Cuprins

Învierea Domnului în temnițele comuniste

Despre prăznuirea Învierii Domnului cu Nicolae Purcărea

Pentru noi, creştinii din închisoare, Patimile şi Învierea erau momentul sublim al trăirii noastre, depăşindu-ne şi pe noi ca oameni. Ne încadram în tradiţiile creştine pe care neamul nostru le trăia în Săptămâna Patimilor şi de Înviere, cu singura deosebire că noi nu aveam bucuria materială.

citește mai departe

Sfintele Paşti cu Virgil Maxim - Aiud, anul 1945

Profitând de atitudinea indecisă a directorului, am obţinut permisiunea să sărbătorim Sfintele Paşti cu slujba religioasă în curtea închisorii, la Troiţa Nicadorilor, la care să ia parte toţi deţinuţii, şi cei de drept comun. Doar criminalilor de război nu li s-a permis să iasă în curte.

citește mai departe

Noaptea Învierii din închisoarea Pitești, anul 1949

Şi iată noaptea de Înviere. Odată cu bătaia clopotelor care răzbea până la noi, au început să apară lumânări aprinse în stradă, dincolo de casele lipite de zidul închisorii. Acest decor, care pentru noi luase proporţii cosmice, avea însă şi semnificaţia mesajului spiritual al acelor care nu ne uitaseră şi care acum doreau să ştim că sunt împreună cu noi sufleteşte.

citește mai departe

Sărbătorirea Paştilor în celula 18 din închisoarea Pitești, anul 1949

Se apropiau Sfintele Pasti, pe la sfârsitul lui aprilie. Iar noi ne pregăteam să sărbătorim primul Paste în închisoare. Camarazii arestati de pe timpul lui Antonescu memoraseră un repertoriu bogat din poeziile lui Radu Gyr. Ne-am pus să le învătăm pe de rost.

citește mai departe

Noaptea Învierii la Jilava, anul 1950

Tensiunea nervoasă creştea în cameră, ca în toată închisoarea. Zilnic, în special noaptea, percheziţii inopinante, bătăi cu pumnii sub fălci, schingiuiri sau călcări în picioare, pentru o talpă de bocanc scrisă sau că nu ai stat drepţi în faţa miliţianului. Programul de timorare era bine gândit pentru prăbuşirea morală şi lichidarea fizică a cât mai mulţi dintre noi.

citește mai departe

Săptămâna Patimilor - Închisoarea Piteşti, Camera 3 Subsol, anul 1951

Paștile din 1951... Eram siguri că, după vizita lui Ţurcanu, Zaharia va veni cu o nouă metodă de tortură. După masa de seară, Zaharia s-a întors ca un taur înfuriat şi şi-a debitat repertoriul lui muzical.

citește mai departe

Paștile la Baia Sprie din memoriile Părintelui Aurel Sandru, anul 1951

In zilele acelea, printre numerosii prizonieri de constiinta din lagarul de exterminare de la Baia Sprie, se numara si preotul aradean Teodor Bej care, posedand o memorie de exceptie, cunostea pe de rost tot tipicul religios pascal.

citește mai departe

Noaptea Învierii la Colonia Peninsula cu Părintele Dimitrie Bejan, anul 1952

În noaptea Învierii, la miez de noapte, când clopotele din "Valea Neagră" sună pentru Învierea Mântuitorului, ni se face o amănunţită percheziţie de către ostaşi. Sub supravegherea comandantului din colonie, a politicului Vasile Blănaru, pontatorul brigăzii, ne ţine de faţă cu aceştia, predica zilei:

citește mai departe

Învierea Domnului cu părintele Liviu Brânzaș, 19 aprilie 1952

În singurătatea de la celula 7, începe o nouă epocă de efervescenţă sufletească. Acum totul începe să fie foarte clar. Parcă mi s-a ridicat un văl de pe creier. Percep frumuseţea Creştinismului cu toată intensitatea. Simt un impuls masiv de a mă dărui slujirii lui Hristos.

citește mai departe

Săptămâna Patimilor la minele Cavnic împreună cu Liviu Brânzaș, anul 1953

Săptămâna Patimilor are în închisoare un alt ecou decât în libertate. Acolo unde nu este suferinţă, lumea este copleşită de pregătirile materiale pentru praznic. Aici, în împărăţia durerii, totul se concentrează pe trăirea semnificaţiei religioase.

