Norvegia sau religia bunăstării
Vacanța care tocmai a trecut ne-a îndreptat pașii spre îndepărtata Norvegie. Îndepărtată ca spațiu și timp, dar îndepărtată mai ales ca atmosferă spirituală. Am călătorit în țările nordice cu o curiozitate firească și ne-am întors din țările nordice cu uimiri și teme de meditații pe care încă nu le-am epuizat.
Ne-au uimit prețurile, ne-au uimit ținuturile sălbatice, din munții neumblați, fiordurile spectaculoase și înspăimântător de înalte, pădurile neprietenoase, munții cu coame aproape plate, acoperite de mușchi și bolovani, ca într-un peisaj selenar. Fiordurile au fost de admirat de pe munte, de sus, în drum spre Bergen – al doilea oraș din Norvegia.
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
.jpg)
Impresionanat! Spectaculos! Un spectacol pe care numai natura, intr-o opera divina, poate sa-l dea. Facând o comparație cu munții noștri, ne gândeam că în Norvegia totul se întâmplă la dimensiuni mai mari, într-un concert de forme de relief mult mai bogat, mai variat si cu adevărat simfonic. Imediat lângă munte ai apă, ai marea sau oceanul, ai cascade, pârâuri repezi și umflate, ai plaje lângă brazi, ai capre de munte langă peștii de ocean, ai transport pe uscat alternând cu transportul pe apa. E o împletire pe care nu o întanești peste tot.
Ceea ce lipsea din munții maiestoși, masivi, pietroși sau împăduriți, era sunetul toacăi în apus. Am prins apusuri blânde în munți, iar liniștea monumentală nu a fost tulburată, la ceasul vecerniei de niciun sunet cunoscut nouă. Ce multe au pierdut norvegienii, scandinavii în general, în goana după bunăstare. Ei au fost protestanți. Acum își declară religia oficială: religia norvegiană. Dar și pe asta o invocă tot mai puțin. Din protestantism au păstrat amintirea normelor și preceptelor creștine pe care le-au transformat în cod de norme și legi civile. Din viața cotidiană au exclus existența și intervenția Divină. L-au înlocuit pe Dumnezeu cu bunăstarea și trăiesc astăzi în virtutea acestui exercițiu de amnezie sufletească și de încrâncenare în corectitudine civică. Filosofia stării de bine fizice, materiale trebuie să suplinească necesităție spirituale.
Această atitudine se aplică și prin faptul că originea lor vikingă, avea la bază credințe preponderent mercantile. Credeau în Odin, zeul războiului. Din razboinici au ajuns pirați într-o vreme. Virtuțile de bază erau curajul și cruzimea. Cine nu se încadra în acești parametri, nu moștenea viața veșnică. În credința vikingă, cei bogați se îngropau cu tot ce aveau mai de preț pe pamânt pentru a le fi de folos și după moarte. Ca și la egipteni. Ei erau cu siguranță moștenitorii unei vieți veșnice, fără a face nimic altceva. Rangul social și bogățiile asigurau asta. De cele mai multe ori își luau cu ei în mormânt și servitorul/servitoarea preferată. Concepția aceasta asupra morții nu le dădea nicio șansă celor săraci sau slabi și neputincioși.
Iar valorile existenței lor se resetau în funcție de aceste credințe. Așadar, concepția protestantă despre viață a avut o aderență explicabilă pentru oamenii din această parte a lumii. A fost o perioadă când religia protestantă reprezentă un reper fundamental al vieții. Regulile, aplicarea rigidă a lor a generat o revoltă mai mult sau mai puțin tacită. Dacă batrânii își amintesc cu ”spaimă” de regulile impuse de preoți în tinerețea lor, cei tineri nu mai au ce-și aminti. Prezența unor biserici în cadrul comunităților (acolo unde au mai fost păstrate), invocă timpul unior rugăciuni înălțate în alte vremi.
Totuși acești munți și aceste spații generoase te invită să-ți pui probleme existențiale mai presus de hrană și de poziții sociale. Oamenii care au în stăpânire aceste locuri sunt și ei impresionanți. Întoteauna rezervați, fără a fi nepoliticoși. Cultura vieții fără lipsuri, fără neajunsuri, fără stres cotidian și importanța imensă pe care o dau clipei, eforturile de a prelungi existența pământească cu orice preț sunt remarcabile. Am rămas consternați când am văzut ca nimeni nu depășește pe nimeni și că suntem nevoiți să mergem după un tractor cu 20 km pe ora. Consecința s-a observat imediat. Nu ne-am întâlnit cu nicio mașină lovită sau zgâriată. Nu am vazut, timp de două săptamâni pe roți prin întreaga parte nordica a Europei, vreun accident cât de mic. Am parcurs tunele de 11 km sau de 25 km, am trecut pe poduri de 9 si de 11 km, am circulat pe autostrazi sau pe straduțe mici. Peste tot o prudență exagerată. Pe vârful muntelui sau în mijlocul orașului oamenii se mișcă încet, atent, gata oricând să evite cea mai mica greșeală de trafic. Frumos, relaxant, uimitor.
