Dragii mei, eu stau și mă gândesc, câta grija și dragoste are Dumnezeu de noi încât nu ne dăm seama. Numai noi să-L vrem în viața noastră și El cu bucurie ne îndrumă pașii. Cu câtă dragoste ne-a creat Dumnezeu pe noi, ce altceva poate fi mai minunat să știi că Dumnezeu este aici, că El nu doarme niciodată și ne privește neîncetat. Ne-a dăruit un suflet așa de frumos, încât îmi vine să țip de bucurie când văd copiii zâmbind, o fată care primește flori și le îmbățișează...o mama care alăptează, un tată care-și îmbrățișează copilul...doi îndrăgostiți care se sărută. Dacă Dumnezeu este apărătorul vieții mele, de cine mă voi teme eu?

Din inimă nimeni nu va putea sa ni-l scoată pe Dumnezeu, căci El ne iubește foarte mult, și o inimă mereu își va recunoaște făuritorul. Numai să nu vrei, să refuzi total iubirea Lui Hristos, atunci poate nu vei simți dragostea Lui pentru noi. Atât de mult iubește Dumnezeu lumea, încât pe Fiul său l-a dat spre moarte ca înviind să ne mântuiască și pe noi. Ce tată ar accepta acum ca fiul său să moară pentru salvarea unei mulțimi? Dar Dumnezeu este iubire, și noi trăim prin această iubire nesfârșită.

Atât de mult ne iubește Dumnezeu pe noi, pe mine, pe tine încât îl doare moartea noastră în păcat, și-n indiferență. Mai mult El dorește să ne vadă bucuroși, luminoși, mulțumiți...și cu nădejdea totală că el nu ne va lasă indiferent de ce se va întâmpla. El ne iartă de șaptezeci de ori câte șapte, el ne scoate în cale oameni minunați, și prin El răsare soarele în fiecare zi.

Beau un pahar cu apă și îmi potolesc setea, nu pentru că se cheama apă, ci pentru că puterea și iubirea Lui Dumnezeu stă în aceea apă, ca eu să nu mai însetez pentru câteva ore. Mă pot ruga, pot merge la Biserică și asta datorită Lui Dumnezeu, pentru că m-a învrednicit pe mine. Și chiar cred, ca în toate este o rânduială, iar judecata Lui Dumnezeu nimeni nu o poate cunoaște. Cum pot mulțumi eu oare că în cer Maica Domnului se roagă pentru noi? Sau Sfinții care mereu ne sunt aproape? Tot din iubire...

Am o inimă săracă, Doamne iartă-mă pe mine, și îndrăzneala mea de a scrie de iubire. Cred că nici cuvintele nu pot arată vreodată ce izvor minunat de iubire ești Tu, Bunule!

Bucurați-vă întru Domnul!

(Oana)