Skip to content

53 Comentarii

  1. olivia
    mai 3, 2012 @ 9:52 am

    la prima vedere e frumos zis, dar pina la urma nu ma consoleaza cu nimic interpretarea asta, pt ca paternalismul ei e la fel de misogin ca si fara interpretare, sotul unei femei nu este duhovnicul ei si nu poate tine acest rol patern fie si elevat la dimensiuni spirituale… 🙁 alta interpretare nu aveti? ^^

    Reply

  2. Administrator
    mai 3, 2012 @ 10:56 am

    Doamne ajută, Olivia!
    Părintele Ioan Teșu nu a susținut nicăieri în acest studiu că soțul unei femei ar fi/sau ar trebui să fie duhovnicul ei, deci nu vedem de unde ai tras această concluzie pe baza celor susținute în articol.
    Trecând și peste asta, este dezamăgitor faptul că la sfârșitul cometariului te adresezi ca și cum am fi o societate prestatoare de interpretări teologice.
    Pentru subiectul în cauză ai la dispoziție omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur asupra căsătoriei. Le poți găsi și pe net cu puțin efort. Însă te înștiințăm că Sf. Ioan face parte din categoria ”sfinților misogini”.
    Apoi, mai sunt și alte zeci de articole scrise de preoți pe tema asta. Tot pe net pot fi găsite.
    Până la urmă cred că cel mai bine ar fi să te lămurească o preoteasă sau o soție creștină cu armonie în familie ce înseamnă în mod practic: ”Iar femeia să se teamă de bărbat!”

    Reply

  3. olivia
    mai 3, 2012 @ 12:18 pm

    scuze daca ati luat prost modul cum m am adresat… nu stiu unde sa caut pe net va rog sa imi indicati unde pot gasi asa ceva! iar chestia cu duhovnicul am luat o pt ca acest parinte sugereaza ca sotul ar trebui sa fie garantul ortodoxiei duhovnicesti a sotiei: „teama de a nu întrista pe alesul ei întru Domnul”

    Reply

  4. Boitos
    mai 3, 2012 @ 12:46 pm

    olivcris, intra pe google si scrie
    ,,omiliile Sfântului Ioan Gură de Aur asupra căsătoriei”
    , in mod normal e pe prima pagina deschisa , randurile de jos, citeste cu atentie titulurile.Eu l-am gasit , dar pacat ca nu dispun de timp sa le si citesc din scoarta in scoarta, numai pe sarite.

    Reply

  5. Boitos
    mai 3, 2012 @ 12:50 pm

    Cei 2 soti sunt alesi de Dumezeu, unul pt altul.Ca nu se poate intra in fata altarului la cununie daca Dumezeu nu iti da voie sa faci asta si numai cu cine trebuie.
    Asta ar trebui sa fie alt articol, daca are cineva fler sa scrie, ca eu nu am: daca sotii mi alegem noi sau Dumezeu? (adica cum ar fi mai bine si de ce).

    Reply

  6. olivia
    mai 3, 2012 @ 12:51 pm

    merci! si dintre sfintii/parintii/alte persoane mai putin „misogine”?

    Reply

    • Sorin
      mai 3, 2012 @ 1:41 pm

      [quote name=”olivcris”]merci! si dintre sfintii/parintii/alte persoane mai putin „misogine”?[/quote]
      Hristos e cel mai puțin ”misogin” sfânt. Încearcă să duci viața duhovnicească la o măsură atât de înaltă încât să ajungi ca marile sfinte ce vorbeau cu Hristos, față către față, și El îți va da toate răspunsurile. Iar răspunsurile ce le vei primi le vei simți că nu au nici un pic de misoginism în ele. Problema e că noi nu îi înțelegem pe Sfinții Părinți la un nivel mai adânc și din această cauză ni se pare că sunt misogini sau că au niște învățături greșit. Am avut și eu anumite probleme foarte mari în legătură cu modul în care vedeau Sfinții Părinți căsătoria și relația dintre un bărbat și o femeie ( mi se părea că o desconsiderau din cauză că erau călugări ). Din mila lui Dumnezeu la un moment dat am primit lumina ce aveam nevoie pentru a înțelege acele cuvinte ale Sfinților Părinți și am ajuns la concluzia că cel cu mintea închisă eram eu și nu ei.

      Reply

  7. olivia
    mai 3, 2012 @ 12:52 pm

    cred ca asta iese din cadrul subiectului articolului. din pacate dzeu ne lasa liberi sa ne alegem noi 🙁

    Reply

  8. Boitos
    mai 3, 2012 @ 12:59 pm

    Deci vreau sa iti spun ca eu am citit 2 fraze pe o pagina, 2 fraze pe alta pagina si vreo 15 minute asa, pana la urma nu mi s-a parut misogin,in comparatie cu altii.
    Dai o cautare: despre casatorie cu sf parinti.
    Vezi ce iese, ca nu ai nimic de pierdut, nimeni nu te obliga sa si faci asa, si nici sa le citeste pe toate .
    Eu mai sus iti explicam despre cuvantul ,, ales” folosit aici.
    Dumezeu i-a dat sotiei un ales asa cum sotul o are aleasa pe ea.

    Reply

  9. Boitos
    mai 3, 2012 @ 1:04 pm

    Sau o alta explicatie: cei doi s-au ales unii pe altii in fata lui Dumezeu, ei 2 sunt de acum alesi sa duca casatoria pana la capat, ca nu poate veni nici mama, nici tata, nici doctorul , sa vindece ranile care se fac si problemele care apar.Numai Dumezeu.
    Dar trebuie sa il respecte si sa nu il intristeze pe alesul ei daca si el :”care în fiecare moment şi în fiecare clipă a vieţii lui caută să îi aducă bucurie şi să contribuie la dobândirea mântuirii ei, nesupărând-o şi neîntristând-o cu nimic, niciodată.”
    Deci se compenseaza , si eu nu consider misoginism.

    Reply

  10. olivia
    mai 3, 2012 @ 1:07 pm

    pai si atunci daca e asa cum zici tu de ce nu e reciproc? de ce barbatul sa „iubeasca” pe femeie iar femeia „sa se teama”?

    Reply

  11. Boitos
    mai 3, 2012 @ 1:11 pm

    Iti explic alta data ca e mai mult de discutat, si acuma sunt in criza de timp.

    Reply

  12. olivia
    mai 3, 2012 @ 1:23 pm

    si in versetele dinainte tot asa, supunere, barbatul e capul (c si cind femeile n ar avea creier), numai barbatul se raporteaza la dzeu si femeia la barbat si nu direct la dzeu, etc. daca ar fi sa ne luam dupa sf pavel femeile ar purta voal si a tacea in biserica :p

    Reply

  13. olivia
    mai 3, 2012 @ 1:30 pm

    hristos nu a zis niciodata genul asta de lucruri, el vorbea liber cu samarineanca, cu marta si maria, cu maria magdalena, cu canaaneanca, cu femeia adultera si toate celelalte femei, niciodata nu le a considerat mai prejos in demnitate si nu le a zis sa inchida botul si sa se supuna ^^

    Reply

  14. olivia
    mai 3, 2012 @ 1:32 pm

    „una dintre cele mai importante calităţi ale sale, aceea de subiect liber al unei relaţii egal împărtăşite”: da, asta corespunde duhului crestin, al lui hristos adica, epistola sf pavel spre efeseni (ca si altele de altfel) nu mi se pare litera conforma cu duhul, degeaba tragem noi de interpretari in chip si fel 🙁

    Reply

  15. olivia
    mai 3, 2012 @ 1:50 pm

    merci pt raspuns sorin! nu imi doresc sa fiu capul nimanui pt ca asa cum zice hristos in pasajul pe care il citezi, a ti dori sa fii capul cuiva nu este demn de un adevarat crestin, de accea nici nu pricep de ce sf pavel ii indeamna spre aceasta pe barbati, care daca sint cu adevarat cresini nu ar avea mai multe motive sa isi doreasca aceasta ^^ ci cum zice articolul: „una dintre cele mai importante calităţi ale sale, aceea de subiect liber al unei relaţii egal împărtăşite”
    si ia spune mi, si despre desconsiderarea casatoriei de catre sf parinti, plus alt subiect pe aceeasi tema, interdictia sf munte pt femei, cum ai ajuns sa le pricepi si in ce sens?

