La întrebarea aceasta se răspunde de mai de jos…de la începutul relației: Dacă fac sex cu el și nu mă ia de nevastă…cu ce îl întrețin? Ce fac…dacă intru în pat cu el…și ies gravidă?

Problema aceasta și-o pun cele care s-au trezit mai târziu…la capitolul responsabilitate în viață. Însă nici acum nu e timpul trecut! Dacă îți simți copilul în pântece…întreabă-te din punctul lui de vedere. Ce crezi că e mai bine pentru el și nu pentru tine.

Iar proiecția de acum despre viață…e diferită de cea de după ce îl naști. Iar mamele care își pun nădejdea în Mama Stăpânului nostru, în Prea Curata Fecioară, ajung să nască în mod binecuvântat și să se însoțească cu oameni care să le ajute, să le iubească și să le ocrotească.

Avortul nu e o soluție nici împotriva sărăciei și nici pentru tine, ca mamă, ca să nu mai spun pentru copil. Pentru copil și pentru mamă avortul e o dramă imensă, pentru că copilul e condamnat la durere și nefericire iar mama, de asemenea, la boli, anxietate și neîmplinire interioară.

Nimeni nu câștigă de pe urma crimei oribile de a-ți tortura și sfâșia în uter copilul nenăscut. Iar viața de o zi, de două, de 2 ani e infinit mai prețioasă decât moartea, pentru că putem măcar să îl botezăm sau să avem parte de bucuria de a-l ține în brațe, de a-l hrăni și de a-l iubi ceva timp…sau mulți ani.

Însă, în primul rând, când te gândești economic la viața unui copil sau statistic ai un minus de conștiență maternală. Mai înainte de a te întreba despre copil…trebuie să te întrebi cine ești ca mamă. Iar dacă rolul maternal al femeii nu îți este clar nici până la această dată înseamnă că moștenești, de la propria ta mamă, nefericire de a nu ști cine ești ca mamă. Și, mai ales, cine poți fi ca mamă…și mama cui poți fi.

(Părintele Dorin Picioruş - Seria "Întrebări incomode")