În virtutea acelorași griji exagerate de a prelungi viața. Un așa cult pentru sport și pentru sanatate nu m-am gândit că ar putea fi practicat undeva. Poate exista, dar o așa atitudine pro-mișcare și pro-sanatate, te impresionează. De ar acorda omul atât timp și nevoință pentru cele ale sufletului, ar fi un miracol pe pamânt toată existența noastră. S-ar coborî cerurile. Totuși calatoria prin Norvegia pare o calatorie în deșert. Prin inima unui deșert spiritual, din care nu ai unde să te adapi.
Oslo – o capitală europeană
Oslo e un oraș destul de mare și de amestecat la nivel arhitectural. Printre noile construcții pe ici pe colo te izbești vizual de construcții mai vechi, cubale sau paralelipipedice, îmbracate sau în curs de îmbracare în sticlă. Cărămida roșie sau lemnul roșu, așezat vertical și invariabil de lățimea unei palme, ramân semnul distinctiv al construcțiilor norvegiene.
Dar Oslo nu înseamnă doar oameni, din toate țările, vorbind toate limbile pamântului. Oslo e portul cu restaurante fără pește în meniu și cu multe clădiri din sticlă, între care există pasaje de trecere la nivelele superioare.
Este capitala cu un palat regal, destul de mic, situat în centru. Este orașul cu pasaje subterane, tunele chiar, pentru circulația mașinilor. Oslo e orașul lui Ibsen, care scria în Nora sau o casa de papuși despre tendința omului de a-l domina pe celalalt. Un oraș protestant fără a fi practicant. Poate din cauza asta a devenit un oraș al libertăților de orice fel. Este orașul care își depozitează o parte din muzee pe insulă pentru a oferi turiștilor priveliștea din afară asupra capitalei, o perspectivă de pe ape și un venit suplimentar. Doua cafele în portul din Oslo au echivalat cu drumul cu feribotul până la insula. Adica 8 Euro. Cafeau a fost buna.
Tot în Oslo am văzut un cuplu candid de doi baieți ținându-se de mână. El, presupunând că baiatul din aceasta relație, avea o atitudine de frondă. Capul sus, ochelari negri pe ochi, lanțuri, inele, cercei, un întreg arsenal. El (ea), un tânăr finuț, feminizat evident, cu privirea în jos, îmbracat cu panataloni mulați, tricou și geaca, se balansa în mers ținându-se timid de mâna partenerului. Au coborat dintr-o vapor de croazieră. Iar în portul din Oslo, unde libertatea sexuală e la ea acasă, s-au gândit să se arate ca un cuplu normal, când au pornit la o plimbare. Totuși nimic nu arată a normalitate. Nici mersul baiatului parteneră, nici îndârjirea baiatului partener. Mă gândeam cum ar fi arătat un copil între cei doi. Așa, împotriva firii, împotriva biologicului, un copil în cuplu de parteneri de acealsi sex pare… imposibil de conceput. Și asta, pentru ca nu poate fi, literalmente vorbind, conceput de cei doi. Pe cale naturală ca să fie totul natural, firesc, deci…normal(?!). Fără a mă gândi la Creație și la genialul, divinul ei Creator, în al Cărui plan arhitectural al lumii pentru om nu se regasește această variantă. Privind la cei doi, începeam să disting semnificațiile cuvintelor firesc și împotriva firii.
Așadar, călătoria noastră în Norvegia (ca a lui Nils Holgersson prin Suedia) a fost una inițiatică. Încă medităm la sensul existenței umane, la existența fără Dumnezeu, la existența omului sub guvernarea banului, la pierderile pe care le suferă omul prin despărțirea voluntară de Creatorul sau. Nu toți bogații pier și nu toți săracii se mântuiesc. Asta e sigur! Iar calea mântuirii poate fi descoperită mai ales prin modul de raportare a omului, a individului la tot ce întâmpină în drumul său vremelnic: bine, greu, bogăție, sărăcie, forță, slăbiciune, durere, bucurie.
Dacă sărăcia te înversunează împotriva Domnului și nu vezi ceea ce poate aduce constructiv, bine, pentru sufletul tău, e inutilă. La fel și bogăția. La fel orice întâmplare din zi și din noapte, din fiece clipă a vieții tale. Poate ar fi de mare folos să includem pe lista cererilor curente – de sănătate, de bunăstare, de…– și o altă rugăciune simplă: Dă, Doamne, luminarea minții, înțelepciunea sufletului și întărire vionței spre a discerne binele de rău!
