“Aceasta este porunca Mea: sa va iubiti unul pe altul, precum v-am iubit Eu.”
Ascultă Radio Ortodoxia Tinerilor
Seara de rugăciune
Miercuri seara, ora 22:30 »
Fericiticeiprigoniti.net
Cinstește-ți eroii și martirii neamului

Seara de rugăciune

Rugăciunea către Preacurata Născătoare de Dumnezeu, miercuri 23 august 2017, ora 22.30

Detalii aici >

Tabără

Campanii de educație creștin-ortodoxă

Euharistia continuaDin comorile Sfintei ScripturiCasatoreste-te de tanar Mii de tineri isi pastreaza fecioria pana la casatorie Tu de ce crezi in Dumnezeu        Theologica  Exista distractie si fara alcool

Sfinţii, prietenii prostituatelor

icoana-tuturor-sfintilorNu demult, am invatat de la o batrana din Bogaltin ce este crestinismul. Schitul unde ma aflu este mic si, la sarbatori, daca se aduna cate 30-40 de oameni la slujba. In timp ce parintele marturisea, femeia aceasta m-a prins de-o parte si mi-a zis ca vrea sa ma intrebe ceva. Zice: "Parince, as vre sa va intreb ceva, da' numa' daca se poate. Vad ca ziceti frumos la predica si cititi prin carti. Oare n-ati gasit nicaieri scris pentru ceea ce va intreb eu..." Credeam ca vrea sa ma intrebe ceva pentru ea, pentru ca nu stie sa citeasca.

Ea insa a continuat, incepand sa lacrameze: "Parince, este la noi in sat un om care si-o omorat socru', s-o stat 12 ani in puscarie. El nu vine la biserica, ca se rusineaza. Odata numai o venit, si s-o uitat asa, si s-o dus. Oare n-o fi si pentru el iertare? N-ar putea oare Dumnezeu sa faca cumva sa-l ierte? Ca eu asa ma gandesc pentru el, ca poate este iertare". Femeia aceasta, care nu stia nici macar vreo pilda din vietile Sfintilor, lacrama cand imi spunea acestea, de parca ar fi vrut sa zica: "Poate ca Dumnezeu il iarta, ca eu, daca as avea puterea Lui, l-as ierta".

Aceasta este splendoarea sufletului omenesc, care din fire este crestin.34 Femeia aceasta nu a fost instruita de nimeni, dar in ea a rabufnit suma intregii invataturi pe care a adus-o Hristos. Aceasta nu este doar o invatatura, ci este totodata si cea mai mare putere pe care a dat-o Hristos oamenilor: puterea de a ierta pacatele.

De la aceasta femeie am inteles in ce consta setea omului de a se asemana cu Dumnezeu. A fi ca Dumnezeu inseamna a ierta pacatele. Toata puterea lui Dumnezeu poate fi rezumata la aceasta. Femeia aceasta nu doar ca nu-l judeca si nu numai ca l-a iertat, ea intuia ca trebuie sa existe si o cale de a-l izbavi pe acela de pacate. Daca ar trebui sa spun ce este cresti-nismul numai intr-o singura propozitie, as spune: "Crestinismul este nevoia teribila de a ierta pacatele altora".

Aceasta nevoie este atat de teribila, incat ne caracterizeaza ontologic. Oamenii obisnuiti, adica patimasi, nu o realizeaza. Insa sfintii, inaintand pe calea desavarsirii, care nu este altceva decat restaurarea adevaratei noastre naturi, au descoperit-o printre daramaturile fiintei omenesti, ca pe un ulcior cu galbeni ascuns si uitat demult. Asa cum un ulcior cu galbeni gasit sub daramaturi ajunge sarmanului sa-si faca o casa noua, tot asa si aceasta nevoie ontologica de a ierta pacatele e suficienta pentru a restaura daramaturile omenitatii noastre.

