Acum câteva zile spuneam într-un articol că în publicitate oamenii se folosesc de orice pentru a face bani, fără ruşine. Urmăriţi clipul publicitar de mai jos, care se difuzează zilele acestea la TV, Noua reclamă la Eugenia:

Dim lights Embed Embed this video on your site

Sunt revoltat. Copiii din acest spot sunt în clasa a 5 sau a 6-a, cam aşa mi se pare. Mai mult de 12 ani nu au. Clipul are o puternică tentă sexuală, explicit prezentată, şi poate influenţa rapid pe cei mici, care copie tot ce văd de la cei mari, sau asimilează informaţiile fără să-şi puna problema dacă un anumit comportament e moral sau nu, dacă îi va afecta în bine sau în rău.

Deşi protagoniştii sunt copii de generală, puteţi observa la începutul clipului, cum doi băieţi trec cu skateboard-ul prin faţa camerei. E evident că sunt mult mai mari decât ceilalţi copilaşi și par a fi de vârsta liceului. De fapt regizorul lasă de înţeles că acţiunea se desfăşoară într-o instituţie de învăţământ cu clase de la 1 la 12, într-un colegiu.

Nu ştiu câţi din voi aţi mers cu bicicleta sau cu skateboard-ul pe holul liceului, dar eu cred că e un act de indisciplină, nepermis de cadrele didactice. Din start se induce ideea telespectatorului de permisivitate neresponsabilă, în care copiii pot face ce vor la şcoală, fără a fi îngrădiţi de niciun fel de norme sociale sau morale.

E ca o pregătire aperceptivă pentru ce va urma. Cu siguranţă că unii telespectatori vor fi indignaţi de aluziile sexuale ale fetiţei, dar atmosfera de libertate din colegiu vrea să lase impresia că ar trebuie să judecăm momentul după alte norme.

După gălăgia pe care o făceau copiii, e pauză mare şi a venit momentul de a desface pacheţelul pus de mama de acasă. Doar că băieţelul acela scoate o eugenie din buzunar, exact cum o scoatea acel actor din spotul de la Snickers. Vă rog să observaţi frizura lui rebelă, camaşa scoasă pe dinafară şi blugii ca uniformă şcoalară. De obicei elevii stau împreună în pauze, iar cei mai timizi îşi mănâncă pachetul în bancă, singuri. Acest băieţel este izolat de de ceilalţi iar regizorul a gândit această scenă așa tocmai pentru că urmează un moment intim.

Apare în cadrul fetiţa, care e îmbrăcată la fel de rebel, cu fustă scurtă, cu camaşa desfăcută la gât, cu cravată deşănţată şi mânecile suflecate. Imaginile sunt prezentate mai încet decât viteza reală, „în reluare”, pentru ca spectatorii să fie mai atenţi la detalii. Uitaţi-vă în spate şi veţi vedea două fetiţe îmbrăcate cu fuste scurte, deasupra genunchiului, toate acestea lăsând impresia normalităţii, că stupoarea pe care o avem văzând atitudinea lor e doar problema noastră, incapacitatea noastră de a ne adapta vremurilor.

Urmează mersul legănat şi provocator al protagonistei, asemenea unei adolescente de liceu, care vrea să pozeze în "femeia fatală" și care fură privirile tuturor băieţilor. Fetiţa, prezentată ca o domnişoară, este machiată şi fardată puternic pentru a i se ascunde vârsta fragedă, care în mod firesc poartă chipul inocenței, al cumințeniei și deci al lipsei de interes sexual caracteristică copiilor. Astfel că înfățișarea fetiței a fost maturizată forțat, printr-un aspect „glossy”, atractiv, ca în revistele pentru adolescenți. Observaţi că la trecerea ei se întoarce o altă fată în semn admirativ, tânjind după popularitatea şi frumuseţea ei.

Băieţelul, văzând-o, rămâne hipnotizat cu eugenia în gură.

Urmează momentul culminant, de fapt esenţa întregii reclame: gustarea celor doi din aceeași eugenie, în același timp, ca într-o scenă de preludiu.

Vă rog să mă iertaţi pentru ceea ce vă voi zice, e doar felul în care percep eu reclama. E posibil ca voi s-o vedeţi altfel. Ca adolescent păcătos am văzut multe imagini pornografice, iar felul în care fetiţa se pregăteşte să guste din eugenie mi-aduce aminte de anumite gesturi de acolo. Vă rog să observaţi atitudinea ei, concentrată mai mult pe eugenie şi pe felul în care urmează să muşte, decât să-şi arate „tandreţea” faţă de băieţel. Din momentul când ajunge în faţa lui şi până termină de muşcat se uită numai la eugenie şi nicio clipă la chipul băiatului. Aceste gesturi sunt tipice unui act sexual impersonal, care are ca scop doar obţinerea plăcerii, şi nu exprimarea iubirii prin gesturi frumoase, normale. Nu insinuez că fetiţa face aceste gesturi din propia iniţiativă, ci după un scenariu bine aranjat.

