Cineva: "Cand mi-am pierdut fecioria am pierdut tot"

Nici nu am puterea sa vorbesc...sa scriu..sa povestesc..sa...

Eu am uitat de El...si El a luat mana de pe mine...

Eram credincioasa. Foarte. Credeam mai ales in feciorie. In a fi virgina la casatorie.. In familie. In Biserica. Acum un an, in vara, l-am cunoscut. Un baiat..un baiat deosebit. Am inceput sa-l iubesc. Parintii il iubeau si ei. Mi i-am daruit... Cand mi-am pierdut virginitatea am pierdut tot.

Nu mai mergeam la biserica des...nu ma mai rugam ca inainte... Desi aveam o relatie frumoasa de iubire..ai mei ne protejau...parca urma sa ne casatorim...ne luasera un apartament sa locuim amandoi... Traiam o poveste frumoasa.

Dar mi-era rusine de El. Ma simteam vinovata ca nu am respectat ceea ce voiam dintotdeauna sa am...puritatea sufleteasca si trupeasca. Am plans mult. Dar era tarziu.

Parca de atunci s-a produs un blestem. De 6 luni parintii mei nu mai sunt de acord cu acest baiat, pe care-l iubesc. Si-au dat seama ca era prea devreme pentru mine sa ma casatoresc....sa fiu doar pentru un baiat. Si s-au temut ca m-am transformat din copil in femeie.

Ne intalnim pe ascuns...Am ajuns sa-mi mint parintii, care mi-erau cei mai buni prieteni. Nu pot alege...pur si simplu nu pot... Imi iubesc parintii. Tin la el.. Dar sunt nefericita..

Sunt tinuta in casa...Nu pot face nimic...Nici sa vorbesc la telefon cu el...Totul pe ascuns...Si asta de 6 luni...E greu.

Dumnezeu imi daduse un dar: Vocea. Cantam frumos. Faceam cariera. Am renuntat...Nu mai am chef de viata...de muzica...de nimic. Sunt intre ciocan si nicovala. Trebuie sa aleg intre doua iubiri diferite...dar puternice..intre doua fericiri, dar nu pot trai fara una din ele.

Am devenit o destrabalata...Eram impotriva alcoolului, a injuraturilor, a necuratiilor de orice gen. Am cazut si in alte patimi precum onania... Inca mai am relatii cu el...eu le consider relatii din iubire...dar...

Doamne...oare esti suparat pe mine pentru ca mi-am dat puritatea? Oare te-am uitat? Dar Doamne.....eu credeam ca va fi...si cred ca va fi singura iubire...singurul om din viata mea....Dar acum...ce-mi faci Doamne?....Ma pui s-aleg intre el si parinti...Uneori....daca n-as sti ca Tu mi-ai dat viata si ai dreptul asupra ei...n-as mai vrea sa o am...Pentru ca nu mai pot sa traiesc asa...

As vrea sa fiu fericita... Sa fiu impacata cu ai mei. Sa pot sa am o relatie normala si cu acest baiat...sa fie ca la inceput. Vreau liniste...Si nu vreau sa renunt la nimeni pentru asta... DE CE?...de ce trebuie sa renunt ca sa am pace? Ai mei ma obliga sa renunt. Eu ii iubesc...vreau sa-i vad fericiti...dar...nu pot...nu vreau sa renunt la acest om cu care am crezut ca imi impart viata...si cu care am vrut sa ma unesc...in fata Ta , Doamne..
Iarta-ma Doamne...pentru faptul ca m-am pangarit sufleteste si trupeste...

(Cineva)

Articole din aceeaşi categorie:
Diana: "Nu considerati curatia trupeasca ca pe o povara" Cristina: "Am facut 'marele pas' cu prietenul meu" Vlad:"Sunt alte vremuri, sexul inainte de casatorie nu e un păcat aşa mare"

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

JComments

Tinerii în Biserică	Fapte bune	Icoane, cărţi şi poezii	Muzica şi filme
Tinerii în societate	Fapte rele şi patimi	Sfaturile sfinţilor	Întrebări incomode
Iubirea	Credinţă şi ştiinţă	Fotografii	Sexualitate