Coaforul, fabricuta frumusetii din care toate femeile pasesc afara cu zambetul pe buze, pline de satisfactie si de increderea ca vor fi,  in sfarsit, admirate asa cum isi doresc. Si ce femeie nu-si doreste sa fie admirata, sa fie deplin multumita pentru cum arata? Toate, fara exceptie.

Dar va intreb, ati vazut vreodata o icoana a Maicii Domnului la coafor sau intr-un salon de infrumusetare? Sau o icoana a unei sfinte mucenite?...Poate ca da, dar cu siguranta in cazuri exceptionale.

In schimb, ce fel de "icoane" gasim pe peretii de la coafor si centrele de infrumusetare? Icoanele omului-idol. Afise mari cu fotomodele, pozand cat mai senzual si atragator posibil. Chipuri purtatoare de frumusete patimasa, care aprind trupul cu pofta, chipuri in care frumusetea este desacralizata si denaturata complet.

Insa ce legatura are salonul de infrumusetare cu Maica Domnului? Pai are, si inca foarte mult, si am sa-ti raspund intrebandu-te: Cum te duci tu sa te faci frumoasa intr-un loc din care lipseste modelul celei mai frumoase femei din lume? Si ce fel de frumusete ti se va oferi acolo, daca nu este cea vesnic nestricacioasa a Maicii Domnului ?

De aceea nu vom gasi icoane ale Maicii Domnului si ale sfintelor cuvioase in saloanele de infrumusetare si la coafor. Caci frumusetea adevarata a sfinteniei o rusineaza pe cea falsa si lumeasca. Smerenia Maicii Domnului rusineaza vanitatea fotomodelelor. Cumintenia ei, vadeste obraznicia lor iar curatia sa dojeneste murdaria lor. Precum lumina nu are nimic de a face cu intunericul, tot asa nici frumusetea Maicii Domnului nu are nimic de a face cu frumusetea topmodelelor.

Insa aceste icoane de modeling sunt admirate si adulate fara sa realizam ca tot ele stau atarnande si pe peretii inimii noastre, cu toata frumusetea lor vestejita de pacat si toata slutenia lor duhovniceasca. Si nu ne gandim ca  inima noastra izvoraste din ea ceea ce am zugravit si pictat inlauntrul ei! Acesta este motivul pentru care frumusetea sufletului nostru este  o frumusete gaunoasa, pentru ca se opreste la trup.

Si cu toate aceastea, dam tot timpul nostru si toata energia noastra spre a acoperi si ingropa frumusetea interioara cu cea exterioara, neintelegand de ce admiratia barbatului nu patrunde si spre sufletul femeii. Pentru ca nu-l vede, daca este ispitit de frumusetea trupului!

Si ma intreb, cate fete s-au gandit vreodata: "Hei, eu vreau sa fiu precum Maica Domnului! Vreau sa port chipul ei"  sau "Mie imi place de sfanta Eufimia. Aceasta este infatisarea pe care mi-o doresc!"

Iar cu sfintii, chip si asemanare cu Dumnezeu, de ce nu petrecem macar un pic de timp, admirandu-le sfintenia si dorindu-ne sa ajungem la fel ca si ei. Sa ne dorim sa semanam cu ei, ei care seamana cu Dumnezeu. Cum stam cu chipul sufletului plin de cicatricile pacatelor, infectia rautatii si duhoarea stricaciunii, cand stim ca Dumnezeu ne da harul Sau care ne vindeca de orice neputinta, facandu-ne frumosi si luminosi la chip?

Tot asa cum iesim de la coafor, incantati de noua infatisare, asa sa ne straduim sa iesim si din Biserica, dupa ce ne vom fi straduit sa aratam precum sfintele cuvioase. Asa cum ii spunem stilistului de la coafor sa ne faca frumoase precum un fotomodel, tot asa sa ii spunem preotului duhovnic sa ne faca frumoase dupa chipul Maicii Domnului.

De ce nu vor tinerele sa fie frumoase ca Maica Domnului? Pentru ca lumea ne invata ca frumusetea costa bani! De ce nu vrem sa fim frumosi cu adevarat, ci doar niste mascarici iubitori de sine? Pentru ca lumea nu ne invata ca frumusetea este personala, ca vine din relatia cu semenii nostri si ca izvoraste din inima, ne invata doar ca ea se fabrica.