Dragi prieteni,

Va scriu o scrisoare din suflet,cu toata dragostea mea mica care v-o port acolo in suflet si sper sa va incante in mod deosebit, dar mai ales sa ma intelegeti si sa ajunga la inimile voastre ceea ce voi scrie.

Niciodata nu m-am gandit ca o sa va intalnesc vreodata. II multumesc lui Dumnezeu pentru toata “gama” de prieteni intalniti. Va admir pentru luptele voastre, pentru curajul dobandit impreuna cu Hristos, va admir pentru puterea care v-a dat-o Hristos sa va ridicati din patimi grele. Este greu pacatul dragii mei prieteni. Atarna foarte mult asupra noastra. Fratiorii mei, pentru un minut in care ne-am indulcit cu pacatul, in acel minut am pierdut Raiul si am castigat Iadul. Ce ne salveaza in schimb cand pacatuim? Sa nu fim mincinosi cu noi insine, prieteni dragi. Primul aspect e sa evitam minciuna care ne vine in gand: ”e un pacat minor” sau “nu conteaza poti sa mai faci si asa ai cazut in pacat” sau “Dumnezeu nu te iarta”.Si multe alte ganduri mincinoase. Trebuie sa acceptam ca suntem mincinosi si vrem mai mult dupa placul nostru, decat dupa placul lui Dumnezeu. Apoi sa incercam sa predam lui Dumnezeu durerea provocata de placerea pacatului, caci pacatul dezbraca pe om de Harul lui Dumnezeu. In schimb unde e Dumnezeu? Unde ramane Dumnezeu?

E acolo iubitii mei frati, in mijlocul durerilor, frustrarilor, pacatelor.Ne asteapta Hristos la locul de intalnire! E de neglijat atata dragoste a lui Dumnezeu? Caci a gasit Hristos o cale de a ne da intalnire. Ce frumos! Mai tineti minte intalnirea dintre Hristos si femeia aceea careia i-a spus Domnul ca nu are niciun barbat in realitate? E de fapt o intalnire cu Hristos exterioara, si totusi consecinta ei a fost interioara, caci femeia aceea s-a schimbat cu totul. Ne asteapta Hristos sa ne imbratiseze in interiorul nostru. Acolo inlauntrul nostru in care i-am zis de atatea ori: Aici nu te vreau!Ma faci sa sufar si mai tare!

Ce este totusi cu suferinta care o simtim cand IL primim? Caci este cu adevarat suferinta, dar dragii mei nu este altceva decat Iubirea lui Dumnezeu care iti spune, iti sopteste: De acum incepe sluga credincioasa sa traiesti toate ranile tale cu Mine, caci si Eu le port inca de cand m-am rastignit pe cruce!

Ce minunat!! Suferinta traita impreuna cu El ne ajuta sa ne eliberam, sa nu mai fim robi pacatului. Diavolul nu are putere cand acceptam sa traim cu Hristos suferinta din noi. De ce? Uitati-va la Domnul Hristos cand era pe cruce. Parea Dansul ca se plange de vreo suferinta?A primit acest Pahar de la Tatal, pentru a ne salva din mainile diavolului, caci prin suferinta Sa ,s-a pierdut puterea pacatului si a venit izbavirea.. .Aceasta Jertfa o realizeaza Hristos ori de cate ori noi acceptam sa traim cu El chinurile din interior. El e acolo, ne sopteste permanent: "Te iubesc! Vino la Mine!"

De ce nu auzim Glasul Sau? De ce ni se pare dificil sa percepem Glasul Sau? Mie dragii mei, mi s-a parut dificil sa ascult Glasul Sau pentru ca eu continuam si inca din pacate,de cele mai multe ori continui sa il ranesc cu pacatele mele. O alta etapa e renuntarea la pacat si sa ne lasam in voia Sa permanent. O sa observati dragii mei, o impotrivire imediata cand vine vorba sa ne lasam in voia Sa, pentru ca tatal minciunii, diavolul, pune in fiecare frica de a fi liberi cu Hristos. Este golul acela care ramane in noi care trebuie umplut cu dragostea lui Dumnezeu, iar cea mai minunata stare este uimirea in fata maretiei Sale, in fata ajutorului Sau. Sa ne minunam de atatea ori cand Dumnezeu ne ajuta si ne daruieste clipe minunate in rugaciune in orice vine de la Dansul. Si ultima stare (si nu cea din urma, caci Hristos e nebanuit de dulce) dragii mei este ca nu vom mai pacatui, nu pentru ca e pacat, ci pentru ca nu dorim sa ranim dragostea Sa pe care El asteapta sa ne-o daruiasca cu atat de mare dor, batand mereu la usile inimilor noastre intrebandu-ne: Doresti Iubirea Mea?

Cu aceste putine cuvinte,din inima mea mica Pentru voi ,prietenii mei Adrian.