    Reply

  16. Ana
    mai 3, 2012 @ 3:16 pm

    Olivcris nu cred ca esti impotriva subiectului si nici nu cred ca te intereseaza de ce femeile nu au voie in sfantul Munte. Nevoia ta este de a.ti acoperi o durere si intr-un fel sa ne starnesti pe noi in a te jigni.

    [b]Raspunsurile la aceste intrebari nu-ti sunt de nici un folos si chiar daca ti-am raspunde ai gasi alte intrebari care nu ne sunt nici noua nici tie de folos. [/b]

    Mai bine scrie, scrie despre tine si durerea ta. Si daca nu poti sa scrii, roaga_te Domnului sa-ti scoata in cale un parinte si sa faci putina curatenie in suflet prin spovedanie.

    Dumnezeu sa te lumineze

    Reply

  17. olivia
    mai 3, 2012 @ 3:25 pm

    draga ana, nu ma cunosti si nu poti deci face asemenea supozitii. cred ca intrebarile mele sint legitime si nu au nici un alt scop decit acela de a afla un raspuns. cind vad ca azi, la 2 milenii dupa ce a venit hristos, inca femeile stau la usa bisericii pt ca sint pe stop, cred ca am dreptate sa mi pun intrebari…

    Reply

  18. shtugher
    mai 3, 2012 @ 3:42 pm

    buna cris

    Cunoasterea lui Dumnezeu(si implicit a planurilor Sale cu noi ) se realizeaza pe doua cai , cea katafatica(naturala) si cea apofatica(supranaturala).Cunoasterea lui lucrarilor lui Dumnezeu (pe Dumnezeu nu il poate nimeni cunoaste in fiinta Sa asadar tot ce cunoastem despre El sunt doar concluzii care le tragem asupra lucrarilor Lui) pe cale supranaturala are doua aspecte unul exterior in care se incadreaza actiuni perceptibile senzorial ,minuni ,proorocii si unul interior ,aspectul interior al cunoasterii lui Dumnezeu este cel al trairii.Acest lucru presupune credinta lucratoare prin iubire.Acest fel de cunoastere se face printr-o permanenta purificare si induhovnicire. Orice ai vrea sa intelegi despre cum si de ce s-au stabilit aceste reguli
    „interdictia femeilor pe muntele Athos si la manastirea Frasinei ,dc Hristos a spus ca barbatul e cap femeii si capul barbatului e El, ce sens are expresia si femeia sa se teama de barbat etc” poti sa intelegi doar pe aceasta cale a trairii.
    Sf Scriptura este de Dumnezeu inspirata 2 tim III 16 facand pe Sf Pavel misogin il facem pe Dumnezeu misogin .

    Reply

  19. olivia
    mai 3, 2012 @ 4:03 pm

    inspirata da, dar nu dictata! si sfintii au avut pacate si au spus prostii! voi stiti ca majoritatea primilor parinti ai bisericii credeau in apocatastaza?
    credeam ca pe site ul asta sint oameni destepti care si pun intrebari si nu doar contempla misterul apofatic al lui dzeu ^^

    Reply

  20. Sorin
    mai 3, 2012 @ 4:27 pm

    @shtugher: citește puțin aici ce înseamnă cunoașterea apofatică a lui Dumnezeu: http://ro.orthodoxwiki.org/Apofatism
    A doua chestie: eu aș prefera ca olivcris să creadă că sfinții sunt misogini decât că Dumnezeu e misogin.

    Reply

  21. Sorin
    mai 3, 2012 @ 4:51 pm

    @shtugher: citește puțin aici ce înseamnă cunoașterea apofatică a lui Dumnezeu: http://ro.orthodoxwiki.org/Apofatism
    A doua chestie: eu aș prefera ca olivcris să creadă că sfinții sunt misogini decât că Dumnezeu e misogin.
    @olivcris: Trebuie să înțelegi clar că greșești în ceea ce spui. Care Părinți ai Bisericii în afară de Sf. Grigore Teologul au crezut în apocatastază? Să nu îmi spui de Origen sau Evagrie Ponticul căci nu sunt sfinți. Iar erezia apocatastazei a fost stabilită la un sinod ecumenic, nu? Păi, și canonul Sf. Scripturi a fost stabilit la un Sinod Ecumenic iar cele 7 Sinoade Ecumenice au fost fără greșeli.
    La ce te referi mai exact când vorbești despre desconsiderea căsătoriei?
    În legătură cu interdicția intrării femeilor în Sf. Munte am înțeles că a fost o lege dată de Maica Domnului așa că ar trebui să o întrebi pe Ea. 🙂 Eu fiind un om trupesc am o înțelegere trupească a acestei interdicții și anume: bărbatul din fire are o înclinație spre actul trupesc destul de puternică. Trebuie să fii bărbat ca să înțelegi. Și de asta este interzis femeilor să intre în Sf. Munte: ca bărbatul să aibă o ispită foarte puternică în minus ( o ispită ce vine din natura fizică a bărbatului ceea ce o face foarte puternică ). Asta e înțelegerea mea trupească a acestei interdicții. Ca o paranteză un tânăr rasofor ce l-am cunoscut la o mănăstire și cu care m-am împrietenit s-a dus la Sf. Munte tocmai din cauză că nu mai suporta să vadă femeile îmbrăcate necuviincios la mănăstire din cauza dracului curviei.

    Reply

  22. olivia
    mai 3, 2012 @ 5:03 pm

    am dat doar exemplul apocatastazei pt a zice ca si sfintii fac greseli, nu insist asupra acestui aspect care nu priveste subiectul nostru.
    desconsiderarea casatoriei de care vorbeai, in raport cu monahismul spre exemplu.
    daca e vorba de femeie ca ispita, cum explicam ispitele sf antonie cel mare in pustiu, la mii de mile fata de picior de femeie? ispita nu vine din exterior ci din interior! si pe de alta parte, nu cred ca in general femeile care vin intr o minastire vin imbracate ca in place pigalle ^^

    Reply

  23. Ana
    mai 3, 2012 @ 5:19 pm

    [quote]draga ana, nu ma cunosti si nu poti deci face asemenea supozitii. cred ca intrebarile mele sint legitime si nu au nici un alt scop decit acela de a afla un raspuns. cind vad ca azi, la 2 milenii dupa ce a venit hristos, inca femeile stau la usa bisericii pt ca sint pe stop, cred ca am dreptate sa mi pun intrebari…[/quote]

    Olivcris, te pot cunoaste pe tine prin intrebarile si raspunsurile tale. Din ce scrii se intelege ca nu faci o ascultare in cadrul bisericii de un duhovnic, nu ai un canon, nu-ti place spovedania si nici nu-ti place sa ti se dea sfaturi sau sa le asculti:). Raspunde intai la astea si ti se v-a raspunde si la alte intrebari.

