Ultimele comentarii
- Aurelian la Întrebarea numarul 12N...
- Laura R la Mii de tineri îşi păstrează astăzi fecioria pâna la căsători...D...
- marc3l la Întrebarea numarul 12E...
- Claudiu la Întrebarea numarul 12S...
- Ana la Mihai Eminescu - l-am îndrăgit, dar nu în şcoală@...
- Ana la Mihai Eminescu - l-am îndrăgit, dar nu în şcoală@...
- Ana la Mihai Eminescu - l-am îndrăgit, dar nu în şcoalăI...
- sdaniel la Mihai Eminescu - l-am îndrăgit, dar nu în şcoală ...
- Paula la Marina: Rămâi de ruşine cu fecioria astaD...
- cristina1818 la Întrebarea numarul 11E...
Articole recente
- Întrebarea numarul 12
- Predică la duminica vameşului şi a fariseului
- Viaţa şi minunile Sfântului Ioan Iacob (recomandare de carte)
- Tratamentul singurătăţii
- "Quo vadis?" (recomandare de carte)
- Întrebarea numarul 11
- Adevãrata credinţã în Dumnezeu înseamnã o relaţie personalã, comuniune vie şi intimã cu El.
- Marina: "Rămâi de ruşine cu fecioria asta"
- Întrebarea numarul 10
- Predică la Întâmpinarea Domnului [2012]
Se caută colaboratori pentru promovarea revistei OrhoGraffiti:
- profesori de religie (clasele VII-XII)
- preoți inimoși implicați în activități cu tinerii (pentru toate județele).
Campania "Mii de tineri"
Login cititori
Harta săracilor
Ultimele persoane adăugate pe hartă
- Scarlat Gheorghe - un sărac al gunoaielor
- Florian Dumitru - un om necăjit din zona Cofetăriei Liliana, București
- Nicolae Titel - un sărac fericit
- Familia Ciuraru - 9 copilași care trăiesc în sărăcie
- Zenovia și cele două fetițe ale ei
- Maria și fiul ei Ionuț, dați afară din casă
- Andrei Gicu, un tânăr al străzii foarte sărac
Maica Domnului e în cer dulceaţa feminină şi nemărginita dragoste maternă |
|
|
|
|
Două evlavii ce nu se cuvine a fi părăsite: Cinstirea Crucii si a Maicii Domnului. Cât despre Maica Domnului, a o da la o parte este curată aberaţie şi ciudăţenie cum mai greu de priceput nu poate fi! Pe intercesoarea noastră, pe blândeţea însăşi, pe aceea pe care cu bună, modestă şi moderată dreptate catolicii o clasifică: o clemens, o pia dulcis virgo Maria! Care cu puterea nevinovăţiei, supuşeniei, curajului şi blândeţii ei înfruntă legile cauzalităţii şi simpla dreptate absolută şi mecanică a universului acestuia împlătoşat în stricta-i dreptate! Pe ea, care-i poate tot una cu afirmaţia – dorinţă a lui Dostoievski: ca doi plus doi să facă uneori şi cinci. Pe femeia cu broboada din piesa lui Diego Fabri (Procesul lui Iisus) care nu şovăie să acopere cu mahrama ei de femeie simplă până şi capul ticălosului care nesilit şi netorturat – şi-a vândut prietenii şi camarazii de luptă.
Pe aceea care neîncetat se roagă pentru dreptate (cum crede Sfântul Isaac Sirul), pe apărătoarea cazurilor disperate, pe neîncetata rugătoare pentru toţi păcătoşii, vinovaţii, greşiţii, marginalii! Pentru desconsideraţi, ocărâţi, pentru cei de tot singuri, pentru cei care nu au cine să-i iubească, să-i miluiască, să le surâdă (oricât de fugar), să se roage pentru ei! Cum de-am alunga de la noi (sau am trata-o cu politicoasă indiferenţă) pe aceea care mereu se află în preajma oropsiţilor, ca în cântecul lui Georges Brassens; lângă femeia nevinovată, crunt bătută de un soţ beţiv, lângă copilul alungat din casa părinţilor, lângă schilodul lovit şi ocărât pe stradă de o ceată de derbedei, lângă infirmul nevindecabil pe care nu are cine-l îngriji, lângă torturatul care tocmai nu mai rabdă şi e gata să cedeze… Nu subtilităţile teologice interesează şi frământă pe oamenii de rând care cred în Maica Domnului şi nădăjduiesc în ajutorul ei suprafiresc. Nu dacă a fost imaculată din clipa zămislirii ei (dogma imaculatei concepţiuni sau neprihănitei zămisliri, 1854) ori numai din clipa când a răspuns îngerului vestitor “Fie!” şi S-a sălăşluit într-însa Necuprinsul. Nu dacă s-a înălţat cu trupul la cer prin propria ei putere (dogma Ascensio corporae Beatae Virginis Mariae ad caelum, 1950) ori a fost înălţată prin puterea Fiului ei. Aceste subtilităţi teologice trebuie lăsate în grija cărturarilor competenţi. Pentru marea masă a oamenilor Maica Domnului e maica mereu gata să ierte, să se roage, să îndrăznească a cuprinde pe Domnul cu temeritatea ei de mamă şi să-L roage pentru sărmanii muritori. Căci – zice textul – mult poate rugăciunea mamei pentru îmblânzirea Stăpânului. Maica Domnului e izvorul lacrimilor, e neobosita apărătoare (avocată), neruşinata (fără de ruşine, de sfială) şi stăruitoarea noastră solitoare împotriva dreptăţii stricte. Păcat de cei care o nesocotesc. Li se aplică vorba răposatului cardinal Ottaviani despre atei: ateii nu sunt păcătoşi, sunt nenorociţi. Nu-mi este ruşine să mi-o închipui pe Maica Domnului zbătându-se, cerând, implorând, intervenind, stăruind; după cum nu-mi este ruşine a mi-o închipui copilăreşte – dar nu eretic – alergând la poarta raiului cu o chisea de argint în mână şi cu mahrama pe braţ ca să întâmpine pe mucenicii Fiului ei, să le ureze bun venit, să-i îmbie cu neînchipuit de bună dulceaţă şi să le şteargă sudoarea frunţii şi sângele cu mahrama ei cea sfântă. Tare trebuie să se simtă siguri de fariseica lor virtute-dreptate şi tare trebuie să-şi facă râs de milă şi de îndurare, să se prezinte cu fruntea semeaţă la porţile raiului cei care din Maica Domnului fac o „simplă femeie credincioasă”. Bravo lor. Noi cei de jos, păcătoşii, noi nesigurii de soarta ce ne aşteaptă, noi temătorii de Judecata de Apoi (şi de ispitele şi primejdiile ce ne înconjoară, pe acest pământ bogat în capcane), cum de nu ne-am simţi fericiţi peste măsură că ne putem număra printre cei care cred în milostivirea pururea Fecioarei Marria bucuria tuturor celor necăjiţi? De aceea bună socotim rugăciunea creştinească dinainte de culcare, cea care uneşte cele două evlavii: „O, preacinstită şi de viată făcătoare crucea Domnului! Ajută-mi cu Sfânta Doamnă Fecioară Născătoare de Dumnezeu şi cu toţi sfinţii în veci, Amin”. |
| Articole din aceeaşi categorie: |
|---|






![Predică la Întâmpinarea Domnului [2012]](/images/stories/2012/02/intampinarea-domnului.jpg)






