Cu toate ca am inaintat in varsta, cu ajutorul Domnului, am reusit sa pastrez aceasta curatie a trupului, feciorie cum se spune. Este adevarat astazi a devenit rara. E greu sa rezisti tentatiilor. Cum am reusit? De mica am fost dusa la biserica, apoi mi-am hranit sufletul cu invataturile sfintilor parinti, am citit vietile sfintilor si am vazut lupta lor pentru pastrarea fecioriei. Apoi aveam o legatura cu duhovnicul, ma spovedeam , ma impartaseam. Nici nu vreau ma gandesc sa pierd fecioria, cum sa ma uit apoi in ochii duhovnicului?

Sfintii m-au intarit, eu m-am ferit de filme, de poze, de reviste indecente pe cat am putut.

Acum nu mai zic decat atat : Doamne , fie voia Ta! randuieste Tu Doamne lucrurile cum stii Tu" . Daca Domnul vrea ca eu sa ma casatoresc cu siguranta i-mi va trimite omul potrivit mie.

Si eu i-mi pun intrebarea : oare mai exista baieti care i-si pastreaza fecioria pana la nunta? E greu si pentru mine, e mucenicie, dar bucurie mai mare nu e, ca atunci cand te casatoresti sa fii vrednica de haina alba care o imbraci, si de cantarea care se canta " sfintilor mucenici...". Cununa aceea care se pune pe capul mirilor da dovada ca esti imparateasa, peste trupul tau, peste simturile tale, esti stapan pe tine.

Rezistati! e greu, dar se merita!