Există o întrebare care e pe buzele tuturor în preajma sărbătorilor: "Ce faci de Crăciun? sau "Unde faci Crăciunul?". Poate unii care nu au nici un plan se simt ruşinaţi să răspundă că stau acasă. Pe alţii îi auzi că se duc la Londra, în Austria la schi, la Vatra Dornei, sau măcar la Bran sau la Buşteni. Iar dacă nu pot pleca nicăieri, ca să "salveze" totuşi aparanţele îşi fac rezervare într-un club sau într-un bar.

E o ruşine să spui că stai acasă, nu eşti un tânăr adevărat dacă stai acasă cu familia ta. Eşti demodat dacă în seara ajunului Naşterii Domnului stai cu prietenii, cu părinţii, cu fraţii, cu bunicii, cu toată familia-n casă lângă brăduţ. Oare de ce?

Nu era aşa înainte. Nu aveam aceeaşi gândire acum 10-15 ani, ci vedeam mai bine lucrurile. Modernismul stricăcios şi egoist din vest a ajuns şi la noi. Dar totuşi ciudat este că chiar şi-n flimele americane de la Hollywood oamenii în ajunul Crăciunului stau în familie şi se bucură, şi-şi fac daruri, şi sunt veseli, stau lângă brăduţ...

Acum 3 ani un prieten de al nostru ne-a invitat la el acasă în ajunul Crăciunului ca să stăm împreună. Am fost suprinşi pentru că nu ne aşteptam chiar de la el, dar ne-am dus. În seara aceea ne-am întâlnit la el mai mulţi prieteni şi am ascultat colinde, am făcut schimb de cadouri, ne-am simţit bine, ne-am veselit, ne-am bucurat şi în jurul orei 12 am plecat acasă. Ne-a plăcut foarte mult, şi în următorii ani a devenit ca o tradiţie.

Anul acesta ne-am propus (ca şi-n alţi ani) ca în seara de ajun să mergem la Catedrală, să stăm la vecernie şi apoi la concertul de colinde al corului catedralei. Iar după asta vom pleca cu Sofia (fetiţa noastră) la colindat la mama şi la tata, la socri, la naşii noştri, la finii noştri şi la prieteni...

Seara vine "Moşu" şi lasă cadouţe sub braduţ...şi le desfacem ascultând colinde, care-L vestesc pe Iisus Domnul nostru.

În dimineaţa de Crăciun vom merge toţi la Sfânta Liturghie la Catedrală apoi la sfârşit vom asculta predica foarte frumoasă a Prea Sfinţitului nostru Casian. După asta o să trecem pe la părintele duhovnic să-l salutăm şi apoi venim acasă. Acasă vom sta la masă cu toţii să ne bucurăm unii de altii, după-amiază vom mergem cu daruri la naşii noştri iar seara o să ne ducem să ne vedem cu prietenii noştri dragi.

Bucuria şi atmosfera sfânta din seara de ajun vine din sfinţenia şi lumina lui Dumnezeu.

Sarbatoarea nasterii Domnului urmareste tocmai "sudarea" relatiilor dintre cei apropriati, impartasirea bucuriei cu ai nostri. Alaturi de sarbatoarea Pastilor, Craciunul prin excelenta aprinde dragostea din familie.

E foarte frumos la munte, dar asta nu justifica sacrificarea sarbatorii Craciunului, care este unul din putinele prilejuri de a sta cu toti cei dragi, cu toata familia.

Atomosfera deosebită şi tainică din seara de ajun şi din zilele de Crăciun vine din dragostea Domnului Iisus Hristos pentru întreaga lume, vine din smerenia Lui de a se face om.

Dumnezeu se face om ca să ne adune pe noi oamenii laolaltă, să ne împace, să ne facă din nou o familie...

Eu îmi petrec Crăciunul în familie!

"În ziua aceea veţi cunoaşte că Eu sunt întru Tatăl Meu şi voi în Mine şi Eu în voi.  Cel ce are poruncile Mele şi le păzeşte, acela este care Mă iubeşte; iar cel ce Mă iubeşte pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu şi-l voi iubi şi Eu şi Mă voi arăta lui."

(Balan Claudiu)