Pacea după care tânjesc în fiecare zi

„Cum sa pastram in zilele noastre pacea sufletului in mijlocul ispitelor?

Judecand dupa Scriptura si dupa caracterul oamenilor din vremurile noastre, traim vremurile de pe urma si, cu toate acestea, trebuie sa pastram pacea sufletului, fara de care nu exista mantuire, cum a spus un mare rugator al pamantului rus: Cuviosul Serafim din Sarov. In timpul vietii Cuviosului Serafim, Domnul a pazit Rusia pentru rugaciunile lui. Dupa el, a venit un alt stalp care s-a ridicat de pe pamant pana la cer: Parintele Ioan din Kronstadt. Sa ne oprim putin asupra lui, pentru ca despre el n-am auzit numai vorbindu-se, ca despre alti sfinti, caci el a trait in vremea noastra si l-am vazut rugandu-se.

Imi aduc aminte cum, dupa Liturghie, cand i s-a adus calul si trasura si s-a urcat in ea, poporul l-a inconjurat cerandu-i binecuvantarea si chiar intr-o asemenea inghesuiala sufletul lui ramanea neincetat in Dumnezeu si in mijlocul unei asemenea multimi nu era imprastiat si nu-si pierdea pacea. Cum a ajuns deci la aceasta? Iata intrebarea noastra.

A ajuns la aceasta si nu era imprastiat, pentru ca iubea norodul si nu inceta rugandu-se pentru el: „Doamne, da pacea Ta poporului Tau”.

„Doamne, da robilor Tai Duhul Tau Cel Sfant ca El sa incalzeasca inima lor cu dragostea Ta si sa-i povatuiasca la tot adevarul si binele”.

„Doamne, vreau ca pacea Ta sa fie in tot poporul Tau, pe care l-ai iubit fara preget si L-ai dat pe Unul-Nascut Fiul Tau ca sa mantuiasca lumea [Ioan 3,16]”.

„Doamne, da-le lor harul Tau ca in pace si iubire sa Te cunoasca si sa Te iubeasca pe Tine si sa zica ca Apostolii pe Muntele Tabor: „Bine este noua, sa fim impreuna cu Tine” [Matei 17,4].

Astfel, rugandu-se neincetat pentru popor, el isi pastra pacea sufletului, noi insa o pierdem, pentru ca nu este in noi iubire pentru popor.

Sfintii Apostoli si toti sfintii doreau mantuirea norodului si, stand in mijlocul oamenilor, se rugau fierbinte pentru ei. Duhul Sfant le dadea puterea de a iubi poporul; si noi, daca nu vom iubi pe fratele nostru, nu vom putea avea pace.

E bine sa cugete fiecare la aceasta”

„Intre iadul deznadejdii si iadul smereniei” –  Sf. Siluan Athonitul