Ioana: "Mi-e cam teama sa nu cad daca se iveste ocazia"

Da, intr-adevar, nu mi-am inceput viata sexuala pana la acest moment (23 ani) pentru ca … pentru ca m-a ferit Dumnezeu … sau pentru ca nu am avut ocazia … Nu stiu ce-as alege dintre cele 2 raspunsuri (cred ca pe ambele combinate). Uneori ma simt cam ciudat, alteori ma simt mandra de acest lucru.

Si de fapt cred ca sunt o norocoasa. Cu toata modestia pot spune ca m-a inzestrat Dumnezeu cu o oarecare frumusete fizica (nu ma refer la forme, ci la trasaturile feţei). Nu duc lipsa de invitatii « la un suc » de la baieti, insa « norocul » (sau mai bine zis paza data de Dumenzeu) consta in faptul ca … nu pot lasa un baiat sa se apropie de mine daca nu simt ca as putea avea o relatie chiar serioasa cu el. La mine nu merge cu « poate ar fi bine sa incerc sa vad ce iese ». Am incercat o data si pur si simplu mi-era scarba. Plus ca mie intotdeauna mi-au placut barbatii mult mai mari decat mine (imi inspirau seriozitate, siguranta, incredere … ). Copiii de varsta mea mi se pareau … niste copii imaturi incapabili sa se maturizeze vreodata, care daca aveau ocazia sa ma ia « peste picior » o faceau fara nicio jena.

Singuratea nu e buna (cum spunea si parintele Arsenie Boca). Uneori ma simt chiar singura, insa ma gandesc ca daca am rezistat atat timp pentru ceva ce vreau cu adevarat, poate ca n-ar fi bine sa ma pripesc tocmai acum. Totusi, ma gandesc ca poate sunt prea « fitoasa »din acest punct de vedere …

Sper sa ma pazeasca Dumnezeu pana la momentul potrivit (mi-e cam teama sa nu «cad» daca se iveste ocazia, ma stiu cam vulnerabila si poate si asta e unul din motivele pentru care am ramas/raman mai distanta ... de fapt socializez bine cu ei, ne intelegem bine dar pana la un punct).

Nadajduiesc sa apara omul potrivit la momentul potrivit … :)

Ioana, 23 de ani