Vă rog să observaţi şi cum băieţelul îşi ridică imediat privirea când fetiţa atinge eugenia, ca şi cum i-ar fi ruşine de apropierea aceea, improprie pentru vârsta lui, un gest reflex necondiţionat de voinţă, izvorât din inocenţa lui.

Abia după ce rămâne cu eugenia în gură, fata aruncă o privire vicleană, posesivă, cu un mesaj sigur: „mă poţi cuceri doar dacă eu vreau.”

De obicei adolescentele se uită după băieţii mai mari cu câţiva ani decât ele, mai maturi, dar totuşi în acest spot publicitar băiatul pare mai mic de vârstă, un detaliu foarte important. Excepţia poate fi prilejuită chiar de look-ul foarte atrăgător al băieţelului, un alt mesaj subliminal care sporeşte tenta sexuală a reclamei.

Spre sfârşitul spotului publicitar toți ceilalţi băieţi imită gestul colegului lor, aşteptând acelaşi deznodământ.

Mesajul de la sfârşit e clar: „Originală pentru emoţii originale”, aluzie la sentimentele pe care le-a trăit băieţelul în clipa de intimitate cu acea fetiţă.

E trist că am ajuns să ne folosim copiii pentru a câştiga bani. Parcă drepturile omului interzic manipularea minorilor şi folosirea lor în muncă. E trist că ne mânjim copiii încă de mici cu astfel de comportamente, şi apoi ne întrebăm cum de există fete de clasa a 9-a care au patru avorturi, sau de ce se dau anticoncepţionale la fetiţe de 12-13 ani sau prezervative la băieţei de 14 ani.

Ne mirăm cum tineretul din ziua de azi e mult mai destrăbălat decât eram noi acum ceva vreme. E simplu: ei fac ceea ce văd!

De ce îşi încep tinerii viaţa sexuală de la 13-14 ani? Pentru că asta văd în jur, pentru că sunt asaltaţi de peste tot cu imagini sexuale explicite. Pentru că părinţii nu consideră relaţiile intime înainte de căsătorie o anormalitate. Pentru că le predăm educaţie sexuală de la vârste la care nu sunt pregătiți să înțeleagă (grădiniță, școală generală).

Ne mirăm că natalitatea a scăzut, că tinerii nu se mai căsătoresc, trăind în concubinaj, că sunt prea multe avorturi, că divorţurile cresc alarmant dar toate acestea, și nu numai, sunt consecinţe ale educaţiei pe care o dăm noi copiilor.

Cineva spunea la emisiunea ”Garantat 100%” un adevăr foarte trist pentru multe familii: „Educaţia copiilor în familie se reduce de multe ori la: încheie-ţi geaca să nu-ţi fie frig” şi cam atât.

Nu e timpul pierdut, marele avantaj al generaţiei de astăzi în comparaţie cu generaţia părinţilor noştri este că sunt mulţi oameni care merg la biserică. Copiii tinerilor creştini de astăzi crescuţi în Biserică, primind mereu Sfintele Taine vor fi altfel, vor gândi altfel.

Ispitele sunt mari, dar educaţia creştină dată copiilor de părinţi acasă se adânceşte aşa de mult în sufletul lor, încât valorile lor vor fi de fapt valorile părinţilor, şi cu greu vor putea fi învăţaţi să facă altfel. Un copil crescut între icoane şi sfinţi, care zilnic se închină lui Hristos şi-i face cu mânuţa în icoană, va vedea altfel lumea (post)modernă, chiar şi plină de păcat aşa cum e ea astăzi.

Concluzii: să fiţi cu mare grijă în creşterea copiilor voştri şi să nu luaţi lucrurile în joacă. Copiii învaţă jucându-se, asimilează jucându-se, copie comportamentele jucându-se, şi vă veţi trezi cu ei imitând ceea ce n-ar trebuie să imite la vârsta lor, dar mai ales vor trece la fapte când contextul le va permite să-și manifeste toate trăirile intime pe care le-au asimilat greșit în timpul copilăriei.

Dimineaţă o întreb pe Sofia, fetiţa noastră de trei ani: „Tati, cine te-a făcut pe tine aşa de frumosă?” şi ea mi-a răspuns: „Domnul Hristos”. Tot eu am învăţat-o acest lucru, dar cu un an şi ceva de zile în urmă.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne atenţionează că cea mai mare moştenire pe care trebuie s-o lase părinţii copiiilor este: Hristos.

(Claudiu)