Domnul meu, astăzi îmi plec genunchii inimii mele la Sfintele Tale picioare mai mult ca oricând. Sufletul mi-e pustiit, vânt şi viscol greu a cuprins inima mea, nici un mădular al trupului meu nu-şi mai găseşte odihna, lacrimile udă obrajii mei ca o ploaie rece de toamnă, greutatea păcatelor mele apasă mai rău ca oricând.

Vino Iubitul Meu Iisus, i-a sufletul meu în braţele Tale, nu-i mai da drumul nicicând, Fă ca picioruşele Tale Sfinte să fie odihna mădularelor mele. Mi-e sete de pacea Ta şi nu o găsesc nicăieri. M-am rătăcit Dragul meu şi nu Te găsesc nicicum. Ieşi în căutarea mea, întinde mâna Ta spre mine, du-mi paşi pe calea Ta. M-am pierdut, Doamne! Nu e lumină în jurul meu, simt o umbră grea în sufletul meu. E goliciunea inimii mele!

Acum ştiu, Domnul meu! Eu nu pot trăi fără Tine, nebună am vrut să fug de Tine, dar oriunde m-am ascuns îmi era şi mai dor de Tine. Te-am părăsit, Doamne! Tu să nu mă părăseşti! Adu-mă înapoi Acasă! Să-mi plec capul pe genunchii Tăi, mâna Ta cea Dulce să mângâie creştetul meu, să nu Te mai pierd Domnul meu, nimeni să nu mi te mai ia, să nu-mi mai fie nici frig, nici sete, să încălzeşti inima mea cea sfârşită, să nu mă mai laşi nicicând, să-mi spui că acum totul s-a terminat, că nimeni nu va mai sta între noi. Nici vifor, nici iarnă, nici ploaie, nici vânt ci-n veşnicie vom sta amândoi!

(Maria)