Salut tuturor !

Ma numesc Alex si am 27 de ani. Nu sunt fecior. Doar virgin. Din pacate in acest moment nu sunt in stare sa spun ca sunt bucuros din acest punct de vedere. Pot spune este ca e greu. Intr-o lume in care sexualitatea este promovata peste tot, e greu sa fii virgin.

Am avut o prietena acum cativa ani insa acum nu mai suntem impreuna. Ceea ce vreau sa spun este faptul ca si eu si ea am fost virgini si ne-a fost bine asa. Este frumos sa fii virgin/feciorelnic pana la casatorie. Insa asa cum am spus este si greu. Si este si mai greu atunci cand esti singur. Daca mai ai si prieteni/prietene/cunostinte care au sau au avut iubite/iubiti si care nu iti impartasesc ideile cu privire la acest lucru (sau mai mult, care te indeamna sa scapi de ea), atunci chiar devine frustrant si obositor. Sa va mai spun si cum este atunci cand printre acestia se afla si fata la care tii ? Bineinteles ca daca iubesti cu adevarat poti trece peste, chiar daca te deranjeaza gandul. Altfel e bine sa cauti pe altcineva. Se pare ca eu asa voi face. Poate pentru ca nu iubesc indeajuns sau poate pentru ca sentimentele nu imi sunt impartasite.

Si mai frumos este atunci cand stii ca te pastrezi pentru ca poti si pentru ca vrei, nu pentru ca nu prea ai incotro. De la o vreme insa, am inceput sa realizez ca sunt virgin cam de "nevoie". Dar, in acelasi timp ma contrazic: as putea sa merg la prostituate si sa ma "rezolv". Acesta ar fi singurul motiv pentru care as putea sa spun ca am efectiv de unde alege asa incat sa pot sa spun ca fac ceva bine.

Si eu sustin intretinerea relatiilor intime abia dupa casatorie. Mi se pare ceva minunat sa te daruiesti celui pe care il iubesti si alaturi de care iti vei petrece viata mai departe. De fapt cred ca este singurul dar pe care i-l poti face. Orice altceva ai putea sa daruiesti oricui altcuiva.

Ma bucura faptul ca mai sunt si altii care cred la fel ca mine. E bine sa stii ca nu esti singur.

Doamne ajuta!

(Alex, 27 de ani)