Poate mulţi dintre noi tinerii care mergem la biserică ne-am gândit ce muzică putem să ascultăm şi ce nu, ce am putea asculta în aşa fel încât să nu ne facă rău, să nu fie împotriva lui Dumnezeu.  Şi eu am avut problema asta când am L-am cunoscut pe Dumnezeu. Ascultam muzică house pe atunci şi eram împătimit, dar îmi plăcea şi muzica bisericească. Am făcut un articol separat despre asta.

Sfântul Ioan de Kronstadt ne dă o idee foarte frumoasă care ne poate ajuta să alegem:

"Nu te lăsa vrăjit de armonia sunetelor scoase de instrumente şi de voci omeneşti, ci caută să descoperi efectul acestora asupra sufletului sau, cu alte cuvinte, care este spiritul lor. Dacă acea muzică îţi aduce în suflet o stare de linişte, de înţelepciune, de sfinţenie, ascult-o, nutreşte-ţi sufletul cu ea. Iar dacă prin ea îţi pătrund în suflet patimi, nu o mai asculta, ţine-te deoparte de trupul şi de spiritul acelei muzici."

Deşi am aflat de abia acum ce zice Sfântul Ioan totuşi simţeam asta, înţelegeam acest lucru fără să mi-l explic. Câteodată simt nevoia să ascult şi altceva în afară de muzica bisericească, nu ştiu de ce, probabil pentru că mă îndepărtez de Dumnezeu. Imediat după ce încep să ascult altceva, simt dacă mă linişteşte sau dacă mă tulbură, dacă-mi dă o stare de bucurie sau o subtilă stare de nervozitate şi întristare.

Am ascultat melodii care-mi dădeau gânduri urâte, melodii care mă faceau să conduc maşina agresiv şi cu viteză, melodii care-mi aduceau aminte de diferite momente din viaţă, mai bune sau mai rele, melodii care-mi răscoleau patimile...

În general trebuie să recunosc că nu tot ce ascult, în afară de muzica bisericească, îmi face bine, cu câteva excepţii.

În aceste excepţii aş include colindele, Tudor Gheorghe, muzica clasică, Mircea Baniciu, şi altele...

Excepţiile sunt rare, pentru că în timp ce ascult, mă îndepărtează de Dumnezeu, mă fac să nu mă mai gândesc la El. Muzica laică (nebisericească) mă face să caut fericirea şi bucuria în materie, în distracţii, în lume, şi în acelaşi timp realizez că nu le pot avea, că nu voi fi mulţumit şi astfel un uşor sentiment de întristare se cuibăreşte în sufletul meu. Deşi la suprafaţă muzica laică mă înveseleşte totuşi sufletul nu e vesel, sufletul meu e trist, şi simt asta după ce mă opresc din ascultat.

Pe când muzica bisericească îmi dă nădejde, speranţă, putere, îmi lasă conştiinţa mereu curată şi nu mi-e frică că greşesc ascultând, mă bucură şi mă veseleşte şi parcă simt că se proiectează pe veşnicie, adică realizez că efectele ei nu sunt doar imediate ci şi pe termen lung.

Muzica bisericească îmi "vorbeşte" despre o bucurie accesibilă tuturor, despre Domnul Hristos care ne iubeşte pe toţi necondiţionat. Muzica din biserică e aşa de curată şi de smerită, e aşa de dulce, cum poate să nu placă cuiva ?

Dacă în muzica laică simt duhul şi energia, şi personalitatea celui care a compus melodia, în muzica bisericească îl simt chiar pe Dumnezeu, îl văd mai bine, îl înţeleg mai uşor.

Mai multe sfaturi frumoase ale Sfântului Ioan de Kronstadt puteţi găsi pe site-ul http://ioandekronstadt.wordpress.com/

(Balan Claudiu)