnezeu sa ma intorc la El, dupa o perioada de ratacire, acum vreo 11 ani, cand eram in ultimul an de liceu.
Mi e draga manastirea, tocmai din acest motiv, desi sunt ani buni de cand n am mai ajuns acolo, imi tot propun de ceva timp.
Cat despre barbatul din viata ta, sa te lumineze Bunul Dumnezeu sa faci ceea ce trebuie.
Nu ti vorbesc in van, am avut si eu acum ceva timp o experienta relativ similara, si daca n ar fi fost rugaciunile duhovnicului meu si mila Bunului Dumnezeu, as fi facut o mare greseala.
Abia dupa ce am scapat de ispita, am inteles ca mi ar fi fost mult mai bine si as fi evitat o suferinta inutila daca m as fi spovedit mai des si daca as fi facut ascultare de duhovnic intru totul. Dar poate chiar de asta a ingaduit Dumnezeu si aceasta ispita, ca sa inteleg cat de importante sunt spovedania deasa si ascultarea de duhovnic.
Slava Domnului ca m a luminat, asa sa fie si in cazul tau.
Adriana
iulie 28, 2009 @ 11:03 pm
Uitati ce cuvinte frumoase si mangaietoare despre dragoste:
http://www.razbointrucuvant.ro/2007/06/15/fer-augustin-iubeste-si-fa-ce-vrei/
Anniie
august 2, 2009 @ 3:44 pm
MM, rezista, totul va fi bine. Si eu am trecut prin ceva asemanator, dar eu eram indragostita de un preot calugar catolic. Solutia a fost ca el a plecat departe si duhovnicul mi-a interzis sa mai comunic cu el. Iar acum sunt indragostita nebuneste de un barbat liber, asa ca toate se rezolva. Sa stii ca si cea mai mare dragoste e pusa la incercare cand celalalt pur si simplu nu mai e prezent (Penelopa e o imagine a virtutii). Deci solutia este pur si simplu taierea relatiilor. Trebuie sa faci posibilul si imposibilul sa nu-l mai vezi si sa nu-i mai vorbesti, doar asa iti va trece, degeaba te rogi Domnului sa stinga focul daca il aprinzi mereu. Asculta-ma, la mine a durat 2 ani si n-a trecut, cu toate rugaciunile aferente, dar cum nu am mai vorbit cu el, dupa 3 luni s-a spulberat totul. Daca vei continua sa ai contact cu el, nu-ti va trece, pentru ca nici macar nu vei avea ochi pentru vreun altul care sa zicem ca ar putea sa fie bun pentru tine.
Anniie
august 2, 2009 @ 3:48 pm
Vreau sa-ti spun ca nu s-a intamplat nimic intre mine si acel preot, el nici pana in ziua de azi nu stie ce am simtit pentru el (poate stia totusi, dar eu nu i-am zis niciodata)
Dragostea Dumnezeiasca: Talcui
august 22, 2009 @ 10:48 pm
[…] marea Sa iertare si marea Sa bucurie. Rabdarea, iertarea si bucuria sunt cele trei mari chipuri ale dragostei dumnezeiesti, chipuri fara de care orice dragoste nu ar fi o dragoste […]
Viorel
august 23, 2009 @ 7:42 pm
Iubiti frati si surori intr-u Domnul! Am ajuns si la acest subiect si citind atat articolul(FOARTE LA OBIECT in opinia mea), nu ma rabd sa nu zic si aici ceva(sunt expert in a da sfaturi altora-acasa am 3 debarale pline ochi cu sfaturi). Prin cele ce trec toti cei de mai sus, am trecut si eu. Dupa ce am facut carare lata prin toate balariile, Bunul Dumnezeu mi-a luminat mintea(de cand si eu m-am apropiat de el) si am inceput sa inteleg cum stau lucrurile. Ce folos insa, acum stiu ce TREBUIA sa fac la tinerete. Ce mi-a mai ramas, este sa ma apuc de dat sfaturi altora. Iubiti frati si surori, atractia pusa da Dumnezeu la zidirea omului intre barbat si femeie( mai exact ea a inceput sa „lucreze” dupa caderea in pacat a protoparintilor, deoarece pana atunci ei traiau ca ingerii) este dorinta, adica pofta si este irationala. Cand nu este altoita pe dragostea pentru Dumnezeu, este doar pofta si de aici toate belelele. Fiind generatoare de mare placere, duce pe om cel mai usor in prapastie. Priviti doar in jur! Este cea mai eficienta cale prin care lumea in care traim se nimiceste. Deoarece, confunda pofta cu dragostea. Sa va spun o intamplare. Am avut un duhovnic la o manastire din orasul in care locuiesc si care mi-a povestit urmatoarele: O data, pe unul dintre fii mei duhovnicesti(necasatorit) l-am intrebat: Vrei sa-ti fac cunostinta cu o fata(alta fica duhovniceasca)? Da parinte! Le-am facut cunostinta. Dupa un timp l-am intrebat: Ei cum merge? Parinte da’ nu-mi place! Mai ai rabdare, i-am spus! Dupa catva timp iar l-am intrebat: Cum e cu fata? Parinte da’ stii ca a inceput sa-mi placa?!
