Ma numesc Laura, sunt din Bucuresti, am 18 ani si sunt studenta la Facultatea de Teologie ortodoxa.

Cu ajutorul lui Dumnezeu, am luat hotararea de a-mi pastra fecioria pana la casatorie, deoarece asa a poruncit Domnul Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu "si stiu ca porunca Lui este viata vesnica" (Ioan12,50). Din mila lui Hristos, ma straduiesc sa duc o viata placuta lui Dumnezeu si sa evit asa-zisele relatii de "iubire" (bazate de fapt doar pe atractia fizica dintre adolescenti), stiind ca astfel de "aventuri" ii indeparteaza pe tineri de adevarata libertate intru Hristos si raman superficiale, fiind traite fara binecuvantarea lui Dumnezeu.

Precum se stie, cununia se incadreaza in categoria Sfintelor Taine ale Bisericii Ortodoxe, prima familie fiind intemeiata de catre Insusi Dumnezeu dupa crearea protoparintilor nostri Adam si Eva. Fiind ridicata la rangul de Sfanta Taina de catre Mantuitorul Hristos, prin participarea Sa la nunta din Cana Galileii, casatoria crestina este placuta lui Dumnezeu si constituie un mijloc de combatere a desfranarii, prin fidelitatea conjugala, pe care o presupune. Din acest motiv, Mantuitorul a poruncit ca cei necasatoriti sa-si pastreze curatia trupeasca si sufleteasca, pentru ca, fie sa intemeieze familii prin Taina Cununiei, fie sa imbratiseze viata monahala(cei care simt ca au aceasta vocatie).

Decizia de a-mi pastra fecioria imi este deosebit de utila in primul rand in viata duhovniceasca, in relatia cu Dumnezeu, pe care o pot trai fara nelinistea, conflictele familiale si mustrarile  de constiinta, pe care le sufera acei tineri care, lasandu-se atrasi de implinirea unei placeri efemere, ajung in situatii dramatice, pentru ca, prin pacatul lor, se despart de Hristos si, in multe cazuri, isi creeaza probleme grave in relatia cu familia, sau devin obiectul ironiei prietenilor lor.

De multe ori, imprudenta si pacatul de a intretine relatii intime inaintea casatoriei ii determina pe tineri sa comita si alte pacate grave: avort (care constituie o crima, un pacat strigator la cer), neascultare fata de parinti, sau chiar deznadejde si sinucidere(pacat impotriva Duhului Sfant, deci fara iertare). In antiteza cu aceasta viata traita departe de Dumnezeu, se afla fericirea adevarata a comuniunii cu Domnul, a vietii traite in curatie si ascultare fata de Sfanta Biserica.

Sa ne ajute Dumnezeu pe noi, toti cei aflati la varsta tineretii, sa-I daruim lui Hristos intreaga noastra viata si sa invingem ispitele societatii secularizate in care traim, aducandu-ne aminte de cuvintele scripturistice: "Caci voi, fratilor, ati fost chemati la libertate, numai sa nu folositi libertatea voastra drept acoperamant al rautatii". Sa retinem faptul ca "normalitatea nu se masoara statistic"(George Orwell) si ca, pentru a ramane vesnic in libertatea autentica (care NU trebuie confundata cu ideea de libertinaj/imoralitate) si in comuniunea cu Dumnezeu, trebuie sa ne pastram fecioria pana la casatorie, chiar cu riscul de a fi considerati anacronici pentru convingerile noastre. Sa pazim si sa promovam aceasta porunca evanghelica fara reticenta, stiind ca Domnul Hristos Se va rusina inaintea Tatalui ceresc de toti aceia, care se rusineaza de El inaintea oamenilor. De asemenea, Dumnezeu sa-i ajute pe tinerii, care au cazut in pacatul desfranarii, sa se intoarca la El cu nadejde si sa-si schimbe viata.

Nadajduiesc din tot sufletul ca aceste cateva ganduri, pe care am dorit sa le impartasesc tinerilor ortodocsi, sa fie de folos macar unui singur suflet, caci in fata lui Dumnezeu fiecare dintre noi, cei creati dupa chipul Sau, valoreaza mai mult decat intregul univers. Pentru a-i incuraja pe cei mai indoielnici, mentionez faptul ca , desi pare neverosimil, mai exista multi tineri care, asemenea noua, au hotarat sa traiasca o viata curata, placuta Domnului. Personal am cunoscut opt adolescenti(cu varste cuprinse intre 17-24 de ani), care I-au fagaduit lui Dumnezeu ca vor ramane curati pana la casatorie.

Doamne ajuta!