De ce oare femeile sunt mai atrase de telenovele decât bărbaţii? Poate pentru că sunt mai sensibile, mai aplecate spre partea aceasta sufletească a oamenilor, mai dornice de afecţiune, mai atente la detalii, mai interesate de viaţa altora... Femeile stau mai mult timp acasă şi au mai mult timp să se uite la televizor. Bărbaţii sunt mereu în competiţie, vor să fie mereu primii în orice fac, sunt foarte interesaţi de putere, de succes, de afaceri, de bani si din acest motiv fotbalul si sportul le oferă acea sete de competiţie, alipându-şi sufletul imediat de o echipă sau de un boxeur.

N-aţi auzit niciodată spunându-se: „ce mi-aş dori să mă fac o musculiţă, să intru pe gaura cheii şi să văd ce face "cutărescu" şi ce zice despre mine.” ?! Există în fiecare din noi o dorinţă ascunsă de a afla secrete din vieţile altora, de a descoperi lucruri ascunse care să ne ajute să „citim” mai bine un om.

Oricine îşi doreşte într-un fel o escapadă din propriile limite. Ne-am dori să trăim vieţile altora, să realizăm ceva măreţ, ceva mai mult decât facem acum. Televiziunea oferă această scăpare în imaginar, fie că sunt telenovele, comedii, drame, etc. Oamenii tânjesc dupa ceva de care sa-şi lipească inima.

Un film de două ore la cinema te influenţează pe moment, ţi se învârt rotiţele în cap după ce-l vezi, dar influenţa lui scade uşor uşor pe măsură ce trece timpul. După câteva luni nu-ţi mai aduci aminte nici cum se numea personajul principal din film.

Cu telenovelele lucrurile stau altfel, filmul e împărţit pe seriale şi durează câteva săptămâni sau luni, ba uneori (ex. Tânăr şi neliniştit) durează zeci de câţiva ani. Asociindu-ţi persoana cu unul din personajele telenovelei vei fi mult mai influenţat de acţiunile lui, pe care le vezi câteva săptămâni la rând, decât dacă l-ai vedea două ore într-un lung metraj.

Toţi avem idealuri şi ne-am dori ca viaţa noastră să arate într-un anume fel. Realitatea crudă uneori stârneşte în noi dorinţa pentru o viaţă secundară, virtuală.

Sofia, fetiţa noastră de 3 ani, spune uneori prin casă jucându-se: „Pe mine mă cheamă Alexandra-Maria şi sunt cântăreaţă”. Nu ştiu de unde a auzit numele acesta, probabil de pe la desene animate. Copiii sunt sinceri şi nu-şi ascund gândurile, exprimându-le liber. Adulţii se comportă la fel doar că-şi ascund foarte viclean inteţiile. Câţi fotbalişti nu şi-ar dori să fie ca Messi? Câte femei nu şi-ar dori să fie ca Angelina Jolie sau ca Madonna? Câţi adolescenţi nu tânjesc după succesul lui Brad Pitt? Faptele noastre vădesc de multe ori comportamente copiate de la cei pe care-i apreciem ca modele.

Citeam pe un site următorul lucru:

„Părerile noastre despre lume sunt subiective şi pot fi influenţate de mai mulţi factori precum educaţia primită în familie sau informaţia acumulată în anii de şcoală. Însă, în secolul XXI, apare o nouă influenţă: serialele televizate.

Un studiu a relevat faptul că informaţiile eronate pe care le primim prin intermediul acestor programe se pot instala în creierul nostru şi ne pot face să le interpretăm ca reale. Şi mai grav este faptul că şi atunci când suntem sceptici în privinţa scenelor şi poveştilor din telenovele, acestea reuşesc, până la urmă, să ne facă să le interpretăm ca adevărate.

S-a dovedit în acest studiu că, atunci când primim o serie de informaţii de care ne îndoim că sunt adevărate, le asimilăm cu o anumită doză de scepticism dar, odată cu trecerea timpului, acest scepticism se atenuează, iar memoria noastră nu va mai fi capabilă să îşi reamintească în ce circumstanţe a primit acele informaţii.”

Haideţi să ne gândim împreună ce ar putea transimte negativ telenovelele:

• În primul rând toată lumea se cuplează cu toată lumea. Bărbaţii şi femeile se despart unii de alţii şi îşi fac alţi parteneri foarte uşor, încurajând în acest fel desfrânul şi relaţiile de iubire iresponsabile. Tot din acest motiv percepţia sănătoasă asupra familiei are mult de suferit.

• Nu există telenovele fără scene de dragoste, şi mare parte din ele sunt între persoane necăsătorite. Foarte interesant de observat că în telenovele doar personajele care joacă rol de părinţi, sau de persoane în vârstă sunt căsătorite, restul fiecare e liber să facă ce vrea. Din acest motiv se încurajează relaţiile intime înainte de căsătorie şi vagabondajul sexual în rândul tinerilor.