Iata fratilor, un exemplu elocvent despre cum lucreaza Dumnezeu atunci cand ceea ce facem facem cu binecuvantare!
ynna
octombrie 29, 2009 @ 11:52 am
buna!numele meu este ynna.va scriu cu speranta ca ma veti ajuta macar cu un sfat.de curand m-am despartit de prietenul meu dupa 7 ani.el a plecat dar niciodata nu mi-a spus de ce sau pt cine.nu stiu ce sa fac imi e asa greu!ma rog la Dumnezeu sa ma ajute sa imi gasesc linistea de care am nevoie.niciodata nu i-am gresit cu nimic.sa nu il supar nu ieseam niciodata.acum la ce folos sacrificiul meu???m-a parasit m-a lasat intr-un oras in care nu cunosc pe nimeni.am un job dar nimic nu poate compensa lipsa lui.ma simt prea batrana sa o mai iau de la inceput(am 24 ani).nu mai am curajul sa imi revin.parintii mei nu sunt cu mine nu vreau sa vada prin ce trec.am slabit enorm nu dorm noaptea,inca tresar cand se aude usa la lift ….il intreb pe Dumnezeu…cu ce am gresit?de ce toate visele mele s-au spulbetat intr-un minut?l-am iubit sincer fara secrete dar el a plecat si mi-a spus ca nu m-a iubit niciodata in acesti 7 ani.acum sunt convinsa ca nu exista dragoste
Saurian
octombrie 29, 2009 @ 12:22 pm
@ynna: hai să nu exagerăm. dacă nu există dragoste atunci tu ce ai simţit pentru cel cu care ai fost 7 ani? E o criză pe care ţi-a dat-o Domnul să te apropii de El. Altceva nu mai spun că ştiu cât de dureros e iadul tău şi nu vreau să mă risc să îţi fac apologia creştinismului. Poate doar încă ceva. Păr. Rafail Noica era întrebat tot de o tânără care a avut şi ea crize foarte mari şi întreba ca şi tine: „Doamne, de ce?”. Păr. Rafail i-a spus că nu ştie care ar fi motivul dar ca şi cuvânt de mângâiere îi spune aşa. Faptul că Dumnezeu a lăsat-o să treacă printr-un astfel de iad trădează o anumită încredere pe care i-o acordă Dumnezeu. Pe de altă parte fiecare moment de criză, fiecare moment prin care treci tu acum reprezintă o naştere, durerile unei noi naşteri. Tot ce trebuie să faci e să te apropii tot mai tare de Domnul şi să duci împreună cu El povara asta şi vei vedea mai târziu roadele ce le vei culege din asta. Ţi-o spune asta unul care a trecut prin nişte iaduri şi încă mai trece. Îmi aduc aminte acum de nişte versete dintr-un psalm ( Psalmul 125, versetul 6 ): „Mergând, mergeau şi plângeau, aruncând seminţele lor, dar venind vor veni cu bucurie, ridicând snopii lor.”
