29 August 2006...pomenirea Taierii Capului Sfantului Prooroc Ioan Botezatorul...intr-una din orele acelei zile, un copil vede pentru prima data lumina zilei...nu stiu daca cea care a purtat acest copil s-a bucurat in acea zi...nu stiu nici cand l-a abandonat dar sunt convinsa, ca undeva, in sufletul sau poarta acest copil...sunt convinsa ca in ultimele saptamani a fost nelinistita si sper ca de acum incolo sa-si gaseasca linistea sufleteasca, pentru ca orice ar face o mama, nu poate distruge acea legatura tainica dintre ea si pruncul sau...Andra Ioana, fetita ei, incepand cu 6 Ianuarie 2010, dupa pranz, in ziua Botezului Domnului, cu o zi inainte de Soborul Sfantului Ioan Botezatorul, a pornit spre o alta Lumina.

As fi vrut ca primul post pe blog pe anul acesta sa fie unul plin de bucurie si veselie, asa cum au fost sarbatorile pentru mine, sa va povestesc ce lucruri minunate mi s-au intamplat...se pare insa, ca la fel cum a debutat blogul meu in 2009, cu Rugaciunea pentru cei ramasi, tot asa sa fie si acest prim post pe 2010...ii datorez Andrei acest post, pentru ca, intalnind-o in data de 16 noiembrie, anul trecut am reinvatat de la ea ca nimeni nu e singur, ca Dumnezeu, are grija de orice faptura a Sa.

M-am tot gandit, daca sa scriu sau nu randurile ce urmeaza...am hotarat sa le scriu, pentru ca sper din tot sufletul sa devenim o societate sanatoasa...este cu putinta acest lucru, poate este greu, pentru ca trebuie sa ne luptam cu patimile noastre...dar nu este imposibil, cerand ajutor de la Dumnezeu, viata noastra poate deveni luminoasa.

Orice fiinta isi incepe drumul, odata cu momentul zamislirii...mergand si mai departe, cred ca orice fiinta isi incepe drumul odata cu primul stramos...o boala, de multe ori este foarte greu de tratat...este mai usor sa o previi...daca incepem sa invatam si sa respectam ce ne invata Dumnezeu, vom reusi cu siguranta ...daca nu, vom plange mult timp de acum incolo la plecarea micutilor...Andra este acum un inger...este ca o mica steluta ce lumineaza puternic pentru ca scurta ei trecere a fost incarcata cu multa durere...in inima mea va ramane mereu amintirea acelei fetite fragile, care pret de o ora mi-a intersectat viata si mi-a daruit atat de mult...zambetul ei...curajul ei...fara sa fie vinovata, a rascumparat ea, probabil neascultarea parintilor sai...nascuta pe 29 august, este posibil ca zamislirea ei sa fi avut loc in perioada Postului Craciunului.

Imi pare rau ca v-am intristat...va rog sa o purtati si voi in inimi pe aceasta micuta curajoasa si daca credem in Dumnezeu, SA IL SI ASCULTAM.

(Adriana, de la Dar din dar)