    De ce te intereseaza atat de mult de ce femeile nu intra in biserica in perioada lunara sau de ce femeile nu merg la sfantul Munte? Dupa nik nu pari femeie.

    Doamne ajuta

    Reply

    • olivia
      mai 3, 2012 @ 10:24 pm

      [quote name=”Ana”]Olivcris, te pot cunoaste pe tine prin intrebarile si raspunsurile tale. Din ce scrii se intelege ca nu faci o ascultare in cadrul bisericii de un duhovnic, nu ai un canon, nu-ti place spovedania si nici nu-ti place sa ti se dea sfaturi sau sa le asculti:). Raspunde intai la astea si ti se v-a raspunde si la alte intrebari.

      De ce te intereseaza atat de mult de ce femeile nu intra in biserica in perioada lunara sau de ce femeile nu merg la sfantul Munte? Dupa nik nu pari femeie.

      Doamne ajuta[/quote]

      draga ana, desi nu par, da sint femeie si da am un duhovnic! insa cred ca genul asta de intrebari intereseaza pe toata lumea si nu sint strict personale pt a fi discutate doar intre mine si duhovnicul meu. vezi deci ca aparentele inseala si ca nu putem judeca pe cineva si pune etichete dupa 2 vorbe! 😉

      Reply

  24. Sorin
    mai 3, 2012 @ 5:24 pm

    olivcris, am stat câteva săptămâni la mănăstiri și unele fete chiar vin acolo fără un minim de bun simț față de călugări. Ispita din interior pe care a avut-o Sf. Antonie a fost când sfântul era la o măsură înaltă. Dar pentru cei începători lupta e mai mare cu ispitele exterioare și abia apoi avansează spre interior. Sfinții fac greșeli dar cărțile Sf. Scripturi au fost alese în primul Sinod Ecumenic ce e unul din bazele Ortodoxiei. Cărțile dacă ar fi avut anumite erezii nu ar fi fost incluse în Sf. Scriptură.
    Iar în legătură cu monahismul și căsătoria singura explicație ce o am la ora actuală e ceea ce a spus Sf. Ap. Pavel: cei căsătoriți fiind preocupați cu familia nu vor avea libertatea pe care o au călugării pentru a se adânci în rugăciune. Nu sunt o persoană duhovnicească ci sunt un om în căutare ca și tine așa că și răspunsurile mele pot fi superficiale și greșite. Ideea e că dogmele și învățătura Bisericii nu pot fi greșite.

    Reply

    • olivia
      mai 3, 2012 @ 10:30 pm

      [quote name=”Saurian”]olivcris, am stat câteva săptămâni la mănăstiri și unele fete chiar vin acolo fără un minim de bun simț față de călugări. Ispita din interior pe care a avut-o Sf. Antonie a fost când sfântul era la o măsură înaltă. Dar pentru cei începători lupta e mai mare cu ispitele exterioare și abia apoi avansează spre interior. Sfinții fac greșeli dar cărțile Sf. Scripturi au fost alese în primul Sinod Ecumenic ce e unul din bazele Ortodoxiei. Cărțile dacă ar fi avut anumite erezii nu ar fi fost incluse în Sf. Scriptură.
      Iar în legătură cu monahismul și căsătoria singura explicație ce o am la ora actuală e ceea ce a spus Sf. Ap. Pavel: cei căsătoriți fiind preocupați cu familia nu vor avea libertatea pe care o au călugării pentru a se adânci în rugăciune. Nu sunt o persoană duhovnicească ci sunt un om în căutare ca și tine așa că și răspunsurile mele pot fi superficiale și greșite. Ideea e că dogmele și învățătura Bisericii nu pot fi greșite.[/quote]

      draga sorin, ideea ca ce scriu sfintii si apostolii nu poate fi gresit e o idee de fundamentalisti si inegristi, ca protestantii aia care iti zic ca in ioan 3,4 scrie asta si cu astalalta si ti arunca un verset total scos din context sa te convinga de nu stiu ce! sau ca musulmanii care considera ca mahomed a primit coranul direct din cer, dictat de un inger! nu, noi crestinii consideram ca numai dzeu e desavirsit si ca trebuie sa ne conformam duhului mai mult decit literei!
      cit despre adincit in rugaciune, hristos ne a spus sa ne rugam neincetat si nu a zis asta e doar pt calugari, restul luati o mai usor. de altfel traditia e plina de sfinti calugari in admiratie fata de credinta laicilor, precum acel cizmar la care l a dus un inger pe un parinte al desertului…

      Reply

  25. Tatiana
    mai 3, 2012 @ 6:28 pm

    Femeia trebuie sa asculte de barbat si barbatul la rindul sau de Dumnezeu.Barbatul si femeia sunt 2 fiinte diferite din punct de vedere medical si religios,care impreuna foarmeaza un trup,un OM.
    Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
    In biserica corect este sa intre primul barbatul si dupa femeia,barbatii stau de-a dreapta si femeile de-a stinga.
    Femeile care vor sa asculte de Dumnezeu aleg calea calugariei.
    Din toate timpurile barbatii au fost cei mai buni in toate domeniile, in zilele noastre femeile vor sa se depasesca si uita de mintuire.Doamne ajuta sa aveti intelepciune sa alegeti pe cine trebuie la timpul potrivit!

    Reply

    • olivia
      mai 3, 2012 @ 10:39 pm

      [quote name=”Tatiana27″]Femeia trebuie sa asculte de barbat si barbatul la rindul sau de Dumnezeu.Barbatul si femeia sunt 2 fiinte diferite din punct de vedere medical si religios,care impreuna foarmeaza un trup,un OM.
      Şi a zis Dumnezeu: „Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească peştii mării, păsările cerului, animalele domestice, toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”Şi a făcut Dumnezeu pe om după chipul Său; după chipul lui Dumnezeu l-a făcut; a făcut bărbat şi femeie.
      In biserica corect este sa intre primul barbatul si dupa femeia,barbatii stau de-a dreapta si femeile de-a stinga.
      Femeile care vor sa asculte de Dumnezeu aleg calea calugariei.
      Din toate timpurile barbatii au fost cei mai buni in toate domeniile, in zilele noastre femeile vor sa se depasesca si uita de mintuire.Doamne ajuta sa aveti intelepciune sa alegeti pe cine trebuie la timpul potrivit![/quote]

      genul asta de discurs din gura unei femei, si crestine, si din secolul 21, are de ce sa ne faca sa ne crucim!!! dzeu sa ne fereasca de genul asta de mentalitate! nu, barbatul si femeia nu formeaza un om, ci sint 2 oameni distincti fiintial! sigur, si medical (biologic), insa religios (duhovniceste) diferentele sint mai mult la nivel individual decit intre sexe. barbatii nu au fost mai buni decit pt ca au avut mai multe sanse, acum vedem ca de cind fetele merg la scoala de obicei sint mai bune ca baietii. dorinta de autodepasire merge mina in mina cu dorinta de mintuire. dar ideea ca femeile au capacitati mai scazute prin natura lor feminina decit cele ale barbatilor este evident falsa, nu e vorba aici de autodepasire ci doar de a fi tu insuti. hristos s a adresat direct femeilor si nu barbatilor care li s au adresat apoi femeilor, ba chiar deseori e invers, cum a fost la inviere cind s a aratat intii femeilor mironosite si apoi apostolilor. de ce sa credem noi ca lucrurile stau altfel decit considera insusi dzeu?