citește mai departe

Noaptea Învierii în catacombele minei Cavnic, anul 1953

Noaptea Învierii! Ne risipim pe galerii, la locurile de muncă, dar aproape nimeni nu lucrează. Venirea lui Eisenhower la putere în America ne dă curajul de a ne manifesta mai liber. Numai cei timoraţi încearcă să-şi realizeze norma.

citește mai departe

Sfintele Paști în inima pământului - mina Baia Sprie, anul 1954

Se apropiau Sfintele Pasti, Învierea Domnului nostru IisusHristos. Cugetam la acest mare si sfânt praznic. În iconomia mântuirii, Domnul a rânduit să-i premeargă Patima, chinurile, jertfa cea izbăvitoare Învierii. Trebuia si noi să trecem prin focul suferintei ca să ne curătim si apoi să asteptăm Învierea.

citește mai departe

Sfintele Paști în catacombele minei Baia Sprie, anul 1954 - mărturisirea părintelui Justin Pârvu

În 1954, noi am sărbătorit învierea lui Hristos la 800 metri sub pământ într-o mină de plumb. Personal am fost unul din cei care făceau curse cu acele vagoane joase pe care le foloseau în mină să care minereu; aşa că slujba mea era în principal să merg mult. Mulţi dintre noi munceam împreună.

citește mai departe

Învierea sărbătorită în lanţuri, anul 1956

La proces, la ultimul cuvânt, am acuzat regimul că nu respectă drepturile omului. Mi s'a dat pe loc pedeap­sa maximă: zece ani. Avocatul angajat de familie a făcut recurs şi s'au mai redus patru ani.

citește mai departe

Învierea Domnului cu părintele Gheorghe Calciu - Închisoarea Aiud, anul 1980

...Mă întorc acum la întâmplarea mea de Paşti. Mă pregăteam pentru sărbătoare. Îmi purificam sufletul pe cât puteam, eram surd la insulte, insensibil la lovituri, blindat împotriva foamei, încălzit de o rugăciune interioară.

citește mai departe

Prinderea lui Iisus în grădina Ghetsimani

Sfântul Chiril arată foarte înţelept că iudeii nu L-ar fi prins pe Mântuitorul niciodată dacă El n-ar fi îngăduit asta. Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu. Omul nu poate trăi fără Duhul Sfânt care-i dă viaţă, Care îl ajută să meargă, să vadă, să gândească, să vorbească, să caute, etc. Hristos le-a arătat celor care veneau să-l prindă că fără ajutorul Lui nici măcar nu-L pot vedea, darămite să-L prindă.

Un singur cuvânt a spus şi toţi au căzut la pământ, aşa cum prin acelaşi cuvânt a creat lumea şi toate cele din ea.

Când Petru a scos sabia şi a tăiat urechea slugii arhiereului Hristos îi spune:

"Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?" (Matei 26, 22-53)

O legiune romană de oameni însemna vreo 4000 - 6000 de militari.

Deci douăsprezece legiuni de îngeri însemna în jur de 50.000 de îngeri înarmaţi care nu numai că ar fi putut să-L scape pe Iisus dar ar fi putut elibera întreg Israelul de sub stăpânirea româna, şi chiar distruge întreg Imperiul Roman.

Dar Hristos n-a venit pentru a instaura un regim politic ci pentru a ne arătat tuturor că împărăţia Lui este din altă lume, unde ne cheamă pe toţi să venim, unde vor intra doar cei care au iubit şi vor iubi veşnic. Iată ce spune Sf. Chiril:

"Pe acestea spunându-le, Iisus a ieşit cu ucenicii Săi dincolo de pârâul Cedrilor, unde era o grădină, în care au intrat El şi ucenicii Săi. Dar şi Iuda, cel care-L vânduse, ştia acest loc, pentru că adesea Iisus şi ucenicii Săi se adunau acolo." (Ioan 18, 1-2)

După ce a luminat pe ucenicii Săi şi S-a folosit de cuvintele ce le erau de ajutor spre virtute, le-a poruncit să aleagă cea mai frumoasă şi de Dumnezeu iubitoare vieţuire, şi, pe lângă acestea, le-a făgăduit că-i va umple de darurile duhovniceşti şi, spunând că le va trimite binecuvântările de sus, de la Tatăl, iese cu hotărâre, neocolind timpul patimii, nici temându-se să moară pentru toţi. Căci cum ar fi putut să facă aceasta Cel ce trebuia să pătimească, căci prin patima Sa trebuia să răscumpere nepătimirea tuturor, reuşind numai prin aceasta să recâştige tot pământul lui Dumnezeu-Tatăl cu sângele Său?

