Doamne ajută! După ce am citit sute de articole pe Ortodoxia Tinerilor m-am hotărât şi eu să vă scriu pentru campania "Mii de tineri îşi păstrează fecioria". Eu din păcate nu mai fac parte din aceşti mii... deşi fizic sunt virgină (adică nu am avut un act sexual), nu sunt fecioară... deoarece sufletul şi trupul mi-e încărcat de un păcat grav şi anume malahia.

La 15 ani am început să intru pe site-uri porno şi încet-încet să practic acest păcat, fără ca să ştiu atunci ce este. În acelaşi timp am început să mă apropii de Biserică, dar drumul era lung şi anevoios până să ajung să aflu că este păcat, chiar mai mult, deja devenise patimă. Inutil a spune că lupta e grea, am avut momente când m-am ridicat şi am căzut din nou... câteodată mă întreb dacă se va termina vreodată... ştiu că lupta cu diavolul este permanentă şi că acest lucru ne va chinui tot restul vieţii, atât pe mine cât şi pe viitorul meu soţ, care din păcate este în aceeaşi situaţie. Singura nădejde este că nu suntem singuri, ci părintele duhovnic ne sprijină şi ne ajuta cât de mult poate şi ne susţine foarte mult.

Toată lumea regreta că a început, sfătuieşte pe alţii să nu facă la fel. Eu nu o să fac asta pentru că ştiu că degeaba spui cuiva să nu facă la fel pentru că poate atunci chiar va face (ca şi Adam şi Eva în rai, deoarece diavolul este foarte viclean). În schimb îndrăznesc să spun că această experienţă m-a făcut să realizez cât suntem de neputincioşi şi slabi în credinţă, dar am învăţat că se poate birui orice, mai puţin pe Dumnezeu şi că la El toate sunt cu putinţă. Trebuie să învăţăm să facem acel mic pas pentru că Domnul să-i facă pe ceilalţi 99 şi să nu-I închidem uşa în nas când vine să ne ajute. Căderi sunt permanent, dar ridicările contează!

Curaj şi nădejde!

P.S.: Prefer să nu-mi dezvălui adevărata identitate deocamdată

(Anonim, adolescentă, 18 ani)