Fecioria..cel mai minunat dar pe care o femeie il poate darui sotului!!!

Eu din pacate la varsta de 18 ani mi-am pierdut fecioria. M-am despartit de acel barbat care si-a batut joc de mine...la 20 ani am intalnit un alt barbat..cu care sunt de 3 ani si cateva luni..i-am marturisit dupa 2 ani ca nu mai sunt fecioara...era ca un handicap si nu ii puteam marturisi adevarul...ma simteam vinovata..pt ca eram..intr-un final mi-am facut curaj si i-am spus..ma asteptam sa ma paraseasca, dar a ramas langa mine spunandu-mi ca ma iubeste pentru ceea ce sunt eu..urmeaza ca in cateva luni sa facem nunta cu ajutorul lui Dumnezeu!

Pana la casatorie am inercat sa nu se mai intample..au mai fost si caderi, dar ne-am ridicat si am mers inainte..m-am simtit vinovata si ma simt..dar un diaog cu un parinte m-a incurajat: "Ti-ai pierdut fecioria trupeasca... pana la nunta mai ai ceva timp..si fecioria sufleteasca o poti recapata si ea e de pret.". Atunci m-am iertat..dupa 5 ani de chin..de suferinta..eu m-am iertat si mi-am propus ca pana la nunta sa devin fecioara sufleteste...si atunci voi simti bucurie.

Azi ma simt fecioara :) Multi ma judeca poate, dar daca noi cei care am gresit nu ne iertam vom avea o viata plina de frustrari..ne iertam..cerem iertare lui Dumnezeu pana in ultima zi a vietii noastre..Trebuie sa ne iertam..ce a fost a fost..nici viitorul sot nu e fecior..asa ca..trecutul e asemantor..o greseala pe care o regretam amandoi..si da cand traim curat asa de frumoasa e dragostea si o simti cu tot sufletul..

Nu cred ca un om te iubeste pentru un himen sincer..ci pentru ce oferi tu ca om...PREA TARZIU PENTRU A PUTEA FACE CEVA.

NU SUNT DE ACORD CU HIMENOPLASTIA CA NU IL MINT PE DUMNEZEU...

SA NE IERTAM... SA NE IUBIM... SI SA NE RUGAM FIERBINTE PENTRU A PARASI ACEST PACAT INFRICOSATOR CARE NE DISTRUGE TINERETEA SI VIATA!!!!!