Dan
octombrie 29, 2009 @ 12:42 pm
Surioara Ynna, te ajutam cu draga inima ca avem „vistieriile” pline cu sfaturi. Cu partea practica stam insa mai prost, dar incercam sa dregem lucrurile si aici 🙂
In primul rand te rog sa nu mai fii convinsa ca nu exista dragoste. Daca nu ar fi … atunci nici ca s-ar pomeni. Pentru ca nu mai simti tu acum dragostea, asta nu inseamna ca ea nu exista. Daca a plecat soarele de pe cerul inimii tale asta nu inseamna ca nu se mai intoarce. Dupa nori intotdeauna vine soarele. 🙂
Stiu ca esti intristata din cale-afara si ca toate gandurile tale duc doar la prietenul tau si la relatia pe care a-ti avut-o, fie ca este zi, fie ca este noapte, fie ca esti la servici sau faci orice altceva. Dar cu rabdare, nadejde, efort si rugaciune lucrurile se vor indrepta si durerea sufleteasca va disparea. Stiu ca-ti pare imposibil de realizat ceea ce iti spun acum dar ai sa vezi ca daca ceri ajutorul Domnului lucrurile se schimba.
Lucrurile se vor schimba si mai mult in bine daca ai sa-ti cauti un duhovnic la care sa te spovedesti ori de cate ori simti nevoia. Te va sfatui si te va indruma sa iesi din naufragiul in care te afli.
Spui ca niciodata nu i-ai gresit prietenului tau cu nimic, dar mai fa odata invetarul inimii ca sa vezi daca nu cumva ai gresit si tu cu ceva: Ti-ai ales un prieten credincios sau necredincios? El era certat cu Dumnezeu sau nu? L-ai pus pe Dumnezeu mai presus de prietenul tau sau invers? …plus toate celelalte scrise in articolul la care discutam. Iarta-ma, nu iti fac morala…dar daca gasesti raspunsul la „De ce m-a parasit?” ai sa afli si cum iti poti vindeca mai repede sufletelul ranit.
Si inca ceva. Bucura-te ca te-a parasit acum si nu cand ar fi fost si mai tragic (adica sa fi fost casatoriti). Nu ai pierdut nimic, daca in acesti sapte ani el nu te-a iubit, ci ai scapat de un om care nu te iubea. Pare poate prea dur ce-ti spun acum, pentru ca probabil „te bantuie” multe amintiri frumoase, dar lasa-l pe Dumnezeu sa patrunda unde te doare mai tare si ai sa vezi cum o sa-ti revina zambetul pe buze din nou. Hai curaj sora Ynna, ridica-te! 🙂
iulia
noiembrie 22, 2009 @ 12:31 pm
Buna!
iulia
noiembrie 22, 2009 @ 12:34 pm
Eu tocmai m-am despartit de prietenul meu pentru ca, spune el, ma iubeste, dar asa e mai bine pentru mine, sa ne despartim.Eu nu inteleg nimik din asta, cum sa ma iubeasca dar sa nu ma mai vrea cu el.Eu nu pot si nu vreau sa traiesc fara el, el de ce poate??Ma puteti ajuta cu un raspuns?Stiu ca Dumnezeu ma va ajuta, pentru ca ma iubeste!!Si eu il iubesc pe EL desi l-am dezamagit de atatea ori…
iulia
noiembrie 22, 2009 @ 12:35 pm
Va multumesc!!
Adriana
noiembrie 22, 2009 @ 6:07 pm
Stai linistita Iulia, nu esti singura in situatia asta. Altii parasesc si se roaga apoi zi de zi pentru fata pe care au parasit-o, fara a dori sa se reintoarca, si cand ii intrebi de ce se roaga, raspund ca o fac pentru ca le este draga fata. Nici eu nu am inteles nimic altceva decat ca le este teama sa se implice mai mult de atat. Roaga-te si tu pentru el sa ii fie bine, si o sa te linistesti, o sa vezi ca poti trai si tu fara el asa cum si el poate trai fara tine. O sa traiesti cu Domnul si o sa fie mai bine. Curaj!
stefania
februarie 25, 2010 @ 3:27 pm
va rog ajutatyma!!! am un prieten de un an.nu mai suntem impreuna deaorece el vrea sasi skimbe religia vrea sa fie penticostal .si e pacat sa aiba o prietena.nu stiu ce sa fac??:sad:(mia zis ca vrea toata viata sa i-o dedice lui Dumnezeu si nu mai lui si k vrea sa fie COPILU LUI DUMNEZEU.nu stiu ce sa zic ,poate asa a vrut Dumnezeu sa se intample.