      Reply

  26. shtugher
    mai 3, 2012 @ 6:34 pm

    @Saurian

    Potrivit traditiei patristice este o posibilitate de cunoastere a Divinitatii pe calea ratiunii ,afirmativa, pozitiva-katafatica si alta negativa,negraita,mistica-cea apofatica ,dar prin nici una din cele doua cai nu l putem cunoaste pe Dumnezeu in fiinta Sa. Cunoasterea katafatica sau pozitiva se bazeaza pe energiile Lui Dumnezeu , pe puterile si lucrarile prin care El intra in legatura cu creatia. Dionisie Pseudoaeropagitul spune „Dumnezeu este tot ceea ce este si nimic din ceea ce este” .Prima parte a frazei ilustreaza cunoasterea katafatica. a doua parte „si nimic din ceea ce este” se numeste cunoastere apofatica prin negare sau eliminare.Ea ne arata mai ales ceea ce nu este Dumnezeu si se refera mai ales fiinta intima a Sa, la acea parte incognoscibila a Lui .

    pe ortodoxwiki e prezentat doar un ciot din informatie si nu e prea pe intelesul tuturor

    nu am intles ideea de ce m-ai trimis la link ul ala

    Reply

  27. shtugher
    mai 3, 2012 @ 6:52 pm

    @cris

    Iisus a spus despre Sf. Pavel: „El este un vas pe care Mi l-am ales ca să ducă Numele Meu înaintea neamurilor” (Fapte 9:15). Crezi ca Dumnezeu ar fi ales un misogin ca sa propovaduiasca Cuvantul Sau? Iti recomand sa iti gasesti un duhovnic cu care sa dezbati orice problema sau nelamurire care te apasa. Sau daca ai , discuta cu el , te va lamuri.

    Reply

  28. Sorin
    mai 3, 2012 @ 6:57 pm

    Păi tu spus că acea cunoaștere apofatică e comunicarea lui Dumnezeu cu proorocii și descoperirea lui DUmnezeu în inima omului ceea ce e greșit. Cunoașterea apofatică e, cum ai spus în al doilea mesaj, cea prin negare. Adică n-are nici o legătură termenul de cunoaștere apofatică cu descoperirea lui Dumnezeu la oameni. Mi s-a părut că amestecai merele cu perele.

    Reply

  29. Administrator
    mai 4, 2012 @ 5:41 am

    Draga Olivia, recunosc ca am amanat sa-ti raspund pana in dimineata aceasta tocmai din dorinta de a-mi stinge tulburarea. Nu cred ca mi-ar fi fost nici mie de folos, cu atat mai putin tie, sa-ti raspund intr-o stare sufleteasca nepotrivita. Dar constat cu amaraciune, nu si cu surpindere, ca tu continui sa aduci tulburare… aceeasi tulburare responsabila de framantarile duhovnicesti pe care le ai.
    Insa poate ca te intrebi de ce tulburare?
    In primul rand se observa foarte usor ca subiectul articolului este unul, iar felul tau de a dialoga aduce un talmes-balmes in discutii (adica discutam despre orice, fara sa asimilam nimic).
    In al doilea rand pentru ca felul tau de a-ti exprima opiniile si mai ales nelamuririle pe care le ai imi aduc aminte de o persoana care avea aceleasi nelamuriri la pachet (barbatii misogini, de ce femeia in timpul menstruatiei nu are voie sa stea decat la intrarea in Biserica, de ce nu are voie femeia in altar, de ce nu are voie pe Sfantul Munte si mai ales de ce nu au voie femeile sa acceada la preotie). Acea persoana, femeie in toata firea, a fost gazda acestui site timp de un an si jumate (daca nu ma inseala memoria) si prin comentariile ei a populat aproximativ 40% din volumul de comentarii total al site-ului. Orice subiect s-ar fi discutat, aducea in discutie aceste nelamuriri iar Sf. Pavel era piesa de rezistenta a „misoginismului”. De fiecare data aducea tulburare in discutii pentru ca sufletul ei era tulburat. Nu a primit niciun sfat de la nimeni desi pretindea ca intreaba, ca vrea sa afle. Pana la urma aceasta fata s-a rupt de ortodoxie, si mai mult nu spun… ca ma doare inima. Asta inseamna neascultarea, printre altele.
    Revenind la discutia de fata, din cuvintele tale constat ca nu numai ca nu ai evlavie fata de anumiti sfinti, ci ca nu ai nici macar un minim respect. Dar te rog, ai respect fata de ei si fata de ceea ce au spus, fie si din simplul motiv ca osemintele lor miros frumos dupa moarte iar noi mirosim a degradare inca de vii.
    Apoi, ai te rog un pic de respect fata de Dumnezeu. Deci, nu „dzeu” ci Dumnezeu.
    Iarasi te rog sa ai un pic de respect si fata de interlocutorii tai. Expresii de genul „si nu le a zis sa inchida botul si sa se supuna” nu fac cinste niciunui crestin, cu atat mai putin unei femei crestine.
    Revenind la nelamurire, ai primit deja sfaturile necesare, anume:
    a) sa citesti omiliile Sf. Ioan Gura de Aur
    b) sa vorbesti cu o preoteasa sau cu o sotie crestina ce înseamnă în mod practic: ”Iar femeia să se teamă de bărbat!”
    Adaug la acestea si sfatul de a vorbi cu parintele tau duhovnic despre nelamuririle in cauza.
    Smereste-te inaintea lui Dumnezeu ca El sa te lumineze sa afli raspunsurile si astfel vei dobandi si liniste in suflet. Cam asta ar fi.
    Doamne ajuta!

    Reply

  30. Boitos
    mai 7, 2012 @ 6:10 am

    Efeseni 5:20-33Fraţilor, mulţumiţi totdeauna pentru toate, întru numele Domnului nostru Iisus Hristos, lui Dumnezeu şi Tatăl. Supuneţi-vă unul altuia, în frica de Dumnezeu. Femeile să se supună bărbaţilor lor ca Domnului, pentru că bărbatul este cap femeii, precum şi Hristos este cap Bisericii, fiind şi mântuitor al acestui Trup al Său. Şi precum Biserica se supune lui Hristos, aşa şi femeile bărbaţilor lor, în toate.
    Bărbaţilor, iubiţi pe femeile voastre, precum şi Hristos a iubit Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească, curăţind-o cu baia apei prin cuvânt, ca s-o înfăţişeze Sieşi: Biserică slăvită, neavând pată sau zbârcitură, ori altceva de acest fel, ci ca să fie sfântă şi fără prihană.
    Aşadar, bărbaţii sunt datori sa-şi iubească femeile, ca pe înseşi trupurile lor. Cel ce-şi iubeşte femeia, şi pe sine se iubeşte. Căci nimeni vreodată nu şi-a urât trupul său, ci fiecare îl hrăneşte şi îl încălzeşte, precum şi Hristos Biserica, căci suntem mădulare ale trupului Lui, din carnea Lui şi din oasele Lui.
    [Despre bărbat şi femeie, scris este:] „Pentru aceasta va lăsa omul pe tatăl său şi pe mama sa şi se va lipi de femeia sa şi vor fi amândoi un trup” – şi această taină mare este; eu însă zic (/cred) că [acest cuvânt] este şi despre Hristos şi Biserică.
    Deci şi voi, fiecare aşa să-şi iubească femeia ca pe sine însuşi; iar femeia să se teamă de bărbat.
    Am gasit pe undeva pasajul asta, si mi s-a parut interesant.Practic barbatii au o mai mare responsabilitate decat noi femeile.Ei trebuie sa de-a seama inaintea lui Dumezeu de noi, sotiile lor, dar si de ei , de faptele lor.

