Am auzit mai multe persoane vorbind despre "prostia" românilor de a zice mereu "Doamne ajută!" sau despre bigotismul lor exprimat prin aşteptarea în frig ore în şir pentru sărutarea moaştelor. Aceste persoane spun că mai degrabă oamenii ar pune mâna la muncă decât să se tot roage să se tot ducă pe la biserică. Tot ei au argumentat că evlavia aceasta a românilor faţă de Biserică şi Dumnezeu vine din sărăcie, iar dacă am fi mai bogaţi lucrurile ar sta cu totul altfel. Aceştia susţin că progresul tehnologic şi modernizarea societăţii îi luminează pe oameni descoperindu-le marile taine ale creaţiei şi astfel îi ajută să nu mai pună pe seama credinţei şi a relaţiei cu Dumnezeu tot ceea ce se întâmplă in viata intima a fiecaruia.

Discuţia aceasta trebuie purtată pe două direcţii şi tocmai de aceea le voi lua pe fiecare în parte:

1. Există o legătură directă între sărăcie şi religiozitatea oamenilor?

Da există. Oamenii în nevoie, cu lipsuri mai mari sau mai mici, văzând că societatea nu-i poate ajuta sau nu vrea să-i ajute, cer ajutorul lui Dumnezeu, rugându-se acasă sau mergând la Biserică. Sfinţii Părinţi au vorbit foarte mult despre acest lucru şi au spus că omul învaţă mult mai mult din suferinţe decât din bucurii, că omul îşi aduce aminte de Dumnezeu mai degrabă la necaz decât în momentele frumoase ale vieţii. Chiar Mântuitorul Hristos atrage atenţie că dintre cei zece leproşi pe care i-a vindecat doar unul din ei s-a întors să-i mulţumească, restul de 9 au plecat bucuroşi la casele lor, uitand sa multumeasca Vindecatorului.

Ba mai mult decât atât, nu numai că omul vine la Dumnezeu mai mult constrans de necazul in care s-a bagat singur, dar şi invers se poate intampla: Dumnezeu nu ne mai ajută în probleme noastre tocmai pentru a ne aduce aminte de El, şi aducându-ne aminte să ne autoanalizăm şi să vedem unde I-am greşit, pe cine am nedreptăţit dintre oameni, şi ce trebuie să facem ca să ne schimbăm.

Da! oamenii săraci sunt mult mai evlavioşi şi mai dispuşi să apeleze la divinitate, în comparaţie cu cei bogaţi care au mai puţine lipsuri.

2. a) Distruge progresul tehnologic mitul existenţei lui Dumnezeu?

b) Determină progresul tehnologic o scădare în rândul celor care cred în Hristos?

c) Este progresul tehnologic soluţia problemelor noastre cotidiene, si mai ales a celor intime?

a) Descoperirile tehnologice extraordinare din ultima sută de ani, industrializarea în masa şi super-tehnologizarea societăţii în care trăim nu aruncă o umbră de îndoială asupra religiei, asupra creştinismului în special ci dimpotrivă, îi dă resurse şi mai mari de a arăta cât de minunat a făcut Dumnezeu lumea în care trăim şi câte taine, aşteaptă încă să fie descoperite şi folosite în folosul societăţii. Progresul tehnologic arată cu şi mai mare precizie extraordinara minuţiozitate cu care Dumnezeu a creat lumea, ilustrează şi mai pregnant că totul se interconectează, că întreg universul este ca un mecanism perfect gândit, guvernat de legi fizice, chimice, matematice (etc) menite sa ne deserveasca si sa ne faca existenta mai frumoasa. Toate aceste legi dezvăluiesc un Creator foarte inteligent şi mai mult decât atât: un Creator raţional, un Dumnezeu care este personal, de fapt comuniune de Persoane (Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt).

Progresul tehnologic prin descoperirile sale strigă şi mai puternic ca niciodată că "Dumnezeu există şi El a creat totul, El guvernează întreaga lume şi fără El nimic nu se întâmplă". În Evanghelie iudeii văzând pe copii lăudându-l pe Mântuitorul îi spun să-i facă să tacă, iar Domnul Hristos răspunde:"Dacă vor tăcea aceştia pietrele vor striga!". Aşa este şi în lumea de astăzi, dacă oamenii vorbesc din ce în ce mai puţin de Dumnezeu apoi descoperirile tehnologice dezvăluie mult mai evident astăzi ca niciodată că: Dumnezeu este Creatorul lumii şi ea este oferită omului în dar. Amprenta, semnătura si personalitatea lui Dumnezeu se vad din ce în ce mai pregnant în toată creaţia.