Lucia
februarie 25, 2010 @ 5:15 pm
Ştefania,
1. Roagă-te pentru mântuirea lui!
2. Păstrează-ţi credinţa ! ( cu atât mai frumos poţi sluji Domnului sub puterea tainicului har divin al Ortodoxiei).
3. Ai nădejde că Dumnezeu va rândui ceva şi mai bun pentru tine! Uneori El ne mai ia inapoi din darurile Sale, tocmai pentru că începem să le preţuim mai mult decât pe Dăruitor…
Iuliana
februarie 25, 2010 @ 5:44 pm
Doamne ajută! Tocmai am pus punct unei relaţii, după doi ani… A fost urât pt că am descoperit că am stat lângă o persoană care, deşi spune şi acum că mă iubeşte, face faptele opuse dragostei şi deşi le tot face de mult timp, am sperat că se va îndrepta, dar cu trecerea timpului situaţia se înrăutăţea. Aş vrea să vă rog să mă pomeniţi şi pe mine în rugăciunile voastre, ca să pot înţelege care este voia Domnului cu mine! Mulţumesc!
admin
februarie 25, 2010 @ 7:12 pm
Ne rugam Iuliana cu drag.
Nu fi nelinistita, am incredere ca Dumenzeu iti va scoate o alta persoana in viata ta.
Doamne ajuta!
ioanaM
martie 1, 2010 @ 2:21 pm
ADMIN: „@Zenu din rosiori, desi nu meriti sa ti se mai vada vreo urma pe site, totusi, pentru ca in acest ultim comentariu ai vorbit sincer, si cu smerenie, ca de la frate la frate, indiferent daca unul e tigan si altul e roman, am acceptat sa poti discuta in continuare. Cu o singura conditie: lasi limbajul de vagauna de unde l-ai luat, pentru ca aici nu este loc de asa ceva”
Iarta-ma ca te-ntreb, de ce spui ca nu merita sa i se mai vada vreo urma pe site? Astept raspuns neaparat, multumesc.
admin
martie 1, 2010 @ 3:42 pm
Ioana, nu mai tin minte exact cum s-a exprimat Zenu din rosiori, dar te asigur ca bunul simt a fost calcat in picioare, fiind o ofensa urata asupra cuiva. Nu merita sa ne incarcam memoria, si nici continutul site-ului cu asa ceva.
ioanaM
martie 1, 2010 @ 7:43 pm
Multumesc pt raspunsul prompt, dar nu m-ai lamurit prea mult; nu cred ca era asa de greu sa te uiti putin in urma la post-ul lui. In fine, pe mine m-a deranjat felul in care i-ai raspuns, mie personal nu mi se pare ca a jignit pe nimeni. In afara de greseli de gramatica nu am gasit nimic deplasat in marturisirea lui; banuiesc ca nu te refereai la greselile lui, ca, sa fim seriosi, nu sunt cu nimic mai grave decat spre ex masturbarea care e subiect separat aici pe site. Si de altfel nu stiu cati ar fi avut curajul sa-si puna asa pe tava viata si sufletul si sa mai si spuna: haideti fratilor, comentati. Si mi s-a parut ca se face discriminare si pt faptul ca doar 2 persoane i-au raspuns, in situatia in care, de obicei raspund mult mai multi unui apel. Nu tin partea tiganilor dar iti spun ceva pe scurt: fa comparatie: am impartit niste pachete la o biserica, erau mai mult tigani, o gramada de puradei, lor le-am dat primii, inclusiv mamei lor care era in brate si cu unul de vreun an, iar tiganca nu mi-a cerut si pt el; la o petrecere, o romanca cu multi copii, f. evlavioasa de altfel, a tinut mortis sa primeasca tort toti copiii ei, inclusiv cel mai mic de 6 luni (care nu manca tort), si nu situatia financiara sau lipsa educatiei au facut-o sa fie asa lacoma.
Maria
martie 1, 2010 @ 7:56 pm
ioanaM
da vad ca dai tema de casa, sa ne dam cu parerea si sa judecam, sa facem comparatii.
cu ce folos, ioana? numai fata de noi insine se cuvine sa avem pretentii. nu stim ce-i in inima celuilalt, nu e bine sa judecam, sa comparam oamenii ca nu ne-a pus nimeni pe scanunul de judecator.
doar fata de noi insine avem datoria sa avem pretentii. de la nimeni altcineva.
ioanaM
martie 1, 2010 @ 8:21 pm
Imi pare rau dar nu am invitat pe nimeni la …comparatie ci doar pe admin; si de fapt nu e o comparatie ci sunt niste exemple concrete care arata ca nici tiganii poate nu sunt atat de rai cum se spune, si nici romanii poate atat de buni pe cat vor sa para. Si cred ca noi romanii, avem parte noastra de vina in situatia tiganilor.
admin
martie 2, 2010 @ 10:00 am
Surioara Ioana, de ce te poticnesti, daca tot nu ai imaginea completa a lucrurilor? In acel comentariu al meu m-am exprimat asa: „@Zenu din rosiori, desi nu meriti sa ti se mai vada vreo urma pe site, totusi, pentru ca in acest ultim comentariu ai vorbit sincer,…..”.