    Reply

  31. Boitos
    mai 7, 2012 @ 6:19 am

    Pana la urma se spune f bine in articol:
    ,,Teama sau temerea femeii creştine nu are, aşadar, sensul de teamă a unei roabe faţă de proprietarul ei şi al copiilor lor, aşa cum se întâmpla în lumea veche, nici aceea a slugii faţă de stăpânul şi superiorul ei, ci teama de a nu întrista pe alesul ei întru Domnul, care în fiecare moment şi în fiecare clipă a vieţii lui caută să îi aducă bucurie şi să contribuie la dobândirea mântuirii ei, nesupărând-o şi neîntristând-o cu nimic, niciodată.”
    Deci daca este asa, atunci pe mine ca sotie , sotul meu trebuie sa ma protejeaze astfel incat sa nu ma supere nimic niciodata si sa fiu tot timpul fericita, sa nu am nici o problema.Prin urmare ma voi ,,teme” de el ca sa nu il intristez pe alesul meu.
    Dar in viata reala nu prea e asa cum e in articol.
    Prin urmare atunci cand o sa fiu tot timpul fericita si sa nu duc lipsa de nimic , atunci ma voi ,,teme” si eu de sotul meu.
    Viata nu este chiar asa, si stim prea bine.Iar faptul ca eu ca femeie il las pe sotul meu sa imi conduca viata si sa il ascult, da sunt intru totul de acord pana …la momentul cand vad ca face greseli, si atunci nu vad de ce nu pot fi eu capul familiei.
    Cu drepturi egale, pt ca cunosc zeci de familii unde sotii sunt un fel de Dumnezeu in casa, si cu asta ii terorizeaza pe toti.Se foloseste f mult aceasta expresie ,,femeia sa se teama de barbat” , crezand ca astfel poti supune pe celalalt.
    In casa aceea nu mai existe Dumezeu.

    Reply

  32. Boitos
    mai 7, 2012 @ 6:25 am

    Zilele trecute imi spunea o colega, ca ea de cand s-a casatorit nu a iesit din cuvantul sotului ei.Deloc.A facut ce a zis el tot timpul si acum plangea de se rupeau hainele pe ea , ca el nu invata din greselile lui, si ca tot intra in fel de fel de probleme, punand siguranta familiei in pericol.Avea de luat o decizie, si cand i-am spus sa mearga inainte , si sa ia ,,taurul de coarne” sa rezolve treaba, m-a intrebat surprinsa cum sa faca asta peste decizia sotului ei.I-am spus ca bine.Si m-a sunat vineri seara f fericita ca a rezolvat treaba singura, si merge sa ii spuna la sotul ei ca sunt bine si au iesit din incurcatura.
    Scuzati-ma, dar de un asemenea barbat, sincer eu nu mi-as face nici ce-a mai mica teama, si nici supunere.

    Reply

  33. Boitos
    mai 7, 2012 @ 6:27 am

    Asa ca prin urmare, ovicris, nu iti mai bate capul cu de astea, mai bine intreaba un duhovnic, dar nu de ala de la manastire, ca poate te incurca mai mult, ci un duhovnic casatorit, ca el stie mai bine.Preotii astia au treaba cu familile, pt ca cine nu e trecut prin casnicie nu stie cum e, ci numai din carti.

    Reply

  34. Administrator
    mai 7, 2012 @ 7:43 am

    Oameni buni, am fost nevoiti sa va stergem o parte din comentarii pentru ca discutia a devenit una inutila de la un punct in colo:
    [b]CriCri[/b], ironia nu este in vreun caz constructiva. Incearca sa nu raspunzi cu aceasta moneda.
    [b]Shtugher[/b], aceeasi observatie ca si pentru CriCri, numai ca ironia ta a fost mult mai evidenta. Cu aceasta ocazie te sfatuim sa nu te mai grabesti cu presupunerile despre oameni. Presupunerile pot veni de multe ori din preconceptii despre oameni.
    [b]Olivia[/b], ti-am dat niste sfaturi (raspunsuri) si era firesc sa te abtii de la obiectii pana sa incerci sa le urmezi, ca sa vezi daca te ajuta cumva sau nu.
    Apoi, te-am rugat sa ai un minim respect fata de Sfintii Bisericii, ori tu continui sa le faci rechizitorii, si mai ales cu afirmatii neargumentate.
    Mai mult, te-ai abatut iarasi de la subiectul de baza, pe alte subiecte care nu au legatura cu asta.
    Oricat de firesc ati discutat tu si cu Saurian despre casatorie-calugarie, sexualitatea in cadrul casatoriei sau altele, aceste discutii mai mult ar incurca pe eventualele domnisoare care ar avea aceeasi nelamurire/obiectie ca a ta, si care ar incerca sa afle niste raspunsuri suplimentare din comentarii. Dar ce sa afle, decat un talmes-balmes de idei?
    Va rugam sa comentati doar la subiect, cu argumente si cu respect fata de interlocutori.

    Reply

  35. Administrator
    mai 7, 2012 @ 8:32 am

    Simona ai sustinut ca „pe mine ca sotie , sotul meu trebuie sa ma protejeaze astfel incat sa nu ma supere cu nimic niciodata si sa fiu tot timpul fericita, sa nu am nici o problema.”
    Raspunsul nostru este ca in niciun caz obligatia barbatului crestin nu este de a-si face sotia fericita ci de a o iubi cu dragoste crestina in vederea mantuirii ei. A iubi nu este intotdeauna egal cu a face fericit pe cineva.
    Exista multi barbati care isi fac sotiile tot timpul fericite, dar de iubit cu adevarat nu le iubesc caci dragostea lor nu merge spre mantuire ci spre osanda. Cati barbati nu fac mofturile, atat de pagubitoare, sotiilor… ca acestea sa fie fericite? Cati nu le cumpara randuri intregi de haine ca sa fie fericite de satisfacerea patimei modei, cati nu le cumpara parfumuri, machiaje si tot ce isi doresc acestea ca sa fie fericite cu idolatria propriei imagini? Cati nu le duc in zeci de excursii, care mai de care mai exotice si frumoase, dar nu le duc odata la biserica, la o slujba, la o spovedanie. Cata paguba sufleteasca nu le fac barbatii prin aceasta? Cata patima nu intretin in ele? Iata ca a a face sotia fericita poate fi de multe ori o paguba si o lipsa a iubirii crestine.
    Asadar, barbatul crestin trebuie sa-si iubeasca sotia. O poate face fericita prin atentie, rabdare, blandete dar o poate face „nefericita” prin mustrare, atunci cand greseste in cele duhovnicesti, mai ales cand e vorba de greseli mari sau repetate continuu. Toate, cu dreapta cumpanire.

    Apoi ai sustinut ca „Prin urmare atunci cand o sa fiu tot timpul fericita si sa nu duc lipsa de nimic , atunci ma voi ,,teme” si eu de sotul meu.” Consideram ca aceasta concluzie este una gresita si asta se datoreaza faptului ca ai mers pe o premisa gresita („obligatia sotului de a face sotia fericita”). Astfel ai conditionat daruirea ascultarii de primirea iubirii: (ascult de el daca ma iubeste). Dar, la fel, si barbatul poate conditiona daruirea iubirii de primirea ascultarii: (o iubesc daca ma asculta). Insa aceasta vedere a casatoriei este una tipica pentru un esec garantat al casatoriei. In realitate, nu avem dreptul sa conditionam nimic ci fiecare are datoria lui:
    – Ca sot crestin, ai datoria sa-ti iubesti sotia fie ca te asculta, fie ca nu.
    – Ca sotie crestina, ai datoria sa-ti asculti sotul fie ca te iubeste, fie ca te raneste (sper ca nu este nevoie sa explicam si ce am vrut sa spunem prin „ranire”). Dar ascultarea sotiei fata de sot merge pana cand vine vorba de pacat. Este un lucru atat de elementar acesta, incat ne minunam cum de pot aparea neclaritati sau obiectii pe acest aspect. Cum sa asculti de barbat, daca te indeamna la contraceptie, avort, minciuna, dezbinare fata de rude, etc?