• Toţi actorii implicaţi într-o telenovelă sunt frumoşi, fardaţi, machiaţi, pudraţi, frezaţi, epilați, aranjaţi, cu haine la modă şi fără defecte corporale evidente. Din acest motiv cei care-i privesc își vor forma repede complexe despre cum arată.

• Majoritatea acţiuniunilor din telenovele se desfăşoară în zilele noastre, în case ultra moderne, foarte spaţioase, cu mobilier de lux şi aparatură electrocasnică de ultimul tip. La fel, acest aspect poate foarte uşor să dea naştere la complexe şi nemulţumiri în mintea oamenilor de rând care nu-şi permit ceea ce văd, dar care la un moment dat ar putea forţa nota în fel şi chip ca să dobândească ce au văzut la televizor.

• Mai toate persoanjele sunt bogate, sau ajung bogate. Mai toţi au automobile de lux şi lucrează în companii de succes. Acest lucru induce subtil ideea că nu poţi duce o viaţă fericită fără a avea mulţi bani.

• Ceea ce se întâmplă între personaje: certuri, trădări, adultere, bătăi, ură, hoţii, etc. devin exemple pentru cei care le privesc, şi vor fi influenţaţi de ele. Există şi reversul, unii pot fi influenţaţi pozitiv de gesturile de iertare şi împăcare dintre personaje. La fel şi datorită unor gesturi de tandreţe, sau a ascultării de părinţi, etc. Deznodământul unor telenovele poate înţelepţi pe unii

• Pe lângă toate acestea telenovelele sunt în general filme cu un scenariu predictibil şi simplist, iar actorii sunt începători sau oameni fără prea mult talent. Subiectul unei telenovele poate să ne lase impresia că problemele se pot rezolva doar într-un anume fel... aşa cum a crezut de cuviință regizorul. Ca să înţelegeţi mai bine ce spun, un regizor de telenovele nu va prezenta niciodată relaţia dintre oameni aşa de magistral precum o face Dostoievsky.

• Subiectele de discuţie ale personajelor sunt limitate la iubire, carieră şi bani, deci creează percepții limitate despre ceea ce este important în viața oamenilor. Îndeletnicirile lor la fel, mulţi fiind manageri, artişti, medici, avocaţi, patroni, etc. şi nicidecum tâmplari, vânzători în piaţă, ingineri, şomeri, pictori, scriitori, etc.

  Odată ce ne-am obișnuit cu vizionarea telenovelelor sporește reflexul de a ne transpune în pielea personajelor cu care ne identificăm cel mai ușor. Astfel, crește apetitul de a petrece timpul în imaginație, de a face scenarii cu propria viață, așadar de a visa, consumându-ne timpul în iluzii. Însă obișnuința de a petrece fără rost în imaginație, în visare, aduce cu sine și instabilitate emoțională. Pe fondul imaginației stimulate de telenovele, căpătăm așteptări preconcepute despre iubire, în viața de zi cu zi.

Telenovelele crează false aşteptări de la viaţă. Oamenii vor vrea să fie frumoşi, bogaţi, cu cariere de succes, cu multe relaţii de „iubire”, întreprinzători, liberi, etc. Oamenii vor vrea să se îmbogăţească rapid, să muncească puţin, să se distreze mult, să rezolve probleme imediat. Frustrările acumulate, văzânând și asimilând aceste filme, se vor revărsa în diferite feluri în comportamentul oamenilor în lumea reală.

Omul poate fi fericit oriunde şi în orice circumstanţe, totul depinzând doar de relaţia lui cu Dumnezeu și cu semenii. Cine se apropie de Dumnezeu prin rugăciune şi cere ajutorul Lui în tot ceea ce face, va fi mereu mulţumit. Nu casele, maşinile, şi frumuseţea ne fac fericiţi, ci harul lui Dumnezeu care ne uneşte pe noi oamenii.

Telenovelele nu ne vor oferi soluţii la probleme noastre ci creează o falsă imagine a relațiilor interpersonale. Noi trebuie să vedem viaţa aşa cum o prezintă Iisus Hristos în Sfânta Evanghelie şi Sfinţii Părinţi în scrierile lor, nu cum o prezintă regizorii de telenovele.

Setea multora din noi de a trăi o viaţă virtuală se poate uşor satisface rugându-ne tot timpul, şi trăind sufleteşte ceea ce niciodată nu vom putea simţi prin trup. Rugăciunea către Dumnezeu şi inima curaţită de păcat ne deschid o altă perspectivă asupra lumii... înţelegând totul cu alţi ochi. Realitatea sfinţilor este alta decât realitatea omului păcătos.

Cărţile duhovniceşti oferă o perspectivă cu totul diferită asupra lumii decât telenovelele. Scrierile sfinţilor ne ajută să gustăm din harul dumnezeiesc pe care ei l-au dobândit în timpul vieţii, şi harul ne linişteşte, ne dă speranţă.

E păcat să ne uităm la telenovele?

Răspunsul e simplu: Toate ne sunt îngăduite dar nu toate ne sunt de folos.

(Claudiu)