Lumea trece prin diverse perioade şi în fiecare dintre ele întâlnim ispite, iar vrăjmaşul îşi găseşte noi căi de a contamina sufletele. Astfel, nu de mult timp am avut parte de câteva întâmplări ce m-au pus pe gânduri. Fostul meu prieten mi-a spus că intenţionează să-şi păstreze fecioria până la căsătorie, ca, după ce ne-am despărţit să râdă de mine că fusesem de acord... Îşi schimbase părerea între timp.

La un an şi jumătate după întâmplare, expunând punctul meu de vedere prietenului actual, acesta mi-a zis că nu ştia de existenţa acestui păcat, apoi, că nimeni nu-şi mai propune astfel de lucruri în zilele noastre. A încercat să discute despre asta cu un psiholog, dar acesta i-a spus că, deşi sunt persoane care aleg uneori să facă asta, e un lucru foarte rar întâlnit. Apoi, interesându-mă în legătură cu acest subiect, am aflat că virginitatea nu ar fi sănătoasă şi că acele persoane care o păstrează au o problemă de natură psihologică. Am fost uimită. Ce e sănătos atunci? Bolile cu transmitere sexuală, avorturile şi pilulele contraceptive? Pe cine să dai vina? Pe părinţi, duhovnic, sau pe... societate?

Fecioria este un dar de preţ, dar cine o mai apreciază? Putem să ne întâlnim zi de zi cu persoane care spun “gândeşti ca pe vremea bunicii, modernizează-te!”, dar nu înţeleg de ce acele persoane care cred opusul fecioriei, nu pot spune “greşeşti zicând că moda face acest lucru să nu mai fie un păcat”. Probabil pentru că gândurile bune nu includ ṣi curajul de a le spune.

Am decis să mă alătur şi eu campaniei în urma citirii unor mărturii. Mi se pare un lucru minunat. Vă încurajez pe toţi acei tineri care intenţionaţi să fiţi plăcuţi Lui Dumnezeu să vă menţineţi poziţia, pentru că nu sunteţi singurii. Felicitări pentru iniţiativă şi Doamne-ajută să reuşim ceea ce ne-am propus!

(Casiana)