Sfintii stiau de la Mantuitorul ca un astfel de ulcior cu galbeni exista in fiecare dintre noi. Caci Hristos a zis: "Nu judeca si nu vei fi judecat". In rugaciunea pe care a dat-o ca model oamenilor, Hristos ne invata ca Dumnezeu ne iarta pacatele, precum si noi iertam gresitilor nostri. De aceea goana dupa nejudecare a constituit intotdeauna indeletnicirea de capetenie a marilor asceti ai Ortodoxiei. Aceasta este lucrarea esentiala a fiecarui crestin. Ea trebuie sa prevaleze inaintea tuturor celorlalte nevointe, mai bine zis, celelalte nevointe sunt numai uneltele, lopata de care ne folosim pentru a dezgropa aurul nejudecarii.

Nici o nevointa nu este mantuitoare. Ca sa ne dam seama cat de stupide sunt toate nevointele e destul sa zicem: "Si ne iarta noua gresalele, precum postim sau priveghem". Omul impatimit se mandreste zadarnic cu ele, ca fariseul din Evanghelie. De aceea, incepatorilor nu li se recomanda sa faca mari nevointe, pentru ca, in loc sa le fie de folos, ii arunca in mandrie si mai mult ii indeparteaza de Dumnezeu.

De multe ori, atunci cand vedeau ca se mandresc de ceva, Sfintii faceau cate o trasnaie. Asa, de exemplu, Sfantul Pimen se ducea in fiecare noapte si inconjura satul din apropiere, ca sa nu se mandreasca de faptul ca e mare pustnic si nu se suie in sat.36 Acea nevointa este buna, care ne face sa ne vedem pacatele noastre, iar daca, fie ca postind incepi sa-i vezi pe cei care nu postesc, fie ca rugandu-te incepi sa-i vezi pe cei care nu se roaga, inseamna ca nu te nevoiesti corect. Atunci esti ca un copil care se pune pe burta la malul iazului si numai face galagie in apa, ca si cum ar inota, dar nu inoata.

Nejudecarea nu este doar un mod de raportare la celalalt, un exercitiu spiritual, ci este modul cel mai profund de a ne cunoaste si imbunatati pe noi insine. Aproapele este un fel de oglinda duhovniceasca pentru noi, poate chiar un fel de proiectie a noastra in exterior. De aceea, ceea ce vedem noi in aproapele nu este altceva decat noi insine, vedem in aproapele doar neajunsurile si patimile de care noi insine suferim. De exemplu, coboara un preot dintr-o masina foarte luxoasa, insotit de o femeie frumoasa, iar in urma lor un tanar le duce bagajul.

Daca cineva e iubitor de avere, va zice: "Ce masina are popa!" Cel desfranat va zice: "O, ce femeie are popa!" Cel ingamfat va zice: "O, are slugi popa, nu poate sa-si care singur bagajele!" Daca insa cineva traieste in feciorie, poate sa creada ca femeia este sora preotului, si chiar poate sa-i para ca seamana cu el. Daca n-are patima pentru avere, poate crede ca masina e imprumutata sau nici sa nu o bage in seama. Daca este smerit, va zice: "Ce fericit este fratele ca s-a invrednicit sa duca valiza unui slujitor al lui Hristos, probabil in ea sunt vesmintele preotesti si alte lucruri sfinte". Fiecare deci se vede in celalalt pe sine. Aproapele este cel mai bun barometru al vietii noastre duhovnicesti. Arhimandritul Sofronie Saharov spunea chiar mai mult, el zicea ca aproapele este viata noastra.

Dumnezeu ne da noua ceea ce vedem noi in aproapele. De vom vedea sfintenie, sfintenie dobandim, iar de vom vedea rautate, rautate primim in noi insine. Aproapele este un fel de vistierie la care alergam cu mintea pentru a lua sfintenie sau patimi, in functie de inima noastra. De aceea Apostolul Pavel ne si indeamna: "Fratilor, chiar de va cadea un om in vreo greseala, voi, cei duhovnicesti, indreptati-l pe unul ca acesta cu duhul blandetii, luand aminte la tine insuti, ca sa nu cazi si tu in ispita" (Gal. 6, 1). De regula, ascetii care au cazut in pacate mari, despre care ne marturisesc patericele, au ajuns la aceasta din cauza ca judecau pe altii. Dumnezeu da aceasta lectie pentru a ne dezvata sa judecam pacate straine. Asa pentru multi, caderea s-a facut prilej de mai buna pocainta, ceea ce arata ca Dumnezeu da mai degraba harul pentru nejudecare decat pentru asceza trupeasca.

