Astazi nu trebuie sa fii profet ca sa vezi ca lumea zace in faradelegi si intuneric. Nu trebuie sa fii nici invatat ca sa observi ca lumea galopeaza pe drumul pierzarii prin decrestinare, intr-asa fel incat am ajuns sa fim mai rai decat paganii de odinioara, cel putin prin viclenie si pofta trupului. Cu toate acestea, inca mai sunt suflete care inoata impotriva curentului de pe autostrada pierzarii. Dintre acestia care se straduiesc sa nu fie luati de valul intunericului, multi au fost gunoierii lumii care si-au amintit ca nu sunt orfani, ca nu sunt ai nimanui ci ca au plecat din bratele lui Dumnezeu Tatal si ca acolo trebuie sa se intoarca si sa ramana, pentru totdeauna.

Acestia, ratacind in intuneric si-au terfelit imbracamintea ingereasca (haina botezului) pana a ajuns zdrente, aratand ca niste gunoieri in pragul mortii. Cu toate acestea, Tatal Ceresc ii asteapta cu o haina la fel de stralucitoare si frumoasa asemenea celei dintai pe care au pierdut-o: haina pocaintei, haina care ii aduce din nou la viata.

Hranindu-si sufletul cu pleava, cenusa si roscovele lumii acesteia, adica invatatura cea stricata a "succesului", banilor si carierei, acum sunt flamanzi de hrana cea adevarata. Insa Dumnezeu Tatal are hambarele Imparatiei pline cu hrana duhovniceasca ce o revarsa peste noi toti , prin Sfintii Sai, si abia asteapta sa ne sature din izvorul vietii celei vesnice.

Scormonind nebuneste dupa fericire in gunoaiele desfraului, betiei,  si a viselor desarte, acum striga raniti, flamanzi si insetati dupa dreptate, adevar si viata, iar Dumnezeu le da aceasta prin cele sapte taine.

Ostenind pe cararile lumesti si pline cu spinii desertaciunilor, acum cauta cu disperare sa-si odihneasca sufletele iar Dumnezeu ii cheama duios "Veniti la mine toti cei osteniti si impovarati si Eu va voi odihni pe voi" asternand la picioarele lor calea usoara a mantuirii: smerenia si iertarea.

Dupa ce au alergat prin lumea intreaga dupa false bucurii, Dumnezeu le-arata, ca altele sunt locurile bucuriei si altele sunt felurile prin care se calatoreste: Imparatia Cerurilor pe aripile credintei si ale virtutii.

Dupa ce si-au pierdut sanatatea incercand sa agoniseasca averi lumesti, Dumnezeu le-arata care-i averea dupa care trebuie sa alergam in fiecare zi si care nu piere in veci: harul Duhului Sfant.

Cand erau fii ai intunericului, il judecau, il batjocoreau si il osandeau pe Dumnezeu, pentru nedreptatile lumii si pentru durerea inimii lor ranita de pacat. Dar acum , cand s-au intors cu fata catre El, ei vad ca Dumnezeu este Iubirea care ii asteapta pe toti si-i primeste cu bratele deschise, pline cu duiosie parinteasca...si iertare.

Ohh, cat de grea este lespedea pacatului ce tine sufletul nostru captiv in mormantul disperarii, si cat de greu este sa te scoli de sub mormanul de rugina al faptelor cele nelegiunite si sa strigi catre Dumnezeu din adancul inimii: "Nu ma lasa Doamne, nu ma lasa!"...nespus de greu, dar cata usurinta si odihna sufleteasca afli cand te intorci la Dumnezeu...negraita.

Da! acestia sunt gunoierii lumii, care prin suferinta si chin si-au amintit ca sunt fii ai Luminii. Acestia sunt fii risipitori care au vazut ca fara Dumnezeu, totul este doar nebunie.

Dă Doamne...să ne intoarcem cat mai multi la Tine.