Deci, Zenu din rosiori a mai avut si alte comentarii (pe alte articole) pe care nu le cunosti, iar acesta din urma fusese ultimul scris de el, si care era unul de bun simt, de aceea l-am si lasat pe site. Nu cred ca este de nici un folos duhovnicesc sa stiti (e valabil pentru toti cititorii nostri), cate insulte, cate hule impotriva lui Dumnezeu si cata rautate se poate revarsa prin unii oameni. De aceea nu putem sa lasam astfel de comentarii. Domnul sa te aibe in paza.
ioanaM
martie 2, 2010 @ 10:13 pm
multumesc ADMIN si imi cer scuze.
admin
martie 3, 2010 @ 9:33 am
Nu-i nimic Ioana, important este ca voi sa va folositi duhovniceste de tot ceea ce gasiti aici.
Cristina
martie 30, 2010 @ 8:44 pm
Doamne ajuta !
Foarte folositor articolul.
Multumesc, aveam si eu nevoie mai ales acum in Saptamana Mare.
Sa va dea Dumnezeu sanatate si mantuire!
Ioana-Mihaela
mai 20, 2010 @ 12:41 pm
Am trait si eu ce scrie in articol si tocmai pentru ca inca mai caut sa ies din ghearele durerii,Dumnezeu mi-a adus aceste randuri in fata ochilor. Minunat si folositor! Cu Hristos inainte!
Gabriela
iunie 21, 2010 @ 6:25 pm
In momentul in care se produce „dezlipirea” de cel drag automat ramai cu un gol; ei bine golul acela poate fi umplut de Dumnezeu care se bucura cu tine, sufera cu tine; Nadejdea in Dumnezeu este un balsam ptr astfel de suferinte, a singuratatii sau a despartirii; e usor sa vorbesti insa o spun in cunostinta de cauza…Un parinte spunea ca exista 2 cai spre mantuire: 1. monahia; 2. casatoria. Daca nu esti facut/a sa fii monah atunci cu siguranta Dumnezeu are pregatit pentru tine o viata de familie pentru care trebuie sa te rogi!
Guest
iunie 23, 2010 @ 3:39 pm
Si eu am suferit odata din dragoste,6 luni mi-a luat sa-mi revin.
Anca
iulie 2, 2010 @ 10:22 am
Sufar enorm din dragoste
Doamne cat de frumos se poate discuta pe acest forum…..Problema mea este ca de 2 saptamani m-am despartzit d eprietenul meu dupa 1 an de zile,am 28 de ani si am m-ai avut o singura relatzie importanta,in rets doar aventuri,ispite trupesti,Doamne ce rau imi pare cand ma gandesc cate am m-ai facut.Deci sa revin la problema mea,am avut un prieten foarte calm,intzelegator…eu eram ca o furtuna,il jigneam,il batjocoream,il faceam sa se simta prost de fatza cu toata lumea.Stau si ma gandesc DACA IL IUBESC ASA DE MULT DE CE M-AM COMPORTAT ASA?Intr-o dimineatza dupa o cearta obisnuita,a plecat acasa la el,(noi locuiam impreuna la mine.Au trecut 2 zile nu am dat nici un sen,iar in a 3a l-am sunat.Mi-a zis gata s-a terminat,nu ma obliga nimeni sa fiu cu tine,eu sunt linistit acuma m-am gandit bine gata gata!!!am incercat sa mai vb.cu el dar fara nici o sansa.Ne vedem la lucru,lucranm impreuna,doar k el e mai mult pe teren.Nici nu ne uitam unul la altul,colegii imi zic ce avetzi??tu suparata el suparat…..NU stiu ce sa ma fac,vroiam chiar sa iau medicamente sa mor….Doamne iarta-ma.Acuma am inceput sa ma rog la D-zeu,el este singurul care nu ma abandoneaza,ma simt putzin mai bine,imi da putere sa merg mai departe.Cgiar nu stiu ce sa mai fac,aveam planuri de casatorie,sa facem un copil si uite cum s-a ruinat totul.Daca as mai avea o sansa as stii cum sa ma comport..dar uite sansa aceeanu o mai am.De ce trebuie sa fie asa.?Gata k am inceput sa plang din nou.Va rog ajutatzi-ma cu sfaturi.