Nejudecarea are urmari miraculoase asupra pacatosului. Ea are atata putere incat chiar cred ca cuvintele oricate veti dezlega pe pamant vor fi dezlegate si in ceruri nu se refera doar la preotia sacramentala, ci si la tot omul sfintit de Duhul Sfant. Puterea celui care nu judeca este atat de mare, incat, cu adevarat, pacatele pe care le iarta el aproapelui, le iarta si Dumnezeu. Aceasta este comoara Duhului Sfant despre care Sf. Serafim de la Sarov spunea: "Agoniseste duhul blandetii si in jurul tau se vor mantui mii". Ceea ce inseamna ca Dumnezeu, pentru rugaciunile unui astfel de om, care iarta pe toti, iarta pacatele pacatosului si ii da chip de pocainta.

Traditia ortodoxa e plina de exemple extraordinare care intaresc cele zise. Exista o pleiada intreaga de Sfinti care se "specializau" in mantuirea prostituatelor, mai ales dintre cei nebuni pentru Hristos. Asa au fost, de exemplu, Sfintii Simeon cel nebun, Vitalie monahul, Serapion Sindonitul si altii.

Sfintii nu doar ca nu le judecau pe desfranate, ci chiar gaseau ca au de invatat de la ele. Antologic in acest sens este cazul Sfantului Non si al frumoasei Pelaghia (praznuirea in 8 octombrie), ajunsa si ea Sfanta. Pe cand Sf. Non, episcop din manastirea Tabenitilor purta o discutie teologica cu alti episcopi, s-a intamplat sa treaca pe acolo aceasta Pelaghia, actrita pagana, care se prostitua, insotita de un alai de tineri. Ceilalti episcopi si-au intors ochii ca sa nu o vada, Non insa a petrecut-o cu privirea, pe urma le-a zis: "Nu v-ati desfatat de frumusetea ei atat de mare?

Cu adevarat eu m-am desfatat foarte tare si mi-a placut frumusetea ei, fiindca pe aceasta o va pune Dumnezeu inainte si o va aseza in fata infricosatorului si minunatului scaun de judecata cand o va judeca atat pe ea, cat si episcopia noastra. Ce socotiti, preaiubitilor, cate ceasuri nu-si petrece in iatacul sau aceasta femeie, spalandu-se si machindu-se cu toata osardia si luarea aminte a sufletului si impodobindu-se pentru spectacole, ca nimic sa nu lipseasca frumusetii si podoabei trupesti, pentru ca sa placa tuturor si sa nu para ca e urata amantilor ei, care azi sunt si maine nu mai sunt? Si noi, care avem fagaduinta de a vedea fata cea stralucita a Mirelui ceresc, nu ne impodobim, nici nu spalam murdariile de pe sufletele noastre nenorocite, ci le lasam sa zaca in nepasare".

Auzind cuvintele Sfantului Non, Pelaghia "a fost strapunsa la inima" si a venit a doua zi la el, cerand sa fie botezata. Apoi a adus si toate bogatiile ei, margaritare si aur, si le-a dat Sfantului, iar acesta le-a impartit la vaduve si la orfani. A opta zi dupa botez aceasta a primit in taina schima monahala si s-a retras intr-o chilie din Muntele Maslinilor, petrecand in travesti cu numele Pelagheu eunucul. Abia dupa moarte, cand au dat sa o imbalsameze, s-a aflat cine a fost intr-adevar acest Pelagheu "eunucul".