    Reply

  36. olivia
    mai 7, 2012 @ 8:55 am

    admin de ce stergeti comentariile? le ati fi putut deplasa altundeva. v am intrebat unde putem aborda si aceste subiecte va rog? nu mi ati raspuns!

    Reply

  37. Administrator
    mai 7, 2012 @ 9:17 am

    Olivia, am explicat mai sus de ce am sters si stergem comentarii.
    Discutii despre alte subiecte/nelamuriri pot fi purtate la articolele de pe site care trateaza tematicile in cauza (daca sunt si daca le gasesti). Daca nu, ai la dispozitie posibilitatea de a dialoga in particular, pe mail, ori cu noi, ori cu alti participanti de la acest dialog (daca sunt dispusi).

    Reply

  38. Boitos
    mai 7, 2012 @ 9:24 am

    Poi eu la asta m-am referit sa asculti de barbat: sa se comporte civilizat cu sotiile lor, si crestineste.
    Nu m-am referit la bijuteri, vacante, lux..si cate si mai cate.
    Si cand am zis ca atunci ma voi teme si eu de barbat….am vrut sa spun ca daca se va comporta cu mine asa cum si Dumezeu s-a comportat cu oamenii in general, si i-a iubit pe toti, atunci si eu ma voi ,,teme” de el, asa cum am tem si de Dumezeu sa nu fac rele , cat pot.
    Pt ca stiu ca daca fac rau voi astepta rau.
    Si daca un sot duce casnicia spre prapastie ce e de facut, sa stau si sa fac ascultare fata de el?Poi nu .Ma pun la carma si asta e.Pt ca cea mai grea meserie in lumea asta este sa conduci si sa fi responsabil de viata celorlalti.

    Reply

  39. Administrator
    mai 7, 2012 @ 9:47 am

    Draga Simona, nu te-ai referit la comportament civilizat si nici la bijuterii sau lux ci te-ai referit la ”fericire”, si ai conditionat ascultarea de aceasta ”fericire”: [i]”pe mine ca sotie , sotul meu trebuie sa ma protejeaze astfel incat sa nu ma supere cu nimic niciodata si sa fiu tot timpul fericita, sa nu am nici o problema.”[/i]
    In primul rand ”fericirea” este un termen foarte relativ, fiecare intelegand ce-i place prin aceasta. De aici urmeaza o intreaga pleiada de confuzii asupra indatoririlor sotilor, unul fata de altul.
    In al doilea rand, comportamentul civilizat cu sotiile nu este neaparat model al iubirii crestine. Imi amintesc cum, la o discutie asemanatoare, Florinm, un vechi cititor al site-ului, spunea ca respectuos si civilizat poti fi si fata de seful tau de la servici, dar asta nu inseamna ca-l si iubesti. Deci iubirea sotului fata de sotie este ”ceva” mai mult decat comportament civilizat. Reciproca e la fel de valabila.
    Apoi, iarasi conditionezi: ”daca se va comporta cu mine asa cum si Dumezeu s-a comportat cu oamenii in general, si i-a iubit pe toti, atunci si eu ma voi ,,teme” de el, asa cum am tem si de Dumezeu sa nu fac rele , cat pot”.
    Dar repetam: in casatorie nu avem dreptul sa conditionam altfel totul ajunge un esec. Dragostea nu cauta ale sale, nu conditioneaza. In casatoria crestina fiecare sot are datorii in primul rand. Deci fiecare sot urmareste sa-si implineasca propria indatorire. Casatoria crestina nu este ”drepturile omului” ca sa pretindem drepturi si sa uitam de indatoriri, ori sa conditionam daruirea de primire ca si cum casatoria ar fi un contract comercial.
    Deci, rugam sa fii atenta la acest lucru pentru ca intri intr-un cerc vicios. In acest sens iti recoamdam un articol foarte frumos, scris de o doamna preoteasa: [url]http://florinm.wordpress.com/2009/07/08/dragostea-si-respectul-in-familie/[/url]

    Reply

  40. Administrator
    mai 7, 2012 @ 10:01 am

    Olivia, la sfarsitul comentariului in care am explicat de ce am sters o parte din comentarii, am precizat si: ”Va rugam sa comentati doar la subiect, cu argumente si cu respect fata de interlocutori.”
    Sa stii ca nu imbunatatesti cu nimic calitatea dialogului daca aduci si tu acuze la randul tau, in loc sa cauti linistea. Tot de asta ti-am sters comentariul si in eventualitatea altor abateri, din partea oricui ar veni, vom sterge comentariile fara sa mai explicam din nou de ce le-am sters.

    Reply

  41. Boitos
    mai 7, 2012 @ 11:58 am

    Am citit articolul si multumesc pt asta. Cu unele sunt de acord cu altele nu.De ce?
    Pt ca in viata nu e chiar asa. Adica eu sa imi iubesc sotul si sa il respect cand el e mort de beat si bate copii, sau mai stiu eu ce? Din start nu sunt de acord.In majoritatea famililor se intampla asa, din pacate, si de acolo la divort este doar un singur pas.
    Chiar ieri ne-a spus preotul la biserica, la predica, ca inainte de toate trebuie sa ascultam de Dumezeu, si apoi de altii.Inainte de sot, si inainte de copii este Dumezeu.
    Deci daca eu sunt pe un drum bun ( de exemplu), inseamna ca nu imi respect sotul si nu ma tem indeajuns de el, daca nu fac cum zice el?
    In fine sunt intrebari retorice, si nu astept raspuns la ele.
    Parerea mea este aceasi si mi-o mentin indiferent de ce zic altii.
    Dragostea cea mare dureaza cativa ani si apoi ramane respectul si intelegerea, daca este respect si intelegere bine, daca nu mai bine se despart decat sa traiasca in casa mai rau ca animalele.
    Si pana la urma de ce nu intra daca se poate pe site, cineva cu experienta, adica cu sot, greutati, copii, mirean, sa ne de-a sfat ?
    Sa vedem cum sta treaba asta cu ,,teama” de barbat, de care fug femeile, si barbatii se folosesc pt ei insasi.

    Reply

  42. Boitos
    mai 7, 2012 @ 12:01 pm

    Pt ca din pacate o parte dintre tinerii casatoriti, la prima cearta, si nu numai , se apuca sa strige el: ai auzit ce a spus preotul , femeia sa se teama de barbat.
    Probabil ca o parte dintre femei ar trebui sa spuna: da, ma voi teme de barbat cand si el ma va respecta si iubi.
    Din pacate cu atat raman in urma casatoriei, de astea lucruri se folosesc, in loc sa stie ca sunt legati pe vecie, si ce responsabilitate au unii fata de altii.