b) Şi da şi nu. Progresul tehnologic aduce pe de o parte un confort mult mai ridicat decât în anii precedenţi şi din acest motiv unii oamenii fără să mai aibă atâtea lipsuri se pot depărta de Dumnezeu. Pe de altă parte, pentru cei care au credinţă, progresul tehnologic îi ajută să creadă şi mai mult, iar ceea ce credeau li se confirmă prin descoperirile tehnice făcute în ultimul secol.

c) Progresul tehnologic nu aduce o rezolvare a problemelor societăţii ci dimpotrivă poate să complice lucrurile şi mai mult contribuind la însingurarea oamenilor, la izolarea lor. Înainte de a argumenta ceea ce spun, vrea să vă aduc la cunoştinţă câteva statistici. Pentru cei care încă mai cred că în ţările occidentale totul este numai lapte şi miere iar progresul tehnologic le-a rezolvat toate problemele atunci haideţi să vedem care sunt ţările cu cea mai mare rată a înfracţionalităţii din Europa:

1. Belgia

2. Bulgaria

3. Cehia

4. Danemarca

5. Germania

6. Estonia

7. Irlanda

8. Grecia

9. Spania

10. Franta

11. Italia

Clasamentul este făcut pentru perioada 1998 - 2007, şi datele sunt făcute publice de Uniunea Europeană.

Din listă observaţi că ţările pe care noi le considerăm foarte dezvoltate şi cu un nivel de trai foarte ridicat: Belgia, Danemarca, Germania, Franta, Spania, Italia, Irlanda, etc. au cea mai mare rată a înfracţionalităţii, adică au cele mai multe: crime, hoţii, tâlhării, violuri, cel mai mare consum de droguri, cei mai mulţi poliţişti, etc.

Din această statistică pe 10 ani putem trage următoare concluzie: oamenii nu sunt mulţumiţi nici în occident cu ce viaţă duc. Progresul tehnologic nu le rezolvă problemele. Sau le rezolvă pe de o parte şi le crează noi probleme speciifice societăţii moderne pe de altă parte.

E aberant să spui că certurile dintre doi soţi se vor rezolva dacă îşi vor schimba toată mobila din casă sau dacă-şi vor cumpăra o maşină nouă. Orice ar schimba ei din punct de vedere material, în jurul lor problema este tot în ei, în felul lor de a gândi, de a se comporta si de a se raporta la valorile morale. Certurile vor dispărea din relaţia lor când vor începe să fie mai îngăduitori unul cu altul, când se vor ierta, când se vor iubi mai mult.

Este la fel de aberant să crezi că problemele dintre oamenii unei societăţii vor fi aplanate numai prin schimbări materiale, prin retehnologizări, remodernizări, etc. Noi oamenii vom mai fericiţi atunci când ne vom iubi mai mult, când ne vom îngădui mai mult, când vom comunica mai frumos. De multe ori problemele pe care le văd în societate s-ar rezolva dacă m-aş schimba eu.

Dar eu nu mă pot schimba singur. Încerc dar nu pot. Nu am putere. Reuşesc pentru puţin timp dar apoi cad. Şi atunci strig la Dumnezeu. El mă poate ridica din mocirla în care viaţa mea a intrat. El îmi poate rezolva toate problemele peste care eu nu pot trece. Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, îmi poate da putere să mă schimb, şi astfel să fac bine şi celor din jur.

Problemele omenirii au fost mereu aceleaşi de la început şi până astăzi, toate legate de moralitatea noastră: mândrie, invidie, ură, iubire, înşelare, fericire, suferinţa, chin, etc.

Nu spun că civilizaţia nu ne-ar ajuta în relaţiile dintre noi ci spun doar că ea nu este de ajuns. Descoperirile tehnologice de care beneficiez zilnic: electricitate, gaz, automobil, apă curentă, drumuri, spitale, şcoli, trapsporturi aeriene şi maritime, îmi pot face viaţa mai uşoară şi pot aplana conflicte între oameni, dar parţial. Omul este trup şi suflet. Infrastructura modernă de care beneficiem rezolvă doar probleme legate de trup dar nu şi cele de suflet.

Sunt mulţi tineri care au tot ce le trebuie dar sunt nefericiţi, vor un iubit sau o iubită, vor pe cineva să-i înţeleagă, să le acorde atenţie, dar nu găsesc. Sunt mulţi oameni care trăiesc în singurătate şi suferă enorm, deşi au tot ce le trebuie din punct de vedere material.

Concluzia e simplă: fie în sărăcie, fie în bogăţie oamenii au nevoie de Dumnezeu.

Fără El nu putem face nimic.

Românii nu sunt proşti că zic Doamne ajută! la tot pasul ci sunt foarte bine ancoraţi în realitate. Românii nu sunt leneşi că zic Doamne ajută! ci o fac pentru că nici prin muncă şi hărnicie nu-şi rezolvă problemele singuri.

(Claudiu)