(Claudia Talașman Chiorean)
Andrei Calin
octombrie 1, 2014 @ 1:29 pm
Au cel mai inalt standard de viata, o criminalitate extrem de scazuta, coruptie aproape de zero, factor al fericirii foarte mare, si o tara speldida. Pacat ca limba este asa intortochiata :))
Ce bine le merge, nu?
shylark
octombrie 2, 2014 @ 9:59 am
Pentru informarea autoarei: construcţiile pot fi cubice, nu [i]cubale[/i], cum aţi scris, deoarece adjectivul [i]cubal[/i] nu există în limba română.
Boitos
octombrie 2, 2014 @ 10:11 am
Lasati, bine ca suntem noi crestini, ca la noi gasesti de toate: violenta, betii, droguri, avorturi, criminalitate, accidente,… .
Si ne mai batem in piept ca mergem la Biserica, postim si suntem crestini.
Cred ca mai mult cu numele decat cu fapta.
,, L-au înlocuit pe Dumnezeu cu bunăstarea și trăiesc astăzi în virtutea acestui exercițiu de amnezie sufletească și de încrâncenare în corectitudine civică. ”
– si noi avem amnezie: mai ales la lucru si la fapte bune.
– nu ar lipsi si la noi aceasta incrancenare : incepand de la a nu arunca pe jos resturile de mancare, de a-ti strange mizeria dupa tine cand mergi la picnic ( ca doar e a ta ), etc.
,,Un așa cult pentru sport și pentru sanatate ”
-oamenii se respecta ei insisi.
Noi nici macar nu ne respectam.
Suntem printre primii la obezitate, deci sa fim seriosi nu o ducem rau, daca mancam si bem asa de mult si nu facem miscare deloc.
sharbinsk
octombrie 2, 2014 @ 11:24 am
Un articol bun, cu niște concluzii interesante, pornind de la concepția de viață ancestrală a locuitorilor.
Totuși, țările Nordice sunt țări îmbătrânite, fără viitor din punct de vedere demografic.
Bunăstarea lor se datorează și faptului că li s-a dat dreptul să-și exploateze singure petrolul și resursele naturale.
Ei nu aruncă pe jos de frica amenzii, la noi poliția e decredibilizată și banalizată de aceea nu e funcțional un sistem care pedepsește cu amenda.
Coeziunea lor socială e mult mai mică decât în România, acolo oamenii sunt foarte reci și reținuți.
Au și ei alcoolicii și vicioșii lor, datorită vremii care este acolo.
Cât despre obezitate, nordicii sunt în general mai corpolenți, au și ei obezii lor dat fiind faptul că și acolo se mânânca mult, prost, chimizat și modificat genetic în sere.
De altfel ei nici n-ar putea avea agricultură la ce vreme e acolo.
Cultul pentru sport prinde în țările în care sportul de performanță este bine plătit.
Ca să faci sport de la cele mai mici vârste costă,echipamentul,antrenorii,deplasări, cantonamente, ori fără investiții din partea statului e greu.
Nu mai spun că în România nu se pot face 3 ore de sport pe săptămână din cauză că statul nu deține suficiente săli și baze sportive.
Iar în multe comune depopulate s-au construit săli de sport gigant…
Apoi Ministerul Educației nu organizează suficiente competiții sportive care să-i stimuleze pe tineri să facă sport-spre deosebire de comunism unde toți făceau sport ca să se-ntreacă mai apoi în competiții.
Cei care nu și-au format de mici deprinderi să facă sport e puțin probabil că vor investi bani din buzunar să meargă la sală sau să piardă timp alergând prin jurul blocului.
Boitos
octombrie 2, 2014 @ 11:39 am
Avem de toate dar nu stim sa traim normal , sa facem un echilibru intre trup si suflet.
La noi coruptia e in plina dezvoltare si in plina ascensiune.
,,Cultul pentru sport prinde în țările în care sportul de performanță este bine plătit.”
-sportul nu se face pt bani.
-mai bine sta un tanar in bar sau la disco, sau zeci de ore in fata calculatorului sau a TV decat sa faca ceva miscare gratuita si buna pt sanatate.
Sunt curioasa care dintre tineri mai face sport acasa sau prin preajma blocului sau pe ceva stadioane.Aproape nimeni.
Au fost ani in care, in Politie, numai cine nu a vrut nu a intrat.
Deci ne mai miram…nu avem de ce.
Andrei Calin
octombrie 2, 2014 @ 1:08 pm
[quote name=”Simona”]
Deci ne mai miram…nu avem de ce.[/quote]
https://www.youtube.com/watch?v=2pkONCFQujw
Poate daca am face toti ce se spune in acest video absolut incredibil, atunci am trai intr-o lume mult mai buna.
sharbinsk
octombrie 2, 2014 @ 4:39 pm
În România te pui de multe ori în primejdie dacă practici așa zisul sport gratis.
