Intr-o zi,cand fusese mai zburdalnic ca intotdeauna, taticul sau il dojeni aspru de tot si-l culca in pat. Bietul copilas tacu o clipa si apoi se porni pe plans.
Tatal sau se apropie de pat si-i vorbi dulce:

- De ce plangi tu, Georgica draga?

Copilul nu putea sa raspunda de suspine; intr-un tarziu,abia putu sa spuna, intretaiat de plans:

- Taticule...din pricina...din pricina...ingerilor.
- Ce ingeri? Ce ti-au facut ingerii?
- Tu stii bine,taticule...ei au scris in cartea Bunului Dumnezeu tot ce-am facut.

Avocatul nu stiu ce sa raspunda. Fata de atata nevinovatie nu mai putu sa rada de cele crestinesti.

- Desigur,ingana el, ingerii scriu intotdeauna cand copiii nu asculta de parintii lor.
- Ah, taticule, dar spune-mi: ingerii nu sterg niciodata ceea ce au scris?
Copilul spune aceste cuvinte cu atata dulceata si credinta,incat tatalui i se facu mila de el. Cauta sa-l mangaie, vorbindu-i de altceva, dar micutul Georgica aduse vorba tot de ingeri. Avocatul trebui sa-i vorbeasca despre ingeri,cu toate ca el nu credea in asta.
- Da, Georgica draga, zburdalniciile tale sunt scrise acolo sus, dar, daca tu rogi pe Bunul Dumnezeu sa te ierte,ele vor fi sterse.
- Ah! Bine, taticule, zise copilasul ridicandu-se din pat. Dar nu e mai bine sa ma rog in genunchi?
- Da, scumpul meu, stai in genunchi.

Dintr-o saritura, Georgica fu jos. Ochii ii straluceau in cap si era atata incredere in tot ce facea ca avocatul fu din ce in ce mai miscat.

- Taticule, nu crezi tu oare ca daca vei ingenunchea si tu langa mine, va placea lui Dumnezeu si El imi va asculta ruga mai degraba?

Tatal nu putu sa se impotriveasca rugamintii sale atat de curate si ingenunche langa el.

- Taticule, te rog asa mult, roaga-te si tu pentru mine! Tu stii mai bine sa te rogi!
Si avocatul se ruga. La inceput sovai putin, dar pe urma se ruga cu atata caldura si induiosare! Si tot rugandu-se, simti ca se schimbase intr-un om nou si ca pe viitor nu va mai putea sa-si mai bata joc de legea crestina. Dupa ce sfarsira rugaciunea, Georgica intreba pe tatal sau:

- Taticule, crezi tu oare ca acum s-a sters totul?
-Desigur,copile draga.
- Cu ce le-au sters ingerii,cu un burete?
- Nu, scumpul meu Georgica, cu...cu...sangele Domnului nostru Iisus Hristos.

Copilul ramase putin pe ganduri si-apoi intorcandu-se catre tatal sau zise:

- Crezi tu,taticule, ca si numele tau,a fost scris in Cartea mare din Cer?

La aceste cuvinte, barbatul nu se mai putu stapani si ca sa nu se vada cat era de tulburat, pleca.
Multa vreme dupa aceea se gandi la atatea taine pe care copilul i le dezvaluise cu atata nevinovatie, dar si cu atata inraurire asupra lui.
Avocatul conteni cu batjocura sa fata de legea crestineasca si incepu sa ia parte tot mai des la slujbele Bisericii. Cu timpul, deveni un bun crestin.

(întâmplare trimisă de Teodora)