Anca
iulie 2, 2010 @ 10:24 am
Scuzatzi ortografia,dar am scris printre lacrimi
Ioana
iulie 2, 2010 @ 10:48 am
Anca,te inteleg si imi pare sincer rau…dar,asa este,Dumnezeu ne mai si pedepseste cateodata.Uite sfatul meu,nu am experienta mare dar iti pot spune cum as fi procedat eu,poate altii iti vor putea da sfaturi mai bune.Du-te la biserica,roaga-te la Dumnezeu in genunchi sa te ierte de trecut,scrie un acatist in care ii ceri lui Dumnezeu ca baiatul cu care ai fost sa te ierte,sa se intoarca la tine.jura-ti tie insati ca daca se va intoarce il vei face fericit si il vei iubi.Apoi,a doua zi,du-te la el si vorbeste cu el fata in fata(nu la telefon sau pe calculator ca sa poti sa-i vezi reactia mai bine)dar vezi sa fiti doar voi doi…plangi in fata lui daca iti vine,implora-l sa te ierte,promite-i ca il vei rasplati si ca il vei iubi cu adevarat de acum in colo.Spune-i ca esti de acord in cazul ca se intoarce la tine sa faci ceea ce vrea el numai ca sa va impacati si sa o luati de la capat(nu-ti fa griji ca daca te iubeste nu va exagera si nu te va forta la nimic dar va aprecia intentia ta).Daca se va intoarce la tine,mergeti urmatoarea zi la biserica si jurati-va acolo iubire,in genunchi daca e nevoie si spune-i ca il vei iubi si il vei respecta vesnic de acum in colo.Daca nu se va intoarce la tine,tu continua mersul la biserica si roaga-te la Dumnezeu sa-ti ierte pacatele ca ti-ai invatat lectia de viata,spovedeste-te la un preot si apoi roaga-te sa iti dea alt barbat care sa te accepte asa cum esti si cu care sa stai,sa te casatoresti si sa ai copii,un barbat pe care sa promiti ca il vei respecta si il vei iubi,care te va intelege si te va ajuta sa treci peste tot ce a fost.
M-am pus putin in locul tau si eu una asa as fi procedat sper sa iti fie de folos,mai mult nu pot sa fac,acum,daca vor fi si alte sfaturi mai bune care sa te ajute mai mult m-asi bucura.
Numai bine,Doamne ajuta!
Dan
iulie 2, 2010 @ 11:02 am
Lasa Ancuta nu te mai necaji asa tare incat sa cazi in deznadejde.
Important este ca stii unde ai gresit si mai ales ca ti-ai indreptat pasii spre Dumnezeu, pentru ca ce nu este cu putinta la oameni este cu putinta la El.
Ai intrebat „De ce trebuie sa fie asa.?” dar tu stii prea bine ca nu trebuia sa fie asa, si stii si de ce este asa. Defapt cred ca ai vrut sa spui ca ai vrea sa fie totul bine si nu stii cum sa faci, nu stii daca se mai poate, iar gandul ca s-ar putea sa nu mai fii impreuna cu baiatul pe care il iubesti este o povara de nesuportat.
Dar tu pune-ti nadejdea in mila lui Dumnezeu si nu vei ramane fara ajutor. In timp lucrurile se vor aseza din nou asa cum este bine.
Este important sa-i spui baiatului pe care il iubesti ca iti pare rau ca l-ai ranit de atatea ori si ca esti constienta de greselile tale. Impartasestei si lui din ceea ce ne-ai impartasit noua si nu cred ca inima lui nu se va induiosa ca sa-i mai treaca supararea si sa incerce inca odata sa mergeti impreuna.
Nu trebuie sa cauti sa-l fortezi cu multe telefoane ca poate acum isi aseaza si el gandurile mai bine, dar este important sa prinzi un moment prielnic in care sa discutati matur, fata in fata, si sa-ti asumi partea ta de vina si sa incepi sa te schimbi. Pentru impacare cred ca este capital ca el sa stie si sa aibe siguranta ca tu te vei schimba in acele privinte cu care l-ai ranit.