De multe ori, hotărând iudeii să pornească împotriva Lui, încercau să-L omoare cu pietre. Dar El scăpa în chip dumnezeiesc, făcându-Se nevăzut, ferindu-Se cu mare uşurinţă de mâna celor ce căutau să facă aceasta. Căci nu voia să pătimească nefiind încă timpul cuvenit. Dar, deoarece acum sosise timpul, lăsând casa în care învăţase cele tainice pe ucenicii Săi, vine la locul în care obişnuiau şi ucenicii Lui să petreacă împreună cu El. Făcea aceasta pentru a uşura vânzătorului aflarea Lui. Locul era o grădină, care simboliza Raiul dintru început. Căci în acest loc, ca să zic aşa, era punctul de întâlnire şi de adunare a tuturor spre starea de la început. Căci în Rai s-a petrecut începutul tuturor celor ce ne-au întristat, şi în grădină este începutul patimii lui Hristos, care a adus îndreptarea tuturor celor ce ni s-au întâmplat odinioară.

"Iar Iisus, ştiind toate cele ce aveau să vină asupră-I, a ieşit şi le-a zis: „Pe cine căutaţi?“ I-au răspuns: „Pe Iisus Nazarineanul“. El a zis: „Eu sunt“. Dar împreună cu ei stătea şi Iuda, cel care-L vânduse. Deci, după ce le-a zis: „Eu sunt!“, ei s'au dat înapoi şi au căzut la pământ." (Ioan 18, 4-6)

Vânzătorul a venit noaptea, aducând cu sine pe slujitorii iudeilor, împreună cu oastea. Căci, precum am spus adineauri, socotea că Îl vor prinde fără voia Lui, încrezându-se în mulţimea celor ce-l urmau. Socotea că Îl va afla retras în locurile obişnuite, căci nu venise încă ziua plecării în altă parte, acea noapte aducând pieirea Domnului.

Hristos, ca să arate că Iuda cugetă astfel, considerându-L simplu om, şi că planurile lui sunt deşarte, iese în întâmpinarea mulţimii, arătând prin aceasta că nu ignoră îndrăzneala lor şi că, fiindu-i uşor, ca Unuia ce preştia ce avea să vină, să se ascundă şi să scape, merge de la Sine spre patimă, necăzând din pricina puterii omeneşti în primejdie. Aceasta, ca să nu râdă înţelepţii elinilor, făcând din cruce o sminteală şi o dovadă a uşurelniciei lor, şi nici iudeul, omorâtorul Domnului său, să nu- şi înalţe sprânceana împotriva lui Hristos, socotind că L-a biruit fără voia Lui.

Hristos întreabă pe cei ce vin să-L prindă, pe cine caută? Aceasta nu pentru că nu ştia (căci cum ar fi cu putinţă aceasta?), ci pentru ca să le dovedească , celor ce veniseră şi-L vedeau, că nici măcar nu-L puteau cunoaşte pe Cel pe Care-l căutau, iar pe noi să ne întărească în dreapta cugetare că El n-ar fi fost prins dacă n-ar fi venit El însuşi de bună voie în întâmpinarea celor ce-L căutau. Căci, priveşte cum, întrebând direct: „Pe cine căutaţi ?” aceia n-au răspuns: „Am venit să Te prindem pe Tine, Cel ce grăieşti,” ci vorbesc ca de cineva care nu ar fi fost de faţă, nici în faţa ochilor lor: „Pe Iisus Nazarineanul”. Dar s-ar putea ca unii să spună, faţă de aceasta: Poate că ostaşul roman nu-L ştia şi nu-L cunoşteau nici slujitorii iudeilor.