Despre Sfantul Ioan de la Kronstadt se zice ca a fost surprins odata de un credincios in timp ce se uita la o poza cu o femeie goala. Credinciosul, socat, l-a intrebat pe Sfant: "Cum, parinte, va uitati la asa ceva?!" "Da - zise Sfantul -, ma uit ce faptura minunata a facut Dumnezeu pentru a fi mama".

Un Sfant care si-a consacrat viata mantuirii prostituatelor este Vitalie (praznuirea 22 aprilie). Acesta a fost calugar si isi petrecea ziua muncind, iar de banii castigati se ducea la bordel. Nimeni insa nu stia adevaratul motiv pentru comportamentul atat de ciudat al lui Vitalie. De aceea "se sminteau de dansul toti si in toate zilele il ocarau, zicandu-i: "Du-te, ticalosule, ca te asteapta desfranatele!" Si scuipau asupra lui".37 Altii il sfatuiau sa se casatoreasca cu una dintre ele si sa nu mai necinsteasca cinul monahal umbland pe la bordeluri. Sfantul insa rabda toate acestea si nu le raspundea nimic.

Lucrarea lui insa era aceasta, ca se ducea in camera la desfranata si ii platea bani pe noaptea aceea, numai sa nu pacatuiasca, iar el se punea intr-un colt si citea Psaltirea. Multe din acele femei se lepadau de pacat, unele se calugareau iar altele se casatoreau si traiau o viata normala. Sfantul insa le-a interzis sa povesteasca despre aceasta pana la moartea lui. O femeie care nu a rezistat si a povestit cuiva de sfintenia lui Vitalie s-a indracit si asa a intrat frica in toate, incat nu descopereau nimanui adevaraul despre calugarul batjocorit. Sfantul Vitalie a fost gasit in chilie mort in genunchi inaintea icoanei, iar in maini avea un biletel pe care scria: «Barbati alexandrini, nu osanditi mai inainte de vreme, pana ce Domnul, Judecatorul Cel drept va veni». Atunci au venit toate femeile pe care le mantuise Vitalie cu lumanari si cu tamaie ca sa-l planga pe parintele lor.

In conditii asemanatoare a mantuit si Sfantul Serapion pe una din prostituate. Acesta s-a intamplat sa treaca odata printr-un sat al Egiptului, si a vazut o prostituata stand, si i-a zis ei: gatit-ai patul? Ea a zis: da, avvo! A inchis batranul: asteapta-ma deseara, ca voi veni la tine si am sa petrec noaptea aceasta aproape de tine. Iar ea raspunzand, a zis: bine, avvo! Si s-a gatit si a asternut patul si l-a asteptat pe batran cu cele de trebuinta. Iar dupa ce s-a facut seara, a venit batranul la dansa, nimic aducand si intrand in chilie, i-a zis ei: gatit-ai patul? Ea a zis: da, avvo. A incuiat usa si i-a zis ei: asteapta putin, fiindca avem pravila, pana ce o voi face! Si a inceput batranul slujba. Si incepand Psaltirea, la fiecare psalm facea rugaciunea, rugandu-se lui Dumnezeu pentru dansa ca sa se pocaiasca si sa se mantuiasca. Deci l-a ascultat Dumnezeu; si sta femeia tremurand si rugandu-se aproape de batranul. Daca a ispravit batranul toata Psaltirea (o Psaltire citita astfel ia cel putin 6-7 ore), ea a cazut la pamant. Iar batranul, incepand Apostolul, a citit mult dintr-insul. Si asa si-a implinit slujba.

Deci umilindu-se ea si intelegand ca nu pentru pacat a venit la dansa, ci ca sa-i mantuiasca sufletul, a cazut in fata lui zicand: fie-ti mila, avvo, si povatuieste-ma unde pot placea lui Dumnezeu. Atunci batranul a povatuit-o pe dansa intr-o manastire de fecioare si a dat-o la stareta, zicand: ia pe sora aceasta si nu-i pune ei jug sau porunca, ca celorlaltor surori, ci orice voieste, da-i si cum voieste da-i voie sa umble. Si dupa ce a facut putine zile, a zis: eu multe pacate am si voiesc la doua zile sa mananc. Si dupa putine zile a zis: eu multe pacate am si voiesc la patru zile sa mananc. Dupa alte putine zile s-a rugat staretei, zicand: fiindca mult am mahnit pe Dumnezeu cu faradelegile mele, te rog, pune-ma intr-o chilie si o astupa, si pe o gaura da-mi putina paine si rucodelie. Si i-a facut ei stareta asa. Asa i-a placut lui Dumnezeu in cealalta vreme a vietii sale.

