Dumnezeu ingaduie sa vina asupra oamenilor dezastre spre a trezi lumea din somnul mortal al pacatului, caci s-ar trezi cineva din desfatari, daca nu ar suferi ori trupeste ori in robia pacatului? Sau omului bogat care permanent se desfateaza in cele lumesti va lua aminte la cele dumnezeiesti? Oare nu va lua aminte la cele dumnezeiesti atunci cand viata lui e in mainile Domnului? Cu siguranta ca atunci, caci se aseamana lumea de azi cu cea din vremea lui Noe cand de Noe isi bateau joc pentru ca avea grija sa implineasca Cuvanrul Domnului.

Cata umilinta apoi era pe chipul celor ce aveau sa se piarda din pricina faradelegii in vremea lui Noe cand a venit potopul. Sa avem grija la "potopul " de azi care vine peste noi pentru trezirea constiintei; sa nu ne intrebam de ce ingaduie Dumnezeu sa vina asupra-ne mania cea ingrozitoare a durerilor, caci este pricina pacatelor noastre. Drept esti Doamne intru judecatile Tale si nimeni nu se va putea impotrivi lor! Fiecare dintre noi suferim sufleteste, trupeste pentru anumite pacate ale noastre sau ale parintilor, stramosilor nostri.

Cutremurele, inundatiile, seceta toate sunt raspunsul pacatelor noastre. Lev Tolstoi avea o povestioara foarte frumoasa: Dumnezeu a trimis o data pe un inger sa aduca dupa priceperea sa cel mai pretios lucru din lume. Ingerul aduce pe rand la Dumnezeu diverse lucruri la care Dumnezeu raspunde: Cu adevarat exista ceva mult mai pretios decat acestea! Si atunci merge ingerul si cauta prin lume si vede un hot care doreste sa fure din casa unui om. Se uita hotul pe fereastra si vede o scena emotionanta care ii aducea aminte de niste vremuri indepartate. Atunci hotului ii pare rau si varsa o lacrima. Ingerul imediat o ia si o duce inaintea Domnului si Domnul zice: Cu adevarat lacrima unui pacatos este cea mai de pret!