Frumoasa-i tineretea prin naivitatea si optimismul ei, frumoasa este pentru ca nici nu realizam cat este de scurta si mai cu seama este frumoasa caci nu o avem decat o singura data. Pot asemana tineretea cu un mielusel care zburda pe campie printre alti mielusei, intrecandu-se in nazdravanii, dand fericit din picioare prin aer si scuturand cornitele de bucuria a tot ce-l inconjura.

Cateva lucruri ne lipsesc la tinerete insa, dintre care trei  sunt esentiale: rabdarea,  ascultarea si cunoasterea. De multe ori se intampla sa nu ne ascultam parintii, sau pe cei dragi cand ne dau povete, considerandu-i inadaptati la vremurile actuale. Ni se pare uneori ca nu ne vor binele, ca se pun impotriva fericirii noastre, ca sunt prea rigizi si ca nu ne lasa sa zburdam in voia noastra. Dar nu prea realizam ca tineretea poate multe...dar stie putine. Si, pentru ca avem mult potential si energie, nu stam locului si facem greseli, zburdam prea departe de turma bisericii iar lupii (diavolii) abia asteapta sa-si infinga coltii in noi.

Putem constata cu usurinta din scrierile multor sfinti si chiar din marturiile cunoscutilor nostri ca omul face cele mai mari prostii din viata la tinerete, prostii si pacate pe care mai tarziu le regreta cu amar.

De aceea Domnul a randuit sa ni se poarte de grija de catre duhovnici, ca sa ne fereasca de toate caderile. Iar caderile noastre se datoreaza cel mai mult neascultarii si necunoasterii. Nu vorbesc neaparat de necunoasterea a ceea ce este bun si rau ci de faptul ca nu cunoastem urmarile greselilor noastre, care pot fi foarte dureroase.

La tinerete avem privirea scurta, nu prea ne razbate privirea duhovniceasca pana in spatele hotararilor si actiunilor noastre.  Deci duhovnicul este ca un binoclu duhovnicesc pentru noi...de care, cu timpul, constati ca ai nevoie toata viata.

Mult lucreaza Domnul prin duhovnic in viata noastra, iar lipsa acestuia este esecul mantuirii.

Ca o concluzie pot spune ca tanarul fara duhovnic este ca oaia fara pastor.