Se spunea in viata lui avva Ioan Colov, ca unei tinere i-au murit parintii si a ramas sarmana. Iar numele ei era Paisia. Deci a socotit sa-si faca gazda de straini, casa spre primirea parintilor schitului. A ramas dar asa primind pe straini vreme multa si odihnind pe parinti; iar dupa o vreme, dupa ce a cheltuit lucrurile a inceput a fi lipsita. Deci s-au lipit de dansa niste oameni razvratiti si au schimbat-o din socoteala cea buna. Si de aceea a inceput a petrece rau, incat a ajuns ea ca sa curveasca. Au auzit parintii si foarte s-au mahnit. Si poftindu-l pe avva Ioan Colov, i-au zis: Am auzit despre sora aceea ca petrece rau, si ea cand putea si-a aratat mila ei catre noi, iar acum noi sa aratam catre dansa mila si s-o ajutam. Deci osteneste-te pana la dansa si dupa intelepciunea ce ti-a dat-o Dumnezeu, iconomiseste cele pentru dansa. Deci a venit avva Ioan la dansa si a zis batranei portarite: Spune stapanei tale ca am venit eu! Iar ea l-a gonit zicand: Voi dintru inceput ati mancat cele ale ei si iata ca este saraca. I-a zis avva Ioan: Spune ca foarte am s-o folosesc. Iar slugile ei zambind ii zic lui: Dar ce ai sa-i dai de voiesti sa te intalnesti cu dansa? Drept aceea, suindu-se batrana, i-a spus despre dansul. Si-i zice ei cea tanara: Acesti calugari de-a pururea umbla pe langa Marea Rosie si gasesc margaritare. Impodobindu-se, dar, a zis sa-l aduca la dansa.

Deci, dupa ce s-a suit, apucand ea mai inainte a sezut pe pat. Si venind avva Ioan a sezut aproape de dansa. Si cautand la fata ei, i-a zis: Pentru ce L-ai defaimat pe Iisus, de-ai venit la aceasta? Ea auzind a inghetat cu totul; si plecand in jos capul sau, avva Ioan a inceput a plange foarte. Si a zis ea lui: Avvo, ce plangi? Iar dupa ce a cautat, iarasi s-a aplecat in jos plangand, si i-a zis ei: Vad ca satana joaca in fata ta si nu voi plange? Iar ea auzind, i-a zis lui: Este pocainta, avvo? Ii zice ei: Este. Ii zice lui: Ia-ma unde voiesti. Ii zice ei: Sa mergem. Si s-a sculat sa mearga dupa dansul. Si a luat seama avva Ioan ca nimic n-a pus la randuiala, nici n-a grait pentru casa sa. Si s-a mirat. Deci, dupa ce au ajuns la pustie, s-a facut seara si facand de nisip un capatai mic si insemnand chipul crucii, i-a zis: Dormi aici! Si facandu-si si lui putin mai departe si implinindu-si rugaciunile, s-au culcat. Iar pe la miezul noptii desteptandu-se, vede o cale luminoasa de la cer la dansa si a vazut pe ingerii lui Dumnezeu ducandu-i sufletul. Drept aceea, sculandu-se si mergand la dansa, a miscat-o cu piciorul. Iar dupa ce a vazut ca a murit, s-a aruncat pe sine cu fata la pamant rugandu-se lui Dumnezeu si a auzit ca un ceas al pocaintei ei s-a primit mai presus decat pocainta multora care zabovesc si nu arata fierbinteala unei pocainte ca aceasta.

