Am primit acum un an şi ceva cartea "Viaţa mea în Hristos" a Sfântului Ioan de Kronstadt de la naşa mea. E o carte extraordinară, e o carte care nu trebuie să lipsească nimănui. Sfântul Ioan a avut o viaţă dumnezeiască şi a trăit foarte multe lucruri, şi vorbeşte aşa uşor şi sincer despre toate aspectele vieţii. Am găsit ceva frumos aseară în cartea lui:

"Există, fraţi creştini. o viaţă adevărată, reală, şi o alta aparentă, falsă. Să trăieşti pentru ca să bei şi să mănânci, să te-mbraci, să te plimbi, să te îmbogăţeşti, în general să trăieşti pentru plăceri şi preocupări pământeşti, sau pentru a pune la cale intrigi, uneltiri, pentru a-i judeca şi bârfi pe alţii, este o viaţă aparentă.

Să trăieşti pentru a-i bineplăcea lui Dumnezeu şi a fi de folos semenilor, a te ruga pentru mântuirea sufletului lor, ajutându-i în tot chipul să se mântuiască, iată ce înseamnă să trăieşti cu adevărat. Primul mod de viaţă este o moarte spirituală continuă, al doilea, o neîncetată viaţă în duh."

Eu cred că viaţa în plăceri e aparentă pentru că placerile sunt trecătoare. Noi vrem să ne satisfacem pofta aceasta de fericire veşnică cu lucruri ne-veşnice, cu lucruri trecătoare. Doar omul e veşnic.

Părintele Stăniloaie spune: "Bucuria vine doar din relaţia cu oamenii şi cu Dumnezeu", restul nu sunt bucurii adevărate, palpabile şi netrecătoare, ci sunt inconsistente, se topesc repede, dispar rapid. Deci sunt aparente.

Un coleg de servici, absolvent al Facultăţii de Filozofie m-a învăţat că adevărat e doar ceea ce nu se schimbă niciodată, nu dispare niciodată. Nici legile fizicii nu sunt adevărate căci ele se întâmplă în 99% din cazuri în viaţa de zi cu zi, dar au fost şi momente când nu s-a întâmplat aşa, au fost şi minuni. Deci au fost momente când ele nu s-au verificat deci când au fost neadevărate.

De aceea adevărul e ceea ce rămâne în veac, ceea ce nu trece niciodată.

Iisus i-a zis: Eu sunt Calea, Adevărul şi Viaţa. (In, 14,6)

Adevărul e personal. Adevărul e Dumnezeu.

(Balan Claudiu)