Cele 8 gânduri ale răutăţii. 5. Despre duhul întristării

Acum sunt:

21 tineri online

Ultimele comentarii

Categorii

15 articole la un click

Arhiva articolelor pe zile

<	Martie 2009					>
Lu	Ma	Mi	Jo	Vi	Sâ	Du
						1
2	3	4	5	6	7	8
9	10	11	12	13	14	15
16	17	18	19	20	21	22
23	24	25	26	27	28	29
30	31

Cele 8 gânduri ale răutăţii. 5. Despre duhul întristării

A cincea luptă o avem împotriva întristării, care întunecă sufletul ca să nu poată avea nici o vedere duhovnicească şi-l opreşte de la toată lucrarea cea bună. Cînd duhul acesta viclean tabără asupra sufletului şi-l întunecă în întregime, nu-i mai îngăduie să-şi facă rugăciunile cu osîndire, nici să stăruie cu folos pe lîngă sfintele citiri şi nu rabdă pe om să fie blînd şi smerit faţă de fraţi. Îi pricinuieşte scîrbă faţă de toate lucrurile şi faţă de însăşi făgăduinţa vieţii. Scurt vorbind, întristarea turbură toate sfaturile mîntuitoare ale sufletului şi uscă toată puterea şi stăruinţa lui, făcîndu-1 ca pe un ieşit din minte şi legîndu-l de gîndul deznădejdii.

De aceea, dacă avem de gînd să luptăm lupta duhovnicească şi să biruim cu Dumnezeu duhurile răutăţii, să păzim cu toată străjuirea inima noastră dinspre duhul întristării (Prov. IV, 23). Căci precum molia roade haina şi cariul lemnul, aşa întristarea mănîncă sufletul omului. Ea îl face să ocolească toată întîlnirea bună şi nu-l lasă să primească cuvînt de sfat nici de la prietenii cei adevăraţi, precum nu-i îngăduie să le dea răspuns bun şi paşnic. Ci învăluind tot sufletul, îl umple de amărăciune şi de nepăsare. In sfîrşit, îi pune în minte gîndul să fugă de oameni, ca de unii ce i s-ar fi făcut pricină de turburare şi nu-l lasă să-şi dea seama că nu din afară vine boala, ci ea mocneşte înăuntru, făcîndu-se arătată cînd vine vreo ispită care o dă la iveală.

Căci niciodată nu s-ar vătăma omul de om, dacă nu ar avea mocnind înăuntru pricinile patimilor. De aceea Ziditorul a toate şi Doctorul sufletelor, Dumnezeu Cel ce singur ştie rănile sufletului cu de-amănuntul, nu porunceşte să lepădăm petrecerea cu oamenii, ci să tăiem din noi pricinile păcatului şi să cunoaştem că sănătatea sufletului se dobîndeşte nu despărţindu-ne de oameni, ci petrecînd şi exercitîndu-ne cu cei virtuoşi. Cînd, aşadar, pentru oarecare pricini, zise „îndreptăţite", ne despărţim de fraţi, n-am tăiat pricinile întristării, ci numai le-am schimbat, fiindcă boala ce mocneşte înăuntru se poate aprinde şi printr-alte lucruri.

De aceea, tot războiul să ne fie împotriva patimilor celor dinăuntru. Căci de le vom scoate pe acestea din inimă cu darul şi cu ajutorul lui Dumnezeu, nu numai cu oamenii, dar şi cu fiarele sălbatice vom petrece cu uşurinţă, cum zice şi fericitul Iov: „Fiarele sălbatice vor fi cu tine în pace" (V, 23). Deci mai întîi trebuie să luptăm împotriva duhului întristării, care împinge sufletul la deznădejde, ca să-l alungăm din inima noastră. Căci acesta n-a lăsat pe Cain să se pocăiască după ce şi-a ucis fratele, nici pe Iuda după ce a vîndut pe Domnul.

Să ne deprindem numai în acea întristare care se cuprinde în pocăinţa pentru păcate şi e împreunată cu nădejdea cea bună. Despre aceasta zice şi Apostolul: „întristarea cea după Dumnezeu lucrează pocăinţă spre mîntuire, fără părere de rău" (2 Cor. VII, 10). Căci întristarea cea după Dumnezeu, hrănind sufletul cu nădejdea pocăinţei, e împreunată cu bucurie. De aceea ea face pe om osîrduitor şi ascultător spre toată lucrarea cea bună, prietenos, smerit, blînd, gata să sufere răul şi să rabde toată buna osteneală şi zdrobirea, ca una ce e cu adevărat după Dumnezeu. Ea face să se arate în om roadele Sfîntului Duh, care sînt bucuria, dragostea, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, credinţa şi înfrînarea.

De la întristarea cea potrivnică însă cunoaştem roadele duhului celui rău, adică trândăvia, lipsa de răbdare, mînia, ura, împotrivirea în cuvînt, lenea la rugăciune. De această întristare sîntem datori să fugim, ca şi de curvie, de iubirea de argint, de mînie şi de toate celelalte patimi. Ea se tămăduieşte prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeieşti şi prin petrecerea cu oamenii cuvioşi.