    Reply

  43. Boitos
    mai 7, 2012 @ 12:13 pm

    Si acuma vad mai bine, de fapt dupa ce am citit a 2 oara.Ca daca vedeam din prima incepeam cu asta.
    Fa bine si nu imi zice ,,draga”. Nu sunt ” draga” nimanui.
    Cuvantul ” draga” venit din partea cuiva pe care nu il cunosc, si despre care nu stiu mare lucru(nici nu ma intereseaza) suna cam…lingusitor. Si sa imi zica ” draga” cineva asa in acest context inseamna ca vrea sa ma convinga de anumite lucruri ( in cazul de fata discutia, parerile acestea )…ceea ce pe mine nu poate, in ruptul capului.
    Oricum m-am enervat asa ca ies, ca e mai bine.

    Reply

  44. Administrator
    mai 7, 2012 @ 1:00 pm

    Simona, incepem si noi cu ceea ce ai fi vrut sa incepi tu. Si incepem minunandu-ne cu ”mare este gradina Ta, Doamne!”. Nici prin minte nu ne-a trecut pana acum ca apelativul ”draga” (la fel ca apelativul frate/sora) poate fi unul deranjant, si inca unul care sa aduca atata enervare. De atatea ori l-am folosit in dialogurile cu cititorii, atat pentru baieti cat si pentru fete, atat cunoscuti cat si mai putin cunoscuti, incat ne este unul intrat in reflex. Avem oare reflexul de a lingusi?… Dumnezeu stie. Oricum, sunt de-a dreptul uimit de reactie.
    Revenind la subiect, nu pot sa nu constat ca ti-ai format niste preconceptii despre casatoria crestina: ”Dragostea cea mare dureaza cativa ani si apoi ramane respectul si intelegerea, daca este respect si intelegere bine…”. Cred ca aici confunzi casatoria crestina cu casatoria traita in afara lui Hristos. (da, sunt multe familii care traiesc asa si au pretentii de la Biserica desi n-au facut mai deloc ascultare de Biserica).
    Apoi, in final, tin sa-ti spun ca nu simt nevoia sa te conving de nimic. Dar nu pot sa nu arat ca ai anumite conceptii gresite despre casatorie, si fac asta tocmai pentru a nu fi preluate de alti tineri aflati in cautari. Ne facem doar datoria de a arata invatatura Bisericii.

    Reply

  45. Albinuta
    mai 7, 2012 @ 2:18 pm

    Am citit ultimele comentarii ,nu o sa intru in discutii interminabile nu-mi sta in caracter totusi dupa aproape 16 ani de casatorie am inteles ca fara Dumnezeu nu se poate nici iubire ,nici casatorie nici nimic .Nu doresc sa dau lectii sau sa spun cum ar trebui intelese cuvintele „femeia sa se teama de barbat” pentru ca atunci cand este randuit ca doi tineri sa se casatoreasca si au si credinta iar ei traiesc potrivit invataturilor bisericesti cu ajutorul lui Dumnezeu descopera ce trebuie sa faca fiecare asfel incat sa fie armonie si intelegere in familie .
    Simona nu doresc sa te superi pe mine,au mai fost de cateva ori cateva mici discutii insa Taina Casatoriei in Biserica se savarseste o singura data ,chiar daca din diferite motive sotul sau sotia nu indeplineste poruncile lasate de Dumnezeu celalalt sot are OBLIGATIA de a se ruga pentru el ,de a lupta pentru armonia si pacea in familie ,de a pune intrebari (duhovnicului in special),de a mustra „cu blandete „de aface TOT ce-i sta in putinta ajutat de Dumnezeu pentru ca cei doi soti sa fie mereu o familie ,nu mi-a placut cand ai spus ca dragostea dispare cu timpul,NU ,DRAGOSTEA NU DISPARE si nu trebuie nici sa ne gandim la asa ceva ,dragostea TREBUIE SA CREASCA in timp asfel cum se poate ajunge la „dragostea nu cade niciodata „?,iar atunci cand noi credem ca nu mai avem dragoste fata de sot sa cerem cu credinta de la Dumnezeu aceasta dragoste si cu siguranta va veni
    Iertare daca re-am suparat prin ceea ce am scris insa nefiind casatorita ar fii foarte bine sa meditezi asupra acestui aspect cu siguranta i-ti va fii de folos mai tarziu

    Reply

  46. Albinuta
    mai 7, 2012 @ 2:26 pm

    Tot din ceea ce ai scris tu Simona am inteles ca ai citit „Omiiile Sfantului Ioan Gura de Aur „doar pe sarite ,te rog muuult de tot cand timpul i-ti permite incearca sa citesti tot (eu le-am citit de vreo trei ori unele capitole )cu sigiranta vei intelege muuult mai muulte despre Taina Casatoriei
    O alta carte care mie mi-a schimbat gandirea despre casatorie este „Cum sa intemeiem o Familie Ortodoxa -250de sfaturi intelepte pentru sot si sotie de la sfinti si mari duhovnici ,incearca daca doresti sa ti-o procuri ,citeste-o cand ai timp si IERARE DACA CUNVA TE-A SUPARAT CUVINTELE MELE

    Reply

  47. Boitos
    mai 8, 2012 @ 10:58 am

    Albinuta, eu pe tine nu ma supar nici sa vrei tu.
    Si nu consider ca au fost intre noi anumite discutii, ci doar pareri care s-au spus, fara suparare si fara ranchiuna.
    Pt ca asa cum suntem diferiti unul de altul, si am mai spus asta, mi se pare normal sa avem si pareri diferite, care impartasite probabil ca ne ajuta sau ne vor ajuta candva.
    Eu sunt o fire mai iute , dar la fel de repede imi trece.Adica incerc sa nu tin manie sau suparare indiferent cine imi zice si ce imi zice.
    Probabil si sunt sigura ca sunt ,,rodata” la asa ceva.Dar accept si respect oricine ce spune.
    Ieri as fi putut discuta mult si bine cu admin, pana a inceput cu ,,draga”.
    Pt ca veneam fiecare cu argumentele noastre, in fine, mi-a trecut destul de repede supararea.
    Sa ai grija de tine si de copii tai.

    Reply

  48. shtugher
    mai 8, 2012 @ 3:31 pm

    vreau sa-mi cer iertare fata de Olivia ,am reactionat impulsiv si necugetat in comentariile mele fata de ea .

    Reply

  49. Teodora
    decembrie 25, 2012 @ 12:38 am

    @Admin

    Am gasit intr-o carte scrisa de parintele ieromonah Grigorie Sandu, „Mantuitoarea frica de Dumnezeu”, un capitol foarte frumos si interesant care, zic eu, are legatura cu tema, si care ar fi de folos multora (mie mi-a fost). Atat fete/femei, cat si baieti/barbati.
    Nu am stiut exact unde sa il postez; ma gandisem sa vi-l trimit si separat, ca si articol, dar las aceasta decizie la latitudinea dvs. (dacă îl veți păstra aici ca și comentariu sau îl veți publica într-un articol separat). Nu am gasit nicaieri pe internet acest capitol din carte, asa ca il voi transcrie eu.
    Eu îl cunosc personal pe părintele, momentan este duhovnic la o mânăstire de lângă Craiova. A lucrat și cu maica Siluana o perioadă, din câte știu… Este un duhovnic foarte bun și , zic eu, cu multă experiență și discernământ, foarte fidel Sf Părinți și ortodoxiei.