Cred ca ar conta enorm de mult sa simta ca iti pare rau pentru acele greseli, ca vrei sa te schimbi si ca vrei sa fii impreuna cu el pentru tot restul vietii.
Intre timp nu intarzia sa-ti cauti un duhovnic la care sa te marturisesti. Spovedania iti va usura nespus de mult sufletul, iar sfaturile duhovnicului te vor ajuta in toate aspectele vietii, inclusiv in cel la care suferi cel mai mult acum.
Curaj Ancuta, roaga-te Maicii Domnului ca grabnic iti va sari in ajutor. Repede este ascultata rugaciunea care vine dintr-o inima infranta.
omp
iulie 2, 2010 @ 11:37 am
un posibil continut de mesaj de impacare – pentru
[i]”Te rog sa ma ierti! Imi pare rau pentru tot ce am gresit fata de tine… recunosc ca te-am ranit atat de mult incat tu nu ai mai suportat… merit suferinta mea de acum – de a nu te mai avea alaturi… As vrea tare mult sa ma pot schimba… Am sa incerc asta si TE ROG, daca ma mai poti ierta, voi fi cea mai fericita… Voi astepta cu rabdare si nadejde buna-vointa ta… Iti multumesc si – inca odata, te rog – IARTA-MA!!!”[/i]
PS – pe cat posibil sa evitam sa facem promisiuni etc…
acest mesaj ar trebui sa ajunga cat mai discret la el, nu stiu daca poti comunica acum – cat inca e ranit sufleteste – fata catre fata… mai degraba [b]printr-un biletel[/b]… in cel mai rau caz un mail sau mess…
Important e ca tu sa vrei sa incepi sa te schimbi. Sfaturile duhovnicului – intr-adevar – te vor ajuta mult, mai ales daca le vei asculta cu atentie si le vei urma… Nu uita sa-l pomenesti – pe cel iubit – mereu in rugaciunile tale: [i][b]Doamne, ajuta-l sa ma poata ierta!!![/b][/i]… sau ceva de genul acesta, depinde cum simti tu… Va trebui sa ai ceva rabdare… S-ar putea ca tocmai cand nici nu te vei mai astepta la ceva, minunea sa se intample… dă-i insa un ragaz (timp in care vei incerca si tu sa te schimbi)… ranile lui sunt inca „sangerande” … Dar nu deznadajdui… Sa ai toata nadejdea in mila DOMNULUI!
omp
iulie 2, 2010 @ 11:38 am
un posibil mesaj de impacare – pentru Anca: a se vedea mai sus 😀
Saurian
iulie 2, 2010 @ 11:56 am
@Anca
Hai că încerc şi eu să dau un sfat. 😀 Încearcă să citeşti de 40 de ori Paraclisul Maicii Domnului şi apoi cere-i iertare. Fii sinceră cu tine şi cu el. Spune-i că recunoşti că ai greşit şi nu-i promite că de acum vei fi perfectă. Spune-i mai degrabă că îţi dai seama că ai o problemă şi vrei să încerci să te îndrepţi. Spune-i că îl iubeşti mult. În fine, tu ştii mai bine ce să îi spui. Dar nu vorbi cu el ca o femeie disperată. Ci lasă-te în voia Domnului. Înainte să vorbeşti cu el discută cu Hristos şi spune-I: „Fie voia Ta!”. Dar când spui asta să nu fie zisă doar cu gura ci şi cu inima. Adică să o spui conştientă că voia Lui poate fi şi să fii fără el şi să fii gata să suporţi consecinţele fără să te arunci în deznădejde sau cine ştie ce păcate groaznice ( că aşa Îl ameninţi pe Hristos iar făcând asta nu-L laşi să te ajute ). De fapt nici nu ştiu dacă e bine ca acum să-i vorbeşti despre astea ( mă refer să-i ceri iertare şi restul ). Adică dacă e problema să-şi găsească altă fată înţeleg dar altfel poţi să încerci să-i dai puţin spaţiu. Eventual oferă-i şi varianta s-o luaţi de la început. Arată-i că vrei să fii cu el. El oare e credincios? Ştiu că nu valorează nimic lucrurile astea dar în primul rând îndreaptă-te spre Hristos. Şi El îţi va arăta ce să faci. Nu te ţine cu dinţii de băiatul acesta ( mai ales dacă nu e credincios ) ci lasă-L pe Hristos să hotărască.
