Diana: "Am incercat sa nu mai avem relatii trupesti pana la casatorie si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit"

Eu am cazut in pacatul desfranarii si am trait cativa ani asa. Aparent aveam suficiente motive sa fiu fericita, parea sa nu-mi lipseasca nimic. Cu toate acestea aveam deseori momente inexplicabile de nemultumire. Simteam ca totusi ceva imi lipseste, simteam un gol. Am ajuns si la biserica...am intalnit un preot care a stiut sa-mi deschida ochii si sufletul. Dumnezeu sa-i dea ce este mai de folos pentru mantuire si multa, multa, infinit de multa bucurie duhovnicesca. M-a ajutat sa renunt la acest pacat si am dobandit multa pace si bucurie in suflet.

Din nefericire s-a intamplat sa cad din nou in pacatul desfranarii cu barbatul care urma sa-mi devina sot si cu care m-am casatorit pana la urma. De fiecare data cand s-a intamplat sa cad in pacat ma cuprindea o mare tristete si plangeam fara sa ma pot opri din plans astfel incat viitorul, acum actualul meu sot se speria si nu intelegea ce se intampla cu mine. Am incercat sa nu mai avem relatii trupesti pana la casatorie si cu ajutorul lui Dumnezeu am reusit. Cantareste infinit mai mult relatia duhovniceasca dintre soti decat relatia trupeaca.

Nu spun ca relatia trupeasca nu are importanta; aceasta are si ea importanta si frumusetea ei cat timp e binecuvantata de Dumnezeu. Daca as putea da timpul inapoi, as face  tot ce mi-ar sta in putinta sa ma feresc de acest pacat. Consecintele lui sunt dureroase. Nu merita sa aflati pe "pielea"voastra cei care inca sunteti curati din acest punct de vedere. Curatia te invata sa iubesti curat. Bucurati-va cu adevarat de dragoste!

Diana, 30 de ani, Zalau