Si eu si sotul meu ne-am pastrat fecioria pana la casatorie - 23-24 ani.

Nu m-a interesat niciodata ce credeau altii despre mine din punctul asta de vedere.

Dumnezeu mi-a scos in cale exemple de oameni care traiau crestineste.

Nu regretam nici unul, suntem casatoriti de 8 ani. Avem doi copii si intre noi nu exista gelozie, reprosuri, frustrari, sau ceva de genul acesta. El a fost si este unul dintre baietii care au apreciat intotdeauna fecioria.

Pentru cei care cred in nevoia fiziologica de a "potoli hormonii" - ar trebui mergand pe aceasta logica, ca majoritatea, cel putin, a monahilor si monahiilor, care se calugaresc feciori si fecioare, sa fie constituita din cei mai stresati si mai nervosi oameni de pe pamant (cel putin).

Nu ii judec pe cei care din varii motive si-au pierdut-o, eu am pacate mult mai mari decat acesta - dar cum zicea cineva, nu aici este locul unde sa le comentez - dar, in acelasi timp, trebuie sa luptam impotriva acestui pacat si impotriva - caci este un pacat - si sa recunoastem roadele sale.

Sa-i cautam impreuna, sa-i cercetam si sa-i urmam pe cei care au o viata linistita si binecuvantata de Dumnezeu!