Noi răspundem că nu are dreptate cel ce spune aceasta: Cum nu L-ar fi recunoscut cei chemaţi la preoţie pe Cel ce învăţa în fiecare zi în Templu, după cuvântul Mântuitorului însuşi? Dar, ca nu cumva unii încrezându-se în asemenea cuvinte, să vină la o astfel de cugetare necuvenită , dumnezeiescul Evanghelist prevăzând aceasta, a adăugat în mod necesar că , împreună cu ostaşii şi cu slujitorii, se afla şi Iuda, cel ce L-a vândut pe El. Dar cum nu L-ar fi recunoscut vânzătorul pe Domnul?

Vei spune poate că era noapte şi întuneric şi nu era uşor să vadă pe Cel căutat. Dar cum n-ar fi de admirat autorul cărţii, care nu lasă neprevăzut nici acest amănunt? Căci a spus că au venit în grădină purtând felinare şi făclii. Deci, desfiinţată fiind şi această vorbărie, se arată demnitatea dumnezeiască a lui Hristos, Care Se înfăţişează celor ce-L căutau, deşi ei nu-L recunoşteau. Pentru a le dovedi că erau atât de orbi încât nu-L puteau recunoaşte, El zice direct: „Eu sunt”. Pe lângă aceasta, ca să arate şi lipsa de putere a mulţimii şi că toată puterea oricărui om nu e nimic faţă de tăria dumnezeiască negrăită, grăind cu cuvânt blând şi liniştit, răstoarnă la pământ mulţimea celor ce-L căutau, ca să aflăm că firii celor făcute îi este greu de purtat chiar şi un singur cuvânt al lui Dumnezeu, măcar că acesta este de oameni iubitor, după spusa din Psalmi: „Tu eşti înfricoşător şi cine va putea sta împotriva mâniei Tale ?” (Ps. 75, 7). Iar ca semn al căderii de obşte a neamului omenesc arată, în parte, fapta celor ce vin să-L prindă. De fapt, Proorocul Ieremia îi plânge pe toţi iudeii, zicând: „Casa lui Israel a căzut, nu este cine să o ridice din nou pe ea.” (Amos 5, 2). Fapta întâmplată ne arată un chip al acestui adevăr, căci ne învaţă că va cădea tot cel ce va unelti răul împotriva lui Hristos.

(Sfântul Chiril al Alexandriei - Comentariu la Evanghelia după Ioan, PSB volum 41, pag.1072)

Sfântul Chiril arată foarte înţelept că iudeii nu L-ar fi prins pe Mântuitorul niciodată dacă El n-ar fi îngăduit asta. Omul nu poate face nimic fără Dumnezeu. Omul nu poate trăi fără Duhul Sfânt care-i dă viaţă, Care îl ajută să meargă, să vadă, să gândească, să vorbească, să caute, etc. Hristos le-a arătat celor care veneau să-l prindă că fără ajutorul Lui nici măcar nu-L pot vedea, darămite să-L prindă.

Un singur cuvânt a spus şi toţi au căzut la pământ, aşa cum prin acelaşi cuvânt a creat lumea şi toate cele din ea.

Când Petru a scos sabia şi a tăiat urechea slugii arhiereului Hristos îi spune:

"Întoarce sabia ta la locul ei, că toţi cei ce scot sabia, de sabie vor pieri. Sau ţi se pare că nu pot să rog pe Tatăl Meu şi să-Mi trimită acum mai mult de douăsprezece legiuni de îngeri?" (Matei 26, 22-53)

O legiune romană de oameni însemna vreo 4000 - 6000 de militari.

Deci douăsprezece legiuni de îngeri însemna în jur de 50.000 de îngeri înarmaţi care nu numai că ar fi putut să-L scape pe Iisus dar ar fi putut elibera întreg Israelul de sub stăpânirea româna, şi chiar distruge întreg Imperiul Roman.

Dar Hristos n-a venit pentru a instaura un regim politic ci pentru a ne arătat tuturor că împărăţia Lui este din altă lume, unde ne cheamă pe toţi să venim, unde vor intra doar cei care au iubit şi vor iubi veşnic.

 

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Susține proiectele OT

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro