Într-o duminică, în drumul de întoarcere din vacanță, am avut șansa de a ajunge la Mănăstirea Pângărați.

Mărturisesc că inițial nu am avut nicio tragere de inimă să mă abat din drum către această mănăstire întrucât nu trecuse nici jumătate de oră de când ieșisem de la Sfânta Liturghie la care am participat într-o biserică oarecare din județul Neamț. În plus îmi era și foame, doream să ajung mai repede acasă și nu știam nimic despre această mănăstire.

Însă la insistențele soției, care zărise mănăstirea amplasată pe o colină nu departe de șoseaua principală, am cedat și am dat curs cererii.

Odată ajuns la poarta mănăstirii, toată reticiența mea de mai înainte s-a transformat brusc în entuziasm copilăresc. Mănăstirea te cucerește prin statură și așezarea pitorească. Frumusețea și liniștea din jur mi-au dat inima voiasă a unui copil aflat într-o lume nouă, numai bună de descoperit.

Dar bucuria mi-a fost și mai mare la intrarea in biserică. Pictura pur și simplu m-a lăsat fără grai. Vă mărturisesc că de departe, aceasta este mănăstirea cu cea mai frumoasă pictură pe care am văzut-o până acum. M-am bucurat nespus să văd pictați pe peretele din stânga de la intrarea in naos pe cei trei mari părinți: Paisie Olaru, Ilie Cleopa și Ioanichie Bălan.

Partea și mai atractivă a picturii era că mulți dintre sfinții părinți erau pictați ținând în mână pergamente cu învățături de credință, scurte ca întindere dar cu mesaje de esență tare.

Numai uitându-te la pictură și citind toate mesajele duhovnicești, ieșeai alt om de acolo.

Din păcate, marea mea dezamăgire a fost că mi s-a terminat memoria de la aparatul foto așa încât am reușit să fac abia ceva mai mult de zece fotografii.

Ieșind din biserică, m-am îndreptat spre pangarul mănăstirii și altă surpriză frumoasă m-a întâmpinat. Toate obiectele de cult și toate cărțile erau armonios aranjate și tot ceea ce se punea la dispoziția pelerinilor era de cel mai bun gust posibil. Toate cruciulițele, candelele, metaniile, calendarele, erau de cea mai bună calitate, așa cum se cade să fie toate obiectele de cult.

După ce am zăbovit pe săturate în pangar am vizitat biserica veche a cărei pictură a fost renovată în același stil ca al bisericii noi. Aceeași frumusețe, numai că de data aceasta mai intimă, mai retrasă.

M-am bucurat mult să văd atâta purtare de grijă a acestei mănăstiri, atâta sârg și devotament de a face totul ca pentru Hristos.

De la această mănăstire am plecat cu inima strânsă că nu am putut să-i iau frumusețea și să o împart cu prisosință cu toată lumea, dar vă recomand cu drag să treceți pe acolo dacă aveți ocazia să vă aflați prin preajmă.

Ca o revanșă a faptului că nu am reușit să fac destule fotografii, vă îndemn să viziualizați galeria foto de pe site-ul oficial al mănăstirii Pângărați.

(Dan)