De  câteva zile ascult la radio multe melodii de Craciun frumoase care-mi dau o anumita stare "de bine" aş putea-o numi. În aceste cântecele (americane în mare parte) se vorbeşte despre reni, zăpadă, frig, familie, Moş Crăciun, poveşti de dragoste, copii şi multe altele. Clopoţeii şi ritmul vesel al melodiilor te fac să intri într-o anumită atmosferă, te ajută să-ţi aduci aminte de peisaje de poveste, de Moş Crăciun care coboară pe hornul şemineului, de derdeluş, de sania trasă de reni plină cu cadouri  purtată prin aer către toţi copiii lumii..

Cu toate aceste melodii care mi-au invadat mintea: "Jingle bells", "Rudolph the rednoise reindear", "It's Christmas", "Santa Claus is coming...", "I'm dreaming of white Christmas" şi multe altele, sâmbătă am fost la petrecerea de Crăciun organizată de către firma la care lucrează soţia mea pentru toţi copiii angajaţilor. Petrecerea  a avut loc dimineaţă la ora 11, au venit mulţi copii, însoţiţi de părinţi, bunicuţe, bunici, prieteni,  sau mătuşele. O firmă specializată a avut grijă să creeze o atmosferă frumoasă cu jocuri, cu cântecele, cu jucării, balonaşe, la final totul culminând cu venirea lui Moş Crăciun. O altă firmă a asigurat mâncarea caldă şi băutura pentru toţi invitaţii.  O atmosferă plăcută, dar aceastea petrecere  intitulată "de Crăciun" nu a amintit nici măcar în treacăt de ce sărbătorim Crăciunul pe 25 decembrie. Nu a amintit nici prin decor nici prin atmosferă.

Ceva la această petrecere era în neregulă, toţi ar fi trebuit să fim fericiţi doar prin prisma faptului că suntem la o petrecere de Crăciun. De ce? nu ştiu. Aaaaaaa de fapt ştiu, pentru că sărbătoarea Crăciunului este una de bucurie, de bună înţelegere, de adunare a familiei împreună...

Dar de ce? Se  evită foarte frumos răspunsul. Toate magazinele sunt pregătite de Crăciun încă din noiembrie, cu decoraţiuni fel de fel, care mai de care mai atrăgătoare, toţi încearcă să creeze o anumită atmosferă de sărbătoare, pentru a ne face pe noi să cumpărăm mai mult şi pentru un motiv întemeiat. Crăciunul societăţii moderne din 2009 este unul fără Hristos şi în afara Bisericii.

Oare cum ar fi să ajungi la o nuntă unde sunt prezenţi 2-300 de invitaţi, într-un restaurant extraordinar de frumos, decorat superb, iar mirele şi mireasă să lipseasă? Să aştepţi o oră, două, trei şi mirii să nu mai vină. Oare se mai pot bucura părinţii, prietenii, rudele sau colegii de cei doi miri? Mai pot ei oare dansa şi sărbători?

E frumos că a venit Moş Crăciun la această petrecere pentru copii, dar era bine dacă li se vorbea şi de Domnul nostru Iisus Hristos, dacă li se povestea şi lor cum s-a născut la Betleem, de ce s-a născut, cine e defapt El, şi multe altele.

De ce sărbătorile de iarnă sunt cea mai frumoasă perioadă din an pentru miliarde de oameni din lumea aceasta? De ce e Crăciunul o sărbătoare aşa de minunată?

Braduţul împodobit de Crăciun, clopoţeii, coroniţele de brad, căciuliţele cu moţ roşu, vâscul, cadourile, mâncărurile alese, etc. toate sunt frumoase, dar toate sunt "accesorii" ale bucuriei şi nu bucuria în sine. Când s-a născut Sofia, fetiţa noastră, noi nu ne-am bucurat de pătuţul pe care i l-am pregătit, de hăinuţele frumoase sau de jucuriile vesele şi colorate, ci de Sofia. Toate, fără ea, ar fi fost în zadar.

Sofia dă văloare la tot ce aveam în casă pentru ea, şi nu invers. Dacă mâine Sofia n-ar mai fi, jucăriile ei nu m-ar bucura cu nimic. Sofi dă văloare la toate "accesoriile" din casa noastră, pentru că e persoană, pentru că e vie, pentru că omul e o mare taină chemat să se asemene cu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt, Domnul nostru cel Bun.

Ce rost au toate fără Hristos? Cum să mă bucur de Crăciun fără să-mi aduc aminte că Dumnezeu S-a făcut om, asemenea ca şi mine, şi e dea dreapta mea, îmi ascultă rugăciunile şi nu mă lasă niciodată la greu. Accesoriile bucuriei sunt semne văzute ale bucuriei naşterii Domnului Hristos din Maica Domnului, şi nu bucuria în sine.

Petrecerea de Crăciun la care am participat promova o bucurie firavă, neîntemeiată pe ceva profund şi real, neîntemeiată pe o persoană sau pe o relaţie dintr Persoane. Părintele Stăniloae, cel mai mare teolog al secolului xx spunea că bucuria adevărată, cea care rămâne şi care schimbă un om, e bucuria care vine din relaţia cu oamenii. Bucuria promovată de aceste "acceosorii" moderne e limitată, pământească, neavând perspectiva veşniciei, a împărăţiei cerurilor.

Aceste "accesorii" ale bucuriei Crăciunului ar trebui să pregătească atmosfera Naşterii Domnului, să vestească bucurie la toată lumea că Dumnezeu s-a făcut om, aşa cum o fac colindele noastre româneşti.

(Claudiu)