Asta pt că în general terenurile de sport în aer liber sau parcurile care au zone pt fitness sunt frecventate de boschetari sau de persoane care au impresia că au drept de propietate pe acele terenuri și nu se sfiesc să recurgă la violență.
Am auzit de multe cazuri de femei care au fost pălmuite peste fund și agresate verbal când făceau jogging.
Chiar campioana noastră olimpică- Constantina Diță Tomescu, a fost stropită cu bere, de niște cocalari, în pădurea din Snagov, în timp ce se antrena.
http://www.prosport.ro/alte-sporturi/atletism/sunt-socata-4431108
Și atenție era în pădure nu în jungla urbană și este o campioană mondială.
„-sportul nu se face pt bani”
Pe oameni în general îi stimulează să facă sport- fie întrecerile sportive, fie premiile de acolo, fie ambele.
Altfel, e demoralizant să alergi n kilometrii pe zi dacă nu ai măcar speranța că la capătul unor luni de antrenament, îți va folosi efortul într-o competiție.
În cazurile actuale e mai motivant pt tineri să stea la pc, decât să facă sport, unii chiar câștigă bani din jocuri de strategie sau din campionate mondiale online și își testează și spiritul de competiție.
Deci au mutat motivația și spiritul de competiție, nevoi importante ale omului, în mediul virtual.
[quote]
„mai bine sta un tanar in bar sau la disco, sau zeci de ore in fata calculatorului sau a TV decat sa faca ceva miscare gratuita si buna pt sanatate.”[/quote]
Am uitat să menționez că și nordicii au berarii lor care doar privesc la sport.
În bar sau la club chiar îți folosește să fi făcut sport…
” decat sa faca ceva miscare gratuita si buna pt sanatate.”
Rămân la părerea că sportul nu e gratis, chiar și pt alergare îți trebuie o pereche de pantofi confortabili pt alergat și un echipament sportiv care la un moment dat se uzează.
Îți trebuie chiar o sală în care poți să faci sport iarna sau când plouă, și ca să fi în siguranță.
Nici măcar pt fotbal nu prea mai există locuri sigure în marile orașe și asta iar costă să închiriezi un teren sintetic.
Proful de fotbal pe care-l cunosc, făcea lotul după intervențiile pe care le primea de la părinți sau de la managerul clubului.
Și era o competiție fără miză.
Deci chiar și cel mai mărunt funcționăraș are pretenții să-i dai.
Cât despre sănătate, deși e cea mai importantă probabil că motivează cel mai puțin pe om să faca sport, pt că mulți au impresia că nu vor suferi ei de o boală datorată sedentarismului.
sdaniel
decembrie 24, 2015 @ 7:27 pm
Peisajele in Oslo sunt incredibile, mi-au taiat respiratia…nu am prea mult talent literar sa descriu acest oras, dar este parca de pe alta planeta (locul unu e opera din Oslo, numai pentru ea merita deplasarea). Din pacate nu am stat decat 3 zile iar in primele 2 nu am iesit din birou si din camera de cazare, deplasarea mea fiind pur profesionala. Gazdele noastre au aglomerat intentionat programul in primele 2 zile, pentru ca ultima sa fie libera, doar pentru turism, sa ne prezinte orasul. Intr-adevar preturile sunt extrem de mari, am renuntat la orice fel de cumparaturi; iar norvegieni nu prea am vazut in Olso, orasul e extrem de divers, multicultural.
Am vizitat si catedrala din Olso, aceasta fiind singurul si singurul lucru gratuit pe care l-am intalnit in acel oras. M-a surprins ca este extrem de mica, in orice oras mai maricel din Romania gasesti macar o biserica mai mare decat catedrala din capitala Norvegiei. Contrastul e destul de mare intre exterior si interior. Unde de afara arata a bisericuta veche si „ruginita” (din caramida rosie), in interior este extrem de luminoasa si simpla. Peretii interiori sunt albi stralucitor, pusi bine in evidenta de picturi , fresce, majoritatea destul de simple, candelabre superbe, si multe obiecte din lemn ce se potrivesc perfect. Au un cor care exerseaza in orice zi, desi nu intelegeam nimic din ce cantau, mesajul/muzica e chiar divina.
In fine, am ramas cu intrebarea cum au reusit norvegienii sa ajunga la un standard de viata atat de inalt fara sa aiba nimic prietenos in jur? Totul ar parea impotriva, clima e dificila, campii nu au, agricultura nu poate exista in Norvegia, deplasarile/transportul au fost dificile datorita muntilor, nu au avut niciodata resurse naturale (petrolul a fost descoperit si exploatat foarte tarziu), limba este dificila etc.
Spre deosebire de multe tari care au fost extrem de bogate (printre care si Romania) si cu toate astea locuitorii duc o viata dificila.