Ma gandesc la viata unui om. Incerc sa-mi adun gandurile (putine) si sa le pun in ordine. Ce-i viata? O prima intrebare care-mi strapunge mintea. Ma gandesc sa ma las batut, sa nu incerc sa-mi raspund “multi au incercat sa raspunda dar n-au prea izbutit” si totusi vreau sa incerc.

Viata trebuie traita la maxim, am doar una, cum s-o irosesc? Hmmm, doar oare nu asta-i conceptia lumii de azi?! Nu, nu vreau sa-mi raspund cu ceva superficial, vreau, doresc din toata inima sa-mi dau un raspuns, nu vreau ceva ce spun toti, vreau ceva ce stiu toti dar nu spune nimeni.

Imi vine sa tip, sa strig Excelsior, mi-a venit un gand. Multumesc Doamne pentru acest gand, instantaneu mi-au venit in minte vorbele unei persoane dragi: Unii pleaca altii vin, toti scapand de cat-un chin. Cand le-am auzit prima oara, am stat si m-am gandit ce inseamna (nu mi-am dat seama) si mi-a spus:

- Copii cand se nasc, scapa din stansoarea pantecelui mamei, iar cei ce mor scapa de grijile acestei lumi.

Acum analizez bine aceste lucruri si in minte mi-a venit raspunsul intrebarii si cateva corecturi a ceea ce am spus mai sus.

Viata-i suferinta si griji! Chinul gandurilor la grijile de zi cu zi ne omoara, gandurile ne strapung mintea la fiecare secunda. Imi vine-n minte o alta intrebare (instantaneu):  cum putem scapa de acesta povara?, ...si raspunul la fel de instantaneu: "Eu sunt Calea, Adevarul si Viata" (Ioan 14:6) .

Cat de simplu era raspunsul! Raspunsurile simple sunt cel mai greu de dat, pentru ca toti impodobesc raspunsurile cu cuvinte pompoase. Cum e Hristos Calea, Adevarul si Viata? Raspunsul imi vine si de acesta data instantaneu: El e eliberarea de grijile acestei lumi. Gandindu-te mereu la cele ale lumii, uiti de El , pierzi nadejdea, uiti ca nu te lasa caci spune “Orice veti cere de la Tatal in numele Meu El va va da. (Ioan 16:23)”

Linistea pe care ti-o dau cele materiale se contrazice cu linistea ce ti-o da Mantuitorul, pentru ca linistea cea de la Dumnezeu te scapa de grijile cele lumesti, punandu-ti nadejdea-n Dumnezeu, iar linistea ce ti-o dau cele lumesti te scapa de “grijile sufletesti”, punandu-ti nadejdea-n avere si putere, dar oare nu-s trecatoare toate cele lumesti? Vrem ca toate sa se intample repede, fara a avea rabdare. Daca cerem ceva de la Dumnezeu ”de obicei nu stim ce sa-I cerem” si nu ne da repede, ne pierdem rabdarea si ne revoltam. Ai tu putere sa schimbi ceva?

Nadajduieste din toata puterea, increde-te in minile Lui si vei obtine tot si toate caci stie El tot si toate! Fie voia Domnului in tot si toate.

Dupa ce am dat raspunsul marii intrebari , si dupa ce am corectat greseala “- Viata trebuie traita la maxim- viata trebuie traita cu gandul la Dumnezeu”, acum trebuie neaparat sa corectez prima mare greseala pe care am facut-o.

Un om nu are o viata ci doua. Asa este, una tine maxim noua luni, iar cealalta pe o perioada nedeterminata. Sunt doua vieti pentru ca numaratoarea primei vieti incepe de la zero la noua luni, iar numaratoarea vietii a doua incepe de la zero pe o perioada nedeterminata (Cat vrea Dumnzeu). Caci ce incepe de la zero este ceva nou.

Omul tine cu dintii de aceasta viata, in timp ce pruncul poate fi omorat oricand, asa si omul, nu-si da seama ca aceasta viata poate s-o piarda din orice clipa, accidentele sunt ignorate “nu mi se poate intampla nimic (crede omul) ”, dar banii nu-l salveaza, iar cand constientizeaza acest lucru incepe sa-si aduca aminte de Dumnezeu, si implicit de o a treia viata, cea vesnica. Poate si pruncul se intreaba in pantecele maicii sale daca mai exista alta viata decat cea din pantece. Nu cunoaste nimic din ceea ce-i inafara lumii sale “pantecele”, cu toate ca exista indicii ”mai ales simtire, simte miscarile pe care le face mama, simte protectia ce-i este oferita, s-a demonstrat ca pruncul reactioneaza la muzica, miscari etc”. Si omul de aici se intreaba daca mai exista viata dupa aceasta caci “ce rost are omul daca viata lui se termina odata cu moartea”, se intreba Parintele Staniloae. Chiar asa-i, ce rost ar avea? Simtim multe-n inimile noastre dar le ignoram pe toate. Un ateu mi-a zis : “In inima am doar un muschi”. Dar cand te enervezi pe cineva pana la ura, ia fii atent, nu totul se simte-n inima? Asa si cu un sentiment de bucurie, nu ignora acest lucru!

Cat timp toate-s create, toate au un Creator, “LOGIC”, imi spunea aceeasi persoana draga pe care am pomenit-o mai sus. Prima viata tine noua luni, a doua mai mult (in general), iar a treia vesnic, pentru ca totul e progresiv in lume. Slava Domnului pentru toate.

(Marius)