    „Despre [i]mărul lui Adam[/i]

    În tot felul au vorbit Sfinții Părinți despre întâietatea lui Adam. Sfântul Ambrozie al Milanului și Sfântul Efrem Sirul dau chiar explicații de ce Sarana s-a adresat mai întâi Evei. Cert este că Dumnezeu nu îngăduise diavolului să știe ce poruncă a dat primului om. Supraveghindu-i atent o vreme, cu istețimea lui de înger a dedus că se feresc de un anume pom, dar ca să-i poată ispiti cu încălcarea poruncii trebuia să știe de ce. Ca urmare, vicleanul se adresează Evei cu întrebarea ezitantă: „[i]Dumnezeu a zis El, oare, să nu mâncați roade din orice pom din Rai…?[/i]” Numai aflând răspunsul naiv al acesteia poate da asigurări că nu vor muri mâncând din el. Dacă Eva ar fi fost mai șireată decât el și i-ar fi spus, de exemplu, că nu le place acel măr, probabil că diavolul i-ar fi zis „de unde știi că nu este bun cât timp nu ați mâncat ” și ar fi încercat să o convingă că mărul este bun, nu ar mai fi dat asigurări despre nemurire.

    Alți Sfinți Părinți găsesc întâietatea lui Adam în faptul că, după cădere, Dumnezeu de Adam întreabă, când Cel Ce știe toate Se face că nu știe unde și de ce s-au ascuns cei care au păcătuit, ca să le dea prilej să-și arate pocăința și să scape de consecințele păcatului făcut.
    Dumnezeu să mă ierte pentru că îndrăznesc să scriu și eu ceva despre aceasta. O fac cu nădejdea că este luminare prin Harul Lui gândul ce mi-a venit, așa deodată, când cineva a amintit de ceea ce în popor se numește [i]mărul lui Adam[/i], fără să cuget mai înainte cu mintea mea asupra acestui aspect, întrucât nu este necesar pentru mântuire. Poate fi și șoapta vrăjmașului, de aceea judecați singuri dacă este sau nu în spiritul întregii învățături lăsate de Sfinții Părinți: dacă este așa, gândul este de la Dumnezeu, dacă este altfel, este de la celălalt.

    Nu am găsit nicăieri scris explicit, dar cred că este în acord cu gândirea Sfinților Părinți că, deși Eva mâncase deja din măr, [b]căderea oamenilor nu ar fi avut loc dacă Adam nu ar fi mâncat și el[/b]. Degeaba este amintită ca vinovată doar Eva, pentru căderea firii totul a depins de Adam și el nu s-a purtat cu nimic mai înțelept decât Eva, nici acum, nici mai târziu în fața lui Dumnezeu.
    Într-o discuție ulterioară acestui gând, de asemenea întâmplătoare, căci nu-mi place să discut despre lucruri mai adânci, afirmația mea a stârnit dezacordul unui părinte. Pornind de la spusele de mai târziu ale Sf.Ap.Pavel că prin păcat a intrat moartea în lume, el considera că odată cu păcatul neascultării făcut de Eva s-a stricat și firea oamenilor, pentru că din ea aveau să se nască ceilalți oameni. Oare, faptul că după cele întâmplate [i]„a pus Adam femeiii sale numele Eva, adică viață, pentru că ea era să fie mama tuturor celor vii” [/i] (Facere 3,20( este mai important decât ceea ce se întâmplase deja?
    Găsesc mai multe argumente pentru afirmația că [b]numai după cedarea lui Adam firea a căzut.[/b]

    În primul rând, cuvintele lui Dumnezeu adresate exclusiv lui Adam, înainte de a fi făcută Eva: „[i]Din toți pomii din rai poți să mănânci, iar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreșit!”[/i] (Facere 2, 16-17). Era nevoie, deci, să mănânce el, Adam. Știa Dumnezeu că va fi și Eva,dar insista în a-i spune să nu mănânce din el.

    În al doilea rând, Eva a fost făcută de Dumnezeu altfel decât Adam, luând parte din el, deci nu putea afecta firea oamenilor, dată lui la facere, indepedent de el. De fapt, chiar cuvintele Sfântului Apostol Pavel, la care s-a apelat trunchiat, lămuresc desăvârșit problema printr-un citat mai complex: „[i]De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume și prin păcat moartea, așa și moartea a trecut la toți oamenii, pentru că toți au păcătuit în el… Ci a împărățit moartea de la Adam până la Moise și peste cei care nu păcătuiseră, după asemănarea greșelii lui Adam, care este chip al Celui ce avea să vină.[/i]” (Romani 5, 12-14). Se vorbește clar despre greșeala lui, nu a ei. De altfel, în învățătura de ansamblu a Bisericii, nu în vreun citat separat cu exprimare figurativă, legat de stricarea firii, se face referire numai la păcatul lui Adam. Eva este prilejul, ispita lui Adam poarta prin care a intrat păcatul.

    În al treilea rând, ca să refacă firea căzută a oamenilor, Hristos vine ca un „[i]nou Adam[/i]”, primul fiind „[i]chip al Celui ce avea să vină[/i]”. Maica Domnului a îndreptat, într-adevăr, greșeala Evei, dar nu prin sine, ca o nouă Evă fără păcat, ci pentru că L-a adus în lume ca om pe „noul Adam”. Cum Eva a fost poarta prin care a venit în lume păcatul, Maica Domnului este poarta prin care a venit în lume mântuirea, odată cu Mântuitorul pe care L-a născut. Pentru restaurarea firii a fost nevoie de un „nou Adam” și înaintea lui de o „nouă Evă”, dar numai venirea Maicii Domnului nu ar fi fost suficientă. Ceea ce înțelegem când spunem că Maica Domnului ne-a mântuit, trebuie să înțelegem și când spunem că Eva ne-a pierdut.

    În al patrulea rând, găsesc un argument în faptul că Eva nu a simțit singură nicio schimbare după ce a mâncat și numai așa l-a putut îndemna și pe Adam. Cât timp mâncase numai ea nu și-a dat seama, de exemplu, de faptul că este goală, constatare cu care a început apoi „deschiderea ochilor” lor.
    Imediat ce a mâncat și Adam, Sfânta Scriptură ne spune că [i]„Atunci li s-au deschis ochii la amândoi și au cunoscut că erau goi” [/i] (Facere 3,7). Schimbarea este instantanee și în amândoi, are loc imediat ce Adam a înclinat și el spre păcat și îl făptuiește. El nici nu a apucat să înghită bine mărul, că a și realizat schimbarea. Mușcând și mestecând din măr, poate încă mai era drum de întors, căci și păcatul lui a trecut, probabil, prin etapele oricărui păcat, descrise mai târziu de Sf.Părinți: când a acceptat propunerea Evei a primit gândul, când a mușcat și mesteca din el a încuviințat (dar încă îl mai putea arunca din gură, oprindu-se în etapa aceasta), iar când a și vrut să înghită a definitivat păcatul ca înfăptuit și împropriat. Acum, ca un semnal al deteriorării firii, brusc a și constatat că este gol, și „mărul i-a rămas în gât”, să zicem așa, de unde și denumirea populară de „mărul lui Adam” dată acestei umflături din zona gâtului.

    Nu știm ce ar fi însemnat pentru firea omenească necăzută în ansamblul ei un „păcat personal” doar al Evei. Dacă Dumnezeu a încercat să-i cheme la pocăință și după ce amândoi au căzut și învățătura Bisericii spune că încă se mai putea salva de la cădere firea omenească prin mărturisirea lor, cu atât mai mult ar fi iertat-o Dumnezeu pe Eva singură, dacă Adam nu păcătuia, ci îi arăta greșeala, îndemnând-o la pocăință. La fel ar fi făcut și cu Adam, dacă el s-ar fi dezmeticit și s-ar fi oprit într-o etapă de nedesăvârșire a păcatului.

    Având în vedere cele de mai sus, îndrăznesc să rămân la părerea că, în mod sigur, numai căderea Evei, nu și a lui Adam, nu ar fi avut consecințele actualei firi căzute a omului.”

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *