Aşa cum fulgi mici de zăpadă se aşează lin pe pământul tăcut, aşa îmi doresc ca mângâierea Ta să vină lin în inima mea!

Să-ţi mai spun că sufletul meu e tulburat şi că singurul lucru de care mă pot agăţa este o rugăciune simplă care nădăjduieşte iertare? Ai să mă ierţi pentru tot ceea ce am greşit şi pentru ceea ce nu ştiu că am greşit? Te-am pierdut într-o ţară a patimilor, iar acum Te caut ca un copil...

Vreau să-ţi dăruiesc inima mea aşa cum e ea, iar Tu s-o speli, s-o vindeci,s-o împodobeşti cu caldură şi multă iubire, aşa cum binevoieşti. Vreau să-ţi dăruiesc o inimă tristă, pentru că ştiu că lângă Tine, ea va găsi bucuria...

Ce-ai făcut sufletul meu de ai pierdut pe Domnul? Te ascunzi de faţa Domnului, dar El te priveşte cu duioşie pentru că dincolo de păcate, te iubeşte Domnul...şi rău mă doare inima că eu nu ştiu să iubesc pe Mântuitorul meu...

Şi am să mă las în voia Ta, am să rabd, am să plâng, am să cer iertare căci ştiu cât sunt de păcătos...Mai presus de iertare, facă-se voia Ta, să-mi fie mie spre mântuire...

Să nu mă părăseşti, căci mă voi ridica de fiecare data, să mă aştepţi te rog, căci voi veni mereu în Biserica Ta, te rog Bunule, nu mă părăsi căci Te caut cu dor,

Mi-e dor să simt iubirea Ta, ca o raza suavă de lumină, mi-e dor să te caut în inima mea, căci acolo este locul unde Te voi găsi veşnic!

Da, Bunule în inima mea Te voi găsi, Te rog nu mă părăsi, ci aşteaptă-mă că voi veni!