Si mai impresionant este cazul Sfantului Avraamie, care a calcat peste toate normele exterioare ale decentei, numai pentru a mantui un suflet. Acesta era un mare pustnic, care pentru sfintenia sa a fost hirotonit si preot, ajungand sa faca multe minuni. La batranete, murind fratele acestuia, i-a fost data in grija copila aceluia, in varsta de sapte ani. Asa a crescut ea pana la varsta de 20 de ani, staruind in toate virtutile pe care le deprindea de la unchiul ei sfant.

Dar un monah cazut, care venea des la batran sub pretextul folosului duhovnicesc, a momit-o pe aceea vreme de un an si pana la urma a atras-o spre pacat. Revenindu-si fata dupa aceea, cuprinsa de deznadejde si rusine, a hotarat ca nu mai poate ramane in continuare langa unchiul sau pe care l-a dezamagit atat si, fara sa-i spuna, a plecat in oras. Acolo s-a facut prostituata la un bordel.

Cand Batranul a descoperit lipsa fetei, s-a rugat lui Dumnezeu sa-i descopere ce s-a intamplat. Trimitand pe unul din credinciosi sa o caute peste tot, abia peste doi ani a gasit-o printre prostituatele bordelului. Atunci Sfantul i-a dat bani si l-a rugat sa-i aduca un rand de straie ostasesti si un cal inseuat si punandu-si o piele de camila pe cap, pentru a nu putea fi cunoscut, a pornit in cautarea fetei.

Ajungand in oras, acesta a tras drept la han si, cumparand de baut si luand carne, cauta cu privirea pe nepoata sa. Dar daca a vazut ca trece timpul si ea nu apare, chemand pe patronul bordelului, i-a zis glumind: "Am auzit ca ai aici fete bune, as vrea sa o vad pe cea mai laudata". Acela i-a zis ca are una exact cum ar vrea el. Si chemand-o, a pus-o in fata batranului. Avraamie insa cand si-a vazut nepoata, pe care a crescut-o de mic in rugaciune si curatie, imbracata in costumatie de prostituata cu greu si-a stapanit lacrimile si scotand bani, a zis: "Adu-ne aici de toate, sa benchetuiesc cum se cuvine cu copila, ca pentru asta am facut atata cale". Si sezand la masa, el, care de cinzeci de ani nu a mai mancat nici macar paine, hranindu-se doar cu verdeturi si radacini, manca acum carne si bea vin ca un soldatoi.

Nepoata-sa i s-a asezat in brate mangaindu-l si sarutandu-l, nestiind cine este. Insa trupul aspru al batranului, care mirosea a tamaie si a pustie, au rascolit-o pana in adancuri si ea a izbucnit in plans. "Ce este - a intrebat-o patronul -, ca de doi ani de cand esti aici nu te-am mai vazut asa?" Iar ea i-a raspuns ca mai bine ar fi fost pentru dansa daca murea in urma cu trei ani. Patronul, care nu-i cunostea trecutul nu intelegea ce zice. Iar Batranul, vrand sa curme discutia, i-a zis fetei: "Nu-i vremea acum ca sa-ti plangi pacatele din trecut, azi vreau sa ne veselim!"

Apoi, retragandu-se in camera, prostituata s-a intins in pat, cerandu-i sa-i descheie sandalele. Batranul insa o amana. In cele din urma, asezandu-se langa ea, si-a scos pielea de camila de pe cap, zicandu-i: "Nu ma mai recunosti, copila mea?" Si a stat cu ea pana dimineata, iar a doua zi a luat-o cu el pe cal si s-au intors inapoi in pustie. Acolo prostituata de mai inainte a ajuns Sfanta Maria, nepoata Sfantului Avraamie, pe care Biserica ii praznuieste in aceeasi zi, in 29 octombrie.

Uneori relatia dintre Sfinti si desfranate e atat de fireasca, avand chiar ceva copilaresc in ea. Cat de inocenta este purtarea Sfantului Simeon cel nebun, pustnic din Emesa din sec. VI, care, dupa 40 de ani de pustie, s-a intors in oras "facand nebunii" "ca sa mantuiasca si pe altii".