(Sfântul Ioan Casian - Filocalia volumul I)

Aici puteţi citi despre celelalte gânduri ale răutăţii.

Adauga un comentariu nou
Cautare

Comentarii (18)

21-03-2009 12:49:19 | | Andreea

Multumim din suflet pentru aceste articole ziditoare de suflet !

Citat

21-03-2009 22:21:39 | Claudiu

Cu multa drag Andreea. Mi-au placut si mie foarte mult aceste cuvinte ale Sf Ioan Casian.

Citat

23-03-2009 01:14:08 | | florinm

"Ea se tămăduieşte prin rugăciune, prin nădejdea în Dumnezeu, prin cugetarea la cuvintele cele dumnezeieşti şi prin petrecerea cu oamenii cuvioşi"
Dă, Doamne!

Citat

23-03-2009 01:24:25 | marturisitorul

urmati sfaturile lui florinm .....eu le-am urmat si garantat100% asa este.DOAMNE AJUTA; DOAMNE AJUTA;DOAMNE AJUTA

Citat

06-07-2009 19:48:50 | basilikos

si eu sufar de aceasta patima a intristarii...ma spovadesc,ma rog...dar e bine numai pt putin timp.
La biserica merg de 13 ani si parca degeaba,nu mai vad o schimbare in bine...am suferit din copilarie...si mi-e teama sa nu sufar vesnic...caci viata de acum e pregustere a raiului sau...a iadului...

Citat

06-07-2009 20:28:51 | Georgiana

Hristos e viata,usa Luminii si a bucuriei
Nu ai cum sa suferi vesnic,doar daca si tu iti doresti asta. Dar daca te rogi,nu vei mai suferi si vei renunta la patima intristarii...
curaj,cei ce nadajduiesc la Domnul nu ies rusinati!

Citat

06-07-2009 20:31:16 | Georgiana

incearca s vbesti asta si cu duhovnicul tau,care te cunoaste mai bne

Citat

06-07-2009 21:42:42 | elena

@basilikos: intra pe site-un maicii Siluana si fa seminarul "sa ne vindecam iertand" si o sa ajungi la radacina bolii intristarii:

http://www.sfintiiarhangheli.ro/seminar.php

citeste si intrebarile si raspunsurile din josul paginii acesteia: http://www.sfintiiarhangheli.ro/maica-siluana-va-raspunde.php

poti sa ii si scrii, iti va raspunde si te va ajuta f mult

Citat

06-10-2009 00:59:25 | A

Si eu am patima asta sunt f retrasa si nu am pe nimeni la scoala imi e foarte greu,emotiile nu imi dau pace deloc am fost la psihiatru dar nu am rezolvat nimic.Am vb cu un preot si mia zis sa imi gasesc o prietena dar unde sa imi gasesc aici la camin?Vreau sa fac ceva nu stiu sa ajut la biserica cu curtenia sa am activitate

Citat

06-10-2009 11:10:31 | | admin

Salut A,

Mai intra pe la noi pe site. Aici intra foarte multi tineri, si sunt multe discutii, iti poti face prieteni si aici.

La scoala te-ntelegi bine cu cineva?

Citat

06-10-2009 12:33:10 | A

Buna Admin am un prieten din clasa a 11-a si am dat amandoi la facultate.Pe el il am doar,dar s-a saturat si el ca tot timpul ma plang la el si are dreptate.Nu ma mai inteleg cu nimeni la scoala din cauza ca sunt emotiva si nu au ce vb cu mine- mai mult cu prietenul vb colegii si pe mine ma evita-si din cauza asta ma mai cert cu el ca de ce vb cu x cu y ca pe mine nu ma baga in seama si sunt mai multe

Citat

06-10-2009 13:21:00 | george

@A
Doamne ajuta!Poti sa ne spui numele de botez sa te pomenim in rugaciunile noastre.
Daca spui ca esti studenta poti sa te inscrii in Ascor, in orasul in care esti la facultate.
Acolo poti sa-ti faci prieteni.
cel mai important este sa te rogi la Dumnezeu si Maica Domnului sa te ajute, sa te lumineze, sa-ti daruiasca prieteni intr-un Hristos!
Curaj!Indrazneste si roaga-te!

Citat

06-10-2009 13:46:56 | | florinm

Buna, A!
Nu stiu despre ce anume te plangi prietenului tau, dar incearca sa nu-i mai vorbesti sub forma de "plangere", ci mai bine fa sa para ca e un subiect care te intereseaza, implica-l si pe el, vezi ce-l intereseaza si pe el din problema ta si lasa-l sa-si spuna parerea. Fa-l sa se simta important si altfel, nu doar ca umar pe care plangi, implica-l si asculta cu adevarat ce spune. Daca nu spune nimic, vezi ce vrea EL. Poate ca preocupandu-te mai mult de ce are nevoie el (nu ma gandesc la prostii) te vei simti si tu mai bine.

