În anotimp de primăvară, florile înalţă în grădina lor parfumul şi îmbie tot cerul...Aş vrea să înalţ şi eu parfum de floare prin rugăciunea mea la cer. Aş vrea să mă rog Ţie şi să aud decât eu cu Tine cuvintele pe care le rostesc. Nu sunt mai deosebită, nici mai specială, vreau doar să mă rog Ţie în tăcere...să mă acoperi cu Preasfânt Acoperământul Tău şă să-ţi şoptesc în taină cât de mult vreau să-mi fii ocrotitoare. Toată viaţa mea vreau să fie convorbirea mea cu Tine.

Fiind atât de păcătoasă, în faţa Ta eu vreau să-mi deschis sufletul meu, aşa cum florile îşi deschid petalele firave, şi le poţi privi interiorul suav, lucrat de Dumnezeu. Am Măicuţă scumpă o inimă săracă, lipsită de iubire pentru că există momente când parcă inima mea Te-a uitat şi eu Te strig să nu mă laşi, căci mi-e teamă că cu greu Te voi găsi.

Vreau să fii Mângâierea mea, ocrotitoarea mea, să-mi sădeşti în inimă dorul de tine, să-mi sădeşti ruşinea faţă de păcat, să nu mai greşesc pentru Tine şi gingăşia Ta. Precum voişti Tu, slăbeşte-mi orice picătură de mândrie căci ea îmi alungă stropul de smerenie.

Voi rămâne un păcătos, dar Măicuţa mea eu pe Tine te iubesc aşa cum sunt eu şi precum voieşti tu, risipeşte tulburarea şi viforul scârbelor mele. Vindecă-mă şi dă-mi un strop din Mângâierea Ta. Rugăciunea mea să fie taina dintre noi,Măicuţa mea te rog să mă ierţi şi să fiu al Tău copil mereu.

Miluieşte-mă Măicuţa Domnului!

3 mai 2010