P.S.: Fără supărare dar sfatul Ioanei cu imploratul mi se pare foarte greşit. Trebuie să-ţi fie clar că vei mai face prostii mari faţă de el şi acţionând ca o femeie disperată s-ar putea să-l faci să te vadă ca pe o povară. Adică gândeşte-te puţin: eşti sigură că dacă te primeşte te vei comporta cum trebuie şi nu vei mai cădea în astfel de probleme? Până la urmă cred că se pune problema şi să-ţi asumi anumite greşeli şi să le înfrunţi.
omp
iulie 2, 2010 @ 1:23 pm
sper sa nu-l supar pe Saurian, daca – fara acordul lui – va voi recomanda sa „frunzariti” din cand in cand si „[b]Blogu’ lui Saurian[/b]” http://sfappetrupavelandrei.wordpress.com/
PS – Scuze si adminilor…
ionutzu18
iulie 2, 2010 @ 2:18 pm
Dar cum sa ma rog la D-zeu sami ofere ceva ce poate nu merit?…cum poti cere de la D-zeu un lucru atata timp cat in inima ta esti constient ca nu-l meriti???
Cu toate acestea, de cand stiu eu ce este mai bine pentru mine???
Oare sa fie aceasta o smerenie prea mare?…sau e vorba de un gram de desnadejde?
Dan
iulie 2, 2010 @ 2:31 pm
Ionut, incearca sa nu mai invarti cutitul in rana ca nu-i crestineste. Hai sa apucam mana celui care o intinde ca sa fie ridicat, nu sa-l imbrancim. Nu te supara…
Saurian
iulie 2, 2010 @ 3:44 pm
@ionutzu18
Cum să ceri ceva ce ştii că nu meriţi? Răspunsul e foarte simplu: încerci să fii sincer cu tine şi cu Hristos şi Îi spui neputinţa ta şi Îi ceri să-ţi dea ceea ce vrea El dar totuşi atât timp cât nu e împotriva voii Sale ( e ceva în genul: „Cred Doamne, ajută necredinţei mele” ).
Rugăciunea unui om care Îl cunoaşte pe Dumnezeu ar trebui să fie doar: „Fie voia Ta” şi nimic altceva. Dar noi fiind păcătoşi şi neputincioşi Îi spunem lui Hristos: „Doamne, Tu îmi vezi neputinţa mea şi faptul că am nevoie de acest lucru. Te rog, ajută-mă dar fie voia Ta şi nu a mea!” iar când spunem să fie voia Lui să ne asumăm ceea ce spunem ( e drept că e foarte împovărător să facem asta dar e sănătos ;-)) ).
Guest
iulie 2, 2010 @ 3:58 pm
Ionut cred ca daca cineva ajunge sa se roage plangand si vorbind cu Dumnezeu, mustrandu-se in fata Lui cu acele cuvinte scrise de tine, cred k este o rugaciune a unei inimi frante, o rugaciune bine venita :-), dar privita ca o dojana ea poate fi o mustrare de bedorit care se rezuma la o vorba inteleapca ca: „atunci cand cineva are o durere nu mai are nevoie de stres si critica” ci de incurajare si iertare
Liana
iulie 2, 2010 @ 5:44 pm
Cat de adevarat !
Atata autenticitate si barbatie(in sensul de curaj)este in acest articol, incat cu putin curaj scriu acest comment. Deja te-ai ridicat, si ne poti marturisi si noua atatea ! Multe avem de invatat din el. Doamne ajuta !
Batincu Andrei
decembrie 8, 2011 @ 9:43 am
Ma regasesc in acest articol iubesc de foarte mult timp o fata ,am iubito in secret pana nu am mai putut si iam spus aceasta refuzanduma concret cred ca a fost o iubire oarba neimpartasita acum nush sunt daramat am crezut in aceasta iubire mam rugat pentru ea uneori nu eram siguri daca nu cumva suntem rude asa ca am am intrebat parintele daca este legal religios sa fiu cu ea si cand eram extrem de fericit ca nu era vreo legatura de rudenie si am intrebato toate corabiile mi s-au incat dar nu incetez sa ma rog pentru noi poate bunul Dumnezeu ii va daun gand bun si se va gandi si la mine