Si de ce esti trista?
Viata e frumoasa Tu ai intrat pe site-ul asta si iti vei face si prieteni pe aici, cu siguranta!
La mijlocul secolului trecut, Sfantul Luca al Crimeii ii scria unui ucenic de-al sau (Serghei) urmatoarele: "Inima mea, Serghei, baga bine in urechi cele ce ti le spun! Cu cat vei comunica mai bine in cele duhovnicesti cu cei care primesc, desigur, acestea, cu atat te vei izbavi de intristare."
Nadajduiesc ca aceste cuvinte ale sfantului vor ajunge la inima ta si vor ramane acolo, ca o lumina.
Doamne, ajuta!

Citat

06-10-2009 14:20:56 | A

Florina ma cheama :"> si florinm sunt trista pt ca at.cand sunt intr-un grup de oameni ma iau emotiile si tresar-de asta sunt trista ca tresar nu mi s-a intamplat asta pana acum.Am fost eu tot timpul emotiva,timida dar...sa mi se mai intample si asta acum imi e foarte greu

Citat

06-10-2009 15:12:25 | | florinm

Florina, emotiile, timiditatea nu sunt rele, pana la un punct. Timiditatea de obicei la inceput se manifesta printr-o stangacie in relatiile interpersonale si poate ajunge pana la adevarate fobii. In general timiditatea apare dintr-o preocupare excesiva de propria persoana, de propriile ganduri, trairi, sentimente, reactii fizice. Cei a caror timiditate e mai accentuata se adancesc intr-o multime de ganduri negative despre propria persoana (de aici incepe sa dauneze timiditatea, de cand incep sa te domine gandurile negative), si incepe sa le fie frica de o evaluare negativa, de a nu parea ridicol in fata celorlalti. Fizic, se manifesta prin accelerarea batailor inimii, tremur, ameteala, fluturi in stomac...

Din cate-am inteles eu, esti trista pentru ca esti timida si pentru ca ai acele senzatii mai ciudate. Si tristetea, si timiditatea peste masura au cam aceleasi cauze (de mai sus).

Sper ca mergi la biserica, ca te spovedesti etc. Acestea te ajuta sa te cunosti mai bine, sa te pretuiesti mai mult. Esti copilul Domnului, nu esti cu nimic mai prejos decat ceilalti. Cu totii gresim, dar asta nu e un capat de lume, e doar un nou inceput.

Daca vrei, putem vorbi mai multe pe YM: flinutz1979
Doamne, ajuta!

Citat

06-10-2009 16:47:40 | | Adriana

Florina,

Ti-a scris bine Florin. Am si eu un sfat: roaga-L pe Domnul Hristos sa te ajute sa invingi timiditatea si sa dobandesti blandetea in relatiile cu cei din jur. Si poate te ajuta sa vorbesti si cu maicuta Siluana, care ii invata pe multi mestesugul bucuriei, gasesti de cumparat cartile ei, sau ii poti scrie direct pe site-ul dansei:

Citat

17-07-2010 21:42:51 | gina - incerc sa ies din stare depresiva.....

da incerc sa ies din stare depresiva,simt ca totul nu e bn in jurul meu k nimic din c fac nu duce dekt la rau...rau mie,nu altora,simt qm parca binele nu e facut ptr mn ,reusesc ca p cei din juru meusai fac sa se ridice ii invat qm sasi revina dar eu...am facut anumite alegeri in viata care mau distrus,totul e doar din cauza unnei dezamagiri puternice ....numi mai arde sa merg in viata asta nu mai am curajul sa o iau de la 0 mie frica de viitor mie frica de tot c ma inconjora nu am incredere in nimeni si nimic plus ca nu am incredere sa spun cuiva prin c trec si cum ma simt as vrea ajutorul dar nu indrasnesc sal cer toata lumea ma stie ca fiind o persoana puternica insa nu mai sunt asa.incerc sa pastrez asta doar de aparente dar sunt distrusa psihic si sufleteste ...va multumesc ca makr cineva ceste randuri si mas bucura mai tare dak as putea vb cu cineva va multumesc
p.s.ar fi mai multe de zis dar nu as face decat sa cad intro lunga tristete...

Citat

17-07-2010 22:47:24 | Anesti

nu trebuie sa te tulburi, Dumnezeu te iubeste, si nici macar nu ai dreptul de a fi deznadajduita. Deznădejdea nu este o stare care să ne fie autentică, ci arată o suferinţă peste care trebuie să gasim sau să fim încurajaţi să gasim trecere şi să privim viaţa în Hristos, în marea Sa iubire de oameni. Sunt sigur că deşi în oameni poate ţi-ai pierdut încrederea, în Dumnezeu nu ai cum să nu ai încredere, căc atunci când ţi-a fost cel mai greu doar Dumnezeu te-a ajutat findcă "la El toate sunt cu putinţă". "Îndrăneşte să crezi că Dumnezeu te iubeşte" şi că este lângă tine ca întotdeauna şi nu vei fi dezamagită de nimic şi nimeni

Citat