Un capitol special din misiunea sa il ocupau oamenii depravati si prostituatele. Acesta petrecea mai tot timpul in compania lor, jucand si distrandu-i cu nebuniile sale, indreptand pe multi dintre ei. Cu banii pe care ii castiga pe cersit sau i-i trimetea Dumnezeu in chip miraculos, Sfantul Simeon se ducea la prostituate, glumind cu ele: "Vreti sa fiti prietenile mele? Va dau o suta de galbeni, numai nu mai pacatuiti". Prostituatele radeau de el, zicand ca sunt de acord, dar el le punea sa jure si celei dintre prostituate care se jura ii dadea banii. Daca insa se intampla ca aceea sa cada si dupa aceea in pacat, se ducea iarasi la ea, pana cand se lasa de pacat.

Tot acesta a fost vazut odata intrand la o prostituata si a stat vreo trei ore. Fetele curioase au inceput sa-l banuiasca de fapte firesti. Aceasta convingere li s-a intarit si mai mult cand Sfantul a iesit din casa uitandu-se in jur, ca si cum s-ar feri sa nu-l vada nimeni. Atunci curiosii n-au rezistat si s-au dus sa o intrebe pe femeie ce a facut calugarul la ea. Aceea insa le-a zis: "Credeti-ma ca de trei zile, de saracie, n-am mai avut ce pune in gura si acesta mi-a adus paine, carne si vin si, poruncindu-mi sa mananc pe saturate, a stat pana am terminat de mancat, pe urma s-a dus, luand cu el resturile".40 Calugarul nebun, asa cum il numeau toti, de multe ori putea fi vazut in mijlocul desfranatelor jucandu-se, la propriu, cu ele. Acestea il gadilau si-i bagau mainile in san, il carau dupa ele batandu-l cu curele la fund. Sfantul insa isi ingaduia astfel de experiente ciudate tocamai pentru ca nu mai avea in el patima. Odata batranul a intrat gol intr-o baie de femei. Fiind intrebat de un diacon ce simte cand se joaca prostituatele cu el, staretul a raspuns: "Adevarat iti spun ca ma simt ca si cum as fi un lemn intre lemne, iar mintea mea este pururea indreptata spre Domnul". Acest dar l-a primit Sfantul Simeon inca pe cand era in pustie. Fiind luptat cumplit de patima trupeasca, i s-a aratat Sfantul Nicon si l-a intrebat cum o duce. Simeon a raspuns: "Greu, daca nu ma vei ajuta". Atunci Sfantul Nicon a varsat niste apa pe burta lui, zicand: "Gata, de acum vei fi sanatos". Si de atunci nu si-a mai simtit trupul.

Sfintenia staretului si inaltimea faptelor lor, pe care tot orasul le considera nebunii, s-a descoperit unor credinciosi care s-au dus, dupa obicei, sa viziteze Sfintii in pustie. Mergand ei dupa binecuvantare, au gasit acolo si pe colegul de nevointe al nebunului Simeon, pustnicul Ioan. Acestia, cand au vrut sa ia binecuvantare de la el, Ioan le-a zis: "Avand pe marele Simeon in cetate, ati venit la mine, care eu insumi am nevoie de rugaciunile lui si nu numai eu, ci lumea intreaga". Odata au adus la avva Ammona o fata avand in pantece si i-au zis lui: cutare au facut lucrul acesta, da-le lor canon, adica pedeapsa pentru pacat! Iar el, facand semnul crucii pe pantecele ei, a poruncit sa i se dea sase perechi de cearsafuri, zicand: nu cumva mergand, sa nasca si va muri, sau ea, sau pruncul si nu va afla cele de ingropare. Iar parasii ei i-au zis lui: de ce ai facut aceasta? Da-le canon! Iar el a zis lor: vedeti, fratilor, ca aproape este de moarte si ce pot eu sa fac? Si a slobozit-o pe ea si n-a indraznit batranul sa osandeasca pe nimeni.

