Când am auzit pentru prima oară spunându-se „Dar ce fel de Dumnezeu este acesta care zice "crede şi nu cerceta"?...Asta-i credintă oarbă! Asta-i constrângere!", sincer vă spun că nu mi-a căzut prea bine. Mă simţeam ca între ciocan şi nicovală căci in mintea mea se dădea o luptă amară. Pe de o parte îmi spuneam că dacă aşa a zis Domnul inseamnă că ştie El mai bine de ce a spus asta, dar totusi simţeam că mi se ia din libertatea de gandire si cunoastere. Simteam aceasta situatia ca pe un ştreang în jurul gâtului, dar pe de altă parte vroiam să ştiu de ce ar fi zis Dumnezeu aşa. Insă din raţiunea de a cerceta orice lucru, m-am gândit să caut totuşi unde scrie treaba asta in Biblie şi mai ales, în ce context era dat cuvântul.

După ce am răsfoit bine Sfanta Scriptura, nu am găsit expresia "crede şi nu cerceta" nicăieri. Nedumerit si nerăbdător să aflu pricina acestei dispute pe care ateii si cei comozi din fire o etalează ca scuză a propriei necredinţe dar si ca acuza asupra credinciosilor si implicit a credintei, m-am rugat Domnului să-mi arate şi mie adevărul despre asta ca să ştiu ce să fac. Intr-o bună zi am aflat si raspunsul la aceasta framantare cumpărand revista Lumea Credinţei unde am găsit în sfârşit, un articol care trata problema ce mă apăsa.

Ateii si liber cugetatorii spun ca indemnul „crede si nu cerceta” s-ar gasi in Sfanta Scriptura. Desigur ca daca ii punem sa ne arate locul respectiv nu il vor gasi nicaieri, deoarece aceasta expresie nu exista in Biblie, dar expresia s-a inradacinat in randul oamenilor nestiutori la cursurile marxiste de combatere a religiei. Totusi, gasim in Scriptura un pasaj cu acest indemn, dar dat in alt duh decit cel invocat de atei si de liber cugetatori:

„Cele mai grele de tine nu le cerca si cele mai tari decit tine nu le cerceta. Cele ce ti s-au poruncit tie, acestea cugeta, pentru ca nu-ti sint de treaba tie cele ascunse. Intru prisoseala lucrurilor tale nu iscodi, pentru ca mai mult decit intelegerea omului s-au aratat tie. Caci pre multi au inselat gindul lor, si in socoteala rea au lunecat cugetele lor.” (Intelepciunea lui Isus Sirah, III, 20-23)

Dar tocmai datorita nerespectarii acestor limitari omenesti aratate de Isus Sirah, am ajuns sa avem astazi o multime de atei, eretici si filozofi care nu disting adevarul de minciuna si speculatia de realitate. Au crezut ca ratiunea umana este infailibila si autosuficienta, cand singura cunoastere adevarata despre lume vine doar atunci cand te conectezi cu vointa la adevarul absolut al lucrurilor: Dumnezeu, fiinta rationala omniprezenta, atemporala si incoruptibila.

Chiar Sf. Ioan Gura de Aur ne aduce aminte ca exista totusi o masura limitata in capacitatea omului de cunoastere, dincolo de care nu exista decat esec:

„Sa primim cu multa recunostinta cuvintele Scripturii; sa nu depasim masura noastra, nici sa iscodim cele mai presus de noi, asa cum au patit dusmanii adevarului, care, voind sa cerceteze totul cu propriile lor ginduri, nu s-au gindit ca este cu neputinta omului sa cunoasca desavirsit creatia lui Dumnezeu…

Elenii pentru asta au ratacit, ca au ingaduit totul mintii lor si n-au voit sa stie ca mintea omeneasca e slaba; au gindit la lucruri mai presus de puterile lor, au depasit masura propriilor lor hotare si au cazut din vrednicia cuvenita lor… Si odata ce s-au abatut de la calea cea dreapta, au pornit spre prapastie si s-au rostogolit in adincul rautatii…"

Mai mult decat atat, stiind ca suntem limitati in cunoastere si usor de pacalit, Sf. Ioan Teologul ne indeamna sa cercetam duhurile, adica esenta tuturor lucrurilor, punandu-le in lumina adevarului: "Iubiţilor, nu daţi crezare oricărui duh, ci cercaţi duhurile dacă sunt de la Dumnezeu, fiindcă mulţi prooroci mincinoşi au ieşit în lume. " ( I Ioan 4:1)

Asadar, indemnul „Crede si nu cerceta" nu apartine Bisericii, ci din contra, Sfanta Scriptura si Sfanta Traditie contin impreuna multe indemnuri menite sa-l determine pe om sa se apropie mai mult de Dumnezeu si sa-i sporeasca credinta, prin cercetare aprofundata si cunoastere adevarata.

Chiar si sfintii au dat exemplul personal al cercetarii lucrurilor nu numai din Sfanta Scriptura dar si din stiintele omenesti. Sfântul Grigorie Palama ne indeamna asa: "este bine sa te ocupi puţin cu studiul limbilor, cu retorica, cu istoria, cu tainele naturii, cu stiinta logicii si cu figurile geometrice. Si aceasta, nu numai pentru a le putea intrebuinta la ceva, ci si pentru ca antreneaza ochiul sufletului pentru a putea discerne lucrurile. Dar a rămâne atasat lor tot timpul e rău".

Acum mă intreb şi eu...oare cum m-am indoit în tot acel timp, căci până si credinţa vine prin cunoastere?!

Oare Dumnezeu ne-a pus setea de cunoastere în noi ca să ne chinuiască sau ca să Se descopere fată de noi cu toate lucrarile Sale?

Oare din setea de cunoaştere nu se observă dorinţa omului de a-şi căuta originea si sensul existentei sale?

Dumnezeu nu l-a facut pe om pasiv, apatic, neinteresat, ci a lăsat această sete de cunoastere în firea lui tocmai ca să cerceteaze, să caute, să vrea intotdeauna să ştie mai mult despre el şi despre tot ceea ce îl înconjoară, să ştie de unde vine şi încotro se îndreaptă, să se şlefuiască, dar nu în cunoştinte reci, fără folos, ci pentru a spori in credinţă şi dragoste.

Omul fără cunoastere si cercetare  ar fi total orb dar manifestarea acestora îl salvează de multe ori chiar de la necredinţă. Unul din cele mai elocvente exemple este cel al Sf. Apostol Toma, care după atâtea minuni văzute in prezenţa Mântuitorului, tot s-a indoit de mărturia celorlalti 10 apostoli că Mântuitorul a înviat, şi spune:

"Dacă nu voi vedea, in mâinile Lui, semnul cuielor, şi dacă nu voi pune degetul meu in semnul cuielor, si dacă nu voi pune mâna mea in coasta Lui, nu voi crede".

Deci el vroia să cerceteze să se convingă că aşa este. Pentru necredinta lui a fost dojenit, dar măcar a scapat de ea.

Dar noi stim că Hristos Domnul a zis:

"Cereţi şi vi se va da; căutaţi şi veţi afla; bateţi şi vi se va deschide, că oricine cere ia, cel care caută află, şi celui ce bate i se va deschide." (Ev. Matei 7:7-8)

Deci, haideţi să nu mai stăm pe gânduri, şi să ieşim din bezna necunoaşterii spre lumina credintei, urmand indemnul Mantuitorului de a cerceta lucrurile, insa cu dreapta socoteala:

"Cercetati Scripturile, ca socotiti ca in ele aveti viata vesnica. Si acelea sunt care marturisesc despre Mine"

(Dan)