In esenta, toate aceste fapte ale Sfintilor nu sunt decat o prelungire a misiunii Mantuitorului, Care a venit in lume sa mantuiasca pe cei pacatosi. Aceasta este lepadarea si golirea de sine pentru a-l sluji pe celalalt, dragostea care nu cauta ale sale (I Cor. 13, 5). Este o daruire nebuna, o renuntare la tot ceea ce esti, chiar si la faima ta de om sfant. Acestor oameni li se potrivesc cuvintele Apostolului Pavel: "Desi sunt liber fata de toti, m-am facut rob tuturor, ca sa dobandesc pe cei mai multi" (I Cor. 9, 19). De fapt, potrivit conceptiei crestine, pozitia noastra fata de aproapele este aceea de rob, pentru ca si Hristos, vrand sa ne mantuiasca, S-a smerit pe Sine, chip de rob luand (Fil. 2, 7). Aceasta este cea mai inalta dregatorie pe care o poate avea un crestin: sa devina robul mantuirii aproapelui sau, dupa cum Hristos S-a facut robul mantuirii noastre al tuturor. Fascinanta in acest sens este metoda de convertire practicata de Sfantul Serapion Sindonitul. Acesta pur si simplu se vindea ca rob pacatosilor. Asa odata s-a vandut unei trupe de comedianti, oameni care intruchipau desfraul si desertaciunea, pentru a-i converti. Si intr-adevar, slujindu-le ca o sluga, in doi ani i-a adus la Sfantul Botez. Atunci marele avva, care a fost unul din cei care stiau Vechiul si Noul Testament pe de rost, le-a zis adevarul despre sine, cerandu-le voie sa plece. Comediantii il rugau sa nu-i paraseasca, ci sa le fie lor ca un parinte si ca ei ii vor fi de acum robi. El insa, dandu-le inapoi banii pe care i-a primit pentru sine, s-a dus in cautarea mantuirii altor suflete.

Poate ca aceasta ar fi atitudinea cea mai corecta si cea mai eficienta, pe care poate sa o adopte predicatorul ortodox. Sa vorbeasca celuilalt atat cat ar putea vorbi un rob stapanului sau. De celelalte cred ca se va ingriji Dumnezeu. Am enumerat toate aceste exemple din vietile Sfintilor nu atat pentru a indemna la urmarea lor, ceea ce ar putea fi chiar riscant pentru oamenii nedespatimiti, cat pentru a arata libertatea Duhului care lucreaza in cei care voiesc cu adevarat mantuirea aproapelui lor. M-am gandit ca, chiar daca cei mai multi credinciosi nu pot mangaia si intoarce un pacatos, macar sa fie atenti sa nu creada impresiilor lor atunci cand vad preoti sau calugari "facand nebunii" din dragostea pentru aproapele. Sunt convins ca fiecare dintre noi a osandit macar o data in viata un Sfant al lui Dumnezeu, un Sfant de langa noi, pe care se sprijina viata noastra.

IEROMONAH SAVATIE BASTOVOI

Pentru a lăsa un comentariu trebuie să te înregistrezi.
Fă-ţi un Cont nou dacă e prima oară când vrei să laşi un comentariu.
Dacă ai deja un cont click aici pentru a intra pe pagina de log in.

Înregistrare (login)

Dacă aveţi deja un cont, atunci introduceţi userul şi parola în câmpurile de mai jos. Dacă nu, atunci daţi click pe opțiunea "Creaţi un cont". După înregistrarea datelor, veți primi pe mail, un link de confirmare pe care trebuie să dați click pentru a confirma înregistrarea. Imediat după asta vă veți putea loga cu userul și parola definite la înregistrare.

Pentru orice dificultate apărută la logarea pe site, contactați-ne la: contact@ortodoxiatinerilor.ro

Arhiva articolelor

Linkuri

 Portalul Doxologia 

Sanatate si Viata - Pentru un Stil de Viata Sanatos si o Viata Fericita - SanatateSiViata.ro

Ediția a 3-a a cărții "Mii de tineri își păstrează astăzi fecioria până la căsătorie."